Criza care a lovit \u00een buna parte lumea zdruncina serios bruma de credinta \u00eentr-un ideal european bazat pe democratie si solidaritate. Dedicate prea mult contopismului birocratic, institutiile comunitare au uitat de sufletul unui popor, de nevoia de a avea fiecare c\u00e2te un Dumnezeu mai mic la care sa se \u00eenchine pentru a nu-l \u00eempovara pe Dumnezeul atotputernic cu prea multe griji. Bruxelles-ul si Strasburgul au tolerat sau au asistat neputincioase \u2013 eroarea este la fel de mare, pacatul la fel de greu \u2013 la cioplirea chipului unui alt Dumnezeu, cel al banilor, orb si ocult. Pe nevazute, pe nesimtite, puterea a trecut de la politicieni la bancheri rapaci si invizibili care \u00eesi fac propriile legi si scapa oricarui control. Acum, c\u00e2nd fabrica raul, nimeni nu poate sa lupte cu acestia caci \u00eentre timp ei au devenit deja de granit.
\nRisipiti \u00een insulele lor, grecii nu au trait numai din negustorie cum sunt tentati sa creada multi amatori de azi. Apolo, zeul Soarelui si al luminii, i-a \u00eenvatat sa pretuiasca muzica, poezia si artele frumoase iar fiul lui,\u00a0 Hefaistos, \u00eei facea palose lui Ahile. Prin istetime sau prin siretenie, Ulisse le-a dat o lectie de rezistenta la ispite iar aheii pe cea de a c\u00e2stiga un razboi c\u00e2nd sunt mai slabi dec\u00e2t adversarul. Tris\u00e2nd, adica. Aceste virtuti, aceste defecte intrate \u00eenca din antichitate \u00een filozofia lor de viata i-au salvat pe greci c\u00e2teva milenii. \u00cen vremurile grele de acum, ei au ramas isteti dar nu mai au virtutile lui Ulisse si, din pacate, triseaza nu pentru a c\u00e2stiga un razboi ci pentru a se descurca \u00een politica. Acum li se spune ca sunt \u00een faliment. Lor, celor care au dat Europei temelia civilizatiei! Au ajuns sa fie pusi la zid cu o brutalitate care pe unii \u00eei oripileaza.\u00a0 ,,Puneti-va o clipa \u00een pielea grecilor, scrie ziaristul francez Nicolas Demorand de la \u201eLib\u00e9ration\u201c. Tara lor este \u00een faliment. La G-20 de la Cannes sau Canossa (\u00een greaca), primul lor ministru a fost convocat ca un lacheu de grupul franco-german; obligat sa faca antecamera doua ore lungi; acuzat de incapacitate \u00een timpul unei conferinte de presa la care s-a jucat destinul tarii lui. Daca vrea sa faca un referendum, trebuie sa asculte ce i se dicteaza. Daca vrea bani, va trebui sa jure credinta celor care vor guverna \u00een tara lui. Alternativa? Protectoratul sau rusinea. Nimeni nu stie cum va evolua criza europeana. Ea poate sa loveasca m\u00e2ine Italia sau Spania, poim\u00e2ine Franta aflate deja sub supraveghere. Care dintre aceste state ar accepta un astfel de tratament, o astfel de umilinta? Ce ar declara la televiziune \u00een fata poporului lor, a cetatenilor, conducatorii alesi de acestia care nu mai conduc nimic? Murdara atmosfera \u00een Europa. Periculoasa brutalitate intervenita \u00een raporturile dintre state membre ale unei constructii politice care fusese creata tocmai pentru a depasi, prin acceptarea unui destin comun, relatiile internationale de tip vechi, marcate de dominarea defectuoasa a celor puternici asupra celor slabi. Salvarea Europei si a monedei euro, \u00eenca fara garantie, \u00eenca nesigura, are un pret prea mare: re\u00eenvierea formelor celor mai arhaice ale unei politicii de care \u2013 ne-am \u00eenchipuit prea devreme \u2013 credeam ca ne-am debarasat. Sa ne punem, deci, pentru o clipa, \u00een locul grecilor: (vom avea) cea mai buna pozitie pentru a contempla primele zguduiri ale visului european\u201c. Am redat \u00een \u00eentregime articolul intitulat ,,Brutalitate\u201c publicat chiar \u00een timpul reuniunii G-20 de la Cannes, organizata de Franta la \u00eenceputul lui noiembrie 2011. As fi tentat sa consider exagerate vorbele ziaristului daca nu as fi citit severitatea de pe chipul presedintelui Sarkozy, amfitrionul reuniunii, c\u00e2nd a amenintat de la tribuna: ,,Daca fixam o regula, aceasta trebuie respectata\u201c. Vorbele veneau dupa ce \u00eel tratase cu at\u00e2t de putina curtoazie pe premierul unui stat suveran. Desigur, o regula convenita trebuie respectata. Ram\u00e2ne\u00a0 conditia\u00a0 cooperarii chiar si \u00een situatia acceptarii de bunavoie a limitarii suveranitatii. Iar Grecia a acceptat aceasta limitare. At\u00e2ta numai ca, chiar si \u00een astfel de constr\u00e2ngeri, oricarui stat \u00eei mai ram\u00e2ne dreptul la opinie. Apoi mai trebuie vazute si calculate la rece responsabilitatile. Macar din prudenta. Grecia s-a \u00eendatorat nu la bancile din Botswana ci la cele din Europa. Iar Europa avea toate mijloacele sa afle la timp, daca\u00a0 ar fi preocupat-o sincer, ce fac grecii cu banii \u00eemprumutati. Parisul, dar mai ales Berlinul, \u00eesi arata cam t\u00e2rziu muschii si nu cu aceeasi \u00eend\u00e2rjire spre ambele tabere profitoare si vinovate.
