{"id":9750,"date":"2011-11-17T14:19:53","date_gmt":"2011-11-17T12:19:53","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9750"},"modified":"2011-11-17T14:20:21","modified_gmt":"2011-11-17T12:20:21","slug":"eminescu-ultima-zi-la-%e2%80%9etimpul%e2%80%9c-10","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/eminescu-ultima-zi-la-%e2%80%9etimpul%e2%80%9c-10\/","title":{"rendered":"Eminescu: ultima zi la \u201eTimpul\u201c (10)"},"content":{"rendered":"

Despartirea de Maiorescu<\/strong>
\nRam\u00e2nem \u00een aceasta digresiune, care ne va fi necesara atunci c\u00e2nd vom reveni la firul direct al dialogului nostru cu unul dintre cei mai incisivi ziaristi de investigatie actuali, dl. Calin L. Cernaianu. E neaparata nevoie sa reamintim relatiile politice dintre Eminescu si Maiorescu \u00een aceste luni din mijlocul anului 1883. Le vom schita pe scurt \u2013 pornind tot de la un text din ziarul \u201eTimpul\u201c pe care editia academica nu-l semnaleaza, dar pe care noi \u00eel consideram eminescian. \u00cempreuna cu celelalte texte ziaristice ale poetului din aceasta perioada (cele incluse \u00een editia academica, dar mai ales cele ramase \u00een ziarul \u201eTimpul\u201c), acesta ajuta la \u00eentelegerea relatiilor \u2013 repetam: politice; \u00een orice caz: oficiale, formale ca sa zicem asa, dintre poet si critic. Una este prietenia lor, alta este relatia lor literara ori culturala \u2013 alta este relatia ad personam, relatia de personalitate asadar.<\/p>\n

Bucuresti, 30 mai 1883<\/p>\n

Cu ocaziunea raspunsului la Mesajul Tronului, un orator cunoscut, d. Maiorescu, a luat cuv\u00e2ntul, daca nu \u00een numele partidului conservator, \u00een numele ideilor conservatoare, pe care le-a represintat altadata cu at\u00e2ta talent si cu at\u00e2ta demnitate. Si aceste idei i-au inspirat cea mai frumoasa parte a discursului sau, aceea \u00een care cu o logica ne\u00eenvinsa analizeaza ce este acea pretinsa opinie care ar fi cer\u00e2nd revizuirea Constitutiunii. D-sa constata ca toate vocile care cer revizuirea sunt dec\u00e2t ecourile desteptate prin o singura voce, aceea a lui C. A. Rosetti, si ecourile nu constituiesc opiniune publica pentru ca ecoul nu este espresiunea unei cugetari ci rezultatul sunetului ce se \u00eesbeste de natura bruta. Reproducem mai jos \u00een \u00eentregul lui discursul d-lui Maiorescu si lectorii nostri vor vedea, \u00een partea la care facem alusiune, ce bine-i sade talentului c\u00e2nd este pus \u00een serviciul unor idei sanatoase.<\/p>\n

Mult mai putin fericit a fost d-nul Maiorescu c\u00e2nd a cautat sa explice despartirea sa de partidul din care a facut parte. Explicarile sale sunt at\u00e2t de \u00eencurcate \u00eenc\u00e2t chiar d-sa s-a crezut dator sa se scuze, fiindca le da numai pentru ca a fost provocat. Mai mult dec\u00e2t provocat, dl. Maiorescu a fost silit sa se explice, caci dl. Lecca, \u00een candida sa naivitate, i-a spus ca se apropie de partidul liberal, fara sa-si dea seama ca este o insulta sa-i spui unui om \u00een fata ca si-a parasit credintele sale politice ca sa adopte pe ale altora.<\/p>\n

