{"id":9704,"date":"2011-11-10T15:26:56","date_gmt":"2011-11-10T13:26:56","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9704"},"modified":"2011-11-10T15:28:28","modified_gmt":"2011-11-10T13:28:28","slug":"roland-garros-mon-amour-27","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/roland-garros-mon-amour-27\/","title":{"rendered":"Roland Garros, mon amour (27)"},"content":{"rendered":"<p>Rom\u00e2nii au fost iubiti la Roland Garros. Desi \u201escoala\u201c rom\u00e2neasca de tenis nu poate concura, prin traditie si performante, cu alte asemenea entitati din Estul european \u2013 sa ne g\u00e2ndim doar la cehi si slovaci ori la rusi! -, noi am dat totusi c\u00e2tiva campioni si finalisti la Porte d&#8217;Auteuil.<\/p>\n<p>Nu mai reiau aici si acum performantele \u201egeneralului\u201c si ale \u201elocotenentului\u201c sau, recte Ion Tiriac si Ilie Nastase. \u00cen schimb, o voi aminti pe Florenta Mihai, cea care, \u00een 1977, a pierdut finala pariziana de simplu \u00een fata iugoslavei Mima Jau\u0161ovec, \u00een urma unui meci echilibrat si foarte spectaculos (6-2 6-7 6-1 pentru sportiva slava). La doar un an, colega de generatie si prietena Florentei, Virginia Ruzici (am\u00e2ndoua iesite din m\u00e2inile pricepute ale antrenorului Aurel Segarceanu), se impunea la Roland Garros, razbun\u00e2ndu-si \u00eentr-un fel amica, ghinionista \u00een 1977, prin victoria neta contra campioanei en titre, nimeni alta dec\u00e2t Mima Jau\u0161ovec, scor 6-2 6-2. Virginia, supranumita \u00een epoca, \u00een Franta cel putin, \u201eLa Gitane\u201c, datorita aerului boem si elegantei cu care se deplasa, dar si gratie buclelor ei negre sau tenului de creola, avea sa mai dispute o alta finala, pierduta \u00eensa net \u00een fata marii campioane din acea perioada, americana Chris Evert-Lloyd, cea care cucerise nu mai putin de sapte (7!) trofee Suzanne Lenglen la Paris.<br \/>\nAsta a fost \u00eensa prin anii &#8217;80 ai veacului trecut, iar de-atunci si p\u00e2na la performanta realizata de Adrian Voinea (1995), Ruxandra Dragomir (1997), Andrei Pavel (2002), Victor Hanescu (2005) si Sorana C\u00e2rstea (2009), adica sferturi de finala, s-a scurs ceva timp. Daca toti cei enumerati s-au calificat \u00een r\u00e2ndul primilor opt pe zgura pariziana, acest lucru e de mare lauda, desi vremea finalelor, c\u00e2stigate sau pierdute sub culorile Rom\u00e2niei, s-a dus demult.<br \/>\nDupa Nastase, cel mai bine clasat jucator al nostru si tenismanul cu cele mai frumoase rezultate s-a dovedit a fi Andrei Pavel. Acesta a c\u00e2stigat trei turnee la individual pe suprafete diferite: Tokyo (1998), indoor, St. P\u00f6lten (2000), zgura si Montr\u00e9al (2001), hard. El a mai pierdut alte sase finale la simplu, dintre care una pe gazon, la s&#8217;Hertongebosch, si una \u00een sala de la Bercy, \u00een cadrul marelui turneu din gama Masters Series.<br \/>\nDincolo \u00eensa de performantele realizate sau de calitatea tenisului practicat de catre Pavel, cred ca una dintre amintirile sale cele mai frumoase este legata de participarea la editia din 2002 a Roland Garros-ului. Atunci, Andrei-cel-cu-reverul-magnific, dupa cum \u00eel alintau multi dintre prietenii sai din ATP, se calificase \u00een etapa sferturilor de finala, cel mai bun rezultat al lui \u00een turneele de Grand Slam. Cu un parcurs excelent, caci i-a eliminat \u00een tururile anterioare pe Martin Lee, Michel Kratochvil, Albert Monta\u00f1es si Tommy Haas, pe-atunci numarul trei mondial, Pavel trebuia sa dea piept \u00een sferturi cu unul dintre principalii capi de serie ai competitiei, spaniolul Alex Corretja, unul dintre marii specialisti ai zgurei din epoca. \u00cen acea zi de miercuri, 4 iunie, rom\u00e2nul are \u00eensa pe cap alte griji dec\u00e2t realizarea celei mai impozante performante a carierei \u2013 calificarea \u00een semifinalele unui turneu de Mare Slem. La mai bine de 750 de km, la D\u00fcsseldorf, \u00een Germania, sotia lui Andrei, Simone, era pe punctul de a aduce pe lume un baietel. Prea putin prezent mental \u00een partida, rom\u00e2nul este dominat de iberic, care-si adjudeca primele doua seturi, ce-i drept, la mare lupta (7-6 7-5). Sportivul nostru nu joaca