Indignatii au iesit \u00een strada. Indignatii s-au \u00eentors acasa. Miscarea aceasta care e \u00eendeajuns de debila \u00eenc\u00e2t sa nu se numeasca revolutie, ar putea oare intra macar \u00een categoria unei revolte? Ar fi mai degraba o pufnitura, un gest (c\u00e2t o ridicare de spr\u00e2nceana) ce atrage pentru un timp atentia asupra lui pentru a se retrage din nou, si destul de rapid, \u00een neantul omogen al establishmentului. Mie una mi-a adus aminte de un banc de pe vremuri: \u201eVa fi apa calda. Pic, pic, pic. A fost apa calda\u201c.Trec\u00e2nd peste gluma observam ocupantul de Wall Street care se revolta deoarece cei 1% i-au afectat viata, iar prin viata aici se \u00eentelege exclusiv capacitatea de a consuma. Ocupantul de Wall Street nu are probleme cu faptul ca el, \u00een calitatea lui de 99%, traieste semn\u00e2nd de buna voie si nesilit de nimeni contracte de auto\u00eenrobire fata de banca, la fel cum nu are probleme nici c\u00e2nd voteaza o clasa politica menit\u00e3 sa-i garanteze bancii totala libertate de a specula cu banii lui. Este el, proletarul cu gusturi, dorinte si idei \u00eemburghezite despre viata, amor si moarte, pe-at\u00e2t de \u00eemburghezite \u00eenc\u00e2t intelectualul de st\u00e2nga poate sa-si predice discursul numai \u00eenchiz\u00e2nd partial ochii asupra devastarii produse de noile tehnici biopolitice de control, care se infiltreaza \u00een toate gospodariile pe calea fluxului de commodities, impregn\u00e2nd cu putoarea de dreapta stindardul st\u00e2ngist al nivelului de trai. Muncitorul din ziua de azi e imposibil de integrat \u00eentr-o miscare de st\u00e2nga pentru ca el \u00eesi g\u00e2ndeste \u201ecalitatea vietii\u201c exclusiv \u00een functie de afluxul de commodities, iar timpul lui liber e \u00eensfacat de cultura de masa care-i sufoca mintea cu imaginea unei lumi care nu este a lui, dar \u00een care se poate plimba \u00een voie si care \u00eel m\u00e2ng\u00e2ie pe cap cu ocazia \u201ereducerilor\u201c. Asistam, cred, la dezactivarea \u00een masa a capacitatii de a mai g\u00e2ndi asupra \u201evietii care se iroseste independent de utilitatea acestei vieti care se iroseste\u201c, dupa expresia lui Bataille. Nu o mai putem g\u00e2ndi nici \u00een termeni religiosi, nici \u00een termeni iluministi. Invadarea \u201evietii nude\u201c (Agamben) face inutila recurgerea la concepte de clasa, lupta de clasa si revolutie, pe care, cel mult, le putem folosi exclusiv teoretic sau pentru a ne recunoaste ca fac\u00e2nd parte dintr-un anumit club… A protesta \u00een numele \u201evietii nude\u201c (abia fardat cu \u201enivelul de trai\u201c) \u00eenseamna a cere dreptul la a ne complace la infinit \u00een incapacitatea de a actiona politic. Poate e timpul sa recunoastem felul \u00een care cu o veritabila cecitate politica \u201enivelul de trai\u201c pe de o parte si \u201ecresterea economica\u201c pe de alta se palmuiesc \u00een mod public pentru a se \u00eentretine, dupa perdea, ca \u00eentr-un sistem de vase comunicante. \u00cen aceste conditii trebuie sa ne \u00eentrebam asupra a ce are a se revolta ocupantul Wall Street (si daca veramente o face)? Asupra \u201em\u00e2inii invizibile\u201c pe care n-a reusit sa o plesneasca la timp printr-o veritabila actiune politica. Si n-a plesnit-o pentru ca a fost convins, ca el, cel 99% e un soi de ales, ca prin abnegatia, daruirea si munca lui neoboista \u00een a se autocredita la infinit ar reusi p\u00e2na la urma sa se cocoate l\u00e2nga cei 1%, adica l\u00e2nga acei destoinici oameni care nu mai viseaza visul, ci \u00eel traiesc.
