Un numar substantial, excelent al \u201eContemporanului\u201c si, \u00een fine, \u201eIdeea europeana\u201c! Aceasta din urma, \u201eIdeea europeana\u201c, ocupa un loc proeminent nu doar prin numele v\u00e2nturate prin pagini, ci si prin densitatea articolelor ce li se consacra: de la recentul premiat Nobel, suedezul Tomas Transtr\u00f6mer (\u201eTema principala a acestei poezii \u2013 scrie Maria Ana Tupan \u2013 este una shakespeareana, de fapt, ceea ce \u00eenseamna ca ne aflam din nou \u00eentr-o perioada de tranzitie a negocierii valorilor si identitatilor\u201c), si p\u00e2na la \u201enobelizabilul\u201c absolut al tuturor timpurilor, marele european de la Iasnaia Poliana, Lev Nikolaevici Tolstoi, al carui cel mai autorizat \u201eambasador\u201c \u00een Rom\u00e2nia a fost si ram\u00e2ne Ion Ianosi, prezent si \u00een acest numar al revistei cu un amplu fragment, \u201eTolstoi si tolstoismul\u201c reprodus din volumul \u201eAutori si opere. Cultura rusa\u201c (Editura EuroPress): \u201eThomas Mann scria la centenarul nasterii lui Tolstoi: \u00ab\u00cen el, omul a fost mai puternic dec\u00e2t artistul si ne\u00eendoielnic mai puternic dec\u00e2t g\u00e2nditorul\u00bb. Aceasta judecata \u00een trei trepte ar fi cel mai nimerit moto pentru studiul de fata. Fara a-l pierde din vedere pe omul-artist, voi cobor\u00ee anume \u00een laboratorul g\u00e2nditorului. Aceasta pentru ca problemele reprezinta cea mai problematica parte a creatiei lui Tolstoi; si pentru ca mai persista opinia potrivit careia artistul si omul ar fi desprinsi de g\u00e2nditor. (…) G\u00e2nditorul, artistul si omul alcatuiesc \u00een cele din urma o indivizibila treime.\u201c Lungul drum al acestei Golgote liber consimtite catre dificila victorie a \u201eindivizibilei treimi\u201c este parcurs, \u00eentr-un crescendo analitic si prozastic admirabil, de marele exeget al scriitorilor rusi exponentiali. S-ar putea spune ca acest amplu exeget al nostru, \u00eempreuna cu renumita traducatoare Janina Ianosi, i-au \u201erom\u00e2nizat\u201c pe marii rusi europeni continu\u00e2nd astfel cu stralucire o actiune de translare a valorilor \u00eenceputa cu mai bine de o suta de ani \u00een urma de un Garabet Ibraileanu, cel mai atasat si fidel \u201eamant\u201c al lui Tolstoi din literatura si critica rom\u00e2na. Staruind \u00eenca putin asupra Ideii europene din \u201eContemporanul\u201c, trebuie mentionat articolul Rodicai Grigore despre romanul albanezului Bashkim Shehu, \u201eAngelus Novus\u201c, titlu identic cu al celebrei picturi a lui Paul Klee din 1920, pictura \u00een centrul careia se afla, scrie Walter Benjamin, \u201eimaginea unui \u00eenger par\u00e2nd gata sa se \u00eendeparteze de ceea ce contempla cu toata atentia. Ochii \u00eei sunt larg deschisi, la fel si gura, iar aripile \u00eei sunt desfacute. \u00cen acest fel \u00eeti poti \u00eenchipui ca arata \u00eengerul istoriei. Chipul \u00eei este \u00eentors catre trecut (…) dar furtuna teribila care \u00eel \u00eenconjoara \u00eel \u00eempinge exact \u00eenspre viitorul de care se fereste. Furtuna aceasta este ceea ce oamenii numesc progres.