\u201eNu e adevarat, a zis dl. Maiorescu, ca mi-am schimbat credintele mele. Din contra, partidul conservator e cel care-a parasit ideile de ordine, care sunt forta lui, retrag\u00e2ndu-se din corpurile legiuitoare. Un guvern, a afirmat d-sa, are dreptul de-a face totul ca sa izbuteasca \u00een alegeri: si daca listele electorale au fost confectionate conform legii, daca \u00eentrunirile au fost libere si libera presa, daca alegerile s-au validat \u00een corpurile legiuitoare, guvernul este \u00een legalitate si cei ce tagaduiesc legalitatea se arunca \u00een anarhie, cu at\u00e2t mai mult ca nu exista nici o autoritate care sa judece \u00eentre opozitie si guvern aceasta cestiune de legalitate si nu-i ram\u00e2ne opozitiunii dec\u00e2t revolutiunea. Pe aceasta cale eu nu pot sa urmez, si de aceea m-am despartit de guvernul conservator.\u201c<\/p>\n

Dar aceasta explicare sa fie, oare, adevarata? Ne pare rau ca suntem nevoiti s-o spunem, dar eroarea pe care, cu buna stiinta, o face d. Maiorescu este prea grava ca sa ne fie permis a tacea. Lectorii nostri \u00eesi aduc aminte ca n-am incriminat pe nimeni din aceia care au fost cu noi c\u00e2nd eram la putere si ne-au parasit \u00een data ce-am pierdut puterea. Dar, din momentul ce suntem atacati, suntem \u00een drept sa raspundem, daca nu altfel, dar restabilind adevarul.<\/p>\n

Ei bine, adevarul este ca d. Maiorescu nu s-a despartit de partidul conservator \u00een momentul \u00een care partidul s-a retras din camere, asa \u00eenc\u00e2t sa poata zice ca s-a despartit pentru c-am apucat pe cai anarhice. Este mult de c\u00e2nd dl. Maiorescu, \u00eempreuna cu doi-trei amici si sub conducerea d-lui Carp, a \u00eenceput sa se departeze de noi si sa se apropie, dar nu de partidul liberal, cum se \u00eenseala dl. Lecca, cu nesf\u00e2rsita lui naivitate, ci de guvernul partidului liberal. Si este mult timp de c\u00e2nd cel mai elocinte interpret al ideilor conservatoare a vestejit atitudinea pe care o luasera d-lor, cu numele de opozitiune miluita. Dovada despre aceasta este candidatura miluita a d-lui Maiorescu comparata cu candidaturile biciuite ale tuturor conservatorilor care n-au parasit partidul lor. Nu este, dar, exact ca dl. Maiorescu s-a despartit de noi pentru ca am apucat cai anarhice: d-sa s-a despartit de noi ca sa se apropie de mila guvernului \u00een alegeri.<\/p>\n

Daca afirmatia d-lui Maiorescu nu este exacta, teoria constitutionala pe care a sustinut-o e si mai gresita. Constiinta publica se \u00eenfioara si se revolta la ideea emisa de d. Maiorescu ca guvernul are dreptul de a comite toate infamiile, numai sa izbuteasca \u00een alegeri. Ca \u00een momentul alegerilor un guvern sa faca, contra legii, \u00eenr\u00e2uriri, ca, servit de agentii prea zelosi sau \u00eenselat de amici gata de a-l parasi a doua zi, spal\u00e2ndu-si m\u00e2inile, sa uite, \u00een frigurile electorale cum se zice, datoria lui de ocrotitor al tuturor intereselor si de protector al tuturor drepturilor, aceasta s-a mai \u00eent\u00e2mplat. Dar trebuia dl. Bratianu care a venit la putere tocmai \u00een numele libertatii electorale ca sa \u00eendrepteze, \u00een timp de sapte ani, toate fortele tarii spre o tinta unica, majoritatea \u00een alegeri, ca sa ridice coruptiunea si persecutiunea la \u00eenaltimea unei dogme de stat, si sa trateze apoi opozitia ca pe-un popor \u00eenvins pentru care protectia legilor nu exista si care afla \u00een fiecare functionar un instrument de persecutiune! Si trebuie sa vie dl. Maiorescu ca sa legitimeze toate acestea!<\/p>\n

