{"id":9719,"date":"2011-11-17T13:43:11","date_gmt":"2011-11-17T11:43:11","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9719"},"modified":"2011-11-17T13:44:39","modified_gmt":"2011-11-17T11:44:39","slug":"lectia-%e2%80%9eprimaverilor-arabe%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/lectia-%e2%80%9eprimaverilor-arabe%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"Lectia \u201eprimaverilor arabe\u201c"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Sf\u00e2rsitul razboiului civil din Libia, alegerile libere din Tunisia si cele ce vor avea loc \u00een scurta vreme \u00een Egipt impun comunitatii euro-atlantice un moment de reflectie politico-strategica absolut necesara pentru a preveni orice posibila criza de proportii \u00eentr-una dintre cele mai sensibile regiuni ale planetei. <\/strong><\/em><br \/>\n\u201ePrimaverile arabe\u201c au facut sa cada acele guverne totalitare si corupte, sistemul statelor conduse de catre un rais atotputernic, care timp de decenii \u00eentregi au mentinut o artificiala ordine, impusa cu pumnul de fier \u00eempotriva propriilor popoare, reduse la tacere si suferinta. Nu \u00eent\u00e2mplator acum monarhiile arabe anunta \u00een graba reforme generice pentru a preveni revolte similare care, iata, sunt pe cale sa reuseasca si \u00een Siria, unde ipocrizia guvernamentala atinge culmi de nebanuit! Vechiul si binecunoscutul conflict dintre suniti si siiti revine, \u00eensa, la ordinea zilei si pune sub un serios semn de \u00eentrebare situatia politica din Irak, dupa cum ameninta relativa stabilitate a regatului saudit si a tarilor din Golf \u00een genere. Pe de alta parte, \u00een timp ce \u00eesi continua nest\u00e2njenit planurile nucleare, Teheranul cauta sa-si stabileasca o prezenta politica semnificativa \u00een noua lume araba, juc\u00e2nd cu abilitate cartea anti-occidentala, anti-americana si anti-israeliana. Turcia pare sa adopte o politica neo-otomana, si-a pastrat distanta \u00een timpul razboiului libian si candideaza acum la o pozitie hegemonica \u00een regiune.<br \/>\nDupa ce a snobat cu superioritate eforturile americane de revenire la masa tratativelor pentru o pace stabila \u00een regiune si l-a umilit chiar pe Obama, Israelul nu se gaseste \u00eentr-o situatie de prea mare siguranta. Pe de o parte, este vorba de ambiguitatea Egiptului, care nu mai controleaza \u00eenaltimile Sinai si poate pune chiar \u00een discutie valabilitatea pe viitor a Tratatului de prietenie, pe de alta admiterea Palestinei \u00een ONU, ceea ce schimba ecuatia politica. De fapt, daca factorul anti-israelian a fost total absent din revolutiile arabe, chestiunea palestiniana ar putea reveni cu usurinta \u00een prim-plan, odata stabilitatea oarecum atinsa.<br \/>\nLa Washington, dupa clarele insuccese ale lui Netanyahu \u00een negocierile cu palestinienii, Obama e constr\u00e2ns oarecum sa joace cu prudenta \u00een acest an pre-electoral \u00een care deja a riscat mult. Iar guvernul israelian, dominat de influenta partidelor religioase, nu ofera o garantie de progres, cel putin pentru viitorul apropiat, si asta cu Europa oarecum scoasa complet dintr-o ecuatie care vede ca protagoniste tot mai mult Statele Unite, cu \u00eencercarea lor de a media o solutie rationala, si rezistenta politica israeliana. Toate acestea \u00een contextul \u00een care Washingtonul acorda, mult mai mult dec\u00e2t regiunii maghrebiene si Libiei, o importanta politico-strategica tocmai regiunii Orientului Mijlociu, de la Israel la Asia centrala, cu Egiptul, gata sa joace rolul de baza al sistemului de securitate zonala si de garant al Israelului fata de statele din Golf, unde monarhia saudita, preocupata si umilita de usurinta cu care americanii l-au lasat din brate pe Mubarak, \u00eencearca \u00een graba sa promoveze o proprie politica externa nationala.<br \/>\nPentru Europa si Statele Unite cursul pe care \u00eel vor lua tarile arabe abia iesite din primaverile lor revolutionare nu poate fi indiferent. Se poate \u00eentrevedea un scenariu luminos si linistitor al democratiei, dar si unul angoasant al islamismului. Important este ca Vestul, \u00een ciuda naturii absolut endogene a revoltelor arabe, sa joace un rol catalizator \u00een viitorul acestor tari. E drept ca \u00een fiecare dintre ele miscarea eliberatoare a avut caracteristici specifice, \u00een ciuda unor trasaturi unificatoare, cum ar fi guvernarea rea si nepotismul, lipsa drepturilor civile, lipsa pluralitatii politice, prosperitatea mereu promisa si clamata, dar niciodata \u00eenfaptuita, \u00eencalcarea grosolana a drepturilor omului. Toate acestea au facut sa explodeze revoltele a caror coeziune a fost mentinuta de tineretul care folosea metodele de comunicatie interactiva cele mai moderne. Asa s-a umplut si s-a ocupat celebra piata Tahrir, asa