\u201c Tradus \u00een rom\u00e2neste de Kopi Ky\u00e7yku, romanul scriitorului albanez a aparut \u00een 2010, la EuroPress. Despre un incitant studiu aparut \u00een 2005 la Gallimard si publicat \u00een limba rom\u00e2na \u00een 2008 scrie cu excelenta aplicatie Irina Ciobotaru: \u201eAntimodernii. De la Joseph de Maistre la Roland Barthes\u201c de Antoine Compagnon. \u201ePrivind retrospectiv \u2013 scrie Irina Ciobotaru \u2013 din unghiul \u00abdeschis\u00bb al secolului XXI, Antoine Compagnon propune o \u00eentelegere particulara a conceptului de \u00abantimodern\u00bb, din care anuleaza, de la \u00eenceput, orice nuanta depreciativa. \u00cen viziunea sa, categoria \u00abantimodernilor\u00bb nu include retrograzii, traditionalistii sau conservatorii tipici. Antimodernii sunt acei intelectuali care, din interiorul modernitatii si recunosc\u00e2ndu-si calitatea de moderni, privesc cu scepticism fractura agresiva dintre v\u00e2rstele umanitatii. Ei nu \u00eempartasesc apetitul exclusiv si nediscriminatoriu pentru noutate, pentru \u00eenlocuirea radicala de tip revolutionar, a unui set de valori si norme cu un altul, antagonic si reformator. Antimodernii, asa cum \u00eei vede Compagnon, sunt acei modeni sceptici, rezervati, pesimisti, antiiluministi si contrarevolutionari. Critica modernitatii \u00eesi face debutul odata cu modernitatea \u00eensasi. (…) Ei (Chateaubriand, Benjamin Constant, Germaine de St\u00e4el, Fr. Guizot, Michel L\u00e9vy \u2013 n.n.) sunt modernii constienti de riscurile modernitatii, sunt intelectualii care fara a nega reusitele Revolutiei, sunt sceptici \u00een privinta capacitatii umanitatii de a evita pavarea cailor catre noi tiranii. \u00cen studiile si articolele sale interbelice, N. Steinhardt se raporteaza constant, aproape exclusiv, la doctrinarii francezi ai liberalismului, plas\u00e2ndu-se, practic, \u00eentr-o descendenta atipica pentru spatiul cultural si politic rom\u00e2nesc. \u00cen Prefata traducerii \u00een limba rom\u00e2na a cartii lui Antoine Compagnon, Mircea Martin sintetizeaza astfel \u00eentelegerea autorului asupra antimodernilor: \u201eCalitatea de antimodern nu rezida \u00een refuzul net al modernitatii, ci \u00een atitudinea ambivalenta fata de ea, \u00eentr-o sf\u00e2siere launtrica. Am putea spune ca adevaratii moderni sunt cei rezervati si critici fata de modernitate, nu cei ce adera la ea neconditionat (…). Asa cum \u00eel concepe Compagnon, antimodernul n-are nimic de-a face nici cu entuziasmul progresivist, nici cu nostalgia traditionalista. Nu respingere neta a modernitatii, ci ne\u00eencrederea \u00een realizarile ei, rezistenta la presiunile ei. Reperul, modelul invocat este Baudelaire, cel care interiorizeaza modernitatea p\u00e2na la a \u00abse ur\u00ee pe sine ca modern\u00bb\u201c. \u00cen fine, spune autorul cartii, Antoine Compagnon, \u201eSuntem atenti la drumurile pe care istoria nu s-a angajat. Victimele si \u00eenvinsii ne emotioneaza, iar antimodernii sunt \u00eenruditi cu victimele istoriei. Ei \u00eentretin o relatie particulara cu moartea, melancolia si dandy-ismul: Chateaubriand, Baudelaire, Barbey d’Aurevilly sunt eroii antimodernitatii. Si, din acest punct de vedere, tindem sa-i vedem pe antimoderni ca fiind mai moderni dec\u00e2t modernii si dec\u00e2t avangardele istorice: fiind, \u00eentr-un anume sens, ultramoderni, ei par mai contemporani si mai apropiati de noi acum, pentru ca erau mai dezamagiti. Curiozitatea fata de ei a sporit odata cu suspiciunea noastra postmoderna fata de modernism.