\nNu pot sa nu \u00eemi aduc aminte de hilarele justificari ale unui Jean Baechler (\u201eCapitalismul\u201c, Ed. Institutul European, 2005) \u00een privinta emergentei capitalismului. \u00cen primul r\u00e2nd autorul elimina din start existenta unei \u201eacumulari primitive de capital\u201c (care, dupa cum se vede, nu este o faza istorica revoluta, ci o constanta a capitalismului), \u00eencerc\u00e2nd de-a dreptul copilaresc sa demonstreze faptul ca \u201eexperienta capitalista este bazata doar \u00een plan secundar pe capitaluri, primul plan fiind ocupat de cunostinte, de pricepere si, \u00een primul r\u00e2nd, de initiativa. Capitalismul este prometeic prin \u00eensasi natura sa.\u201c Nu se ofera nici o explicatie (nici macar \u201easceza intramundana\u201c nu e acceptata) pentru modul misterios \u00een care individul nu numai ca e bun de la natura, dar e si capitalist, dotat din start cu pricepere si initiativa. Daca se \u00eent\u00e2mpla sa nu fie asa, din nou, explicatiile sunt lasate la \u00eendem\u00e2na imaginatiei cititorului. Ceea ce se stie sigur e ca \u201egospodariile apartin elitelor sau oamenilor de r\u00e2nd. \u00cei putem ignora pe cei fara nici un capat\u00e2i care nu au venituri sigure si nu fac economii\u201c (s. m.). Cred ca dupa secole de colonizari si dupa caderea URSS putem extrapola judecata, transfer\u00e2nd-o de la indivizi fara capat\u00e2i la natii fara capat\u00e2i. (O forma a ignorarii celor \u201efara capat\u00e2i\u201c revine \u00een cazul \u00eentrebarii adresate Greciei: doriti sau nu sa mai faceti parte din UE?). Aceste natii nepricepute, chiar \u00een momentul \u00een care se \u00eent\u00e2mpla sa beneficieze de capital, vor lucra prin piata (oric\u00e2t de rudimentara ar fi ea) \u00eempotriva pietei (stilul clasic al coruptiei balcanice), \u00een timp ce natiile pricepute vor lucra prin piata, pentru piata p\u00e2na \u00een momentul \u00een care aceasta va atinge un nivel at\u00e2t de \u00eenalt de entropie \u00eenc\u00e2t nu s-ar mai putea eficientiza nici macar printr-o spalare de bani.
\nRevenind \u00eensa la planul \u201emicro\u201c si urmarind din nou analiza lui Baechler (un apologet de m\u00e2na a treia al capitalismului, dar tocmai de aceea de luat \u00een seama, caci ca orice \u201eteoretician\u201c el \u00eei fabrica capitalismului o imagine simplista si simplu de asimilat de catre un public larg) descoperim o afirmatie care ar provoca o criza de r\u00e2s concomitent cu una de indignare \u00een orice marxist (sau cititor de Marx), dar care, \u00een ineptia ei, dezvaluie fara sa vrea nucleul problemei crizei actuale. Baechler sustine ca \u00eentreprinzatorul care nu a avut succes pe piata, care nu a reusit sa prevada corect gradul de succes pe care produsul lui \u00eel are, ratatul cu alte cuvinte, redevine \u201esimplu cetatean\u201c! Baechler nu propune nicaieri nici macar o \u00eencercare vaga de definire a acestui \u201esimplu cetatean\u201c si mi se pare ca ocupantul de Wall Street a \u00eenceput sa se revolte \u00een masura \u00een care datorita propagarii unui sistem de inegalitati pe care l-a sustinut cu trupul si sufletul prin vot si consum, s-a trezit \u00een pielea acestui abject \u201esimplu cetatean\u201c de care uitase de mult, \u00eembatat fiind cu vanitoasa imagine a \u201ecunostintelor, priceperii si initiativelor lui\u201c. Fie ca protesteaza \u00een numele unui nivel de trai afectat, fie ca e indignat de inegalitatea dintre cei care au vila, piscina, Bugatti, elicopter si cei care au doar iPhone4, balcon,Volkswagen si rate pe 20 de ani, ceea ce pentru el prezinta pericolul iminent e identificarea lui cu acest \u201esimplul cetatean\u201c, adica cu cel care a ratat cursa spre acumulare, iar acum este nevoit sa-si traiasca traiul si sa-si man\u00e2nce malaiul din somaj si asigurari medicale quasi-inexistente. Discursul lui Sarah Palin mi se pare ca se adreseaza direct acestui individ speriat de \u201esimplul cetatean\u201c din el. Ea poate sa regurgiteze mai sus numitele atributii ale capitalistului de la natura plesnindu-i pe demonstranti peste