\nIntrarea Greciei \u00een zona euro, \u00een 2001, s-a facut sub presiune politica renunt\u00e2ndu-se, spun expertii, din nou prea t\u00e2rziu, la regulile de aur ale integrarii. Criza datoriilor a patruns \u00een Europa tocmai prin Grecia cea socotita mai relaxata fata de rigoarea administrarii banilor comunitari. Nu toate cele 27 de state ale Uniunii Europene au fost admise \u00een zona euro, ci numai 17, cele considerate pregatite pentru un proiect de elita al integrarii europene. Nu au facut fata toate cele 17. Deocamdata reprosurile cele mai mari sunt orientate spre Atena dar multe capitale sunt \u00een vizor. Ram\u00e2ne sa se schimbe regulile jocului. Sa fie introdus mai mult control. Adoptat dupa at\u00e2tea eforturi \u00een 2009, Tratatul de la Lisabona pare sa redevina o reduta de luat cu asalt. Herman Van Rompuy, presedintele Consiliului European, a anuntat chiar \u00een timpul reuniunii G-20 de la Cannes ca este \u00een studiu o ,,modificare limitata\u201c a Tratatului. Criza financiara a scos \u00een lumina aberatiile de guvernare a Greciei dar acesteia i se pot adauga experientele noilor veniti \u00een Uniunea Europeana care nu sunt \u00eentotdeauna pe masura visului lor. Au aparut reflexele de protectie din cauza\u00a0 tratamentului diferentiat la care s-au vazut supusi uneori. Circulatia fortei de munca nu se face \u00een spatiul european comunitar asa cum scrie la carte. Cei care s-au trezit ca \u00eempart bucatele cu ,,saracii\u201c nu sunt prea generosi. Imigrantii din Est sunt priviti cu ochi rai. Asa ca Rompuy are dreptate sa ceara unele modificari, fie si\u00a0 ,,limitate\u201c, ale Tratatului de la Lisabona. Chiar daca aceasta \u00eenseamna o recunoastere a esecului, visul european trebuie salvat. Pentru aceasta este nevoie de mai mult simt al istoriei. Generalul Charles de Gaulle a avut acest simt atunci c\u00e2nd a considerat ca decolonizarea a pus capat puterii Frantei. Acum. Europa traieste un al doilea soc dupa cel produs de sf\u00e2rsitul erei colonialismului. Criza financiara demonstreaza ca Europa de acum are dificultati sa se adapteze la ,,recompunerea noii lumi\u201c, o lume a policentrismului. O dovedesc disputele surde declansate \u00eentre Germania si Franta \u00een nucleul dur al Uniunii Europene. Propunerile presedintelui Rompuy de ,,modificare limitata\u201c a Tratatului\u00a0 gasesc Berlinul si Parisul pe pozitii diferite chiar \u00een felul \u00een care trateaza cazul particular al Greciei. Dar sa presupunem ca vor ajunge, ca de fiecare data, la pace, adica vor gasi calea unui compromis. Odata acceptat, actul modificarii va avea un serios potential de risc pentru ca totul trebuie trecut din nou prin aprobarea celor 27 de state membre. Faptul ca pentru ultimele doua valuri de aderare, din motive politice, s-a renuntat la criteriile riguroase de compatibilitate a integrarii poate fi socotit \u00eendreptatit o eroare. Este numai o \u00eent\u00e2mplare ca ea a fost relevata brutal de criza mondiala financiara. Era clar pentru oricine ca egalizarea dezvoltarii statelor primite la sf\u00e2rsitul procesului de extindere nu putea sa fie atinsa \u00een timp scurt si nici pe deplin. Iar aceasta egalizare nu este un moft ci o conditie a functionarii institutiilor europene. De aici si acuza lui Sarkozy ca primirea Greciei \u00een zona euro a fost o eroare. Prin culise ni se spune si noua, rom\u00e2nilor, si altora, acelasi lucru c\u00e2nd ni se vorbeste de aderarea la U.E. Va veni vremea sa ni se spuna si verde \u00een fata. Dar a cui este vina? Cine este raspunzator de atentatul masiv la ,,rigoarea bugetara\u201c\u00a0 pe care o invoca dl Rompuy pentru a motiva necesitatea revizuirii Tratatului de la Lisabona? \u00cen nici un caz nu numai coruptii din Grecia, Rom\u00e2nia, Italia etc. Au partea lor de vina \u2013 cu siguranta, foarte mare \u2013 si cei care au corupt iar acestia nu se gasesc \u00een Grecia, Rom\u00e2nia, Italia etc., ci \u00een acele state de unde vin cele mai multe critici si \u00eengrijorari. Economia de piata nu trebuie sa scuteasca de moralitate pe investitori sau pe bancheri. Deficitul de democratie a condus la crearea acelui climat \u00een care au putut sa se dezvolte marile escrocherii financiare, cu mult mai vinovate de criza dec\u00e2t usurinta cu care grecii au trait iluzia vietii usoare.