Bine zice rom\u00e2nul: sa te fereasca Dumnezeu nu de turc, ci de rom\u00e2nul turcit! Este nedrept dl. Maiorescu pentru sine, nedrept pentru guvernul din care a facut parte, c\u00e2nd compara alegerile actuale cu alegerile facute sub guvernul conservator. Daca voia cu orice pret sa gaseasca alegeri pe care sa le poata compara cu alegerile d-lui Bratianu, trebuia sa se scoboare \u00een istorie p\u00e2na la alegerile de sub caimacamia lui Vogorides. Numai sub caimacamia lui Vogorides s-au facut alegerile astfel \u00eenc\u00e2t a iesit o mare majoritate separatista \u00een Moldova, c\u00e2nd toata lumea era pentru unirea tarilor surori \u2013 precum astazi a iesit o mare majoritate revizionista, c\u00e2nd nu sunt \u00een toata tara 100 de oameni care sa vrea revizuirea Constitutiei.<\/p>\n

Si daca ar fi fost niste alegeri ordinare, raul nu era asa de mare, caci tot raul ar fi fost ca tara sa mai sufere \u00eenca trei-patru ani un guvern mai rau dec\u00e2t altul. Dar raul ce pot face alegerile unei camere de reviziune este ireparabil. Rau face guvernul care \u00eenr\u00e2ureste alegerile pentru a se tine la putere; dar guvernul care sugruma vointa alegatorilor pentru a schimba constitutiunea tarii, comite o lovitura de stat. A declara legitim un asemenea fapt, este a declara ca fiecare guvern are dreptul a modifica constitutiunea dupa placul lui, este a declara ca constitutiunea tarii nu leaga pe puterea executiva. Caci, daca guvernul are dreptul de-a schimba constitutiunea, dupa cum M. S. Regele are dreptul de-a schimba guvernul, atunci nu mai sunt institutii si totul se reduce la vointa unuia singur!<\/p>\n

Dar cea mai mare eroare a d-lui Maiorescu, aceea din care izvorasc toate celelalte, este ideea ca nu exista nici o autoritate instituita de lege ca sa judece \u00eentre guvern si opozitie, atunci c\u00e2nd afirma ca ceilalti tagaduiesc ca camerele sunt expresiunea vointei alegatorilor. Dar atunci, care crede d-sa ca este functiunea M. S. Regelui \u00een stat? Lucru curios! Dl. Maiorescu se pretinde conservator, ba mai conservator dec\u00e2t toti, si uita cea dint\u00e2i dogma a partidului conservator, care este monarhia constitutionala! Pretinde sa faca la toti lectiune de constitutionalism, si uita pre cel dint\u00e2i factor constitutional, pre M. S. Regele! Ca dl. Rosetti sa ne spuna \u00een ziarul sau ca, daca guvernul a violat constiinta alegatorilor, alegatorii n-avea dec\u00e2t sa opuna forta contra forta, si, daca nu ne place guvernul, n-avem dec\u00e2t sa facem revolutiune \u2013 aceasta se \u00eentelege. Dl. Rosetti n-a priceput niciodata rolul \u00eenalt al monarhiei constitutionale \u00een societatile moderne si tocmai de-aceea este republican! Dar aceasta ignoranta nu este permisa unui conservator, unui monarchist cum este dl. Maiorescu. D-sa trebuie sa stie ca functiunea M. S. Regelui este de-a tine cumpana dreapta \u00eentre partide, de-a nu permite guvernului sa puie vointa lui \u00een locul vointei alegatorilor, si de-a sfar\u00e2ma alegerile \u00een care vointa tarii a fost sugrumata; aceasta este functiunea Monarchului \u00eentr-un guvern parlamentar, acesta este folosul ce-l poate trage tara de la institutiunea monarchiei. M. S. Regele, \u00een alte timpuri, a gasit mijlocul de-a uza de \u00eenalta Sa prerogativa \u00een contra guvernului din care facea parte si d. Maiorescu.<\/p>\n

Si d. Maiorescu \u00eesi face o idee nedreapta de M. S. Regele c\u00e2nd crede ca nu va gasi mijlocul de a face sa se respecte vointa tarii tocmai acum, c\u00e2nd este vorba de-a se dar\u00e2ma temeliile pe care este cladit edificiul nostru public.<\/p>\n

