\u00cen doua numere din \u201eRom\u00e2nia literara\u201c dl Gabriel Dimisianu \u00eel evoca pe fostul sau coleg din \u201efaimoasa echipa de critici de la Rom\u00e2nia literara\u201c: Mircea Iorgulescu, un eminent \u201ecritic de front\u201c, cum l-a numit cineva, un critic care, iata, a si murit eroic chiar pe frontul caruia i se consacrase si pe care-l slujise de la prima si p\u00e2na la ultima lui carte, editia definitiva a aceleia despre \u201enomadul statornic\u201c Panait Istrati. \u00censa cu adevarat \u201eultima\u201c carte a lui Mircea Iorgulescu este aceasta zguduitoare marturie pe care criticul a lasat-o \u00een m\u00e2inile unui vechi prieten si fost coleg de studentie, literatul si jurnalistul Ioan Grosescu: \u201eUltima trancaneala. \u00cen memoria lui Mircea Iorgulescu\u201c. Este stenograma unui muribund care \u00eesi da sufletul cu cartea sub ochi si cu condeiul \u00een m\u00e2na: \u201eRevin foarte greu si \u00eencet \u2013 \u00eei scrie muribundul bunului prieten \u00een dimineata zilei de duminica, 5 iunie 2011. Chimioterapia de marti a fost ea ultima serie, dar a fost cu aceeasi substanta si aceeasi doza ca si cele precedente. Si aceeasi toxicitate, daca nu chiar mai mare, prin efect cumulativ. Abia azi, duminica, am reusit sa ma ridic din pat si sa fac vreo c\u00e2tiva pasi si sa scriu acest mesaj si alte c\u00e2teva. Acum ma \u00eentorc \u00een pat, sunt stors! Dar nu ma las … \u00ceti sunt dator cu nota asupra editiei si cu poze. Voi \u00eencerca … \u00cembratisari molesite\u201c. Nota asupra editiei
\nn-a mai apucat s-o trimita, a adormit si a murit, asa cum prevazuse, marti, 7 iunie, la ora 8 dimineata…\u00a0 \u201eUltima trancaneala\u201c, arata laconic si cu dramatism retinut G. Dimisianu, \u201etranscrie de pe Internet convorbirile celor doi prieteni \u00eencepute \u00een 2008. Sunt incluse si scrisori mai vechi ale unuia catre celalalt expediate prin posta normala. Grosul \u00eel constituie \u00eensa \u00abtrancaneala\u00bb de acum, din cei aproape trei ani \u00een care Iorgulescu s-a luptat eroic cu boala … O forma a luptei lui Iorgulescu, poate cea mai \u00eend\u00e2rjita si mai eficace, a fost neparasirea scrisului, a muncii literare, a legaturii cu publicatiile din tara care \u00eei cereau texte la termen … C\u00e2nd raul \u00eel lasa c\u00e2t de c\u00e2t, fie si pentru c\u00e2teva minute, Iorgulescu se t\u00e2ra la calculator pentru a convorbi cu cei c\u00e2tiva prieteni, cu dl Grosescu foarte adesea, pentru a le transmite vesti despre cum se simte, despre mersul bolii, despre simptome si tratamente. Dar si pentru a lucra, pentru a-si scrie articolele asteptate de \u00abJurnalul national\u00bb, ca si altele pentru \u00abCultura\u00bb, pentru \u00abVatra\u00bb, pentru \u00abRom\u00e2nia literara\u00bb…\u201c. Carte grava, dar cu mesaje \u00een care muribundul nu-si pierde umorul \u2013 un umor descumpanitor pentru muritorul de r\u00e2nd, \u201eUltima trancaneala\u201c este o carte-document care, apreciaza G. Dimisianu, \u201ese va citi pe nerasuflate, am convingerea, mai ales \u00een mediile \u00een care Mircea Iorgulescu a fost o figura cunoscuta. Dar unde sa nu fi fost cunoscut acest at\u00e2t de activ om de presa, vorbitor, dupa plecarea \u00een exil, la Europa libera si la Radio France Internationale, acest prodigios critic de \u00eent\u00e2mpinare, component al faimoasei echipe de critici de la \u201eRom\u00e2nia literara\u201c, acest polemist incisiv intrat \u00een confruntari dure, \u00eenainte de 1989, cu slujitorii protejati ai politicii culturale a partidului, protestatar, \u00een sedintele de la Uniune, alaturi de alti confrati, \u00een privinta \u201etezelor din iulie\u201c si a urmarilor lor, \u00eempotriva distrugerii monumentelor, a satelor? Acest fel de manifestari al lui Mircea Iorgulescu este stiut de multa lume si a facut din el un personaj care sa le atraga atentia multora\u201c. Critic reactiv si ca atare imprudent, \u201ecritic de front\u201c, cum spune cineva cu rele intentii, dar cu o formula nimerita, Mircea Iorgulescu s-a expus ca \u201etinta\u201c