Romanul de debut al lui Gheorghe Schwartz, \u201eMartorul\u201c (1972), primit mai cur\u00e2nd cu reticenta de critica \u2013 a fost invocata imaturitatea de conceptie si de tehnica \u2013, anunta totusi linia scrierilor semnate in urmatorul deceniu de catre prozator. E prelucrat aici, intr-o formula tipica pentru anii ’70 ai secolului trecut, un melanj de roman politic si parabolic. Psihologismului insistent, metoda predilecta de despicare in patru a anecdoticului, i se asociaza un plan fantastic ce faciliteaza bataia simbolica. Teza, aceea a \u201etrezirii\u201c, e si simpla si frecventa in epoca, fiind reductibila la \u201eprocesul prin care un \u00abmartor\u00bb indiferent se transforma intr-un \u00abparticipant\u00bb, sub presiunea factorilor social-politici\u201c, in forma unei \u201einvestigatii de psihologie abisala\u201c (Mircea Iorgulescu). Naratiunea, plasata intr-un cadru interbelic si provincial, e semidetectivista: doctorul psihiatru Poolo reface, folosindu-se de instrumente specifice meseriei \u2013 hipnoza \u2013, ancheta in urma careia t\u00e2narul comunist Marius Gruia a fost condamnat pe nedrept pentru o dubla crima.
\nPersonajul Poolo va fi reluat in volumul de povestiri fantastice din \u201eUcenicul vrajitor\u201c (1976): in nuvela \u201eInelul domnului Silar\u201c, doctorul se trezeste implicat intr-o lant\u00a0 absurd de int\u00e2mplari; retras la tara, intr-o cabana, pentru odihna, primeste cadouri din partea unui enigmatic domn Silar, care il insarcineaza si cu un comision inainte de a muri in circumstante cu totul neclare. Poolo, neinteleg\u00e2nd nimic, intra intr-o nevroza cezarpetresciana de-a lungul careia construieste explicatii si rezolvari. C\u00e2teva pagini exploateaza cu oarecare succes tipul de umor caragialian din \u201eCum se inteleg taranii\u201c. Calitatile comice \u2013 surprinzatoare, s-ar zice, dat fiind profilul general al autorului \u2013 apar mai aplicat in \u201eMaximele, minimele\u201c (1984) si in \u201eParanoia Schwartz\u201c (1998), culegeri de schite ce introduc cuplul de personaje Gough si Finch. Sunt valorificate neseriozitatea sistematica \u00e0 la \u201eUrzica\u201c, aiurismele de tip Alphonse Allais sau Daniil Harms si din c\u00e2nd in c\u00e2nd morala fabulistica (Gough cumpara un televizor care receptioneaza o singura melodie si buletinul meteorologic; dupa ce aparatul se \u201estrica\u201c si incepe sa ofere programe variate, Gough se transforma intr-un frenetic consumator, abandon\u00e2ndu-si viata sociala).
\nO prelungire a cartii de debut, in termeni de psihologism si metoda parabolica, se produce in \u201eciclul lugojan\u201c compus din romanele \u201ePietrele\u201c (1978), \u201eA treia zi\u201c (1980) si \u201eSpitalul\u201c (1981). \u201ePietrele\u201c compune un preludiu alcatuit din doua secvente (una situata in secolul al XIX-lea, cealalta in interbelicul secolului urmator). \u201eA treia zi\u201c, care misca numeroase personaje, urmareste fenomenul miscarii legionare in Lugoj. In \u201eSpitalul\u201c, care incheie sectiunea interbelica a ciclului, povestea e plasata imediat dupa rebeliunea legionara. Un adversar local al legionarilor, negustorul de cherestea Lazar, mituieste doctorii unui spital si se interneaza pentru a scapa provizoriu de eventuale represalii. Dar ideea sa nu este originala si spitalul se umple rapid de \u201ebolnavi\u201c. Insusi Lazar e nevoit sa imparta salonul cu capetenia legionara, Luca. Dat fiind caracterul discretionar al personalului medical, pacientii pun la cale o lovitura de spital si, ca in \u201eSistemul doctorului Catran si al profesorului Pana\u201c de Edgar Allan Poe, preiau controlul. Luca devine \u201eComandant\u201c, iar Lazar director administrativ. In alianta legionarilor cu negustorul sta teza marxista a fascismului ca ultima reduta a burgheziei. La sf\u00e2rsitul romanului, dupa ce spitalul e ocupat de armata si ordinea veche reinstaurata, Lazar va fi infatisat fugind de istorie. Scrierea e anemica, iar parabola o proteza insuficienta. Monologul interior gaseste o utilizare intensiva. Alegerea provinciei ca spatiu-cadru poate fi speculata ca fiind sugestiva pentru coordonatele scrisului lui Gheorghe Schwartz din aceasta serie: de vreme ce mecanica periferiei o \u201eoglindeste\u201c pe cea a centrului, microfizica fictionala tinteste la \u201eoglindirea\u201c unei ordini esentiale; de aici, o anume solicitare excesiva a tuturor elementelor in sensul reprezentativitatii simbolice. Ciclul mai capata o piesa prin \u201eOm si lege\u201c (1987), naratiunea ajung\u00e2nd in anii ’50 si relu\u00e2nd mai multe personaje. Profit\u00e2nd de logica ambigua a traseului realitate-fantasmatic si retur, romanul urmareste procesul prin care avocatul Ladislau Pietraru isi salveaza identitatea evad\u00e2nd in Evul Mediu via fantasme: o alienare controlata, in care regresia schizoida are finalitate curativa. Modelul asumat e \u201eSarmanul Dionis\u201c al lui M. Eminescu. Romanul \u201eEfectul P.\u201c (1983), av\u00e2ndu-l iarasi ca protagonist pe Poolo, exploateaza in cheie partial comica motivul SF al obtinerii nemuririi.