La aceasta \u00eenalta interventiune a facut apel opozitiunea, retrag\u00e2ndu-se din Corpurile legiuitoare. Ea a zis tarii: vointa ta a fost sugrumata \u00een asa grad, \u00eenc\u00e2t discutiunea \u00een parlament a devenit iluzorie, si, prin prezenta lor \u00een corpurile legiuitoare, alesii vostri n-ar putea dec\u00e2t sa mascheze lovitura de stat care se pregateste. Numai M. S. Regele poate, \u00een asemenea \u00eemprejurari, sa faca a ti se respecta vointa si a-ti scapa constitutiunea. \u00cen acest limbaj nu este nici anarchie, nici revolta. Este hotar\u00e2rea nestramutata a opozitiunii de-a nu servi de instrument pentru a se legitima o adevarata lovitura de stat.<\/p>\n

sM. EMINESCUt (\u201eTimpul\u201c, Buc., 8 (1883), nr. 119, mai 31, p. 1)<\/p>\n

DOCUMENTAR<\/p>\n

Nu avem documente palpabile pentru a stabili paternitatea eminesciana a acestui articol, dar tonul rezervat, mentinerea \u00een zona teoretica, precautiunile pe care si le ia autorul textului discut\u00e2nd trecerea lui Titu Maiorescu de partea liberalilor, sunt argumente ca \u201e\u00eei scrie\u201c un prieten. \u00cen aceasta trecere a junimistilor de partea liberalilor, Eminescu nu s-a angajat; el a ramas la \u201eTimpul\u201c, alaturi de Al. Lahovari, Lascar Catargiu, M. Kogalniceanu \u2013 v\u00e2rfurile partidului conservator care s-au retras din Parlament adres\u00e2nd regelui o petitie prin care-i cer sa declare alegerile nule. Biografii lui Eminescu au \u201efabulat\u201c pe acest moment p\u00e2na la a spune ca Titu Maiorescu a acceptat colaborarea cu liberalii pentru a-l… salva pe poet, pe care-l stia bolnav, pentru a-l ajuta etc. Nimic mai fals! Noi retinem despre aceste faimoase alegeri din aprilie 1883 imaginea transmisa de I. L. Caragiale prin \u201eO scrisoare pierduta\u201c, piesa de teatru care se inspira din ele. Adevarul istoric \u2013 pe care nici Caragiale, nici Eminescu nu aveau de unde sa-l cunoasca \u00een toata… goliciunea lui \u2013 este ca aceste alegeri au avut doar pretext revizuirea constitutiei. De altfel, revizuirea, care va \u00eencepe \u00een toamna si se va sf\u00e2rsi \u00een primavara, va fi destul de palida, Catavencu \u00eenteleg\u00e2nd foarte clar ca nu se schimba fundamental. Guvernul I. C. Bratianu avea nevoie de girul politic pentru a angaja tara \u00een alianta politica (secreta) cu Germania, Austro-Ungaria si Italia. Artizanul aliantei, P. P. Carp, l-a atras de partea sa pe Titu Maiorescu si apoi pe alti c\u00e2tiva junimisti. Lucrurile neput\u00e2ndu-se discuta pe fata, asistam, \u00een presa, la asemenea dezbateri aparent sterile, cu implicarea principiilor acolo unde este vorba de conventii…<\/p>\n

Acest editorial este, de altfel, absolut necesar pentru a \u00eentelege pozitia lui Eminescu fata de Titu Maiorescu si Junimea \u00een mai-iunie 1883, \u00een preziua iesirii din viata publica a redactorului de la \u201eTimpul\u201c. Dupa cum vedem, subzista, aici, si imaginea unui sablon biografic, acela ca Regele este cauza raului \u00eentreg. Opozitia conservatoare \u00eei cerea, \u00eentr-adevar, insistent Regelui sa invalideze alegerile, iar ziarul \u201eTimpul\u201c nu mai prididea scriind, zi de zi, ca aceasta este garantia legalitatii, ca repetarea alegerilor este absolut necesara, ca regale este arbitru \u00eentre guvern si parlament. Lectia de\u2026 antimonarchism pe care i-o da \u201eTimpul\u201c lui Titu Maiorescu \u00een acest editorial se \u00eenscrie, astfel, \u00een linia generala a ziarului \u2013 dar stilul este demn de numele lui Eminescu.<\/p>\n

