{"id":9776,"date":"2011-11-17T14:52:09","date_gmt":"2011-11-17T12:52:09","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9776"},"modified":"2011-11-17T14:53:38","modified_gmt":"2011-11-17T12:53:38","slug":"fnt-2011-i","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/fnt-2011-i\/","title":{"rendered":"FNT 2011 (I)"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>S-a \u00eencheiat editia aXXI- a Festivalului National de Teatru. Zece zile de alergat cu sufletul la gura din spectacol \u00een spectacol si, pentru cine a mai avut nervi, timp si picioare, din lansare de carte \u00een conferinta, din conferinta \u00een dezbatere si tot asa. Ca la orice festival de anvergura! Cu har si prezenta de scena, Alice Georgescu, noua directoare artistica si unica selectionera, a tinut un discurs inaugural deopotriva inteligent si placut, printre cele mai pertinente auzite vreodata. Dupa cum a fost si textul-argument din catalogul festivalului. Slava domnului ca FNT s-a \u00eentors la un catalog serios, abandon\u00e2nd brosuricile meschine din anii precedenti!<\/strong><\/em><br \/>\nIndiscutabil, ecuatia Cehov \u2013 Andrei Serban din sectiunea principala, Cehoviziuni, pe care a mizat noua directoare artistica, a asigurat consistenta, valoare si, culmea!, diversitate. Desi m-am numarat printre nefericitii care, la montarile acestui regizor, nu au primit bilete dec\u00e2t la \u201eTrei surori\u201c, ar fi imposibil sa nu observ ca Andrei Serban, prezent \u00een festival cu patru propuneri, \u201eUnchiul Vanea\u201c, \u201eStrigate si soapte\u201c (ambele de la Teatrul Maghiar de Stat Cluj), Trei surori\u201c (Teatrul National Budapesta) si \u201eIvanov\u201c (Teatrul \u201eBulandra\u201c), \u00een patru registre complet diferite, a probat \u00eenca o data faptul ca ram\u00e2ne cel mai versatil regizor al momentului, dispus sa-si schimbe cu dezinvoltura limbajul cu fiecare nou spectacol. Drept e ca \u201eUnchiul Vanea\u201c si \u201eStrigate si soapte\u201c, veterane \u00een festival, nu au respectat criteriul ultimei stagiuni, afl\u00e2ndu-se la a doua si chiar a treia participare \u00een FNT, dar s-o recunoastem cinstit, reluarea lor a fost spre bucuria tuturor (sau macar a celor care au putut sa intre!). O decizie fericita a selectionerului, c\u00e2ta vreme spectacolele amintite se numara printre incontestabilii poli de valoare ai teatrului nostru \u00een momentul actual. Lor li s-au adaugat productii de clasa si reala tinuta estetica, asa cum au fost \u201eMai \u00eent\u00e2i te nasti\u201c, regia Radu Afrim, Teatrul \u201eAndrei Muresanu\u201c Sf. Gheorghe, \u201eAbsolut!\u201c, regia Alexandru Dabija, Teatrul ACT, \u201e\u00cengropati-ma pe dupa plinta\u201c, regia Yuri Kordonsky, \u201e\u00censemnarile unui necunoscut\u201c, regia Alexandru Darie (ambele de la Teatrul \u201eBulandra\u201c), \u201eCaligula\u201c, Teatrul National Craiova si \u201eNegutatorul din Venetia\u201c, Teatrul \u201eTam\u00e1si \u00c1ron\u201c Sf. Gheorghe (am\u00e2ndoua \u00een regia lui Bocs\u00e1rdi L\u00e1szl\u00f3) sau \u201eC\u00e2ntareata cheala\u201c si \u201eLectia\u201c, \u00een regia lui Victor Ioan Frunza, Teatrul de Comedie.