Aveam o casa frumoasa pe Calea Giulesti, cu gradina, visini si vreo doi caisi, casa cu semineuri. Am scapat de bombardamente, s-a sf\u00e2rsit razboiul, tata s-a intors fericit ca de la nunta si spunea: \u201eDaca e pace e nemaipomenit\u201c. Eram prea mic sa ma mir ca dupa vreo 4 ani a disparut din nou. Tata fiind militar de cariera, se mai int\u00e2mpla sa lipseasca. Insa o soapta din casa mi s-a lipit de creier: \u201eE la Canal\u201c. De altfel, peste ani, chiar a circulat un banc de acest fel, ala cu scrisoarea unui detinut: \u201eMama, stai linistita, sunt la Canal, unde e nemaipomenit, mai bine ma dadeai la canal de c\u00e2nd m-ai facut\u201c.
\nIn loc de tata s-a intors un schelet deselat si posac. Nu intelegeam de ce mama pl\u00e2ngea iar el nu; avea ochii uscati. Dar cum eu implinisem 13 ani, totul imi parea nemaipomenit. Asa invatam si la scoala, ca traim in cea mai nemaipomenita tara si ne faurim cel mai nemaipomenit viitor.
\nAm fost mirat sa constat ca la inscrierea pentru facultate mi se cere autobiografie. Asa a fost obiceiul cu generatia mea, cei nascuti in \u201838 \u2013 \u201839, sa trecem printr-o preselectie de dosare. Cu mentiunea \u201etata condamnat la munca silnica pentru uneltire contra ordinii sociale si de stat\u201c n-am avut nicio sansa. Mi-am gasit serviciu la o biblioteca de cartier. Era intr-o cladire nemaipomenit de frumoasa, casa nationalizata a unui poet \u201ereactionar\u201c, condamnat politic si el. Viata ofera compensatii. Dar dupa c\u00e2tiva ani cartierul s-a facut de blocuri, casa poetului a fost dar\u00e2mata si a trebuit sa ne restr\u00e2ngem in doua incaperi de la parterul unui bloc nou. A fost nemaipomenit ca din 17 salariati am fost pastrat doar eu. Program lejer, o zi dimineata, o zi dupa-masa.
\nIn \u201865 a murit Dej, iar Ceausescu l-a criticat pentru persecutiile facute si a promis ca n-or sa mai fie nedreptati. Intr-o dimineata, a oprit la poarta un GAZ al Militiei si l-au luat din nou pe tata. A fost nemaipomenit ca i-au dat drumul dupa numai 4 ore. \u201eHaideti, impachetati repede ca p\u00e2na diseara trebuie sa plecam! Ne demoleaza.\u201c Il lamurisera pe tata ca sa fie exemplu pentru vecini. Subtil.
\nNe-am obisnuit si la bloc. Dar nemaipomenit ma simteam la serviciu. Era str\u00e2mt, dar cititorii erau oameni draguti, sefii de la biblioteca municipala, din Beloianis, ma apreciau. P\u00e2na si ospatarul de la beraria de alaturi imi zicea c\u00e2teodata: \u201eVino, bibliotecarule, sa-ti dau si tie un mic.\u201c
\nLa el am apelat si c\u00e2nd au inceput sa ma viziteze intrusii. Veneau ca oricare cititor, era biblioteca publica, de stat. Dar erau altfel de oameni. Mai eleganti, mai bine hraniti, mergeau direct la un raft, rasfoiau un volum luat la int\u00e2mplare, se vedea ca habar n-aveau ce tin in m\u00e2na. Ochii lor erau de jur-imprejur, nu erau pe pagini. Un cititor fidel, doctor evreu, mi-a si spus: \u201eFii atent! Habar n-ai cine-ti intra in biblioteca. Iti plaseaza ceva compromitator intr-un volum si te pomenesti c-o perchezitie care merge la fix\u201c.
\nCui sa ma pl\u00e2ng? I-am spus ospatarului: \u201eA, foarte bine ca mi-ai zis mie, ii cunosc pe astia de la Militie, ca toti vin pe capul meu\u201c. Si dupa c\u00e2teva zile: \u201eGata, s-a aranjat\u201c.
