{"id":9764,"date":"2011-11-17T14:41:54","date_gmt":"2011-11-17T12:41:54","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9764"},"modified":"2011-11-17T14:43:05","modified_gmt":"2011-11-17T12:43:05","slug":"don-quijote-poate-iesi-din-fiecare-casa","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/don-quijote-poate-iesi-din-fiecare-casa\/","title":{"rendered":"Don Quijote poate iesi din fiecare casa"},"content":{"rendered":"<p>Am cunoscut recent doi tineri traducatori din Spania, unul, \u00een prezent lector la Catedra de Limbi romanice a Universitatii din Iasi, celalalt, de fapt cealalta, o distinsa domnisoara, av\u00e2nd deja la activ trei ani de lectorat la aceeasi catedra. Mi-a facut placere sa stau de vorba cu ei si sa-i ascult evoc\u00e2nd, \u00eentr-o frumoasa si mai ales corecta limba rom\u00e2na, personalitati marcante ale literaturii si culturii spaniole contemporane si aspecte ale vietii literare din tara lor. Printre numele mentionate au fost si c\u00e2teva care \u00eemi erau cunoscute gratie unui volum de dialoguri-dezbatere publicat \u00een anii din urma tocmai de cea cu care tinerii lectori si traducatori au conlucrat si conlucreaza, profesoara de limba si literatura spaniola de la Universitatea \u201eAl. I. Cuza\u201c, Dana Diaconu, ea \u00eensasi o eminenta traducatoare din literatura hispano-americana. Am revazut cartea sa de interviuri cu un ochi parca putin mai avizat si mai proaspat dupa discutiile cu tinerii literati spanioli.<br \/>\nDana Diaconu a avut inspirata idee de a aseza \u201e\u00een oglinda\u201c textele spaniol si rom\u00e2nesc, pe pagina din st\u00e2nga \u2013 primul, pe cea din dreapta \u2013 al doilea. Ele \u201ecad\u201c aproape cuv\u00e2nt pe cuv\u00e2nt, sintagma pe sintagma, metafora pe metafora. Avem astfel, cum ar fi zis Borges, si o lectie de spaniola, precum si o demonstratie implicita, pe viu, a \u00eenrudirii celor doua limbi, a latinitatii lor profunde.<br \/>\nCei noua spanioli intervievati de Dana Diaconu sunt scriitori din generatii diferite. Cel mai batr\u00e2n era, la data interviului, Juli\u00e1n Mar\u00edas, nascut \u00een 1914, iar cel mai t\u00e2nar, Jos\u00e9 Luis Alonso de Santos avea 58 de ani. Un altul, Jos\u00e9 Hierro, a murit la v\u00e2rsta de 80 de ani. Din generatia lui Juli\u00e1n Mar\u00edas mai este prezent \u00een carte Alonso Zamora Vicente (n. 1916). Din cea a lui Jos\u00e9 Hierro \u2013 Antonio Prieto (n. 1929), Francisco Nieva (n. 1927) si Miguel Delibes (1920). Ceilalti doi \u2013 Luzmar\u00eda Jim\u00e9nez Faro si Andr\u00e9s Sorel \u2013 s-au nascut \u00een 1937, \u00een plin Razboi Civil.<br \/>\nRegasesc \u00een interviurile realizate de Dana Diaconu (beneficiara \u00een 2000 a unei burse de cercetare acordate de Ministerul spaniol al Afacerilor Externe) mai multe caracterizari, mai multe definitii ale Spaniei, unele antinomice, toate \u00eensa memorabile. Juli\u00e1n Mar\u00edas, care a scris o carte intitulata \u201eSpania inteligibila\u201c, polemizeaza cu cei ce spun ca \u201eSpania este o tara a rupturilor\u201c, ilustrul discipol al lui Ortega y Gasset argument\u00e2nd ca, dimpotriva, e \u201eo tara cu mare continuitate\u201c, doar Razboiul Civil provoc\u00e2nd o \u201e\u00eentrerupere violenta, brutala\u201c. Argumentele sunt de ordin istoric, lingvistic, spiritual etc. si ele releva, \u00een fond, unicitatea unei experiente singulare si constructii unitare. \u201eCurios lucru \u2013 observa el \u2013, toate tarile Europei au luat numele dominatorilor. De exemplu, Franta este regatul francilor, Frankreich, dupa