tuturor gloantelor trase de aiurea. Spre deosebire de camuflajul posibil din spatele frontului, el a ramas chiar pe linia lui, devenind astfel o \u201etinta\u201c foarte vizibila, chiar prea vizibila. N-avea cum sa se fereasca de riscul si consecintele acestei vizibilitati liber consimtite, primejdioase si asumate cu curaj. \u201eTrancanelile\u201c postdecembriste, venite mai cu seama dinspre adversari recrutati dintre unii din fostii sai \u201eamici\u201c literari, \u00eel fac suspect de o asa-zisa colaborare cu Securitatea: cine nu (mai) e cu noi, e \u00eempotriva noastra! Sloganul, vechi de c\u00e2nd lumea, functioneaza fara gres \u00een oricare lume. Mircea Iorgulescu s-a ocupat \u00eendelung si repetat, cu exces de documentatie si de prudenta, de \u201ecazul\u201c Panait Istrati, \u201enomadul statornic\u201c, cum l-a numit memorabil, alcatuindu-i acestui \u201eom care nu adera\u201c un dosar complet si impecabil, \u00een care aproape ca-ti pare rau ca nimic nu mai ram\u00e2ne de lamurit. L-a atras si Dinicu Golescu, socotit de el un fel de \u201edublu\u201c al lui Tudor Vladimirescu, peregrinul prin Europa si \u201erevolutionarul\u201c \u00een strai fanariot, alcatuindu-i si lui un dosar solid si insolit, de reformator travestit, \u00een care iarasi, cu un scrupul iesit din comun, pare ca nimic nu ram\u00e2ne nelamurit. \u00cen acelasi timp, paradoxal, si-a lasat propria existenta si propriul dosar la \u00eendem\u00e2na si la voia multora din cei pe care-i va fi mult nemultumit, pe drept sau chiar pe nedrept: veninul acestor necajiti batuti de soarta se razbuna pesemne acum si cade ca un glont ratacit asupra imprudentului, admirabilului \u201ecritic de front\u201c fara plasa de siguranta si fara masca de protectie! \u00cen articolul sau din \u201eRom\u00e2nia literara\u201c, Gabriel Dimisianu insista pe drept cuv\u00e2nt asupra scrupulozitatii si prudentei cu care a tratat \u201ecazul\u201c Istrati: \u201eDeclaratiile lui Istrati, felul cum \u00eenfatiseaza el cutare eveniment, documentele \u00eensesi care confirma cutare fapt sau altele care-l infirma, toate acestea criticul le examineaza cu prudenta, cu tact, cu at\u00e2t mai mult tact cu c\u00e2t altii le folosisera imprudent sau tendentios… P\u00e2na si afirmatia lui repetata (a lui Istrati \u2013 n.n.) ca doar \u00een Elvetia, \u00een 1916, ar fi \u00eenvatat frantuzeste, singur, \u00een doar patru luni, \u00eenarmat cu un lexicon franco-rom\u00e2n si citindu-i \u00een izolare pe clasicii francezi, p\u00e2na si aceasta afirmatie este pusa de Iorgulescu la \u00eendoiala. Aduce probe ca stia frantuzeste mai de mult, ca \u00eenvatase cu un profesor brailean, Vasile Goris, ca, la urma urmei, un mare lexicon rom\u00e2n-francez ar fi fost de negasit \u00een Elvetia acelui timp… Sunt multe alte afirmatii ale lui Panait Istrati despre sine si despre cele traite pe care criticul de mai t\u00e2rziu le \u00eent\u00e2mpina cu prudenta, le verifica, le compara cu ale altora spre a ajunge la ceea ce considera ca poate fi mai aproape de adevar. Relatiile cu socialistii, conflictul cu partidul comunist, cu sovieticii, legaturile din ultimii ani cu grupul de la \u201eCruciada rom\u00e2nismului\u201c, intermediate de Alexandru Talex, astfel de aspecte sunt examinate de Iorgulescu cu infinita rabdare si scrupulozitate. Si cu benefice efecte. As spune ca \u00een urma demersului sau ram\u00e2n putine aspecte nelamurite \u00een legatura cu Istrati\u201c. \u00cen prefata la ultima editie din aceasta obsedanta preocupare a lui M. Iorgulescu fata de viata, destinul si \u201erasucirea\u201c tragicului dezamagit Panait Istrati, criticul Eugen Simion face o observatie subtila si plina de continut care ne conduce nu doar la \u201enomadul statornic\u201c dar la M. Iorgulescu \u00eensusi: \u201eMircea Iorgulescu \u2013 scrie E. Simion \u2013 prezinta cu o obiectivitate, as zice, pasionata, participativa aceasta evolutie a \u00abcazului\u00bb…\u201c Si, de la aceasta \u201eobiectivitate pasionata, participativa\u201c fata de biografia eroului cartii, prefatatorul trece la biografia