\u201c Trec\u00e2nd acum \u00een fuga la contemporanii nostri din \u201eContemporanul\u201c, ne izbim mai \u00eent\u00e2i de incitantele \u201eDefinitii critice\u201c ale lui Alex Stefanescu din volumul cu acelasi titlu aflat \u00een lucru dupa cum ne informeaza autorul. Principala calitate a acestor \u201edefinitii\u201c mi se pare ingeniozitatea cu tot ce decurge din ea: prospetimea si noutatea privirii, a unghiului ce ofera o noua reflectie adesea insolita asupra autorilor. \u00cen al doilea r\u00e2nd, \u201edefinitiile\u201c acestea tradeaza si ele talentul de prozator al criticului. Nu toate, caci unele forteaza banalitatea, cum e cazul \u201ecamionului de diamante\u201c rasturnate cu lapidaritate esentializanta de G. Calinescu. Ingenioasa si subtila cu adevarat este \u201edefinitia\u201c lui Emil Botta: \u201ePrincipala caracteristica a versurilor lui Emil Botta este exuberanta. Poetul vorbeste mult despre moarte, \u00eensa \u00eentreaga lui retorica funebra are un av\u00e2nt care transforma p\u00e2na la urma moartea \u00eentr-un cuv\u00e2nt ca oricare altul sau chiar \u00eentr-o interjectie a bucuriei de a trai. \u00centelegem repede ca personajul liric rataceste singur prin padurile \u00eentunecoase mai mult \u00een cautare de senzatii tari dec\u00e2t pentru ca starea lui sufleteasca ar fi compatibila cu un decor funerar\u201c. Excelent! Ingenioasa, dar si patrunzatoare este si observatia asupra focului \u201estins\u201c din care ram\u00e2ne cenusa didactica \u00een stilul critic al lui Matei Calinescu: \u201eM. C., despre care stiam din legenda ca era un critic de directie al generatiei lui Nichita Stanescu si ca avea o conceptie estetica bine articulata si de o frapanta originalitate, ne apare acum ca un spirit didactic, bun cunoscator al doctrinelor literare occidentale, dar consider\u00e2nd ca a ajuns la maximum de nonconformism prin \u00eensusi curajul de a cunoaste aceste doctrine\u201c! \u00cen afara oricarei discutii este \u201edefinitia\u201c privindu-l pe Mihai Beniuc: criticul se vadeste de tot opac la formele de lirism ale acestui mare poet ascuns sub un munte de moloz. E pacat ca marele lui profesor de literatura, Nicolae Manolescu, n-a izbutit sa-l faca a zari grauntele de aur dintr-o halda de steril ori chiar din Inima batr\u00e2nului Vezuv… M. Beniuc este un liric veritabil, pe c\u00e2t de mic de statura, pe at\u00e2t de greu accesibil, cu platouri stralucitoare situate la mari \u00eenaltimi. Trebuie sa urci pieptis prin r\u00e2pe si vai ad\u00e2nci p\u00e2na la ele. Pe scurt, e un poet de antologie, ca si Adrian Paunescu, de exemplu, poetul \u00een casa caruia criticul se zice ca facea dizidenta anticomunista: acest mare poet, ca si celalalt, \u00eesi ascunde \u201erugul poeziei\u201c \u00eentr-o imensa padure cu de toate, cu vegetatie \u00eenc\u00e2lcita si greu de parcurs, pe care numai \u201esecurea\u201c selectiva a unui antologator \u00eenarmat cu rabdare si gust o poate descurca pentru a-i culege si str\u00e2nge \u00eentr-o mare antologie plantele rare si pretioase pe care le contine. Cu (pre)judecati sumare si resentimente doctrinare nu se poate culege nimic. La fel \u00een \u201edefinitia\u201c lui Geo Bogza: oric\u00e2ta regie si narcisism am admite \u00een cariera literara a acestuia, definitia e dezamagitoare prin opacitate, resentiment, partialitate si prostia epocala cu \u201efratricidul literar\u201c si \u201eeclipsarea\u201c celuilalt Bogza, Radu Tudoran! Procedeul de a-l \u201eridica\u201cpe unul sparg\u00e2ndu-i capul si \u00eenfund\u00e2ndu-l pe celalalt este extraliterar, ca sa nu-i spun altfel. Cele c\u00e2teva r\u00e2nduri veninoase ale acestei \u201edefinitii\u201c mi-au adus aminte de dosarul de cadre alcatuit de Ileana Vrancea \u00een \u201e\u00centre Aristarc si bietul Ioanide\u201c \u00een care autoarea \u00eel \u201erazbuna\u201c si \u00eel \u00eenalta pe E. Lovinescu, \u201eidolul\u201c sau, cu pretul transformarii \u00een tap ispasitor si uciderea \u00een efigie a fratelui spiritual al acestuia, \u201edivinul critic\u201c G. Calinescu, pentru proasta administrare a mostenirii literare. \u00cen viziunea autoarei, G. Calinescu e un fel de \u00eemparat gol, un \u201epungas\u201e care fura de la toti si de peste tot, inclusiv ori mai ales de la N. Iorga. Asa si cu Geo Bogza care l-ar fi uzurpat pe Radu Tudoran cu \u201esuccesul\u201c sau ticluit si cu arta cu care s-a ocupat de \u201eimaginea sa publica\u201c…