cum se spune \u00een germana, Anglia este tara englezilor, Lombardia este a lombarzilor, dar Spania nu se numeste Gotia, se numeste Spania, Spania, Spania. Apoi, \u00een limba: exista un mic procentaj de cuvinte germanice \u00een spaniola, dar spaniola este fundamental latina, 90 la suta este latina. Curios, spaniolii, hispano-romanii erau catolici, vizigotii erau arieni. Recaredo se converteste la catolicism si o data cu el toata curtea vizigota; asadar, se converteste la religia tarii, nu la aceea a dominatorilor. Nu-i asa ca e curios? Si asta s-a mentinut. Dupa aceea, invazia araba. Musulmanii, arabi si berberi, ocupa aproape toata peninsula, mai putin o f\u00e2sie din nord, ceea ce a fost simtit ca pierderea Spaniei, Spania pierduta. Si \u00eencepe Reconquista, Recucerirea Spaniei. Cu ideea de a restabili regatul vizigot. Si exista un proiect permanent care este recucerirea Spaniei \u2013 Spania recuperata \u2013, care se termina \u00een 1492, prin cucerirea Granadei. Vedeti cum exista acea continuitate, pe care o demonstrez eu \u00een cartea de care va vorbesc&#8230;\u201c<br \/>\nExista, am sentimentul, o vocatie sau cel putin o preocupare constanta a scriitorilor si filosofilor, \u00een general a intelectualilor spanioli, de a-si identifica patria \u00een ceea ce are ea mai profund si de a-si redefini specificul national. Romancierul Miguel Delibes, laureat al Premiului Cervantes, ne aminteste ca Ortega y Gasset spusese ca Spania este \u201elucrul acela facut de Castilia\u201c, unde s-au stabilit triburile cele mai puternice. La r\u00e2ndul sau, Strabon vorbeste si el de Castilia, caracteriz\u00e2nd-o astfel: \u201eCastilia este o tara trista, aspra si saraca\u201c, dar care \u201ea aglutinat \u00een jurul ei restul Spaniei\u201c, datorita \u201evirtutilor ei tipice: austeritatea, laconismul, s\u00e2rguinta\u201c. Fiu al unui castilian si al unei andaluze, prozatorul Andr\u00e9s Sorel (a preluat numele celebrului erou stendhalian), Secretar general al Asociatiei Colegiale a Scriitorilor din Spania si director al revistei \u201eRepublica de las Letras\u201c, autor a peste 30 de volume (romane, povestiri, eseuri, antologii lirice), \u00eentre care romanul \u201eBabilon, poarta cerului\u201c, tradus si \u00een limba rom\u00e2na, \u201eViata si opera lui Che Guevara\u201c sau \u201eDiscurs despre politica si sex\u201c, constata cu amaraciune: \u201eCastilia continua sa fie tinutul cel mai \u00eenapoiat \u2013 \u00eempreuna cu ceea ce se numeste interiorul Spaniei, Extremadura \u2013, at\u00e2t prin depopulare, \u00eembatr\u00e2nire a populatiei, proasta comunicare, c\u00e2t si prin lipsa unei culturi proprii. Spania este, s-ar putea spune, un litoral foarte populat si \u00een rest aproape desert\u201c. Dar ceea ce \u00eel \u00eengrijoreaza si mai mult pe Sorel, ca si pe alti intelectuali umanisti din diverse zone ale lumii, este \u201einvazia americana\u201c, pe care a semnalat-o \u00een eseurile sale scrise si publicate de-a lungul deceniilor si care, \u00een opinia sa, a facut ca \u201eAfrica sa fie pe cale de disparitie\u201c. Iata ce-i spunea el Danei Diaconu: \u201eProblema acestei culturi dirijate din Statele Unite este crearea g\u00e2ndirii unice pe care eu o numesc nong\u00e2ndire si crearea unui cetatean pe care eu \u00eel numesc neoanalfabet, antiteza a ceea ce a fost omul Renasterii. Fac parte dintre aceia care spun ca tehnologia, stiinta dezvolta mersul \u00eenapoi. Pentru ca din punctul de vedere al culturii, al cunoasterii, nu progresam\u201c. Pe dramaturgul si omul de