Dupa acest text teoretic din \u201eTimpul\u201c, 31 mai 1883, foaia conservatoare publica un altul, datorat lui N. Bassarabescu, foarte violent, din care citam:<\/p>\n

\u201e…. Privim acum pe d. Maiorescu, un fost ministru al partidului conservator, cazut \u00een pozitiunea umila de a fi pus sa joace, dinaintea Rosetto-Bratianului triumfator, rolul de opozant ce i s-a destinat, aleg\u00e2ndu-l administratiunea cu mijloacele sale. Bine-i sade, oare, acestui barbat de talent ajuns p\u00e2na la treapta cea mai \u00eenalta \u00een concertul politic din care facea parte, sa-l vada lumea \u00een starea de prostitutiune \u00een care se afla actualmente? (…) Alta data prostitutiunea, ca si orice alta crima, se purta prin t\u00e2rg calare pe magar, si un telal striga \u00een numele celui recunoscut vinovat: \u201eCine o face ca mine, ca mine sa pata!\u201c. Noi credem ca este astazi de ajuns sa zicem publicului, arat\u00e2ndu-i: priviti-i!\u201c (\u201eTimpul\u201c, 2 iunie 1883).<\/p>\n

\u00cempotriva acestui text se revolta Eminescu si-i trimite lui Titu Maiorescu biletul cunoscut. O dovada \u00een plus ca textul anterior, cel din 30 mai, \u00eei apartinea poetului: altfel, de ce simte el nevoia sa se delimiteze? \u201eTimpul\u201c va face retractarea ceruta de catre Eminescu la 8 iunie 1883, \u00eentr-un editorial din care citam: \u201eNu contestam nici d-lui. Maiorescu dreptul de-a aspira la onoarea de-a vedea pe partidul conservator urm\u00e2nd ideile d-sale si recunosc\u00e2nd directiunea sa. Adaugam chiar ca regretam ca unul din redactorii nostri de la \u201eTimpul\u201c, de la 2 iunie, a lasat condeiul sau sa alunece si a \u00eentrebuintat \u00een ultimele alineate ale articolului sau unele expresiuni prea aspre la adresa d-lui Maiorescu, caruia cu totii-i recunoastem un talent deosebit (…) Iar d-l. Maiorescu, de doreste sa devina carausul vreunui partid si \u00een special al partidului conservator, reintre \u00een r\u00e2ndurile lui, arate-si abnegatiunea, devotamentul si statornicia \u00een principii\u201c.<\/p>\n

Expresia vine dintr-un fragment al amintitului discurs maiorescian: \u201eAm ramas \u00een carul de mai nainte si \u00een drumul meu. Ceea ce s-a schimbat este carausul: carausii de mai nainte au apucat pe un drum necunoscut noua, si nevoiti suntem sa m\u00e2nam singuri\/ carul\/\u201c.<\/p>\n

Cu toata retractarea facuta de catre \u201eTimpul\u201c, Titu Maiorescu va retine episodul si-i va da o nemeritata amploare \u00een prefata la \u201eDiscursurile parlamentare\u201c ale sale, spun\u00e2nd apasat: \u201eCu at\u00e2t mai tare se manifesta nemultumirea partidului conservator \u00een contra lor sa junimistilor, n.n.t, si, pe c\u00e2nd \u201eTimpul\u201c de la 2 iunie 1883, \u00een limbajul la care se cobor\u00e2se pe atunci, \u00eentrebuinteaza cuv\u00e2ntul de \u00abprostitutiune\u00bb, Al. Lahovari arunca junimistilor vorba de \u00abopozitie miluita\u00bb, o expresie pe c\u00e2t de literariceste fericita, pe at\u00e2t de politiceste ne\u00eentemeiata\u201c (\u201eIstoria contemporana a Rom\u00e2niei\u201c, 1925, p. 212). Nu retine, asadar, pentru istorie, textul calm, eminescian, din 31 mai, nici scuzele \u201eTimpului\u201c de la 8 iunie \u2013 ci doar aceasta iesire a numitului N. Bassarabescu. De altfel, Maiorescu discuta retrospectiv, fac\u00e2ndu-si un merit din aceea ca a anticipat \u201eviitorul\u201c si a lucrat, \u00een sensul lui, la apropierea tarii de Puterile Centrale. Este un sofism: el nu a ghicit, prevazut etc.\u2013 ci chiar a participat la crearea acestui \u201eviitor\u201c. Plonj\u00e2nd pe momentul de impact, \u00eensa, vedem limpede implicatiile acestei schimbari a axei politice a tarii.<\/p>\n

