{"id":97,"date":"2009-11-26T14:19:23","date_gmt":"2009-11-26T12:19:23","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=97"},"modified":"2009-11-26T14:27:50","modified_gmt":"2009-11-26T12:27:50","slug":"ecorsee-si-alte-desene-animate","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ecorsee-si-alte-desene-animate\/","title":{"rendered":"Ecor\u015fee \u015fi alte desene animate"},"content":{"rendered":"

Cecilia atefanescu, Intrarea aoarelui<\/em>, Editura Polirom, Iasi, 2008, 368 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

\u201eThis page is in Croatian. Translate it using Google Toolbar?\u201c
\nCam asta te astepti sa-ti rasara dintr-un colt al paginii la lectura romanului. Introrci cartea si, de pe coperta a IV-a, te autoiluzionezi inca o data cu accesele de voluntarism ale autoarei, poate-poate: \u201eM-am g\u00e2ndit sa scriu despre toate acele lucruri despre care literatura contemporana nu mai are pofta sa vorbeasca pentru ca pare sastisita.\u201c aau: \u201eM-am g\u00e2ndit ca e momentul sa transform neintreruptele confesiuni autobiografice de care e plina literatura azi in fabulatii despre ce ar fi fost viata unui personaj care ar fi putut, la fel de bine, sa-mi poarte sau sa-ti poarte numele.\u201c Deh, tot ce se poate. Romanul are miza, isi propune sa si sa. Si nici nu e primul roman al prozatoarei; din celalalt insa se scurgeau zemurile fetide ale contemporaneitatii: oaresice simptome de literatura gay, c\u00e2tiva stropi de iubire incestuala, contorsiuni prea date la iveala, iar romanciera simte acum nevoia sa se spele pe m\u00e2ini, intorc\u00e2ndu-se purist la instinctele primare coafate. Nu renunta cu totul la vechile-i metehne, ci pastreaza tocmai ce era de lepadat: volutele scriitoricesti de m\u00e2na a treia, verbiajul desantat si sincopele lexicale. De aici, impresia constanta de traducere cu fermoarul holbat.
\n\u201eIntrarea aoarelui\u201c (Polirom, 2008) al Ceciliei atefanescu se construieste pe o istorie erotica infantila, revivificata in anii maturitatii. Personajele centrale, Emi si aal, isi descopera sexualitatea printre fantasme necrofile si romantism dark, sunt separate de crudul destin si se regasesc accidental, dupa ce fiecare se angajeaza social, bineinteles, intr-un mariaj inhibitor. Actiunea este dihotomizata intre planul copilariei si cel al prezentului; daca alonjele temporale ar trebui sa antreneze firesc si metamorfoze subterane ale psihologiei, subtilitati naratoriale, didactice nuantari \u2013 carevasazica o evolutie a personajelor -, Emi si aal ram\u00e2n congruenti de la inceput p\u00e2na la sf\u00e2rsit. Imberbi, vorbesc, monologheaza, actioneaza nu cu rudimente imitative\u00a0 de comportament adult, ci cu o maturitate iritanta, care le vine ca o haina de imprumut si pe care Cecilia atefanescu pare ca nici macar nu o sesizeaza. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, cei doi copii se transforma in hidoase creaturi scunde, in care prozatoarea depoziteaza la int\u00e2mplare anomalii soap opera si hachite erotice care mai bine le-ar sta personajelor bruckneriene, necum unor prepuberi. acenele erotice sunt pigmentate de \u201emirosuri\u201c, \u201eumori\u201c, \u201elichide\u201c, \u201eturgescente\u201c at\u00e2t de inabil manipulate, inc\u00e2t, mental, copiii ajung la cititor ca doua etaloane ale alterarii orgasmatice. In \u201eIntrarea aoarelui\u201c, nu exista nici macar banala intuitie a unui construct distinct, daramite acuitate psihologica. In aceasta ordine de idei, Emi si aal reitereaza prozastic ipostazele grotesti ale performerilor-copii care, inecati in smacuri, dau glas patetic iubirilor cotropitoare si sentimentelor dezlantuite. Probabil ca intentia de debut a Ceciliei atefanescu se coagula pe recrearea unei atmosfere similicartaresciene; rezultatul este rizibil, fiindca prozatoarea nu stap\u00e2neste eficient resorturile elementare ale empatiei, nu izbuteste sa-si individualizeze personajele si nici sa-si conduca elegant epicul. Evident, o exploatare corecta a acestei zone liminare ar fi salvat romanul din str\u00e2nsoarea miasmatica a banalitatii; nu e nimic unusual in recrudescenta adulta a unui vis pueril de dragoste, cum nici inadecvarea sentimentelor de antan la contextul (psihologic, social etc. al) maturitatii, astfel inc\u00e2t un accent indem\u00e2natic \u2013 macar decent \u2013 ar fi schimbat cursul romanului. Nu s-a int\u00e2mplat asa.
