\u00cen Europa criza datoriilor a fost strecurata perfid prin Grecia. Italia a secondat-o de aproape, iar asupra Spaniei, Portugaliei, Irlandei aerul rece al insolvabilitatii a patruns deja \u00een birourile guvernelor. Franta si Marea Britanie tremura si ele, Germania pare pusa deocamdata la adapost. P\u00e2na c\u00e2nd, nu se stie. Peste Ocean, Statele Unite si, \u00een Asia, Japonia completeaza zona de risc d\u00e2nd imaginea obosirii celei mai dezvoltate lumi de p\u00e2na acum. Nu vine apocalipsa, nu va speriati, istoria are legile ei si, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, sanctioneaza excesul de forta si de putere. \u00cesi iese singura din matca si, dupa ce face victime, tot singura revine \u00een matca. Se \u00eent\u00e2mpla ca de data asta Europa sa suporte presiunea politica cea mai mare. Au aparut deja primele victime, Grecia si Italia, care au fost nevoite sa arunce din mers politicienii corupti si sa accepte planuri serioase de austeritate. \u00cen acest caz, austeritatea echivaleaza cu accentuarea saraciei celor saraci.
\nEfectul imediat al crizei datoriilor suverane, \u00een care au intrat unele state europene, a fost caderea guvernelor. S-ar putea ca o astfel de cadere sa urmeze legea dominoului si sa antreneze mai multe guverne neperformante. Deocamdata au patit-o cele al lui Papandreou, \u00een Grecia, si al inoxidabilului h\u00e2tru Berlusconi, \u00een Italia. Cur\u00e2nd vor fi alegeri \u00een Spania si ar tine de miracol salvarea socialistilor lui Zapatero. Caderea guvernelor este o corectie politica. Se face apel la experti pentru a conduce guverne de uniune nationala \u00een vremuri de furtuna. Lucas Papademos si Mario Monti chemati sa preia conducerea guvernelor de la Atena si Roma sunt reputati economisti, universitari, experti cu stagii \u00een organisme internationale, primul ca vicepresedinte al Bancii Centrale Europene, al doilea, comisar la Comisia Europeana. Solutia nu a mai tinut doar de \u00eentelegerile sau disputele de pe plan national, ci a fost \u201easistata\u201c atent de la Bruxelles, tratata ca interventie necesara evitarii complicatiilor pentru Uniunea Europeana. Aceasta este cea mai importanta lectie care putea fi data de criza amatorilor ce se \u00eenghesuie sa intre la guvernare. Cedarea unei parti din suveranitate intervenita odata cu aderarea la Uniunea Europeana se plateste \u00een felurite chipuri. Asa trebuie \u00eenteleasa severitatea Germaniei si Frantei, care au devenit un fel de guvern dualist al Uniunii Europene, \u00een tratarea efectelor lipsei de performante sau iresponsabilitatii guvernantilor de la Atena si Roma. Conexiunile integrationiste sunt \u00eentr-at\u00e2t de mari \u00eenc\u00e2t criza din Grecia si din Italia nu \u00eei priveste numai pe greci si pe italieni. Asa cum criza din Uniunea Europeana transgreseaza, prin efectele ei, lumea globalizata \u00een care am fost \u00eempinsi sa traim. Ecoul acesteia a declansat \u2013 fie din interes, fie din curtoazie diplomatica \u2013 nelinisti la Washington si \u00eengrijorari la Moscova si la Beijing. \u00cen cazul Statelor Unite, de data asta, atitudinea are un plus de sinceritate: Washington-ul \u00eesi doreste cu adevarat ca Uniunea Europeana sa nu derapeze pentru ca cele doua economii, americana si europeana, au devenit dependente. \u00cengrijorarea Washington-ului vine din convingerea ca o noua mare recesiune pe batr\u00e2nul continent poate contribui la accelerarea reconfigurarii centrelor de putere \u00een lume. Ceea ce nu prezinta, ca sa spun asa, o urgenta la Casa Alba. \u00cen privinta Rusiei si Chinei, criza poate sa se transforme \u00eentr-un aliat nesperat al Kremlinului \u00een lupta pe care o duce de mai bine de un deceniu pentru refacerea puterii imperiale a Rusiei si, \u00een aceeasi masura, poate favoriza China \u00een eforturile ei de a parcurge mai rapid drumul spre impunerea ca pol de putere al lumii. Interesant este faptul ca aspiratia celor doi mari colosi ai economiei mondiale, Rusia si China, nu este (nici nu mai poate fi) contestata dar aceasta nu \u00eenseamna ca vor fi lasate sa marsaluiasca libere prin lume.