Intentiile guvernului \u00een privinta politicii externe vor fi dezvaluite, destul de discret desigur, chiar \u00een aceasta toamna, \u00een parlament. La 29 octombrie 1883, Anastasie Stolojan face o interpelare pe aceasta tema dezvolt\u00e2nd, de fapt, programul noului executiv. Astazi stim ca, exact cu o zi \u00eenainte, la 28 octombrie, I. C. Bratianu semnase tratatul. Spune, asadar, Anastasie Stolojan: \u201e… Europa e \u00een prefacere. Astfel, am vazut pe unul dintre ministri cei mai eruditi ai Austro-Ungariei, pe dl. Kollay, ca a gasit de cuviinta sa mearga \u00een academia ungureasca si acolo, dezbrac\u00e2ndu-se de caracterul sau oficial, sa spuna neamului sau: \u201eNoi, ungurii, avem o misiune de \u00eendeplinit \u00een orient, sa fim conducatorii culturii occidentale \u00een peninsula balcanica.\u201c Nu voi sa discut daca poate fi folositoare si ungurilor aceasta directie noua ce voieste a se da aspiratiunilor lor, nici daca \u00eenlocuirea turcilor cu ungurii \u00een orient ar fi cea mai nimerita solutiune a dificultatilor balcanice. Voiesc numai, amintind acest discurs, sa ma \u00eentemeiez pe exemplul sau ca sa va aduc aminte ca si noi, rom\u00e2nii, avem o misiune de \u00eendeplinit \u00een acest orient at\u00e2t de r\u00e2vnit, si ca noi, din acest parlament, avem datoria nu numai de a provoca explicatiuni din partea guvernului, dar si de a da directiunea spiritului public \u00een aceste chestiuni.\u201c Anastasie Stolojan focalizeaza interesul politic asupra popoarelor din sudul Dunarii, \u00eentrezarind o concurenta rom\u00e2no-ungara pentru influentarea politicii \u00een aceasta zona.<\/p>\n

