{"id":9768,"date":"2011-11-17T14:44:47","date_gmt":"2011-11-17T12:44:47","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9768"},"modified":"2011-11-17T14:45:59","modified_gmt":"2011-11-17T12:45:59","slug":"viata-sexuala-a-furnicilor-vs-%e2%80%9egrigore-antipa%e2%80%9c-ii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/viata-sexuala-a-furnicilor-vs-%e2%80%9egrigore-antipa%e2%80%9c-ii\/","title":{"rendered":"Viata sexuala a furnicilor vs. \u201eGrigore Antipa\u201c (II)"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Ceea ce parea natural pentru multi dintre specialisti, dar, mai ales, pentru multi dintre vizitatori, si anume, o \u00eennoire radicala a Muzeului \u201eAntipa\u201c, era mai putin lesne de acceptat de unii dintre muzeografi, convinsi ca orice modificare a salilor si a parcursului expozitional ar \u00eensemna o impietate la adresa mostenirii marelui savant. A fost nevoie de multa determinare, de la nivel directorial, p\u00e2na la nivel ministerial, pentru ca toate piedicile sa fie \u00eenlaturate, si expozitia permanenta, alaturi de spatiile educationale, sa arate asa cum arata astazi. <\/strong><\/em><br \/>\nTrebuie sa spun, din capul locului, trei lucruri despre aceasta expozitie. \u00cent\u00e2i de toate, ea nu este perfecta. Nu este nici chiar cea mai revolutionara angajare expozitionala de pe continent, nici completa, nici suficienta. Dar este, fara \u00eendoiala, cea mai buna realizare muzeografica posibila pentru acest muzeu si pentru Rom\u00e2nia, \u00een conditiile date si cu banii existenti. Am auzit vorbe de claca despre costurile mari ale expozitiei. Las\u00e2nd la o parte proverbul \u201eieftin cumperi, ieftin porti!\u201c, tot ce pot sa spun este ca expozitia, nemaivorbind despre costuri, \u00eesi merita, oricum, banii, pentru ca investitiile \u00een cultura, desi sunt mai mici dec\u00e2t cele \u00een borduri, sunt, pe termen lung si, mai ales, pentru cetatean, profitabile! Daca bugetul de stat ar fi permis o finantare lina si daca nu am fi avut parte de criza economica, expozitia permanenta ar fi putut sa fie redeschisa cu un an mai devreme. Cei care au obiectat, p\u00e2na \u00een ultima clipa, cu privire la costurile investitiei, ar trebui sa le ceara scuze celor c. 60.000 de vizitatori care au intrat \u00een muzeu, \u00een doar o luna de la redeschidere, si celorlalte multe zeci de mii care \u00eel vor vizita \u00een lunile urmatoare, pentru ca i-au privat de accesul la cultura, \u00eencalc\u00e2nd (ma refer la specialistii \u00een pusul fr\u00e2nelor, care se considera drept directi scobor\u00e2tori din cavalerii fara de teama si fara de prihana), de-a dreptul, un principiu constitutional. Desigur, se va gasi cineva care sa \u00eenmulteasca pretul de v\u00e2nzare al biletelor cu numarul de vizitatori, ca sa vada \u00een c\u00e2t timp se va amortiza investitia. Fiind convins ca cititorii Culturii, care stiu ca investitiile \u00een cultura si \u00een educatie nu se amortizeaza dec\u00e2t prin rodul muncii de o viata al celor care beneficiaza de ele, nu am sa ma mai obosesc sa dovedesc stupizenia unor asemenea calcule; ca sa \u00eel citez chiar pe marele savant, atunci c\u00e2nd argumenta, \u00een 1903, necesitatea construirii unei cladiri noi pentru Muzeul de Istorie Naturala, acesta era un \u201esacrificiu relativ mic pentru stiinta, caci roadele ce le va da se vor rasplati \u00eensutit si \u00eenmiit\u201c. Important ram\u00e2ne faptul ca noua expozitie permanenta a Muzeului \u201eAntipa\u201c exista si ca ea, fara discutie, va \u00eensemna o piatra de hotar pentru muzeologia contemporana rom\u00e2neasca (asa cum a fost si expozitia creata de Grigore Antipa, acum un secol), \u00een pofida faptului ca, daca ar fi sa o comparam cu ceea ce se proiecteaza, acum, \u00een lume, ea nu se afla chiar \u00een avangarda muzeotehnicii. Ar fi fost perfect daca am fi avut expozitia de acum, nu \u00een 2011, ci \u00een 2001, dar, probabil, nu putem cere imposibilul. S-ar putea sa obiectati ca 10 ani nu \u00eenseamna mare lucru la scara globala. Da, numai ca, atunci c\u00e2nd a fost inaugurata, \u00een 1908, expozitia g\u00e2ndita de echipa condusa de Grigore Antipa chiar era revolutionara, pe plan mondial&#8230;<br \/>\nAl doilea lucru este legat de dimensiunile expozitiei permanente si, de fapt, ale Muzeului \u00eensusi. \u00cen 1915, daca nu ma \u00eensel, atunci c\u00e2nd muzeul era, deja, functional \u00een toate salile sale (dupa primele sali, deschise \u00een 1908, urmatoarele au fost inaugurate \u00een 1914), Antipa si-a dat seama ca edificiul este prea mic si ca este nevoie de o extindere, cel putin, pentru birouri, depozite si laboratoare. Au