\nUnii trateaza criza europeana si mondiala cu numele ei marxist: criza capitalismului, ceea ce presupune o extensie de o alta anvergura dec\u00e2t cea pe care o are limitarea la bani si afaceri cum pare la prima vedere. Limpezirile doctrinare ram\u00e2n \u00een grija teoreticienilor. Ceea ce conteaza acum sunt solutiile de iesire a economiilor statelor europene din arcanele competitiilor neloiale si ale atacurilor oculte. Poate chiar salvarea de la prabusire a Uniunii Europene. \u00censesi statele europene cele mai dezvoltate recunosc ca traverseaza o perioada pe care lumea dezvoltata, industrializata, tehnologizata si, deci, bogata nu a mai cunoscut-o dec\u00e2t \u00een 1929. Crah-ul din toamna lui 2008, intervenit ca urmare a crizei financiare declansata \u00een 2007, a avut urmari diferite p\u00e2na acum: Statele Unite au fost doar amenintate, \u00een schimb, tarile europene din zona euro au fost \u00eempinse \u00een recesiune. La fel ca \u00een 1929, criza financiara, minata de speculatii bancare, a condus la dereglarea comertului mondial, la cresterea preturilor la materiile prime si a produselor agricole, cu consecinta lor directa \u00een declansarea unor grave dezechilibre sociale. Din pacate, tocmai acum Uniunea Europeana se dovedeste vulnerabila. Dar, ca de fiecare data c\u00e2nd continentul nu are idei prea limpezi si nu gaseste rapid solutii, intervine Germania. Si, ca \u00eentotdeauna, \u00een astfel de \u00eemprejurari, l\u00e2nga Germania se afla Franta. De la o vreme cele doua state afiseaza fara rezerve pozitia de lider comun al Uniunii Europene. Fara rezerve, fara complexe, fara explicatii. La reuniunile Consiliului Europei, Angela Merkel si Nicolas Sarkozy sunt aratati mereu \u00eempreuna, sunt \u00eentotdeauna axul fotografiilor de familie, sunt singurii care prezinta \u00een conferintele de presa agenda de discutii si concluziile dezbaterilor. Daca nu cumva sunt singurii care fixeaza agendele si impun solutiile. Ca sa ne dam seama de forta acestui tandem, sa ne amintim ca la o conferinta de presa, \u00eentrebati ce garantii ofera guvernul italian pentru adoptarea unor masuri de austeritate, Merkel si Sarkozy, numiti mai nou printr-un calambur lingvistic, Merkozy, s-au privit si au z\u00e2mbit ironic. Nici o vorba, nici un comentariu. A fost un gest fatal pentru compromiterea definitiva a lui Berlusconi. Cu aceeasi atitudine, cu aceeasi severitate l-au tratat si pe premierul grec Giorgios Papandreou. Scenele care ne privesc nu vreau sa le amintesc.
\nNoul tandem franco-german se construieste de mult. Cu greu, dar se construieste. Fata de cooperarea din trecut dintre cele doua tari vecine, chiar fata de cea din vremea reconcilierii, sunt destule schimbari. Mult timp, scria un ziarist de la \u201eLe Figaro\u201c, repartizarea rolurilor era clara: Franta avea leadership-ul politic, Germania avea cecul. Astazi, Berlinul revendica o influenta pe masura puterii lui financiare, fara a neglija parteneriatul cu Franta. Daca citim atent, ziaristul vorbeste despre \u201einfluenta (germana) pe masura puterii financiare\u201c nu despre Franta, pe care nu o neglijeaza \u201eca partener\u201c. Ne ram\u00e2ne sa \u00eentelegem ca este vorba de o influenta mai mare. \u00cen Uniunea Europeana, desigur, si, printr-o presupusa dorinta de extensie, \u00een Europa. Ideea noii constructii a raporturilor politice dintre cele doua puteri europene am gasit-o \u00eentr-un comentariu al ziaristului Patrick Sain-Paul intitulat \u201eNoul tandem franco-german\u201c. Francezii sunt constienti ca trebuie sa faca eforturi pentru a ram\u00e2ne \u00een formula, \u00een nucleul de conducere, fie si cu pretul unui rabat la pondere. Nostalgia francezilor, daca nu cumva si regretul lor dupa vremurile apuse, sunt sugerate prin deschiderea comentariului cu un proverb german care \u00een rom\u00e2neste suna asa: \u201esa traiesti ca Dumnezeu \u00een Franta\u201c (\u201eWie Gott in Frankreich\u201c). \u201ePutem oare sa riscam, se \u00eentreaba ziaristul francez, sa pronuntam acest vechi proverb german fara sa atragem sarcasmul vecinilor nostri?