\nIn culegerea de povestiri fantastice \u201eCastelul albastru\u201c (1986), placerea inventiei narative nu mai este inhibata de nici un tezism. Fara a straluci printr-o originalitate deosebita, textele sunt broderii uneori delectante pe motive clasice, in stilul practicat in \u201eClepsidra cu venin\u201c de Alexandru George. \u201ePe tar\u00e2mul celalalt\u201c propune, \u00e0 la Ray Bradbury, o constructie magica dintr-un b\u00e2lci in care, odata intrat, iesirea nu mai poate fi gasita. \u201eCastelul albastru\u201c are o ironie erudita specific borgesiana, \u201eNisa goala de la Rabemberg\u201c e o explorare in stil M. R. James asupra unor artefacte medievale, in timp ce transferul de identitate din \u201eUn oarecare Knut Olaf Jakobsen\u201c aminteste de un text al lui R. L. Stevenson.
\nIn \u201eCochilia\u201c (1992), comicul negru si ludicul narativ postmodernist (capitolele au titluri precum \u201eDespre dificultatile conservarii aceluiasi miez in alta coaja, ceea ce duce, in mod firesc, la intrebarea: c\u00e2te piei are diavolul?\u201c) isi dau m\u00e2na pentru a urmari, savur\u00e2ndu-i absurdul, odiseea imobiliara a doctorului Niky Diamant.
\nRomanul \u201eProcesul. O drama evreiasca\u201c (1996) reconstituie fictional dosarul afacerii Dreyfus, vazuta ca mit fondator al politicilor antisemite care au dus in secolul al XX-lea la Auschwitz.
\nOpera majora a lui Gheorghe Schwartz sta intr-un al doilea ciclu romanesc, \u201eCei o suta\u201c, deschis prin \u201eAnabasis\u201c (1988) si continuat cu \u201eEcce homo\u201c (1993), \u201eOul de aur\u201c (1998), \u201eM\u00e2na alba\u201c (2000), \u201eVara rece\u201c (2004), \u201eAxa lumii\u201c (2005), \u201eCuloarul templier\u201c (2008), \u201eSecretul Florenta\u201c (2010), care isi propune sa urmareasca o suta de generatii succesive incep\u00e2nd cu caderea Babilonului sub ocupatie persana. Fondatorul enormei cronici de familie vine din no man’s land-ul mitului, fiind adus de fluviu, asemenea lui Moise, intr-un cos de paie. Succesorii lui vor parasi Babilonul, mut\u00e2ndu-se dupa zonele in care se face istorie si stabilindu-se pe r\u00e2nd in Atena, Macedonia, Alexandria, Roma, Constantinopol, dar razbat\u00e2nd si p\u00e2na in Dacia sau in Golful Persic. In aceasta odisee, de-a lungul careia sunt insotiti de evreul ratacitor Tipor, se vor apropia sau indeparta ciclic de trinomul putere \u2013 cunoastere \u2013 lege, influent\u00e2nd prin circumstante de regula apocrife istoria cunoscuta. In termeni de amploare, proiectul nu are precedent in literatura rom\u00e2na (o comparatie relativa s-ar putea face doar in raport cu nesf\u00e2rsitele saga fantasy din literatura nord-americana). Punctele forte sunt inventia epica si caracterologica, cu toate cu prima se reduce uneori la simple enumerari de evenimente, iar cea de-a doua nu reuseste intotdeauna sa evite redundantele. Dar o anumita stereotipie nu ar fi doar inevitabila, ci si intentionata, din moment ce ideea ciclicitatii istorice si a eternei reintoarceri a identicului ocupa un loc central in conceptul romanului. Vechiul psihologism al autorului a disparut cu totul, deoarece personajele au o existenta caracterologica statica, de tip clasic. Fiecare din lantul de fii succesivi \u2013 succesiunea fac\u00e2ndu-se pe linie masculina \u2013 se defineste prin dominatia unei trasaturi asupra celorlalte: unul e un geniu al comertului, altul e ros de ambitie, altul are noroc in tot ce atinge, altul are privire letala de bazilisc. In functie de prezenta unuia din aceste caractere se particularizeaza si diferitele epoci, care altfel se scalda