obraz cu ele. \u00cen conceptia ei, ocupantii si indignatii nu fac altceva dec\u00e2t fac \u201episicile grase de pe Wall Street\u201c: cer si ei un bailout. Mai mult chiar, comit un pacat contra naturii, \u201ebelieving they’re entitled to other people’s productivity and money\u201c1. Deducem ca \u00eentre ocupantii Wall Street si Wall Street nu se instaureaza o simpla relatie de invidie, ci de trufie a creaturii, care se \u00eentoarce \u00eempotriva propriului dumnezeu. Or, logica adoratiei ar trebui \u00een mod normal sa-l \u00eempiedice pe credincios sa devina indignat pe dumnezeul sau pentru ca e maret (sau, in termeni liberali, foarte priceput \u00een a acumula). Caci daca nu ar fi maret, pentru ce l-ar mai admira? Nu este finantismul jocul globalizat de Caritas, care performeaza \u00een fata milioanelor de gura-casca minunea \u00eenmultirii p\u00e2inii din nimic? Sistemul de credite \u00een care credinciosul-client de banca se \u00eencrede nu este cu nimic mai prejos \u00een performarea unei ocultari a realitatii dec\u00e2t era religia (criticata \u00een stil marxist). Nu seamana contractele bancare (\u00een special cele pe lunga durata) cu acele declaratii semnate de detinutii care, \u00een speranta gratierii, se supun experimentelor medicale? \u201e\u00cemi asum toate riscurile si declar ca absolv, inclusiv \u00een raport cu urmasii sau reprezentantii mei, Universitatea din Chicago si pe toti tehnicienii si cercetatorii care iau parte la experiment, nu mai putin guvernul statului Illinois, directorul penitenciarului de stat si orice alt functionar de orice responsabilitate. Renunt, \u00een consecinta, la orice pretentie pentru orice dauna sau boala, fie si mortala, care ar putea fi cauzate de experiment\u201c2 Si nu putem acuza individul de a fi \u00een totala incapacitate de a-si utiliza o minima constiinta de sine \u00een momentul \u00een care semneaza astfel de contracte care nu se joaca doar cu veniturile lui, ci cu viata lui, banca miz\u00e2nd tocmai pe naivitatea cu care \u00eesi identifica traiul cu venitul? N-am gasit nimic care sa rezume mai bine situatia dec\u00e2t binecunoscutul slogan: for everything else ther’s Mastercard. A se citi before everything else ther’s Mastercard, unde everything else e tocmai \u201eviata nuda\u201c. Stiu. Se va spune ca individul aservit bancii nu are alta solutie. Dar cum s-a ajuns aici?
\nCred ca puntea taiata spre constiinta de sine este motivul pentru care \u201enu mai putem iesi din sistem\u201c si nu mai acordam politicii nici o putere \u00een ceea ce priveste dezbaterea legata de \u201esimplul cetatean\u201c. Pasii pe care secolul nostru i-a facut spre dezactivarea constiintei sunt cel putin doi. \u00cen primul r\u00e2nd este vorba de o investire inepta \u00een viitor. A crede ca toate visele se vor \u00eendeplini \u00een aceasta lume e la fel de pagubos cu a crede ca ti se vor \u00eemplini pe lumea cealalta. \u201eCreditismul\u201c (o expresie care \u00eei apartine lui Sloterdijk) diminueaza mai mult dec\u00e2t face o religie sau un sistem totalitar capacitatea individului de a constientiza propria-i precaritate, propriile limite. Creditarea deregleaza capacitatea de a face diferenta \u00eentre \u201elong-term\u201c si \u201eshort-term changes\u201c. \u00centr-o interesant\u00e3 analiza Mary Douglas si Baron Isherwood (\u201eThe world of goods. Towards an antrophology of consumption\u201c) observa felul \u00een care trecerea de la spiritul capitalist descris de Weber, care functiona \u00eenca \u00eentr-un mediu \u00een care familia mai constituia celula societatii, la capitalismul \u00een care indivizii sunt integrati \u00een organizatii de tip non-familial (corporatist), deformeaza capacitatea individului de a-si percepe propriul orizont temporal: \u201egrupul poate pretinde ca reprezinta nu numai cea mai larga perspectiva, dar si interesul public (…) Prin urmare grupul poate impune taxe asupra membrilor, poate sa \u00eenstraineze bunurile lor, sa faca ceea ce vrea at\u00e2ta timp c\u00e2t pretentia asupra largii perspective si a interesului public este