<br \/>\nSigur ca ram\u00e2ne o \u00eentrebare deschisa: ce s-ar fi \u00eent\u00e2mplat daca nu ar fi existat montarile lui Andrei Serban care sa joace rolul de cheie de bolta a festivalului? Cum ar fi aratat FNT fara piesele sale de greutate? Probabil, ceva mai ponosit. Dar, av\u00e2nd datele respective, selectia pare inatacabila. Cu alte cuvinte, nu prezinta riscuri majore. \u00censa, \u00een arta, cine nu risca e pasibil sa ram\u00e2na la un nivel previzibil. Iar FNT 2011 pare sa fi eliminat orice bataie de cap. Fara propuneri contrariante, fara spectacole care sa genereze controverse, fara sa zg\u00e2lt\u00e2ie c\u00e2t de c\u00e2t orizontul de asteptare, lucrurile s-au mentinut \u00eentr-un orizont oarecum comod estetic. \u00cen fond, cu totii stim cam la ce sa ne asteptam de la marii nostri regizori, mari personalitati, a caror stilistica se desfasoara \u00een parametri deja cunoscuti. Prea putin suflu nou \u00een acest FNT, prea putine sau deloc genuri proaspete. Exceptii ca \u201eMountainbikers\u201c, \u00een regia lui Radu Alexandru Nica, de la Teatrul German de Stat Timisoara, sau \u201e9 grade la Paris\u201c, un spectacol de Peter Kerek, propuneri cu adevarat noi si incitante, au parut, \u00een ansamblu, parasutate de pe alta planeta teatrala.<br \/>\n<strong>C\u00e2teva regrete<\/strong><br \/>\nDin ratiuni financiare, editia din 2011 a fost pagubita de participarea straina, \u00een buna masura raspunzatoare de aerul neconventional al anilor trecuti. Fara Thomas Ostermeier, fara experimentele care adusesera suflul proaspat \u00een editiile precedente, festivalul, ramas aproape eminamente autohton, nu a produs necesarele cutremure provocate de \u00eent\u00e2lnirile cu produsul cultural din spatii teatrale inaccesibile celor mai multi dintre noi. Cu o floare portugheza, chiar daca aceasta a dovedit energie si calitati exceptionale, ca actrita Carla Galvao din \u201ePovesti calatoare \u2013 Capul Verde\u201c, nu se face primavara la Bucuresti! \u00cen plus, locul marilor teoreticieni sau practicieni de la dezbaterile cu invitati straini din editiile anterioare, ca Aleks Sierz sau Richard Schechner, le-au luat nume precum Cristopher Wynn, director de dezvoltare si parteneriate la Edinburgh.<br \/>\nO alta mare absenta a FNT 2011 a constituit-o o triada pasibila \u00een teatrul rom\u00e2nesc de unitate stilistica si, caz singular, de adevarat grup estetic. Cu o singura exceptie, \u201eMetoda\u201c, regia Theodor Cristian Popescu, Teatrul \u201eNottara\u201c, selectionerul a eradicat complet (si nu tocmai spre c\u00e2stigul festivalului!) generatia Vlad Massaci, Cristi Juncu, Andreea Vulpe. Desi cea din urma a montat un \u201ePescarusul\u201c la Teatrul \u201eToma Caragiu\u201c Ploiesti care servea perfect temei, \u00eendeplinind rigorile valorice cuvenite unui festival national mai mult dec\u00e2t \u2013 sa zicem \u2013, \u201eMacbeth\u201c! Dar, sigur, Macbeth de la Teatrul National e jucat de actorul si revolutionarul Ion Caramitru, director la TNB (unde functioneaza si selectionerul festivalului), si presedinte UNITER, principalul co-organizator al FNT-ului. Si \u201edin dilema aceasta\u201c pare ca nu vom mai iesi vreodata, caci nici un selectioner din teatrul rom\u00e2nesc (domeniu cu razbunari perfide si pe termen lung) nu va rupe pisica. Activ\u00e2nd \u00een sistem, depinz\u00e2nd de banii si gratiile acestuia, nici unuia nu-i va fi permisa selectarea exclusiva a spectacolelor valoroase din momentul respectiv. Fiecare e condamnat la compromisuri mai mici sau mai mari si la un slalom strategic, pe de o parte, \u00eentre teatrele ce jongleaza cu mecanismele financiare si de putere ale sistemului, adica cele ce au pretentia sa iasa la numaratoare macar cu un spectacol, pe de alta parte, \u00eentre regizorii trecuti pe lista greilor sau a favoritilor. Iar daca starurile se nimeresc \u00een teatrele care trebuie neaparat bagate \u00een seama, gen