<\/p>\n
Timp de veacuri, cele doua state romanesti au avut la conducere domni. Ei exercitau \u00een interior o autoritate absoluta, dar \u00een exercitarea functiilor erau supusi presiunii\u00a0 marIi boierimi si se\u00a0 aflau\u00a0 sub impactul suzeranului lor, sultanul.\u00a0 Principatele se aflau \u00eentr-o situatie singulara, \u00een comparatie cu teritoriile sud-dunarene, beneficiind\u00a0 de\u00a0 autonomie si de propria administratie, dar \u00een nu putine randuri Poarta a trecut la \u00eenlaturarea\u00a0 unor domni si chiar la executia unora dintre ei.<\/strong><\/em><\/p>\n \u00cen regimul introdus \u00een urma tratatului de la Adrianopol din 1829 si a adoptarii Regulamentului Organic, functiile domnului au fost reglementate \u00eentr-un sens modern si partial limitate. Miscarea de eliberare a natiunii romane a tins \u00eensa spre instaurarea unei monarhii constitutionale, iar elementele radicale se pronuntau chiar pentru instaurarea unei republici. Totodata, a aparut si formula printului strain, aplicata pentru prima oara \u00een zona prin chemarea unui principe german la conducera Greciei. \u00cen Adunarile ad-hoc din 1857 a fost adoptat, la Bucuresti si Iasi, printre dezideratele majore, si cel al printului strain, preconizat a fi conducatorul ambelor principate unificate.\u00a0 Marile puteri garante, instituite prin tratatul de la Paris din 1856, n-au putut sa cada \u00eensa de acord \u00een acesta privinta, lipsindu-le si \u00eenclinatia, chiar a celor mai binevoitoare dintre ele, de a realiza atunci aceasta dorinta a romanilor. Timp de veacuri, cele doua state romanesti au avut la conducere domni. Ei exercitau \u00een interior o autoritate absoluta, dar \u00een exercitarea functiilor erau supusi presiunii\u00a0 marIi boierimi si se\u00a0 aflau\u00a0 sub impactul suzeranului lor, sultanul.\u00a0 Principatele se aflau \u00eentr-o situatie singulara, \u00een comparatie cu teritoriile sud-dunarene, beneficiind\u00a0 de\u00a0 autonomie si de propria administratie,… Cite\u0219te mai mult »\u00cenceputurile unei dinastii \u00een Romania<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-9789","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1463,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9789","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9789"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9789\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9789"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9789"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9789"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\nPrin acest proiect se avusese \u00een vedere sa se \u00eenlature competitia destabilizatoare dintre marile familii autohtone, conservatorii dorind si o mana forte, \u00een timp ce pentru liberalii de stanga printul strain trebuia sa contribuie la o grabire a ritmului de modernizare si \u00een acelasi timp, sa asigure prin legaturile sale de familie o cat mai grabnica integrare a tarii \u00een randul statelor suverane si independente ale Europei, obiectivul lor fundamental.
\n\u00cen fata refuzului\u00a0 puterilor \u2013 chiar si al\u00a0 Frantei, sustinatoare constanta \u00een epoca a romanilor \u2013 s-a\u00a0 renuntat pentru o vreme la proiect si s-a ajuns\u00a0 la solutia neasteptata a dublei alegeri, care a fost\u00a0 rezultatul unui compromis al fortelor politice, dar si al vointei nationale si al presiunii strazii\u00a0 exercitate asupra conservatorilor. Sub ferma conducere a lui Alexandru Ioan Cuza a fost realizat un amplu si multiform proces de reforma si totodata existenta Romaniei sub forma Principatelor Unite a fost legitimata \u00een fata opiniei publice europene. Constrans de stipulatiile electorale ale Conventiei, care nu \u00eengaduiau formarea unei Adunari novatoare, Alexandru Ioan Cuza a trecut la o\u00a0 lovitura de stat si la alegerea unei formule dictatoriale. Era \u00eensa o cale primejdioasa care avea sa-l duca spre pierderea domniei. Cu toate realizarile si indiscutabilele sale merite, el avea sa fie rasturnat de coalitia fortelor politice de stanga si de\u00a0 dreapta si drept consecinta, \u00een conditia tronului vacant,\u00a0 formula printului strain\u00a0 a trecut din nou pe primul plan de atentie.
\n\u00cen primavara anului 1866, acest proiect a fost realizat, dupa cateva luni de grea \u00eencercare, cauzata mai ales de refuzul contelui de Flandra, frate al regelui Belgiei, de a accepta tronul care i se oferise. Concursul Frantei a fost atunci pretios, \u00eemparatul Napoleon III \u00eempiedicand \u00eenfaptuirea planurilor celor trei imperii limitrofe statului roman de a pune capat Unirii si de a duce din nou pe romani\u00a0 \u00een situatia dinainte de 1859. Prin staruinta lui I.C.Bratianu, cu concursul lui Bismarck, care voia sa dea o lovitura Austriei cu care Prusia tocmai se pregatea\u00a0 sa se \u00eenfrunte, prin aducerea unui print de Hohenzollern \u00een flancul imperiului Habsburgilor si prin bunavointa \u00eemparatului francezilor cel de a-l doilea fiu al printului Anton de Hohenzollern-Sigmaringen a devenit domnitor al tinerei Romanii.