trebuit sa treaca peste 80 de ani (si sa mai zica cineva despre noi ca ne pripim ca fata mare la maritat!), p\u00e2na c\u00e2nd Guvernul, \u00een magnificenta sa, sa recunoasca faptul ca este necesara dublarea suprafetei construite a Muzeului, si, \u00een consecinta, sa aprobe edificarea, \u00een oglinda, a unei noi aripi, deschise \u00eenspre bulevardul Ion Mihalache. Hotar\u00e2rea din 1998 a Guvernului a ramas, p\u00e2na azi, litera moarta, din cele mai diverse motive, merg\u00e2nd de la \u201eacum nu e momentul\u201c, p\u00e2na la \u201esa nu taiem copacii din curtea muzeului, ca pierdem voturile nebunilor alora de ecologisti\u201c. Cert este ca, indiferent de motive, pretexte si discutii, de solutii si gaselnite, Muzeul \u201eAntipa\u201c chiar are nevoie de aceste spatii. Ca ele vor fi supraterane (dupa cum a aprobat Guvernul, \u00een 1998) sau subterane (\u00een cea mai mare parte, dupa cum cred eu ca ar fi mai bine), putin importa. Important este ca aceste spatii sa existe. Pentru ca ele sa fie create este nevoie, din nou, de determinare decizionala, \u00een primul r\u00e2nd, la nivelul ministerului de profil. Cu speranta ca acest lucru se va \u00eent\u00e2mpla, saptam\u00e2na sau luna viitoare, ori anul viitor, \u00eemi \u00eenchei aici transparenta argumentatie: numai cine nu vrea nu \u00eentelege!<br \/>\nAl treilea fapt care merita a fi mentionat este, probabil, si cel mai dificil de administrat, din punct de vedere muzeologic. \u00cen 1910, Rom\u00e2nia avea granitele ciuntite de secolele de asuprire straina. Chiar daca spatiul \u201erom\u00e2nesc\u201c este unul destul de omogen, din punctul de vedere al faunei si al florei \u00eent\u00e2lnite, viziunea lui Grigore Antipa nu a fost aceea a unui marunt colectionar si nici macar ca aceea a unui mare colectionar, asa cum a fost, de exemplu, Aristide Caradja. Muzeul g\u00e2ndit de Antipa nu era unul marginit de granitele unei Rom\u00e2nii politice (la 1910) sau geografice; muzeul sau era unul g\u00e2ndit la scara marilor muzee imperiale. Pentru Antipa, muzeele de stiinte naturale de talia celui de la Smithsonian Institution nu reprezentau un model, ci un concurent. Antipa a dorit ca, la Bucuresti, sa avem un muzeu de talie universala. Anvergura cercetarilor sale (si ale urmasilor sai), pe plan mondial, a dovedit, cu prisosinta acest lucru. Muzeul de la Bucuresti nu este doar un muzeu al stiintelor naturale dedicate Rom\u00e2niei, nu este doar un muzeu national. Muzeul de la Bucuresti este un muzeu universal. De aici apar si problemele. Din cauza spatiului total insuficient pentru argumentare, muzeografii bucuresteni au fost nevoiti sa faca niste concesii de ordin metodologic. Ele sunt destul de numeroase pentru a fi discutate aici, in extenso. Ordinea logica a expunerii nu respecta, \u00eentotdeauna, ordinea reala a expunerii. \u00censusi celebrul principiu biogenetic al lui Ernst Heinirich von Haeckel, potrivit caruia ontogenia repeta filogenia, este \u00eenfatisat, muzeografic, la etajul cladirii, unde este discutata originea vietii pe Pam\u00e2nt (de remarcat faptul ca expozitia aminteste si teoriile creationiste!), dupa ce vizitatorul parcurge c\u00e2teva dintre frumoasele mostre ale colectiei de roci a Muzeului.<br \/>\nProbabil, \u00eensa, ca cea mai surprinzatoare parte a expunerii este cea dinspre finalul vizitei, adica cea de la etajul partii centrale a cladirii, si care este dedicata omului&#8230;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Ceea ce parea natural pentru multi dintre specialisti, dar, mai ales, pentru multi dintre vizitatori, si anume, o \u00eennoire radicala a Muzeului \u201eAntipa\u201c, era mai putin lesne de acceptat de unii dintre muzeografi, convinsi ca orice modificare a salilor si a parcursului expozitional ar \u00eensemna o impietate la adresa mostenirii marelui savant. A fost nevoie&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/viata-sexuala-a-furnicilor-vs-%e2%80%9egrigore-antipa%e2%80%9c-ii\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Viata sexuala a furnicilor vs. \u201eGrigore Antipa\u201c (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[6747],"class_list":["post-9768","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-muzeul-antipa"],"views":1686,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9768","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9768"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9768\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9768"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9768"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9768"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}