Purcarete \u2013 teatrul din Sibiu, Dabija \u2013 teatrul din Brasov, atunci selectionerul poate respira usurat, caci s-a luat de o grija, bif\u00e2nd linistit si teatrele, si vedetele. Paradoxal, nu totdeauna astfel de determinari au consecinte negative. Exemplul sta \u00een puternica tusa maghiara din editia aceasta, datorata pesemne \u201eobligatiilor\u201c fata de Ministerul Culturii, principalul finantator, condus de Kelemen Hunor. Rezultatul e pozitiv \u00eentruc\u00e2t productiile semnate de artistii maghiari au \u00een nenumarate cazuri greutate estetica. Mai frumos si poate mai putin oportunist ar fi fost ca productiile semnate de maghiari sa fi st\u00e2rnit acelasi interes printre selectioneri si \u00een anii precedenti.<br \/>\nO sectiune vaduvita si ea anul acesta a fost cea a dansului. Oric\u00e2t de bune au fost cele patru spectacole mari si late, unele indiscutabil apreciate de public, modulul nu a avut nici pe departe savoarea anilor trecuti c\u00e2nd, organizat \u00eempreuna cu CNDB, a gazduit productii straine dintre care unele\u00a0 de-a dreptul de neuitat.<br \/>\n<strong>Cea mai mare hiba<\/strong><br \/>\nMarea, imensa hiba a festivalului ram\u00e2ne, ca si la editiile precedente, problema accesului publicului la spectacolele care se joaca pe gradene. Si aproape toate spectacolele valoroase se joaca pe gradene, adica cu un public de saptezeci \u2013 o suta de spectatori! Nu e \u00een intentia mea sa reiau simulacrul de dezbatere din anii trecuti care a populat cu o frecventa \u00eenduiosatoare paginile cotidianelor: daca FNT se adreseaza cu precadere publicului avizat (semnatara acestor r\u00e2nduri si altii din aceeasi \u201etagma\u201c nu au primit loc la aproape nici unul dintre aceste spectacole, dar poate nu s-au avizat destul) sau publicului larg. Or, \u00een coatele si ghionturile vehemente, cu nasturii rupti si pantofii scof\u00e2lciti de tocurile partenerelor de spectacol, cu zbateri demne de o epopee pentru a patrunde \u00een str\u00e2mtele culoare prin care se intra, nici iubitorii de teatru nu s-au simtit prea rasfatati.<br \/>\nDaca exista spectacole-vedeta la care lumea vrea sa intre cu orice pret, daca ele reprezinta cazul fericit care \u00eentruneste elogiile criticilor si foamea de capodopera a publicului, pentru ce nu sunt asumate ca atare si programate \u00een fiecare zi pe toata durata festivalului? Acesta ar fi un pur act de responsabilitate estetica. Daca \u201eUnchiul Vanea\u201c, \u201eStrigate si soapte\u201c, \u201eMai \u00eent\u00e2i te nasti\u201c, \u201eAbsolut!\u201c, \u201eNegutatorul din Venetia\u201c, \u201e9 grade la Paris\u201c se joaca cu o sala de saptezeci de locuri, c\u00e2nd la o reprezentatie normala intra c\u00e2teva sute de spectatori, cei care ar participa la primele cinci-sase reprezentatii cu gradene de abia ar acoperi o sala normala. Asta \u00een conditiile \u00een care spectacolele jucate \u00een registru normal se bucura de c\u00e2te doua reprezentatii! Pentru cei ce se \u00eenghiontesc pe la usi, iar unii \u2013 multi, din pacate! \u2013, ram\u00e2n pe dinafara, festivalul risca sa se transforme din bucurie estetica \u00een lingurita amara de umilinta si de \u00eencalcare a demnitatii (nu grava, dar \u00een tot cazul memorabila si neplacuta!). O prietena actrita mi-a marturisit ca \u00eencerc\u00e2nd sa intre la \u201eUnchiul Vanea\u201c a fost bruftuluita \u00een ultimul hal de bodyguarzii de la intrare si ca ar fi \u00eenteles si s-ar fi retras din aceasta aventura daca refuzul ar fi fost exprimat \u00eentr-o maniera c\u00e2t de c\u00e2t civilizata! O actrita de mare valoare a Teatrului Odeon, unde se juca spectacolul, spera sa se strecoare \u00eenauntru la pauza. Visul nu i s-a \u00eemplinit. Iar exemplele continua \u00eentr-o lista infinita.