\nDesi grabita de \u00eemprejurari, alegerea a fost fericita. Tanarul principe Carol apartinea ramurii catolice a familiei de Hohenzollern. Aceasta \u00eesi pastra o unitate cu ramura luterana. Sub conducerea ei, Prusia devenise o mare putere, \u00een secolul al XVIII-lea, afirmand-o mai ales puternica personalitate a regelui Frederic II. Ca urmare a spiritului de familie, mentinut \u00eentre cele doua ramuri, printul Anton de Hohenzollern-Sigmaringen fusese ales de \u00eendepartata sa ruda berlineza sa conduca guvernul Prusiei, timp de multi ani si facuse acest lucru cu mult tact si mai ales \u00eentr-un spirit democratic. Fusese o lectie de comportament si pentru fii sai.
\n\u00cen ceea ce \u00eel privea pe principele Carol, el nu fusese destinat sa conduca principatul de Sigmaringen, ci Leopold, fratele sau mai mare. Pe Carol \u00eel astepta doar o cariera militara \u00een Germania\u00a0 aflata \u00een curs de unificare. Dar \u00eentre motivele alegerii sale ca domnitor de catre fruntasii regimului provizoriu din Romania, la propunerea si staruinta lui Bratianu, a figurat si\u00a0 faptul ca tanarul principe se \u00eenrudea prin mama si tatal sau cu Napoleon III si cu familia Murat. El oferea perspectiva unui sprijin german, dar si al unuia francez.
\nAcceptarea domniei \u2013 pe care viitorul sau cumnat contele de Flandra, care se va casatori cu\u00a0 sora sa Maria, o refuzase dupa rasturnarea lui Cuza \u2013 de catre principe, a pus capat unei grave crize si a \u00eenlaturat primejdia destramarii statului national dorita de imperiile limitrofe Romaniei. Cel ales s-a dovedit \u00eentru totul corespunzator necesitatilor din acel moment ale tarii. \u00cen timp ce Bismarck credea ca avea sa fie vorba doar de o aventura temporara, utila \u00eensa obiectivelor sale,\u00a0 principele Carol a dorit cu fermitate\u00a0 ca proiectul \u00een care se angajase sa fie realizat. Fusese crescut \u2013 si asa \u00eei era si firea \u2013 ca ceea ce \u00eentreprindea sa fie facut cu seriozitate si simt de raspundere. \u00cen timp ce \u00een Grecia si Bulgaria printii\u00a0 straini nu vor putea \u00eentemeia dinastii statornice, nu acesta a fost cazul Romaniei, lucru demonstrat de cele peste opt decenii care au urmat zilei de 10 mai 1866 si de faptul ca sfarsitul domniei dinastiei n-a fost rezultatul unui proces intern, ea nefiind \u00eenlaturata decat printr-o brutala interventie din afara.
\nTanarul principe a trecut la o temeinica cunoastere si descoperire a natiunii si tarii ale carui destine urma sa le conduca. Dar totodata a facut acest lucru respectand niste principii fundamentale. La \u00eenceputul domniei sanctionase si promulgase cea dintai Constitutie a Romaniei. Aceasta lege fundamentala el\u00a0 n-a \u00eencalcat-o. Este \u00eensa drept ca a gasit cai indirecte prin care a \u00eendrumat si controlat evolutiile politice interne. A facut acest lucru \u00een perfecta cunostinta de cauza si cu o constanta pasiune. Corespondenta cu tatal sau, cu fratele sau Leopold si cu sora sa Maria ne dezvaluie masura \u00een care domnitorul si apoi \u2013 din 1881 \u2013 regele Carol a patruns\u00a0 \u00een complicata tesatura a jocurilor politice si cum stia sa le descifreze. Totodata, reiese si interesul si masura \u00een care se angaja, \u00eentemeiata pe cunoasterea problemelor, dar si a\u00a0 oamenilor, a capacitatii, a calitatilor, dar si a defectelor lor. A mai avut si calitatea, indispensabila pentru un sef de stat, a unei\u00a0 neangajari personale \u00eentr-o directie sau alta, el exercitand la perfectie functia de arbitru si nelasandu-se castigat de vreuna din fortele politice ale epocii sale.