plauzibila\u201c3. De-a lungul istoriei putem identifica si alte \u201ecorporatii\u201c care induc\u00e2nd ideea de \u201enelimitat\u201c, de \u201eetern\u201c au putut acumula \u00een mod serios capital (Biserica Catolica spre exemplu). Corporatiile de tip modern au schimbat doar o parte a mecanismului. Ele se bazeaza \u00een continuare pe incapacitatea indivizilor de a g\u00e2ndi limita, dar nu mai opereaza cu o economie bazata pe economisire si reinvestire, ci pe creditare. Mai important dec\u00e2t faptul ca se trece de la lucrul \u00een favoarea unui viitor, la un viitor investit deja \u00een prezent (actiuni Forex) sau care ar trebui sa lucreze pentru prezent, e faptul ca stabilirea binelui public este lasat \u00een grija unor institutii care nu se mai preocupa nici c\u00e2t negru sub unghie de ceea ce \u00eenseamna \u201esimplul cetatean\u201c, iar cu ajutorul biopoliticii se \u00eempinge c\u00e2t mai departe capacitatea individului de a-si accesa constiinta de sine, adica (printre altele) o \u00eencercare de a \u00eentelege caracterul limitat al actiunii sale \u00een lume. Administratia Reagan este cea care a dat fr\u00e2u liber profitului de pe urma incapacitatii individului de a diferentia \u00eentre termenii scurti si termenii lungi de actiune, transfer\u00e2nd puterea de decizie din domeniul politic catre cel economic (bancar), consimtind de fapt indiscernabilitatea lor si autoriz\u00e2nd corporatiile \u00een a defini binele public. De unde si eternul c\u00e2ntec de sirena al bancherilor care momesc publicul cu \u201ecresterea economica\u201c. Ocuparea Wall Street-ului si nu a parlamentului sau a altor institutii politice nu fac dec\u00e2t sa sublinieze \u00eenca o data stadiul de futilitate pe care acestea l-au atins. Si, \u00een definitiv, daca ocupantul de Wall Street e indignat de inegalitatile sociale de ce nu ocupa si Hollywood-ul? De ce nu e indignat de viata fabuloasa a starurilor sau de extravaganta nuntilor regale?
\nAl doilea pas, odata ce simplul cetatean a fost desprins din dezbaterea politica, consta \u00een manipularea lui prin noul c\u00e2mp al biopoliticii. Agamben (pe l\u00e2nga Foucault, desigur) este unul dintre filosofii care analizeaza acest fenomen. El vede \u00een lagar punctul maxim de exercitare al biopoliticii, \u00een masura \u00een care lagarele \u201e\u00eei \u00eenvatasera pe cei care le-au locuit \u201epunerea \u00een chestiune a calitatii de om provoaca o revendicare aproape biologica a apartenentei la specia umana\u201c4. Ceea ce mi se pare ca a reusit biopolitica actuala este excluderea inclusiv a \u201epunerii \u00een chestiune\u201c a calitatii de om. Biopolitica preconsumista se impunea \u00eenca prin justitie si stat si facea apel la capacitatea indivizilor de a se opune\/ supune, devenind sau nu culpabili. Constiinta se mai exercita \u00eenca sub forma tribunalului si ea mai \u00eensemna \u201eo cunoastere a sinelui ce comporta aceasta trasatura relationala minima, de a se raporta la o anumita instanta calificata prin diferenta dintre bine si rau\u201c5. Biopolitica actuala lucreaza \u00een favoarea unei scoateri a constiintei din functionarea dupa modelul tribunalului, \u201ede-moraliz\u00e2nd-o\u201c sau plas\u00e2nd-o \u00een zona scenariilor hollywoodiene. Mai lupta pentru dreptate altcineva \u00een afara de Batman si Superman? Omul lagarului sau cel care tainuia din afara atrocitatile lagarului au o cu totul alta structura dec\u00e2t omul crescut \u00een consum. Ei traiesc cu constiinta propriei abrutizari, ceea ce nu se poate spune, spre exemplu, de autoarea urmatorului anunt de pe Google: \u201epoate sa-mi recomande cineva un loc unde se fac avorturi gratis? Nu as vrea sa \u00eemi stric banii economisiti pentru iPhone\u201c. Se pare ca distrugerea dialogului \u00eentre sine si sine adica dintre \u201econstiinta conforma legii si vrerea arbitrara\u201c, dialog de care a depins mereu stabilirea unei lumi \u201ecomune\u201c si \u201eumane\u201c e realizat mai abitir de tehnicile \u201esoft\u201c si \u201esubliminale\u201c ale biopoliticii. Neuromarketing-ul, TVLobotomy-ul 