\nImaginea lui publica si literara vine \u00eensa, cum se stie, din extraordinarele \u201eTari de piatra, de foc si de pam\u00e2nt\u201c, din \u201eCartea Oltului\u201c, din \u201eOameni si carbuni \u00een Valea Jiului\u201c, din \u201eSf\u00e2rsitul lui Iacob Onisia\u201c, din, de ce nu?, \u201eAnii \u00eempotrivirii\u201c si din multe altele trecute cu vederea si dispretuite chiar si \u00eentr-un \u201eDictionar esential al scriitorilor rom\u00e2ni\u201c… \u00cen ceea ce-l priveste, \u00een fine, pe Dostoievski, prezent si el \u00eentr-una din \u201edefinitiile\u201c criticului: e pacat doar ca Alex Stefanescu n-a \u00eenvatat limba rusa spre a-l citi \u00een original pe marele scriitor rus. Un articol antologic, doldora de idei, mi se pare a fi \u201eDespre morometianism sau cum literatura creeaza realitatea\u201c de Bogdan Cretu. Este prima parte dintr-un comentariu mai amplu \u00een jurul exceptionalei carti a lui Sorin Preda, \u201eMorometii. Ultimul capitol\u201c, aparuta la Editura Academiei Rom\u00e2ne. Articolul debuteaza cu reluarea unei idei din anii ’30 a lui Mircea Eliade potrivit careia autorul \u201eFragmentarium\u201c-ului \u201eprognostica inteligent ca literatura rom\u00e2na va avea sansa de a deveni competitiva \u00een spatiul cultural european abia atunci c\u00e2nd va reusi sa creeze un personaj-mit. Altfel spus, atunci c\u00e2nd romanul rom\u00e2nesc va avea forta de a impune o paradigma imaginarului european. Dintre toate personajele pe care literatura rom\u00e2na le-a creat, singurul care atesta aceasta putere de iradiere este, \u00een opinia mea, Ilie Moromete. Nu \u00eent\u00e2mplator s-a discutat despre \u00abmorometianism\u00bb ca despre un anumit tip de atitudine \u00een fata istoriei, ca despre un mod de a ram\u00e2ne vertical \u00een fata unei presiuni care depaseste cu mult posibilitatile de rezistenta ale unui biet om.\u201c Autorul nu-si face iluzia ca acest \u201epersonaj-mit\u201c ar sparge si ar trece peste un nevazut \u201ezid al Berlinului\u201c ramas si dupa caderea vizibila a acelui zid. Ceea ce e \u00eensa sigur, e sentimentul ca \u201eIlie Moromete reprezinta un model pentru o particica a spiritului rom\u00e2nesc constr\u00e2ns de istorie sa se replieze. Un model rareori urmat, dar cu at\u00e2t mai mult admirat\u201c si care, conchide autorul, \u201eface parte din patrimoniul national, fiind mai mult, mult mai mult, dec\u00e2t un simplu personaj de roman. Ca orice mit, si \u00een jurul lui Ilie Moromete s-a creat un halou al curiozitatii si al legitimarii unui \u00abadevar\u00bb care nu are neaparat mare legatura cu realitatea\u201c. Nu are legatura cu realitatea: este o fictiune a carei putere misterioasa ca orice veritabila putere a preformat si a invadat realitatea \u00eensasi. De la acest tip de intruziune a fantasmaticului \u00een realitate pleaca si la ea se \u00eentoarce exceptionala carte-roman a lui Sorin Preda care, \u00een fine, porneste sa reconstituie \u00een realitate urmele fictiunii si ale