\u201eToata lumea simte ca se petrece ceva, ca sunt \u00een perspectiva \u00eemprejurari extraordinare; prevederea lor a pus \u00een miscare pe \u00eemparati, regi, principi, ministri \u2013 p\u00e2na si pe academicieni. Cauza acestor fierberi este cestiunea Orientului. Turcii se duc si golul ce-l lasa dupa d\u00e2nsii \u00een peninsula balcanica at\u00e2ta poftele, ispitele, interesele, provoaca rivalitatile si nelinistea Europei (…) Apoi noi, rom\u00e2nii, care singuri suntem mai numerosi dec\u00e2t toate celelalte nationalitati din orient, ce, nu trebuie sa ne g\u00e2ndim noi la rolul ce suntem chemati sa \u00eendeplinim \u00een orient c\u00e2nd avem numarul pentru noi? Orientul e presarat de coloniile noastre. S\u00e2rbii si bulgarii se urasc. De la Vidin \u00een jos, \u00een Bulgaria, \u00een Serbia occidentala, o populatie deasa, neamestecata, de rom\u00e2ni, care desparte pe s\u00e2rbi de bulgari. Prin Macedonia, Tesalia, Epir \u2013 numai rom\u00e2ni, \u00een dese si compacte colonii, despart pe bulgari de greci, pe arnauti de greci. Cu limba rom\u00e2na voiajezi \u00een toata peninsula. Traditiunile, suvenirurile istorice, sunt pentru noi; am facut un stat politic cu bulgarii, s\u00e2rbii recunosc cu placere ca numai cu rom\u00e2nii nu au avut \u00een toata istoria lor niciun resbel, arnautii \u00een rivalitate cu grecii traiesc \u00een \u00eentelegere cu rom\u00e2nii. Avem aceeasi religiune cu marea majoritate a crestinilor din orient. Nu avem pretentiunea sa le ducem cultura noastra; desi e mai veche dec\u00e2t a tuturor. De c\u00e2nd cu drumurile de fier, stim ca fiecare si-o poate capata \u00een occident, fara sa fie silit a \u00eemprumuta de la altii o cultura de contrafacere. Nu cerem nimanui sa-si renege nationalitatea, caci pe drapelul nostru e scris guvern popular. La noi, ca si la popoarele din Orient, nu exista aristocratie. Tot pe drapelul nostru e scris nu numai toleranta religioasa, dar si toleranta nationala. Idealul nostru e, declaram sus si tare, Elvetia, Belgia, unde statul politic protejeaza deopotriva toate nationalitatile; \u00een fine, am dovedit ca stim sa guvernam neamuri straine cu multumirea lor. (Aplauze). Sa ridicam, dara, dreptul nostru, dreptul \u00eenfratirii orientului. Avem rom\u00e2ni acolo si va marturisesc ca soarta oricarei suflari rom\u00e2nesti nu ne poate lasa indiferenti. Imit\u00e2nd versul ilustrului poet latin vom zice: Romanus sum, et nihil romani a me alienum puto. (Aplauze). Existenta imperiului otoman astazi e sf\u00e2rsita, numai prin minune-si mai prelungeste viata condamnata; toti \u00eei vad sf\u00e2rsitul \u2013 ceea ce preocupa pe fiecare este cine-i va \u00eenlocui pe turci. De aceea vine si ofera serviciile sale pentru ca sa nu lase orientul fara stap\u00e2ni. Tot o asemenea dorinta a inspirat si pe Kallay \u00een discursul sau. Orientul e de dorit sa fie al orientalilor, pe baza programei rom\u00e2nesti: ca fiecare nationalitate sa se dezvolte conform geniului sau propriu, \u00een limitele sale etnografice\u201c.<\/p>\n

Finalul acestui discurs nu trebuie sa ne surprinda: \u201eD-lor, cultura noastra \u00een mare parte ne-a venit din Transilvania, si idealul nostru national se resimte din aceasta \u00eemprejurare. E cam unilateral. Dupa mine, si acesta este si scopul cu care am facut aceste digresiuni, e de trebuinta sa mai largim conceptul nostru national, sa mai latim idealul nostru. (Aplauze).\u201c<\/p>\n

Fluturarea acestui stindard al imperialismului demagogic rom\u00e2nesc este de sorginte rosettista, dar a fost repusa pe tapet dupa 28 iunie 1883, odata cu intrarea Rom\u00e2niei \u00een concertul Puterilor Centrale. De prisos a mai aminti ca tratatul cerea amortirea vocii pentru Transilvania, lasata \u00een grija Ungariei \u2013 si lasa deschise asemenea supape de scurgere a energiei nationaliste catre sudul Dunarii.<\/p>\n

Idealul national nu este, totusi, o aglutinare, o alipire de idealuri: este unul singur. Nici cu schimbul interesului catre o directie sau alta nu se poate discuta, teoretic vorbind.<\/p>\n