<br \/>\n<strong>Despre limba si stil<\/strong><br \/>\nSi acum o scurta observatie lingvistica. Daca \u00een mandatul precedent, cel de trei ani, al Cristinei Modreanu, FNT dadea semne ca a uitat sa mai vorbeasca pre limba rom\u00e2neasca, tin\u00e2nd-o numai cu module ca Romanian Showcase, fara nici un echivalent \u00een graiul matern, anul acesta, cel putin \u00een terminologia avansata de festival, pare ca ne-am \u00eentors cu vreo suta de ani \u00een urma. O sa spuneti ca daca lucrurile prezentate sunt de valoare, cine ce grija are sub ce umbrela lingvistica circula evenimentele. Da si nu, c\u00e2ta vreme stim bine cu totii ca formele de expresie sunt organisme a caror treaba nu e alta dec\u00e2t sa traduca forma mentis. Cu alte cuvinte, sa dea seama de mentalul vremii, al organizatorilor, al celor care au puterea (cu ghilimelele si referinta culturala de rigoare) sa dea nume lucrurilor. Nu ca m-am trezit eu ca \u201evoi progres (lingvistic) cu orice pret\u201c, dar \u00een lumea globalizarii de azi, c\u00e2nd toata lumea vorbeste pe limba Internetului, cu doua cuvinte \u00een rom\u00e2neste si unul \u00een englezeste, daca o \u00eentreaga serie grupeaza evenimente sub numele de \u201eDivanele FNT. La sfat cu artistii\u201c, expresia poate fi suspectata de un iz arhaic \u00eentepator. Divan, cuv\u00e2nt care intra \u00een identitatea noastra literara \u00een 1698, odata cu \u201eDivanul sau g\u00e2lceava \u00eenteleptului cu lumea\u201c de Dimitrie Cantemir, functiona ca un termen de mare glorie si forta de expresie prin epoca \u201eCiocoilor vechi si noi\u201c, adica a primului roman rom\u00e2nesc scris cap-coada. Nu, zau, \u00een era auditorilor, a consilierilor si a consultantilor (chiar si cuv\u00e2ntul \u201esfatuitor\u201c pare sa aiba azi o circulatie mai restr\u00e2nsa\u201c), ati mai auzit pe cineva folosind locutiunea \u201ela sfat cu\u201c? Or, asa cum se vede din r\u00e2ndurile de mai sus, numele modulului se\u00a0 asorteaza bine cu atmosfera generala. Despre spectacolele care au contrazis-o cititi \u00een numerele viitoare.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>S-a \u00eencheiat editia aXXI- a Festivalului National de Teatru. Zece zile de alergat cu sufletul la gura din spectacol \u00een spectacol si, pentru cine a mai avut nervi, timp si picioare, din lansare de carte \u00een conferinta, din conferinta \u00een dezbatere si tot asa. Ca la orice festival de anvergura! Cu har si prezenta de&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/fnt-2011-i\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">FNT 2011 (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[6748,6750,6751,4007,6749,2322,6752],"class_list":["post-9776","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-alice-georgescu","tag-andrei-serban","tag-cehoviziuni","tag-festivalul-national-de-teatru","tag-fnt","tag-radu-afrim","tag-teatrul-bulandra"],"views":1633,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9776","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9776"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9776\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9776"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9776"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9776"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}