\nDar ineficienta demersului romanesc nu se opreste aici. Am amintit deja de ariditatea nivelului primar al scriiturii. Nu ce scrie Cecilia atefanescu, ci cum. Daca personajele nu conving, daca naratiunea in sine nu atrage (\u201eE un pariu pe care il fac cu modele si cu propriile mele prejudecati. Fara indoiala, un roman de dragoste, in care am topit putina dragoste din literatura rom\u00e2na\u201c, ne mai trage de m\u00e2neca \u2013 de pe coperta a IV-a \u2013 prozatoarea), macar pretindem ca limba sa fie cea rom\u00e2na, daca tot s-a facut apel la biata literatura autohtona, in gestul violent de a recupera ceea ce mai e reciclabil pe-acolo. Admitem ca nu intregul roman e prost condus din condei, ca exista si pagini fluente, pe alocuri seducatoare, care te fac sa uiti cam ce citesti, insa, deschiz\u00e2nd (foarte) la int\u00e2mplare romanul (cartonat, si scump, si imbietor), te lovesti de fraze contondente, care-ti taie cheful de lectura: \u201eIn plus, era intr-o s\u00e2mbata, atunci c\u00e2nd, incep\u00e2nd cu parintii si termin\u00e2nd cu vagabonzii, oamenii stau in case sau la adapost si-si fac siesta dupa masa sau dorm ca sa-si potoleasca foamea.\u201c (p. 166); \u201eC\u00e2nd esti sarac, visezi la bunastare ca la un sendvis (sic!) care-ti z\u00e2mbeste si iti vorbeste de dincolo de sticla televizorului, iar c\u00e2nd esti nefericit, visezi la fericire ca la un purcel de lapte umplut cu toate bunatatile, pe care il man\u00e2nci neintrerupt si de care nu te mai saturi. Iar c\u00e2nd saracia este inlocuita de bunastare, ai impresia ca esti la un pas sa fii fericit si indestulat. Casa lor era sendvisul din care ea m\u00e2ncase fara pofta.\u201c (p. 137) Nu decontextualizarea scurtcircuiteaza fragmentele, ci, pur si simplu, neputinta cuvintelor de a duce in spate ideea. Cititorul pricepe cam despre ce-i vorba, dar e ca si cum i s-ar intinde, flam\u00e2nd fiind, ca sa ram\u00e2nem in registru culinar, tocanita calcinata. ai, totusi, daca frazarea ii face un cumplit deserviciu Ceciliei atefanescu, nici logica si nici cursivitatea narativa n-o izbavesc. Astfel, pe la pagina 216, citim: \u201eAfara se intunecase subit, iar pe urmele Emiliei se deschisese o cale de lapte, sm\u00e2nt\u00e2nita, pe care mai straluceau inca urmele tocurilor ei.\u201c, pentru ca, noapte fiind si patru pagini mai incolo, \u201emama (…) se instalase deja in masina si-si pusese pe nas ochelarii de soare…\u201c Oricum, e drept, timpul este relativ si cum se raporteaza fiecare la ritmurile circadiene e o chestiune de optiune personala, pe care trebuie s-o tolerezi politically correct. Toate indiciile consimt ca romanul e departe de ceea ce si-a propus, seman\u00e2nd cu o Cenusareasa care se trezeste nu in zdrente, ci de-a dreptul in underwear. Pentru amatorii genului, \u201eIntrarea aoarelui\u201c se poate lectura si in cheie detectivistica: cine identifica toate inconcordantele, toate jugularile epice, toate expresiile frumoase, pe care le dezavueaza p\u00e2na si profesorii de rom\u00e2na (\u201esoarele mare si rotund, ca un ban de ciocolata invelit in staniol\u201c, \u201ebuzele rosii si bujorii care-i aprinsesera obrajii si parul galben…\u201c, p. 10), poate sa primeasca banii inapoi.
\nPrintre inflexiunile erotice din Domnica G\u00e2rneata (pe care o citeam neobosita la v\u00e2rsta personajelor Ceciliei atefanescu) si padurile ce-ar fi putut sa fie si niciodata nu vor fi ale Ilenei Vulpescu, dar cu mai putina gratie dec\u00e2t ea, \u201eIntrarea aoarelui\u201c e romanul-replica \u2013 pe care n-am crezut c-o sa-l citesc cur\u00e2nd \u2013 al \u201eFetitei\u201c lui Mihai Zamfir, va amintiti, desigur, Lolita bastinasa, care vorbea ca-n comentariile de scoala, pasii purt\u00e2nd-o prin, ah, orasul lui Bacovia. Ceea ce vrea sa spuna ca romanul surprinde, in primul r\u00e2nd, prin decalajul impresionant dintre intentie si produs. Un roman pe care prozatoarea trebuia sa-l tina bine incuiat. Un critic clama, referindu-se la romanul cu pricina, necesitatea redactorilor de carte care sa-si faca realmente treaba. Eu m-as g\u00e2ndi la editurile care si-au creat autoritate si care par sa caute acum prin recycle bin-ul literaturii contemporane.<\/p>\n

Dar asta e alta poveste.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cecilia atefanescu, Intrarea aoarelui, Editura Polirom, Iasi, 2008, 368 p. \u201eThis page is in Croatian. Translate it using Google Toolbar?\u201c Cam asta te astepti sa-ti rasara dintr-un colt al paginii la lectura romanului. Introrci cartea si, de pe coperta a IV-a, te autoiluzionezi inca o data cu accesele de voluntarism ale autoarei, poate-poate: \u201eM-am g\u00e2ndit… Cite\u0219te mai mult »Ecor\u015fee \u015fi alte desene animate<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[29,27,28],"class_list":["post-97","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cecilia-stefanescu","tag-intrarea-soarelui","tag-rita-chirian"],"views":2098,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/97","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=97"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/97\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=97"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=97"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=97"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}