{"id":9759,"date":"2011-11-17T14:36:39","date_gmt":"2011-11-17T12:36:39","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9759"},"modified":"2011-11-17T14:38:27","modified_gmt":"2011-11-17T12:38:27","slug":"empaticul-antropologul-si-bunul-salbatic","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/empaticul-antropologul-si-bunul-salbatic\/","title":{"rendered":"Empaticul, antropologul si bunul salbatic"},"content":{"rendered":"

Hanna Bota, \u201eUltimul canibal. Jurnal de antropolog\u201c<\/em>, Cartea rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2011,\u00a0 440 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Istoria antropologiei rom\u00e2nesti este destul de putin consistenta. La inceputul secolului trecut, Ioan Gh. Botez punea bazele unei scoli preocupate mai ales de paleontologie, care \u2013 desi va asuma achizitiile structuralismului functionalist si metodologia lui Bronislaw Malinowski \u2013 se va lasa cucerita masiv de etnologie p\u00e2na in anii ’90. De atunci, istoria disciplinei se diversifica, integr\u00e2nd tot mai multe forme de cercetare si demont\u00e2nd monopolul etnografic. Una dintre lucrarile cele mai importante, daca nu chiar cruciale pentru redefinirea contemporana a antropologiei rom\u00e2nesti este lucrarea de antropologie urbana semnata in 2000 de Liviu Chelcea si Puiu Latea (formati in Statele Unite), dedicata \u201eRom\u00e2niei profunde sub comunism\u201c. Momentul trebuie semnalat cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t marcheaza noua preferinta disciplinara nationala pentru cercetarile de antropologie urbana sau socio-politica.
\nIn acest context, cartea Hannei Bota, intitulata \u201eUltimul canibal. Jurnal de antropolog\u201c (Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2011), este at\u00e2t o aparitie cu totul exotica in peisajul autohton, c\u00e2t si o lucrare de cea mai mare importanta, bazata pe o cercetare c\u00e2t se poate de traditionala. Cercetator stiintific la Institutul de Istorie Orala din Cluj, Hanna Bota s-a format \u2013 aflam de pe mansonul copertei a doua \u2013 in teologie si filologie, ajung\u00e2nd la antropologia culturala prin intermediul etnologiei si etnografiei. Aceasta educatie umanista multiplu etajata nu tradeaza, in cazul sau, intentii de epatare sau vreo indecizie disciplinara, ci, foarte probabil, marturiseste o constanta de personalitate, respectiv aplecarea catre explorare, sub orice forma si in c\u00e2t mai multe c\u00e2mpuri.
\nO cercetare implicata<\/strong>
\nTraditionala in sensul in care se bazeaza pe investigarea, timp de o luna, a unei populatii \u201ede primitivi\u201c din arhipelagul Vanuatu, cercetarea Hannei Bota se bazeaza pe principiul modern al asimilarii observatorului in cadrul comunitatii observate. Cu termenii lui Clifford Geertz, unul dintre teoreticienii antropologiei moderne (necitat in carte), autoarea ne ofera o \u201ethick description\u201c, un fel de \u201edescriere densa\u201c a unor micro-colectivitati din insulele Pacificului de Sud, respectiv o descriere in care incap si cercetarea prin chestionarea ad-hoc a celor int\u00e2lniti (facilitata de faptul ca dialectul local se bazeaza pe o engleza modificata, dar si de faptul ca scoala \u2013 at\u00e2ta c\u00e2ta este \u2013 se tine in limba engleza), si observatia nemijlocita a credintelor, superstitiilor, dar si a detaliilor de comportament, atitudine sociala sau afectiva: \u201enici nu voiam sa fiu foarte obiectiva, obiectivismul inseamna raceala, indiferenta si dezinteres fata de traire; ma interesau oamenii in general, ii iubeam pe oamenii acestia inainte sa fi ajuns acolo, ei erau scopul calatoriei mele pentru care am investit, dincolo de bani, mult timp, mult studiu, studiu si pasiune. Nu voiam sa fiu echidistanta.\u201c Cu alte cuvinte, cercetarea stiintifica a Hannei Bota (pentru ca volumul beneficiaza de o infrastructura stiintifica minimala, de cea mai buna calitate, in notele de subsol) este dublata de \u201ejurnalul de antropolog\u201c: argumentul teoretico-metodologic contemporan al antropologului implicat lipseste din bibliografia stiintifica a volumului, iar optiunea autoarei pentru acest model de investigare este mai degraba personala si subiectiva, dec\u00e2t stiintific metodica.
\nLectura volumului descopera mai multe surse de fascinatie: prima dintre ele este chiar relatarea calatoriei acestei femei de vreo patruzeci de ani, fara niciun asistent, din Rom\u00e2nia p\u00e2na in Sidney si, de acolo, pe insula. Intelegem ca antrenamentul pentru calatoriile lungi in locuri complet diferite de spatiul european il va fi facut printr-o anterioara calatorie in India, dar si ca pretextul facilitant al acestei calatorii este oferit de legatura cercetatoarei cu o structura de misionariat crestin, care ii permite sa tina, la scoala dintr-un sat, niste ore in limba engleza scolarilor bastinasi. Pe l\u00e2nga necunoscutul absolut in care se arunca, Hanna Bota mai are de depasit barierele socului cultural, cu tot cu pericolele lui (vezi tentativa de posesie sexuala), toate intr-o varianta destul de austera, pentru ca ea nu-si permite nici luxul vaicarelilor nostalgice, nici voluptatea estetica a turismului.