s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een toate celelalte tari unde demonstrantii nu se \u00eent\u00e2lneau la moschee, nu manifestau cu Coranul \u00een m\u00e2na sau strig\u00e2nd sloganuri khomeiniste, ci inconstient, poate, se revendicau de la idealurile Revolutiei Franceze din 1789: libertate, egalitate, justitie pentru toti, guvernare corecta, prosperitate. Iar \u201efraternitatile\u201c si asociatiile islamice, care au \u00eencercat sa profite de moment, au facut-o cu destula prudenta si, cel putin p\u00e2na acum, fara prea mari rezultate, cum s-a si vazut recent, dupa alegerile libere din Tunisia. Nu au reusit, cu alte cuvinte, sa deturneze revoltele eminamente laice si sa-si impuna autoritatea si hegemonia asupra unor tari instabile \u00eenca. Ceea ce nu \u00eenseamna \u00eensa ca nu ram\u00e2n un pericol permanent si imposibil de neglijat. Pentru ca, mai cur\u00e2nd sau mai t\u00e2rziu, cultura islamica se va face simtita \u00een cadrul acestor tari. E de sperat ca nu se va face pe un loc viran, ci pe unul al unei societati deschise spre comunicare, influentata, macar prin Internet si media, de asa-zisul soft-power Occidental.<br \/>\nDar Occidentul trebuie sa fie foarte atent si sa procedeze cu tact. Toate aceste traditii si culturi locale islamice sunt foarte diferite \u00eentre ele, nu pot fi concepute ca o entitate compacta. Sa nu uitam ca Occidentul i-a suportat decenii \u00eentregi pe acei rais prieteni, \u00eenchiz\u00e2nd mai mult dec\u00e2t un ochi la toate abuzurile petrecute, si asta numai \u00een numele \u201estabilitatii\u201c \u00een zona. E adevarat ca acelasi Occident a privit imediat cu simpatie revoltele arabe, le-a sprijinit logistic si, uneori, ca \u00een cazul Libiei, chiar si militar, recunosc\u00e2nd imediat noile guverne. Aceastea sunt elemente pozitive, dar pe baza carora se impune o veritabila constructie. Cel mai important lucru este sa nu se cada, din nou, \u00een eroarea de a aplica mecanic sistemul politic euro-atlantic, democratia de import, cum s-a facut \u00een Irak, cu consecinte pe care le putem constata astazi: alegeri generale cu minima participare, partide politice care se formeaza pe baze etnice si religioase, fragmentarea vietii publice, senzatia de nesiguranta si de haos social. Trebuie, dimpotriva, sustinut mai presus de toate statul de drept, premiza a tuturor reformelor, libertatea fiecarei comunitati de a-si alege singura forma de democratie, bazata pe propriile traditii. Extrem de complicata e si problema ajutorului economic si social. Administratia publica mostenita \u00een aceste tari este corupta si nu are credibilitate: ajutorul infrastructural, de la stat la stat e, asadar, \u00eenca prematur. De fapt, mai mult chiar dec\u00e2t ajutorul umanitar, e importanta sprijinirea micilor antreprize capabile sa creeze locuri de munca si sa ridice nivlul de trai. Vor urma, la timpul potrivit, actiuni pe plan mai mare, la nivelul creditelor si investitiilor esentiale, at\u00e2t de catre Uniunea Europeana c\u00e2t si din partea Statelor Unite.<br \/>\nEsential \u00een acest proces cu at\u00e2tea necunoscute este elementul temporal. Evitarea deteriorarii rapide a situatiei economice interne, \u00een conditiile actualei crize generale, a posibilitatii nostalgiilor dupa l&#8217;ancien r\u00e9gime sau a recrudescentei doctrinelor populiste. Occidentul trebuie sa sprijine o tranzitie rapida si eficienta, sa nu piarda aceasta sansa istorica oferita de \u201eprimaverile arabe\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Sf\u00e2rsitul razboiului civil din Libia, alegerile libere din Tunisia si cele ce vor avea loc \u00een scurta vreme \u00een Egipt impun comunitatii euro-atlantice un moment de reflectie politico-strategica absolut necesara pentru a preveni orice posibila criza de proportii \u00eentr-una dintre cele mai sensibile regiuni ale planetei. \u201ePrimaverile arabe\u201c au facut sa cada acele guverne totalitare&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/lectia-%e2%80%9eprimaverilor-arabe%e2%80%9c\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Lectia \u201eprimaverilor arabe\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[6721,6720,6718,6719],"class_list":["post-9719","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-primaverile-arabe","tag-alegeri-egipt","tag-alegerile-din-tunisia","tag-razboiului-civil-din-libia"],"views":3841,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9719","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9719"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9719\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9719"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9719"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9719"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}