Ca orice turneu de Grand Slam, Roland Garros-ul are legendele, miturile si recordurile sale. Printre acestea din urma, fireste, si cel referitor la cea mai \u00eendelungata partida sustinuta \u00een complexul sportiv de la Porte d’Auteuil. Desigur, faptul ca suprafata de joc este asigurata de sofisticata formula a terre battue pariziana, fiind deci vorba de o suprafata extrem de lenta, s-ar parea ca nu e nici o problema cu longevitatea unui meci la Roland Garros, unde se joaca \u00een sistemul trei din cinci seturi. Pe un \u201ecovor\u201c de zgura fina schimburile de mingi dureaza foarte mult, ajung\u00e2ndu-se uneori la rally-uri de c\u00e2te 40-50 de lovituri \u201e\u00een dialog\u201c.
\nDaca nu ma \u00eenseala memoria, cea mai lunga disputa de acest tip a avut loc \u00een 1978, \u00een timpul unui meci \u00eentre cei doi celebri \u201ebatatori de covoare\u201c ai epocii (citeste: mari utilizatori ai liftului si efectului tip spin), Bj\u00f6rn Borg si Guillermo Vilas. Duelul (sau duetul) suedezo-argentinian a contabilizat cam sase minute de schimb efectiv, iar protagonistii au returnat unul altuia mingea de 72 de ori!
\nDe multe ori \u00eensa aparentele \u00eenseala… caci, \u00een ciuda lentorii vadite de zgura rosie, europeana, recordul de longevitate al unui meci \u00een turneele de Mare Slem a fost stabilit la Wimbledon, \u00een 2010: disputa dintre americanul John Isner si francezul Nicolas Mahut a durat unsprezece ore si cinci minute, adun\u00e2nd 183 de ghemuri si 651 de lovituri c\u00e2stigatoare, scor 6-4\/ 3-6\/ 6-7\/ 7-6\/ 70-68\/, \u00een favoarea iancheului, dupa ce partida, care \u00eencepuse \u00eentr-o zi de luni s-a \u00eencheiat abia miercuri. Paradoxul este \u00eensa doar aparent, caci pe gazonul londonez, desi rally-urile lungi nu sunt posibile, \u00een schimb tenismanii care sunt si bun serveuri se pot \u201eseta\u201c pe \u201epilot automat\u201c, fara a-si ceda serviciul aproape sine die, asa cum s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een cazul Isner-Mahut.
\nLa Roland Garros recordul de durata a fost stabilit la 25 mai 2004, \u00een urma meciului fratricid dintre Fabrice Santoro si Arnaud Cl\u00e9ment, doi reprezentanti ai Hexagonului tenisistic. Sportivii francezi au stat pe teren doua zile si au jucat efectiv sase ore si 33 de minute, iar scorul final spune totul despre cerbicia acelei confruntari de-a dreptul epice: 6-4, 6-3, 6-7, 3-6, 16-14 pentru veteranul Santoro. Meciul ca atare a avut de toate. S-a jucat cu \u201erautate\u201c, caci combatantii, care se cunosteau foarte bine, fiind si echipieri la echipa de Cupa Davis a Frantei, s-au \u00eentrecut \u00een strategii si siretlicuri pentru a-si provoca si scoate din m\u00e2na adversarul. Nimic nu a ramas nespus si nefacut \u00eentre Fabrice si Arnaud, pentru ca tenismanii francezi, sportivi cerebrali si foarte tehnici, ba si asemanatori fizic (deloc \u00eenalti, cu o anumita fragilitate muscular-atletica), s-au duelat nu numai cu racheta, musculatura, rezistenta si rafinamentul loviturilor, ci si \u2013 mai ales \u2013 cu tactica, o tactica speciala, bine adaptata la suprafata lenta de joc. N-a fost \u00eensa o partida tipica \u00eentre \u201ezguristi\u201c, caci, din fericire pentru salvgardarea spectacolului, cei doi au stiut sa atace cu inteligenta si eficienta, fiind si excelenti jucatori de dublu, asadari tenismani care stiu ce sa faca o data ajunsi \u00een fata fileului.
\nA c\u00e2stigat cel supranumit \u201eBattling Fab\u201c (sau, daca preferati, \u201eLe Magicien\u201c, dupa cum \u00eei spunea Pete Sampras!), adica Santoro, jucatorul atipic, ce lovea mingea pe ambele parti cu doua m\u00e2ini, articul\u00e2nd lovituri si imprim\u00e2nd efecte doar de el cunoscute. La a cincisprezecea lui participare la Roland Garros (Fabrice detine si recordul de prezente \u00een turneele de Grand Slam, cu 70 asemenea participari!), Santoro a intrat \u00een istoria si legendele competitiei \u2013 si asta \u00eentr-un an nefast pentru francezi, caci finala s-a desfasurat \u00eentre doi tenismani argentinieni, Gaston Gaudio si Guillermo Coria, \u00een primii patru strecur\u00e2ndu-se si un al treilea sportiv \u201egaucho\u201c, David Nalbandian! Iar daca spectatorii parizieni nu au trait bucuria ca un reprezentant al lor sa ridice deasupra capului \u201eCupa Muschetarilor\u201c, s-au consolat \u00een schimb cu acest dramatic meci, ai carui protagonisti au fost, am\u00e2ndoi, purtatori ai tricoului cu cocos galic, av\u00e2nd pe deasupra si marca crocodilului…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"