\nIntr-o coincidenta nemaipomenita, peste putin timp m-am pomenit cu un tovaras care s-a prezentat \u201eColonelul Magheru\u201c. A zis ca e de la Securitate. Ma complimenta, dar cam in doi peri; oricum stia totul despre mine. Ii placea sediul, ca avea doua intrari si programul alternativ. Mi-a cerut sa-i dau un r\u00e2nd de chei ca, din c\u00e2nd in c\u00e2nd, are treburi prin zona, dar n-o sa vina dec\u00e2t c\u00e2nd nu e program si n-o sa deranjeze cu nimic. Simtind ezitarea, mi-a spus ca revine dupa c\u00e2teva zile pentru raspuns. Bineinteles ca a doua zi m-am dus glont la sediul central, pe Beloianis, la directorul adjunct, ca era si secretar de partid si mai prietenos. N-a parut surprins. Aveam sa aflu ca mai erau precedente: \u201eStiu eu? Orienteaza-te. La urma urmei sunt autoritati\u201c.
\nI-am dat individului un r\u00e2nd de chei, dar am pus si semne. N-a luat nimic, n-a stricat nimic, poate nici n-a trecut pe acolo. Pentru mine era totusi ceva apasator.\u00a0\u00a0 M-am sfatuit cu tata, ca avea experienta. \u201eDe pus cu ei, n-ai cum sa te pui, ca te sfar\u00e2ma. Dar uite cum procedezi…\u201c.
\nAm facut un referat catre contabilul sef al bibliotecii municipale si mi-a aprobat sa mai pun un lacat. Ori colonelul a inteles aluzia, ori nici n-a mai trecut pe acolo, dar p\u00e2na la Revolutie nu am mai auzit de el.
\nLa Revolutie am racnit si eu c\u00e2t am putut, convins ca vine cu adevarat viata nemaipomenita. Prin ’95 n-am reusit sa-mi conving fetele sa nu plece din tara pentru totdeauna. Eu am ramas av\u00e2nd un scop: sa ajung la dosarul tatii, sa aflu cine si de ce l-a turnat. Va dati seama c\u00e2ta speranta mi-am pus in Legea Ticu. Am fost printre primii care m-am adresat C.N.S.A.S. Dar raspunsurile erau in doi peri. Parca le concepea colonelul Magheru. Nu m-am lasat si am revenit an de an. Acelasi raspuns, p\u00e2na prin 2004 c\u00e2nd mi-au comunicat ca numele meu si al tatii apar a fi fost \u201ein atentia\u201c nu stiu carei directii. Cum sa va spun, e ca si c\u00e2nd te temi ca ai cancer si dintr-odata iti confirma doctorul ca chiar ai. Puteam presupune ca am fost \u201ein atentia\u201c, dar sa mi se anunte asta oficial mi se parea nemaipomenit. Am staruit sa aflu totul.
\nS-ar putea sa aflati si dumneavoastra, pentru ca C.N.S.A.S. mi-a intentat actiune in justitie. Sa fiu declarat colaborator al Securitatii. Au gasit ei dosarul 172.132, compus din 11 file, inclusiv copertile, toate scrise de colonelul Magheru. Sunt referate si rapoarte despre cum a constituit el casa conspirativa, in filiala bibliotecii municipale, la care eram bibliotecar, si paznic si femeie de serviciu, eu. Biblioteca nu era a mea, era a statului, dar in h\u00e2rtoagele lui ma declara \u201egazda\u201c. Mie nu mi-a atribuit nume de cod, dar \u201ecasei conspirative\u201c \u2013 da. Habar n-aveam c\u00e2t ii zicea de frumos. Ii zicea \u201eSperanta\u201c. Rezulta din dosar ca ar fi avut acolo 3 int\u00e2lniri, cu c\u00e2te o femeie. Femeile aveau nume de cod, dar poate ca erau amante. Pe ele nu le-a deconspirat nimeni.
\nM-au deconspirat pe mine. Mi se pare nemaipomenit de gretos. Acest C.N.S.A.S. e compus din oameni mai constienti dec\u00e2t mine. Unii au scris carti pe care le aveam la biblioteca. Cum s-ar spune, au facut parte si ei, putin, din casa conspirativa numita \u201eSperanta\u201c .<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Aveam o casa frumoasa pe Calea Giulesti, cu gradina, visini si vreo doi caisi, casa cu semineuri. Am scapat de bombardamente, s-a sf\u00e2rsit razboiul, tata s-a intors fericit ca de la nunta si spunea: \u201eDaca e pace e nemaipomenit\u201c. Eram prea mic sa ma mir ca dupa vreo 4 ani a disparut din nou. Tata… Cite\u0219te mai mult »Nemaipomenita viata a lui R 172.132 povestita de el insusi<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[6729,5611,6730],"class_list":["post-9731","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-c-n-s-a-s","tag-colaboratori-ai-securitatii","tag-colaboratori-ai-securutatii"],"views":2270,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9731","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9731"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9731\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9731"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9731"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9731"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}