criticului M. Iorgulescu: \u201eN-as \u00eencheia acest Cuv\u00e2nt \u00eenainte fara a spune ceva despre doua documente care privesc \u00een chip direct nu biografia lui Istrati, ci biografia criticului sau, Mircea Iorgulescu. E vorba, \u00eent\u00e2i, de dosarul lui de la CNSAS si de acuzatia de a fi colaborat cu Securitatea si, \u00een al doilea r\u00e2nd, de mesajele pe care criticul, grav bolnav, le trimite lui Ioan Grosescu \u00een timp ce pregateste aceasta editie. Mesajele sunt dramatice. Omul trece printr-o suferinta atroce si, \u00een scurtele momente de calm, scrie. \u201eSunt stors \u2013 zice el (la 5 iunie 2011) \u2013 dar nu ma las\u201c. Simte ca are \u00een el o stranie \u201efurie de a trai\u201c, face planuri delirante, apoi cedeaza, cade la pat, se scoala si o ia de la capat…\u201c. Nu doar cu moartea se lupta criticul, dar se bate cu viata. \u201e\u00cen acest timp, adauga Eugen Simion, cetateanul rom\u00e2n Mircea Iorgulescu este judecat, ca un infractor, pentru nu stiu ce complicitati, slabiciuni morale din timpul comunismului. Mi se pare o sincronie, cu adevarat, bestiala… ma \u00eentreb: orice ar fi, asa trebuie sa iasa din viata un scriitor, aceasta-i ceremonia de adio pe care putem sa i-o oferim?\u201c Ce ne spun asemenea coincidente \u201esinistre si descalificante\u201c constatate cu m\u00e2hnire revoltata de Eugen Simion? \u00cent\u00e2i, ca gloantele ratacite continua sa loveasca \u201etinta\u201c, respectiv, pe \u201ecriticul de front\u201c care, imprudent, a vrut sa ram\u00e2na p\u00e2na la capat Mircea Iorgulescu. Apoi, ne mai spun aceste mult prea triste si deplorabile coincidente ca razboiul rom\u00e2no-rom\u00e2n de pe idilicul front literar rom\u00e2nesc nu s-a \u00eencheiat si nici nu sunt semne ca se va opri. Nu ne ram\u00e2ne dec\u00e2t sa murmuram cu poetul marilor deziluzii: \u201eTotusi este trist \u00een lume…\u201c. \u00centr-un interviu de la \u00eenceputul anilor ’90, Mircea Iorgulescu regreta disparitia bucuriei din lumea intelectuala rom\u00e2neasca, vorbea despre \u201ebucuria pe care o aveai citind un articol bun, o carte buna… C\u00e2nd aparea o carte buna, primeai telefoane de la colegii tai, cu care nu erai neaparat \u00een relatii de amicitie, dar care spuneau: \u201edomnule, te felicit, cartea pe care ai scris-o este foarte buna!\u201c. Acest lucru nu se mai \u00eent\u00e2mpla. Marea trancaneala, pentru a-mi relua titlul, este dublata de tacere, de o mare singuratate. Poate ca exasperarea pe care am \u00eent\u00e2lnit-o \u00een lumea literara sa aiba o explicatie si \u00een aceasta tacere, singuratate, \u00een aceasta far\u00e2mitare a intelectualilor\u201c. Am citit \u00een aceste zile o carte buna, o carte-document extraordinara, care, cum spune criticul G. D., se va citi pe nerasuflate: \u00eentind m\u00e2na sa dau un telefon, formez numarul, dar de dincolo nu mai raspunde nimeni. E o mare tacere. Si o mare pustietate.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen doua numere din \u201eRom\u00e2nia literara\u201c dl Gabriel Dimisianu \u00eel evoca pe fostul sau coleg din \u201efaimoasa echipa de critici de la Rom\u00e2nia literara\u201c: Mircea Iorgulescu, un eminent \u201ecritic de front\u201c, cum l-a numit cineva, un critic care, iata, a si murit eroic chiar pe frontul caruia i se consacrase si pe care-l slujise de… Cite\u0219te mai mult »Un glont ratacit<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2461,6769,1620,1720,3933],"class_list":["post-9815","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-romania-literara","tag-critici-de-la-romania-literara","tag-gabriel-dimisianu","tag-mircea-iorgulescu","tag-panait-istrati"],"views":1834,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9815","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9815"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9815\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9815"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9815"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9815"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}