\nStap\u00e2nii din umbra ai lumii, adevaratii vinovati de criza, bancile adica, abia au acceptat sa scuteasca pe greci de o parte din datorii: 100 din 370 de miliarde de euro. Ele speculeaza \u00een continuare \u00een Spania, Portugalia, Irlanda, Italia si nici Franta nu pare sa fie la adapost. Solutia de recapitalizare a bancilor lovite prin speculatii pe seama statelor este un fel de a transfera povara datoriilor pe umerii nevoiasilor. Cinismul este mare. Aceeasi solutie este preferata si pentru alimentarea Fondului european de ajutor financiar pentru a ajunge la 1.000 de miliarde de euro. Dupa at\u00e2tea discutii, dupa at\u00e2tea dispute \u00eentre Paris si Berlin, lumea constata ca aceasta mie de miliarde este, de fapt, o promisiune pe h\u00e2rtie. Politicienii europeni fac diligente pe l\u00e2nga China, altfel considerata comunista si cu totul irespectuoasa fata de drepturile omului, sa intervina cu \u00eemprumuturi sau cu investitii. Rusia este si ea curtata. Un analist occidental scria ca Uniunea Europeana ia masuri t\u00e2rziu, mai ales c\u00e2nd intra \u00een dificultate.
\nC\u00e2nd fixam o regula, spunea presedintele Sarkozy, ea trebuie respectata. Dar daca gresim si nu g\u00e2ndim prea bine regula cine plateste? Recunosc\u00e2nd \u00eendreptatirea Parisului si a Berlinului de a pune conditii \u2013 pentru ca suporta cele mai mari greutati de iesire din criza \u2013, \u00een Occident au aparut politicieni, cum este cazul ministrului\u00a0 belgian al Finantelor care\u00a0 cer mai multa suplete din partea Germaniei si Frantei. El stie cum a fost creata zona euro pentru ca se afla \u00een post de peste 12 ani, \u00een ciuda tuturor crizelor de guvern din Belgia. Fara aceasta suplete nu poate fi accelerata constructia europeana. Dupa crearea zonei euro, speculatiile nu mai sunt \u00eendreptate \u00eempotriva unei monede nationale ci \u00eempotriva unei monede europene unice. Efectele se rasp\u00e2ndesc asupra unor state care \u00eesi administreaza cu rigoare bugetele si economiile intrate \u00eentr-un mecanism. Franta si Germania formeaza motorul acestui mecanism dar acest motor nu poate functiona singur. De aceea, considera ministrul belgian, cele doua tari trebuie sa faca proba unei flexibilitati politice pe masura.
\nIata ca am ajuns sa contemplam cu tristete si visul european.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Criza care a lovit \u00een buna parte lumea zdruncina serios bruma de credinta \u00eentr-un ideal european bazat pe democratie si solidaritate. Dedicate prea mult contopismului birocratic, institutiile comunitare au uitat de sufletul unui popor, de nevoia de a avea fiecare c\u00e2te un Dumnezeu mai mic la care sa se \u00eenchine pentru a nu-l \u00eempovara pe… Cite\u0219te mai mult »Contemplam cu tristete visul european<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[6723,6724,5993,6722],"class_list":["post-9724","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-birocratia-europeana","tag-g-20","tag-politica-europeana","tag-visul-european"],"views":1479,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9724","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9724"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9724\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9724"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9724"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9724"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}