\nDe la antropolog la misionar<\/strong>
\nO alta sursa de fascinatie o reprezinta relatarea descoperirilor imediate privitoare la functionarea familiei, organizarea si igiena locuintei, la obiectele sau locurile tabu, la credintele despre suflet, trup, hrana, relatii, despre puterile drogului sacru din kava, la repartizarea functiilor sociale pe genuri, la raportul absolut fluid si imprecis cu timpul sau cu memoria si, in fine, la legendele si povestile locale. Din acestea din urma, cercetatoarea promite sa alcatuiasca o culegere cu concursul lui Maktuan, profesor local si cel mai important interlocutor bastinas al antropologului, in plus indragostit de aceasta femeie alba, venita din alta lume. In fine, a treia si cea mai importanta dimensiune fascinatorie este oferita de interactiunea dintre observator si lumea observata. Hanna Bota nu se margineste sa fie antropolog: uneori, ea incalca deontologia nescrisa a profesiei incerc\u00e2nd sa modifice si sa transforme ceea ce vede. Nemultumita ca vede femei car\u00e2nd poveri supradimensionate, in vreme ce barbatii lor le insotesc relaxati, autoarea incearca sa le educe acestora din urma compasiunea fata de fragilitatea consoartelor si un anumit spirit cavaleresc, care nu face sens in lumea de acolo. Regret\u00e2nd ignoranta vanuatezilor fata de virtutile alimentatiei lactate, incearca sa-i convinga sa bea lapte de capra, oripil\u00e2ndu-i, dupa cum \u2013 la fel de ineficient \u2013 incearca s-o convinga pe una dintre femei sa puna carnea de vita la fiert in supa de la bun inceput, si nu la urma, ca sa fie mai usor de mestecat. Intr-un fel, cercetatoarea nu se poate abtine sa fie doar observator, ea modifica mediul in care ajunge, chiar daca este vorba numai de incurajarea visurilor de scriitor ale lui Maktuan sau de actele de educatie semiratate.
\nUna dintre caracteristicile acestei interactiuni a cercetatoarei cu mediul este impingerea curiozitatii fata de diferenta alteritatii p\u00e2na la limita maxima, intr-un fel de testare a granitelor care stabilesc, de fapt, teritoriul celuilalt. O enorma curiozitate fata de Celalalt anima absolut toate miscarile cercetatoarei si explica absenta impresionanta a unui instinct de conservare de dimensiuni obisnuite. Pericolele la care se expune femeia care nu este doar antropolog, ci si sotie, fiica si mai ales mama, sunt, in mod obiectiv, paralizante: ultimul act de canibalism atestat in locurile pe care le exploreaza s-a petrecut in copilaria cercetatoarei, prin urmare contemporanii lui sau macar urmasii lor directi se afla printre cei int\u00e2lniti. Memorabila in acest sens este relatarea unei nopti terifiante intr-o singuratate deplina, pe care Hanna Bota o traverseaza ca pe un prag al fricii, dar si al intelegerii.
\nDincolo de efectul senzationalist imediat, exista in carte si aspecte care pierd la un examen critic. Nu discut acuratetea stiintifica sau metodologica a investigatiei, de vreme ce autoarea isi propune din start sa empatizeze cu cei care nu ii mai sunt astfel subiecti, ci ii devin semeni. In aceasta ordine, adesea, antropologul este inlocuit de misionarul crestin. Obiectiile mele critice vizeaza mai ales maniera formala de realizare finala a cartii: desi este inzestrata cu un clar talent nativ de povestitor, Hanna Bota povesteste palpitant, fara sa scrie grozav de bine. Fraze schioape cu subiect in anacolut, o abundenta de virgule in locuri unde virgulele nu au ce cauta, propozitii lasate in aer, o anumita naivitate a argumentului ecraneaza neplacut lectura si ar fi meritat un efort de editare suplimentar. Totusi, in raport cu miza, scaderile cartii pot fi trecute cu vederea, pentru a parcurge aceasta importanta relatare a unei experiente umane rarissime, ale carei valoare si relevanta sunt departe de a fi individuale si subiective.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Hanna Bota, \u201eUltimul canibal. Jurnal de antropolog\u201c, Cartea rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2011,\u00a0 440 p. Istoria antropologiei rom\u00e2nesti este destul de putin consistenta. La inceputul secolului trecut, Ioan Gh. Botez punea bazele unei scoli preocupate mai ales de paleontologie, care \u2013 desi va asuma achizitiile structuralismului functionalist si metodologia lui Bronislaw Malinowski \u2013 se va lasa cucerita… Cite\u0219te mai mult »Empaticul, antropologul si bunul salbatic<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6741,6740],"class_list":["post-9759","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-ultimul-canibal-jurnal-de-antropolog","tag-hanna-bota"],"views":1565,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9759","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9759"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9759\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9759"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9759"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9759"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}