6 si fluctuatiile bursei sunt cele care decid soarta \u201esimplului cetatean\u201c mai \u00eenainte de a o face el \u00eensusi. \u00cen trena celor expuse p\u00e2na aici, gasesc destul de suspecta atitudinea lui Slavoj Zizek care gaseste ca tacerea ocupantilor Wall Street (neimplicarea \u00een cereri reale si negocieri cu sistemul) trebuie sa ram\u00e2na \u201eforta\u201c lor amenintatoare7. Pe c\u00e2t de adevarat este ca negocierea nu este dec\u00e2t un mod de a ram\u00e2ne \u00een termenii si pe terenul dusmanului, pe at\u00e2t de adevarat este si faptul ca o tacere indefinita \u00eesi pierde \u00eencetul cu \u00eencetul capacitatea de a ameninta si transforma jocul de forte (pentru a c\u00e2ta oara?) \u00eentr-un soi de no man’s land caruia i se poate aplica cel mult o teorie estetica a la Adorno care propovaduia arta ca un soi de utopie fara ideologie. Mai suspecta dec\u00e2t tacerea-\u201cteroare\u201c este solutia pe care Slavoj Zizek o propune pentru problema pe care p\u00e2na acum am identificat-o \u00een termenii de blocare a accesului la constiinta de sine. \u00centr-un dialog cu Peter Sloterdijk cei doi filosofi dezbat tema nevoii dea rearticula ceea ce este \u201ecomun\u201c8. \u00cen timp ce Sloterdijk e \u00een favoarea revenirii\/ reinventarii unei religii pragmatice axata pe exercitii de formare a personalitatii, Zizek opteaza pentru un comunism, din nou, \u201eartistic\u201c, bazat pe subjugari \u201ehalucinante\u201c, aproape opuse oricarei cai rationale de \u201ea iesi din minorat\u201c: \u201eIdeea mea nu consta at\u00e2t \u00een a cauta un co-imunism, c\u00e2t a re\u00eenvia ideea unui veritabil comunism. Dar fiti sigur, e vorba mai degraba de cel al lui Kafka dec\u00e2t cel al lui Stalin, mai mult de Erik Satie dec\u00e2t de Lenin! \u00centr-adevar, \u00een ultima sa povestire, \u00abJos\u00e9phine c\u00e2ntareata sau poporul soarecilor\u00bb, el imagineaza utopia unei societati egalitare, o lume \u00een care artistii sunt precum aceasta Jos\u00e9phine, al carei c\u00e2nt aduna, subjuga si hipnotizeaza multimile fara a obtine pentru aceasta avantaje materiale\u201c9. Ma \u00eentreb daca un alt c\u00e2ntec de sirena, pe l\u00e2nga cel al biopoliticii este un veritabil raspuns la situatia \u00een care omul nu mai reuseste sa medieze prin nimic lipsa de distanta dintre capital si viata sa \u201enuda\u201c. Solutia propusa de Sloterdijk e mai apropiata de gustul meu, \u00een masura \u00een care face apel la constiinta, dar cum s-ar putea extrage un veritabil exercitiu spiritual comun din ghearele asa-zisului multiculturalism? Ma tem ca am ajuns \u00een stadiul \u00een care, intelectuali si lumpeni ne balacim \u00eentr-o multitudine de imagini ale \u201eomului\u201c, imagini carora nu le mai putem asocia niciun concept. \u00cen trena deconstructivismului suntem \u201efeministe\u201c, \u201egay\u201c, \u201etigani\u201c, si \u201ealtele\u201c, dar avem consistenta unui poster. Devenim sectantii unei lumi pe care nu o mai avem \u00een comun dec\u00e2t la nivelul animalului dresat sa consume. Ne putem provoca unii pe altii, dar nu ne putem \u00eentelege pentru ca lumea comuna care poate fi numai un produs al exercitiului constiintei nu ne mai \u201eatrage\u201c. E at\u00e2t de dificil sa g\u00e2ndesti \u00eentr-o balta de evidente posterizate si de morala hollywoodianizata. \u00cen plus, ne calmeaza si ne umple de senzatii rafinat-decadente g\u00e2ndul ca \u201e\u00een spatele mastii nu se mai ascunde nimic\u201c. Si totusi \u201eoalele se sparg\u201c din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd. Gasesc semnificative cuvintele unui sinistrat din Genova care i-a strigat unui politician venit sa constate daunele inundatiei (adica sa adune capital electoral pentru viitoarele alegeri): \u201emai lasa-ne cu textele ca aici nu esti pe facebook\u201c. Nu. Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd nu suntem pe facebook. Dar unde suntem?<\/p>\n
<\/p>\n
NOTE:<\/strong>
\n1 Sarah Palin: \u201eOccupy Wall Street Wants A Bailout\u201c, Huffington Post, 8 noiembrie 2011.