rau, e clar ca se gaseste \u00een forma, dar parca \u00eei lipseste acea luciditate ultima, instrumentul cel mai bun pentru a face diferenta. Are \u00een fata un fin cunoscator al zgurei, \u00eensa nici Andrei nu e chiar un novice pe aceasta suprafata, daca e sa ne g\u00e2ndim ca a c\u00e2stigat Roland Garros-ul la juniori, iar \u00een 2000 a jucat semifinala la Hamburg, o competitie din gama Masters Series. Acum \u00eensa mintea nu-i sta la joc. \u00cen mansa decisiva se pastreaza acelasi echilibru, iar Pavel ajunge la 5-4, c\u00e2nd \u2013 miracol! \u2013 la Paris \u00eencepe sa ploua. Nu e o ploaie de vara, ci ditamai torentul. Arbitrul anunta \u00eentreruperea si am\u00e2narea partidei, iar Andrei vorbeste cu sotia sa la telefon, care-i spune, plina de emotie, ca peste putin timp Marius, fiul lor, se va naste. Emotionat la r\u00e2ndu-i si plin de angoasa, Pavel are o idee nebuneasca. El negociaza cu arbitrul-principal al turneului, suedezul Stefan Fransson, si-l convinge pe acesta, pornind de la argumenul meteorologic, sa-i \u00eengaduie sa se deplaseze la D\u00fcsseldorf, \u00een Germania. Fransson e de acord, dar \u00eel avertizeaza pe rom\u00e2n ca daca la ora partidei nu va fi pe teren, va pierde meciul prin descalificare.<br \/>\nAndrei Pavel \u00eenchiriaza o masina, se arunca la volan si, cu telefonul mobil lipit de ureche, se av\u00e2nta pe autostrada, conduc\u00e2nd nebuneste, \u00een ciuda ploii torentiale ce \u00eeneaca nordul Frantei si vestul Germaniei. L\u00e2nga el sade kinetoterapeutul personal, care-l ghideaza la depasiri si schimbari de directie. Dupa o cursa de cosmar, tenismanul ajunge la orele 21 la maternitate, la jumatate de ora dupa ce micul Marius vazuse lumina zilei. Andrei \u00eesi \u00eembratiseaza sotia si copilul, apoi face calea \u00eentoarsa la Paris, conduc\u00e2nd toata noaptea, \u00een conditii de vizibilitate foarte grele. La cinci dimineata el bate la poarta Roland Garros-ului, \u00eensa are probleme, caci paznicii nu vor sa creada o iota din aceasta poveste fantastica! Si cum Pavel nu este Agassi sau Sampras, nici macar Nastase, nimeni dintre acei bodyguarzi nu-l recunoaste pe tenismanul nostru&#8230; Dupa \u00eendelungi parlamentari, cineva verifica identitatea nocturnului \u201escandalagiu\u201c si tenismanul are astfel sansa sa intre \u00een vestiar, acolo unde, lungit pe banca, \u00eenchide ochii c\u00e2teva amar\u00e2te de ceasuri, p\u00e2na \u00een preajma pr\u00e2nzului, c\u00e2nd Alex Corretja \u00eel asteapta pe teren.<br \/>\nEpuizat si totalmente deconectat de la tensiunea si miza meciului, Andrei pierde trei ghemuri la r\u00e2nd si totodata partida. \u00cei str\u00e2nge apoi m\u00e2na adversarului sau si \u00eei ureaza noroc mai departe, apoi saluta publicul si z\u00e2mbeste fericit. A pierdut o imensa sansa, cea mai mare din cariera, dar si-a vazut imediat dupa nastere copilul si si-a sarutat sotia \u2013 deci se poate considera omul cel mai norocos din lume!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Rom\u00e2nii au fost iubiti la Roland Garros. Desi \u201escoala\u201c rom\u00e2neasca de tenis nu poate concura, prin traditie si performante, cu alte asemenea entitati din Estul european \u2013 sa ne g\u00e2ndim doar la cehi si slovaci ori la rusi! -, noi am dat totusi c\u00e2tiva campioni si finalisti la Porte d&#8217;Auteuil. Nu mai reiau aici si&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/roland-garros-mon-amour-27\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Roland Garros, mon amour (27)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[6712,6709,6711,720,6710],"class_list":["post-9704","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-andrei-pavel","tag-florenta-mihai","tag-mima-jausovec","tag-roland-garros","tag-virginia-ruzici"],"views":1332,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9704","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9704"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9704\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9704"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9704"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9704"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}