\u201c. \u00centelegem, deci, ca mentalitatile s-au cam schimbat. Franta nu mai este rai nici pentru nemtii visatori. Da, au existat si de acestia; nu sunt ei parintii romantismului!? Noua generatie de politicieni germani, \u00eencep\u00e2nd cu Schr\u00f6der, nu mai are complexul vinovatiei pentru declansarea ultimului razboi mondial. Timpul spaseniei s-a consumat. Plata s-a efectuat. Ei exploateaza acum evolutiile de pe continent pentru a consolida Germania reunificata. Se pare ca au cam terminat treaba. De aceea pot sa-i trateze cu severitate chiar si pe partenerii apropiati. Daca \u00eemprejurarile o cer. O spune fara menajamente Ulrike Gu\u00e9rot, directoare a Biroului berlinez al Consiliului European pentru Relatii Externe: \u201eNoi vrem ca Franta sa se reformeze, sa puna industria ei \u00een ordinea ceruta de exigentele pietei\u201c. Vorbe care pot fi luate mai degraba ca repros dec\u00e2t ca recomandare. Pe de alta parte, nimeni nu contesta ca tandemul franco-german este esential pentru salvarea Uniunii Europene de la criza, iar pe termen mediu pentru consolidarea institutiilor Uniunii. Poate chiar a Europei ca pol de putere mondiala. La ultimul sommet G-20 de la Nisa, Germania si Franta au reusit sa se manifeste \u00eempreuna ca o forta de garantare a zonei euro. Semnalul dat de cele doua tari \u2013 ambele detin 50% din PIB-ul european \u2013 a fost clar: toate celelalte state din zona euro trebuie sa asculte si sa se alinieze la propunerile Berlinului si Parisului nu numai \u00een probleme de fiscalitate si disciplina bugetara ci si \u00een politicile sociale. Sa revina, oare, timpul statului social? C\u00e2t de bine se simte Parisul \u00een conditia de partener pe care, cum scria Patrick Saint-Paul, Berlinul \u201enu \u00eel neglijeaza\u201c? La Nisa, presedintele Nicolas Sarkozy afirma ca problema \u00een Europa nu este cea a unui exces ci una a lipsei de leadership. Nu s-ar spune. Din ce \u00een ce mai stinse sunt vocile restului de 25 de state membre ale Uniunii Europene. Din ce \u00een ce mai puternica este vocea Parisului si, mai ales, cea a Berlinului. Motorul franco-german functioneaza din plin iar forta noului tandem \u00een vreme de criza se impune cu multa vigoare.<\/p>\n
P.S. Rom\u00e2nia \u00eesi vede de campania electorala desi nu este \u00eenca timpul. Politicienii nostri nu sunt \u00eenspaim\u00e2ntati dec\u00e2t de perspectiva de a pierde sau de a nu recuceri puterea. Guvernul, condus de amatori si gheseftari, nu-si pune problema profesionalismului si experientei. Dupa un principiu drag activistului de partid de pe vremuri (\u201enu cunosc problemele de pe ordinea de zi dar vreau sa-mi spun si eu parerea\u201c), politicienii rom\u00e2ni de azi au idei complet ne-racordate la interesul national si se prefac ca \u00eesi propun un obiectiv mediu si \u00eendepartat: crearea Statelor Unite ale Europei! Cu g\u00e2ndul la Creanga, zic ca mai scosi din r\u00e2ndul lumii ca acum, ca acum un an si ca de c\u00e2nd ne stim democrati nu am fost niciodata!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen Europa criza datoriilor a fost strecurata perfid prin Grecia. Italia a secondat-o de aproape, iar asupra Spaniei, Portugaliei, Irlandei aerul rece al insolvabilitatii a patruns deja \u00een birourile guvernelor. Franta si Marea Britanie tremura si ele, Germania pare pusa deocamdata la adapost. P\u00e2na c\u00e2nd, nu se stie. Peste Ocean, Statele Unite si, \u00een Asia,… Cite\u0219te mai mult »Forta tandemului franco-german \u00een vreme de criza<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[6767,5951,6768,5992],"class_list":["post-9810","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-criza-datoriilor-in-europa","tag-criza-grecia","tag-insoolvabilitatea-statelor","tag-planuri-de-austeritate"],"views":1347,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9810","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9810"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9810\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9810"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9810"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9810"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}