\nDe la \u00eenceputul domniei, principele Carol s-a straduit\u00a0 sa construiasca o dificila relatie cu natiunea romana. Fara \u00eendoiala, se nascuse german si n-a putut sa renunte vreodata la acest dat, dar \u00een acelasi timp si-a asumat din ziua prestarii juramantului noua sa calitate de roman. O jumatate de deceniu relatia sa cu cei pe care urma sa-i carmuiasca n-a fost usoara, ajugandu-se apoi la un modus vivendi, iar \u00een timpul razboiului de independenta a avut loc sudura definitiva. Spre sfarsitul lungii sale domnii, batranul monarh a trait \u00eensa o nemeritata amaraciune. Fara \u00eendoiala ca a dorit izbanda patriei sale de origine \u00een conflagratia mondiala care se declansase, dar, \u00een acelasi timp, urmand pe linia morala pe care se angajase cu o jumatate de veac mai \u00eenainte, s-a \u00eenclinat \u00een fata dorintei nationale exprimata \u00een Consiliul de Coroana de la Sinaia. Mai trebuie \u00eenteles ca pozitia sa nu se motiva printr-un atasament firesc fata de tara sa de origine, ci era rezulatul convingerii sale ca Germania era imbatabila si ca ea avea sa repurteze victoria \u00een marele razboi care avea loc. El a considerat de datoria sa sa aseze Romania de partea celui care, dupa convingerea sa,\u00a0 urma sa fie \u00eenvingatorul !
\nCarol I a contribuit la o asanare a moravurilor si comportamentului romanilor. I-a \u00eenteles si din pricina aceasta a refuzat sa dea curs sfaturilor presante ale lui Bismarck de a recurge la masuri de mana forte, el considerand ca agitatiile lor erau\u00a0 trecatoare si ca era \u00een fapt un \u201efoc de paie\u201c, ceea ce s-a adeverit. A refuzat sa instituie o cenzura care sa-l apere de atacurile de presa. Daruia oamenilor politici cate un ceas, instrument, dar si simbol al exactitatii. Unora dintre adversari le-a acordat \u00eencredere, i-a numit \u00een functii apropiate persoanei sale \u2013 cazul lui Alexandru Candiano-Popescu, numit aghiotant, dupa ce fusese conducatorul \u201erepublicii\u201c de la Ploiesti din\u00a0 1870, dar si unul din eroii de la Grivita ! \u00cesi arata gradul de pretuire a interlocutorilor sai \u00eentinzandu-le gradat, de la doua degete la mana \u00eentreaga !
\nTara a facut sub domnia sa uriase progrese, granele si petrolul au reprezentat sursele principale ale veniturilor, dar totodata a \u00eenceput sa se dezvolte si industria moderna.\u00a0 A fost creata Banca Nationala a Romaniei. Au fost construite caile ferate, podul de la Cernavoda, au fost amenajate porturile dunarene si portul Constanta, a fost progresiv introdusa si extinsa electricitatea, a fost introdus telefonul. \u00cen vremea domniei sale, progresele Bucurestilor au facut sa\u00a0 se dea capitalei Romaniei\u00a0\u00a0 titulatura de Micul Paris.
\nRegele a acordat o atentie evidenta si culturii. \u00centre altele, a sprijinit pe plan material proiectele de \u00eensemnatate nationala ale Academiei Romane si a \u00eentemeiat Biblioteca Fundatiei Carol I, astazi Biblioteca Universitatii. Ea \u00eensasi scriitoare si artista, regina Elisabeta \u2013 Carmen Sylva \u2013 a fost o \u00eensufletitoare si o protectoare a vietii culturale si artistice. Expozitia din 1906, care n-a reprezentat doar un moment de bilant pentru lunga si fructuoasa domnie, ci si unul \u00een care s-a afirmat unitatea tuturor romanilor, a celor din Vechiul Regat, dar si a celor \u00eenca aserviti dominatiei straine.
\n\u00centr-o singura privinta, regele Carol I nu s-a aratat capabil sa faca fata, ne\u00eentelegand \u00een suficienta masura gravitatea situatiei\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00een care se gasea taranul roman. El n-a impus lumii politice sa adopte din vreme masurile asiguratoare\u00a0 si asa s-a ajuns\u00a0 la teribila drama a anului 1907.
\nDar, \u00een ansamblu, Romania moderna i-a datorat si-i datoreaza regelui Carol I foarte mult. Castelul Peles nu i-a \u00eemplinit doar niste visuri de tinerete si nu doar \u00eei amintea locurile natale de la Sigmaringen,\u00a0 ci era\u00a0 dovada vie a succesului sau si a prestigiului dinastiei pe care a \u00eentemeiat-o, dar si a locului pe care Romania \u00eel dobandise\u00a0 \u00een Europa de la sfarsitul secolului al XIX-lea. \u00cen vremea sa, postul de la Bucuresti era considerat de diplomatii straini ca un post de marcanta importanta, o placa turnanta, o trambulina spre functii mai \u00eenalte. Nu \u00eentamplator, la Bucuresti au functionat ca ministri plenipotentiari un B\u00fclow, viitor cancelar al Germaniei, un Goluchowski,\u00a0 ori un Czernin, viitori ministri de externe ai Austro-Ungariei. Carol I si-a \u00eemplinit datoria fata de tara sa de adoptie, ramanand unul din ctitorii modernizarii ei si a afirmarii ei europene.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"