intr-o generalitate fara culoare, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t si limbajul lui Gheorghe Schwartz, perfect modern, nu aspira la inventia pluristratificata a \u201evechimii\u201c produsa de stilul sadovenian. Precaritatea plastica este compensata de arabescurile epicii si de eruditia laborioasa, fie ca suscita referinte reale (dialogurile lui Platon) ori apocrif-imaginare. O tema care insoteste saga celor o suta este a scribului care o reconstituie sau o imagineaza, prezent prin reflectii morale, note de subsol sau notatii de jurnal. Datele pe care le furnizeaza coincid cu acelea ale lui Gheorghe Schwartz. De altfel, in c\u00e2teva addenda sunt deturnate texte din \u201eCastelul albastru\u201c sau din \u201eParanoia Schwartz\u201c. Unitare stilistic, cronicile sunt eterogene ca genuri utilizate sau citate: mitul, hagiografia, cronica, dialogul, basmul, nuvela fantastica, povestirea politista, literatura gotica, literatura apocaliptica s.a. De asemenea, vortexul romanelor absoarbe \u201eprotocronist\u201c mituri mult ulterioare cronologiei fictionale, precum acelea ale lui Faust ori ale masonilor sau \u201einvizibililor\u201c. Al patrulea roman e construit pe motivul confreriei secrete M\u00e2na Alba, care evolueaza dinspre o finalitate pur interlopa catre o aspiratie umanist-spirituala. Inevitabilii templieri vor aparea si ei in volumul din 2008. Literatura initierii din \u201eCreanga de aur\u201c a lui Mihail Sadoveanu \u2013 un Decheneu apare de altfel in capitolul cu Dacia din timpul razboaielor cu Traian \u2013 serveste ca referinta autohtona proxima, ca si simbolistica masonica din romanele lui Eugen Uricaru. Bibliografia occidentala este enorma. Autori precum Dan Brown \u2013 epitoma succesului in domeniu \u2013 sunt legiune, majoritatea nefrecventabili (dupa cum remarca Jacopo Belbo, personajul lui Umberto Eco din \u201ePendulul lui Foucault\u201c, \u201ec\u00e2nd vreunul pune pe tapet templierii, e aproape intotdeauna un nebun. (\u2026) Sunt si nebuni fara templieri, dar aia cu templieri sunt cei mai insidiosi\u201c). Insa Gheorghe Schwartz nu este orientat nici catre modulul thrilleristic-consumerist, nici catre estetica genuina a teoriilor conspiratiei. Modelul sau de performanta este \u2013 specificul national\u2026 \u2013 cu precadere unul estetic-literar. Judecati de un consumator de romane vioaie, templierii lui Schwartz vor fi condamnati ca plictisitori.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Romanul de debut al lui Gheorghe Schwartz, \u201eMartorul\u201c (1972), primit mai cur\u00e2nd cu reticenta de critica \u2013 a fost invocata imaturitatea de conceptie si de tehnica \u2013, anunta totusi linia scrierilor semnate in urmatorul deceniu de catre prozator. E prelucrat aici, intr-o formula tipica pentru anii ’70 ai secolului trecut, un melanj de roman politic… Cite\u0219te mai mult »Gheorghe Schwartz: \u201etreziti\u201c, legionari, initiati<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6780,5482,6782,6781],"class_list":["post-9831","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-gheorghe-schwartz","tag-proza-romaneasca","tag-prozatori-contemporani","tag-romanul-martorul"],"views":4487,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9831","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9831"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9831\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9831"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9831"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9831"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}