teatru Jos\u00e9 Luis Alonso de Santos, Dana Diaconu \u00eel cauta si \u00eel gaseste alerg\u00e2nd de la Madrid \u00een micul si faimosul sat Almagro din tinutul La Mancha, gazda, \u00een fiecare vara, a traditionalului Festival de Teatru Clasic. \u00cen conceptia sa \u2013 \u201eceea ce face un tablou, ceea ce face o simfonie, ceea ce face o opera de teatru este sa redescopere minunea de a trai si sa contrazica plictiseala, rutina, atrofia\u201c. Fireste, nu putea sa nu apara din aburul secolelor cel \u00een a carui provincie tocmai se aflau conlocutorii. Provincia asa zic\u00e2nd originara, care, prin romanul \u201eDon Quijote\u201c, s-a extins la dimensiunile umanitatii, legitim\u00e2nd-o. Or, tocmai \u00een ceea ce relateaza Alonso de Santos, as vedea cea mai profunda si mai plastica definitie a identitatii si universalitatii spiritului hispanic: \u201eDaca veniti pentru prima data \u00een La Mancha, ca sa regasiti atmosfera din romanul despre Don Quijote, e suficient sa vedeti Almagro. Fiecare curte, de la fiecare casa \u2013 faceti o plimbare si priviti c\u00e2nd se deschide c\u00e2te o poarta \u2013, pare ca e aceea din care a iesit Don Quijote. Toate aceste casute albe, cu o curte interioara, cu o usa mare la intrare, care se deschide, sunt, desigur, foarte dragute, vazute din afara, pentru noi, dar sa traiesti acolo, \u00eenauntru&#8230; Au acest aspect de \u00eenchisoare pentru o viata \u00eentreaga si atunci pot sa \u00eenteleg foarte bine pe un domn care deschide poarta mare si, urc\u00e2nd pe calul sau, pleaca \u00een lume sa caute ceva maret. Pentru ca viata cotidiana si aceasta rutina ne micsoreaza. Si atunci creatorul sau personajul fantastic Don Quijote iese din casa lui sa caute cealalta parte a vietii, partea grandioasa a vietii, care se afla altundeva\u201c. Da, \u00eensa o data cu iesirea lui Don Quijote din \u201e\u00eenchisoarea\u201c lui, toate \u00eenchisorile de pe pam\u00e2nt \u2013 \u00eenchisorile sufletului \u2013 se deschid, \u00een timp ce provincia La Mancha, Spania \u00eentreaga ram\u00e2n la fel de misterioase si de seducatoare, de vreme ce, zicea un alt ilustru spaniol, Salvador de Madariaga: \u201eSpania este ceea ce se vede plus misterele ei\u201c.<br \/>\n<strong>(Va urma)<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Am cunoscut recent doi tineri traducatori din Spania, unul, \u00een prezent lector la Catedra de Limbi romanice a Universitatii din Iasi, celalalt, de fapt cealalta, o distinsa domnisoara, av\u00e2nd deja la activ trei ani de lectorat la aceeasi catedra. Mi-a facut placere sa stau de vorba cu ei si sa-i ascult evoc\u00e2nd, \u00eentr-o frumoasa si&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/don-quijote-poate-iesi-din-fiecare-casa\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Don Quijote poate iesi din fiecare casa<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6746,6742,6744,6745,6743],"class_list":["post-9764","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-republica-de-las-letras","tag-catedra-de-limbi-romanice","tag-dana-diaconu","tag-romancierul-miguel-delibes","tag-volum-de-dialoguri-dezbatere"],"views":1552,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9764","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9764"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9764\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9764"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9764"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9764"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}