\n2 Cf. Giorgio Agamben, \u201eHomo Sacer. Puterea suverana si viata nuda\u201c, traducere de Alexandru Cistelecan, Editura Idea Design & Print, Cluj, 2006, p. 128.
\n3 \u201ethe group can claim to represent not only the longest view, but also the public interest. s\u2026t the group can therefore levy a tax on its members, distrain their goods, and do what it likes so long as the claim to the long view and the public interest is plausible\u201c, Mary Douglas & Baron Isherwood, \u201eThe world of goods. Towards an anthropology of consumption\u201c, Taylor&Francis, Inc., 1996.
\n4 Giorgio Agamben, op. cit., p. 13.
\n5 Paul Ricoeur, \u201eIubire si justitie\u201c, traducere de Madalin Rosioru, Editura Art, 2009, p. 95.
\n6 Ar fi de citit interesantul studiu al doctorului \u00een neurostiinte Michel Desmurget, \u201eTvLobotomy. La v\u00e9rit\u00e9 scientifique sul les effets de la t\u00e9l\u00e9vision\u201c.
\n7 Slavoj Zizek, \u201eOccupy first. Demands come later\u201c, \u201eThe Guardian\u201c, 26 octombrie, 2011.
\n8 \u201eDes id\u00e9es-force pour \u00e9viter les impasses de la globalization\u201c, \u201eLe Monde\u201c, 27 mai\u00a0 2011.
\n9 \u201eMon id\u00e9e ne consiste pas tant \u00e0 chercher un \u00abco-immunisme\u00bb qu’\u00e0 revivifier l’id\u00e9e d’un v\u00e9ritable communisme. Mais rassurez-vous, il s’agit plut\u00f4t de celui de Kafka que celui de Staline, davantage celui de d’Erik Satie que celui de L\u00e9nine! En effet, dans son dernier r\u00e9cit, Jos\u00e9phine la cantatrice ou le peuple des souris, dessine l’utopie d’une soci\u00e9t\u00e9 \u00e9galitaire, un monde o\u00f9 les artistes, comme cette cantatrice Jos\u00e9phine, dont le chant rassemble, subjugue et m\u00e9duse les foules, et qui est c\u00e9l\u00e9br\u00e9e sans pour autant obtenir d’avantages mat\u00e9riels.\u201c<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"Indignatii au iesit \u00een strada. Indignatii s-au \u00eentors acasa. Miscarea aceasta care e \u00eendeajuns de debila \u00eenc\u00e2t sa nu se numeasca revolutie, ar putea oare intra macar \u00een categoria unei revolte? Ar fi mai degraba o pufnitura, un gest (c\u00e2t o ridicare de spr\u00e2nceana) ce atrage pentru un timp atentia asupra lui pentru a se… Cite\u0219te mai mult »Ce ocupa ocupantii? Ce indigneaza indignatii?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[6728,6727,4493,6726,6725],"class_list":["post-9728","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-creditismul","tag-nivelul-de-trai","tag-capitalismul","tag-commodities","tag-tehnici-biopolitice-de-control"],"views":1615,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9728","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9728"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9728\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9728"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9728"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9728"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}