Acestei interpelari a lui Anastasie Stolojan \u00eei raspunde I. C. Bratianu, foarte multumit de sine: \u201eDomnia sa a facut un studiu, a aratat un ideal pe care a venit sa-l comunice natiunii \u00eentregi, studiu care face onoare parlamentului rom\u00e2n (…) Domnilor, mai \u00eent\u00e2i de toate nu trebuie sa pierdeti din vedere ca guvernul Rom\u00e2niei este guvernul unui stat mic, si statele mici nu pot face politica europeana, caci ele nici nu creeaza evenimentele, nici nu le pot provoca, nici nu le pot suprima sau am\u00e2na. Evenimentele vin create de puterile cele mari, si noua ni se impun. De aceea politica noastra este modesta, fiindca ne este impusa. C\u00e2nd am fost la Berlin, cu ocaziunea tratatului ce se \u00eencheia acolo \u00een urma razboiului dintre Rusia si Turcia, principele Bismarck ma \u00eentreba ca ce caut eu si ce cer: \u00abCe cauti si ce ceri?\u00bb Eu i-am raspuns ca un stat mic nu cere si nu cauta, fiindca se expune poate sa piarda de multe ori ceea ce are. Un stat ca al nostru se \u00eentareste pe c\u00e2t poate, ca atunci c\u00e2nd vor veni evenimentele sa stie sa le faca fata. (Aplauze).\u201c<\/p>\n

Presa din aceste zile a simtit, \u00eensa, orientarea tarii catre Puterile Centrale. Lungi editoriale, \u00eentrebari catre guvern si primul ministru \u2013 din care nu se alege nimic. Un ziarist de la \u201eTimpul\u201c neeminescian (poetul era \u00een drum spre Viena) \u00eencheie presupunerea ca alianta deja s-a facut, cu aceasta propozitie devenita celebra: \u201eCine face miau-miau pe acoperis, domnule Bratianu?\u201c.<\/p>\n

A se observa, din acest dialog, ca Anastasie Stolojan traduce spiritual tratatului, cu acel \u00eendemn catre sud \u00een compensatie fata de Ardealul cedat \u2013 dar I. C. Bratianu nici asta nu fagaduieste, ci se mentine \u00een micul sau: \u201eCum vor puterile\u2026\u201c Asa-numita \u201epolitica de risc a batr\u00e2nilor Bratieni\u201c \u00eenseamna, de fapt, ceva mai mult dec\u00e2t acest \u201eCum vor puterile\u201c\u2026<\/p>\n

Nu putem \u00eencheia aceste observatii fara a aminti ca o dob\u00e2nda \u2013 mai mult de ordin moral \u2013 va fi contabilizata de catre Titu Maiorescu \u00een 1913 \u00een contul acestei aliante cu Puterile Centrale. Este vorba de c\u00e2stigarea Cadrilaterului; \u00een ce conditii, \u00eensa: pentru a servi drept refugiu de-a lungul Dunarii pentru rom\u00e2nii din Balcani, v\u00e2nati at\u00e2t de catre bulgari c\u00e2t si de catre turci, albanezi. A nu se uita, \u00eensa, adevarul european: granitele politice dintre statele balcanice \u00een litigiu au fost trasate prin coridoare de populatie rom\u00e2neasca. Tamponul rom\u00e2nesc face posibila vecinatatea \u00eentre s\u00e2rbi si bulgari pe sute bune de kilometri. Eminescu o spune de nenumarate ori \u00een articolele sale din \u201eTimpul\u201c; pentru poet nu se \u201ec\u00e2ntareste\u201c Transilvania cu sudul Dunarii; rom\u00e2nii de pretutindeni, din jurul Rom\u00e2niei politice, au importanta egala. De aceea el face parte dintre cei exclusi de la \u201et\u00e2rgul politic\u201c din iunie 1883.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Despartirea de Maiorescu Ram\u00e2nem \u00een aceasta digresiune, care ne va fi necesara atunci c\u00e2nd vom reveni la firul direct al dialogului nostru cu unul dintre cei mai incisivi ziaristi de investigatie actuali, dl. Calin L. Cernaianu. E neaparata nevoie sa reamintim relatiile politice dintre Eminescu si Maiorescu \u00een aceste luni din mijlocul anului 1883. Le… Cite\u0219te mai mult »Eminescu: ultima zi la \u201eTimpul\u201c (10)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[6445,6394,6739],"class_list":["post-9750","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-eminescu-gazetar","tag-eminescu-la-timpul","tag-maiorescu-si-eminescu"],"views":4996,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9750","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9750"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9750\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9750"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9750"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9750"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}