personajului literar creat de Marin Preda. Cine este si ce putere are Ilie Moromete? \u00cenainte de a se \u00eentoarce si a preface realitatea dupa chipul si asemanarea sa, personajul acesta inspira o anumita ordine literara: criticii, amatori de filiatii si descendente, sunt probabil primii care au umplut lumea nu de \u201emorometianism\u201c, ca autorul, dar de \u201emorometieni\u201c si fel de fel de rude ale lor deghizate ori presupuse \u00een alte scrieri. Recitesc, bunaoara, capodopera lui Dinu Sararu, romanul \u201eNiste tarani\u201c si dau, \u00een prefata lui Valeriu R\u00e2peanu peste un fel de prejudecata ce ne stap\u00e2neste pe mai toti cititorii Morometilor. \u201eFaptul ca taranul sau (al lui Dinu Sararu \u2013 n.n.) e un om ce g\u00e2ndea mult si spunea putin si putinul acesta e rostit cu multa greutate, iar raspunsurile erau c\u00e2nd ocolite, c\u00e2nd \u00eentrerupte \u2013 crede Valeriu R\u00e2peanu \u2013 a facut pe unii comentatori sa aseze \u00abNiste tarani\u00bb \u00een descendenta Morometilor. Deosebirea este structurala…\u201c Doua chestiuni rezulta, vorba celebrului personaj, din aceasta situare. \u00cen primul r\u00e2nd, descendenta nu e chiar o imposibilitate. Ilie Moromete si Naita Lucean n-au motive geografice sa se simta straini unul fata de altul: \u00eentre Cornul Caprei si Silistea Gumesti nu e o distanta astronomica de netrecut. Eroii acestia traiesc, chiar daca diferit, \u00een doua \u201etari\u201c vecine si, p\u00e2na la un punct, prietene, chiar daca una e \u00een deal si alta \u00een vale si ses \u00eentins ca un Baragan. Cu toate acestea unii comentatori, cum vedem, califica drept eronata si chiar neavenita situarea romanului \u201eNiste tarani\u201c (sau a altora!) \u201e\u00een descendenta\u201c \u201eMorometilor\u201c. Ei confirma si rasp\u00e2ndesc asa iluzia scriitorului rom\u00e2n ca el nu seamana cu nimeni: n-are mama, n-are tata, n-are rude. E orfan. Eroarea acestor comentatori consta, pe scurt, \u00een confuzia dintre \u201edescendenta\u201c si conditia \u201esubalterna\u201c: dar un descendent \u00eesi poate \u00eentrece… precedentul (ascendentul), dupa cum si invers, se poate arata nedemn de el. Gradul de rudenie, daca e, n-are de-a face cu \u201eoriginalitatea\u201c sau \u201esuperioritatea\u201c. A aseza un roman, un scriitor, un personaj \u00een descendenta altuia nu e o judecata de valoare, dar una de situare si de compatibilitate. \u00cen al doilea r\u00e2nd, mai important, vine \u00eentrebarea: din care morometi descinde cutare sau cutare personaj? Discutia devine otioasa si nerelevanta: nu exista \u00een realitate \u201eniste\u201c morometi. Exista doar niste oameni care, dupa \u201enasterea\u201c lui Ilie Moromete, \u00eencearca sa-l imite si, prin contagiune, sa se comporte ca el. \u201eLumea\u201c Morometilor e compusa dintr-unul singur: acela e Ilie Moromete. Ceilalti din \u201eMorometii\u201c nu sunt c\u00e2tusi de putin \u201emorometieni\u201c: fiii lui Ilie Moromete nu sunt \u201emorometieni\u201c, Catinca, Ilinca, Guica si celelalte nici at\u00e2t, Ion al lui Miai nu e \u201emorometian\u201c si cum sa fie Pisica si ai lui \u201emorometieni\u201c?!, Tugurlan nu-i \u201emorometian, e socialist si istratian, iar adunarea din Poiana (sau agora!) lui Iocan nu-i compusa, nici ea, din \u201emorometieni\u201c. Al lui Jupuitu \u2013 \u201emorometian\u201c?! E aici o imensa prejudecata, dar una fertila potrivit careia scriitorul, un mare scriitor, si-a populat lumea si universul scrierii doar cu \u201emorometieni\u201c: este \u00eensa fertila aceasta prejudecata pentru ca ea \u00eensasi atesta \u00een felul sau genialitatea si forta literara a unui personaj, \u00eemping\u00e2ndu-l \u00een mit, un personaj care a ajuns, datorita chiar acestui lucru, sa stap\u00e2neasca si sa numeasca lumea pe care o are sub ochi. O lume ce nu-i croita, \u00een niciun caz, dupa chipul si asemanarea sa. Caci, \u00een sf\u00e2rsit, Ilie Moromete nu-i, el \u00eensusi, al lumii \u201elui\u201c: e un strain care o contempla cu nesf\u00e2rsita mirare si cu intens tragism gnoseologic. Privit de foarte departe doua mi se par profilurile ce se \u00eentrevad si se \u00eencruciseaza \u00een personalitatea complexa a eroului (care nici \u201egrec\u201c, cum i-a placut lui Alexandru Paleologu, nu e!): e, \u00een primul r\u00e2nd, un mizantrop, ca Alceste al lui Moli\u00e8re si, \u00een al doilea r\u00e2nd, un Candide al lui Voltaire ce-si lasa umbrele peste acest erou, vis al omului etern si universal \u00eentruchipat \u00een varianta lui din Silistea Gumesti, judetul Teleorman din Rom\u00e2nia, t\u00e2r\u00e2nd dupa el un nesf\u00e2rsit sir de \u00eentrebari fara raspuns si conflicte fara solutie. E un erou, restul sunt personaje: \u201elumea morometienilor\u201c nu exista dec\u00e2t \u00een imaginatia criticilor si a bunilor cititori st\u00e2rniti de maretia unui \u201eprototip\u201c \u00een carne si oase. Un mit. \u00cen cartea lui extraordinara, Sorin Preda, spune Bogdan Cretu, face urmatorul lucru: \u201ePrimul lucru care atrage atentia este efortul lui Sorin Preda de a pune fata \u00een fata, \u00eentr-o oglinda care se deformeaza, imaginea \u00abreala\u00bb a Silistei si cea rezultata din capodopera lui Marin Preda. Ceea ce rezulta este o lectie foarte buna pentru oricine doreste sa aprofundeze sau sa \u00eenvete pe viu lectia trecerii realului \u00een fictiune. Spus pe scurt, nu realul conduce la fictiune, ci aceasta din urma influenteaza si, \u00een cele din urma, ajunge sa instituie realul. Cu alte cuvinte, modelul pare o copie a plasmuirii epice. Ceea ce este si adevarat. \u00abC\u00e2ta literatura at\u00e2ta viata!\u00bb \u2013 scria \u00eentr-un eseu Al. Paleologu. Nu fortez un paradox daca afirm: Moromete & Comp sunt predecesorii satenilor din Silistea Gumesti.\u201c Ce rezulta? Rezulta puterea fictiunii, a marii literaturi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Un numar substantial, excelent al \u201eContemporanului\u201c si, \u00een fine, \u201eIdeea europeana\u201c! Aceasta din urma, \u201eIdeea europeana\u201c, ocupa un loc proeminent nu doar prin numele v\u00e2nturate prin pagini, ci si prin densitatea articolelor ce li se consacra: de la recentul premiat Nobel, suedezul Tomas Transtr\u00f6mer (\u201eTema principala a acestei poezii \u2013 scrie Maria Ana Tupan \u2013… Cite\u0219te mai mult »Puterea fictiunii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3689,6715,6717,6716],"class_list":["post-9713","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-contemporanul","tag-ideea-europeana","tag-lev-nikolaevici-tolstoi","tag-maria-ana-tupan"],"views":1719,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9713","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9713"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9713\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9713"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9713"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9713"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}