{"id":9697,"date":"2011-11-10T15:23:36","date_gmt":"2011-11-10T13:23:36","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9697"},"modified":"2011-11-10T15:23:52","modified_gmt":"2011-11-10T13:23:52","slug":"de-unde-vine-%e2%80%9esirul%e2%80%9c-dar-%e2%80%9esiretul%e2%80%9c-dar-%e2%80%9esarma%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/de-unde-vine-%e2%80%9esirul%e2%80%9c-dar-%e2%80%9esiretul%e2%80%9c-dar-%e2%80%9esarma%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"De unde vine \u201esirul\u201c? Dar \u201esiretul\u201c? Dar \u201es\u00e2rma\u201c?"},"content":{"rendered":"

Motto: \u201eCui \u00eei plac doine de jale\/ ceteasca sirile mele\u201c<\/strong>
\n(T. Papahagi)<\/strong><\/em><\/p>\n

La \u201esir\u201c si la \u201esirag\u201c ne-am referit \u00een treacat \u00eentr-un articol anterior despre \u201echin\u201c, \u201eghimpe\u201c si \u201es\u00e2rma ghimpata\u201c. \u00cen sintagma \u201es\u00e2rma ghimpata\u201c accentul a cazut atunci, fireste, pe adjectivul \u201eghimpat\u201c, provenit din quin potius =\u00a0 ba mai degraba.\u00a0 Acum ne vom opri la celalalt element al sintagmei, si anume la \u201es\u00e2rma\u201c, pe care \u00eel derivam din latinescul sermo = vorbire, cuv\u00e2ntare, legam\u00e2nt.
\nCuvintele \u00eensirate alcatuiesc o cuv\u00e2ntare, si la fel stateau lucrurile \u00een latina: \u00eensir\u00e2nd (din sero, sere) mai multe cuvinte legate prin \u00eenteles, obtinem un discurs = sermo. Nu e nevoie sa insistam, lucrurile (si expresia lor) vorbind de la sine. Antecedente latinesti ale evolutiei care a avut loc de la latina la rom\u00e2na gasim \u00een orice dictionar. Recurg, ca de obicei, la Gutu: Collocvia sere cum hostibus LIV, a angaja convorbiri cu dusmanii. Din perfectul simplu al verbului: serui deriva, fara dificultati, verbul rom\u00e2nesc \u201ea (\u00een)sirui\u201c.\u00a0 Neatestatul *sira, presupus de autorii D.A., e inutil. Ca sa nu mai vorbim despre incongruenta derivarii din maghiara a cuv\u00e2ntului at\u00e2t de str\u00e2ns \u00eenrudit, care este \u201esirag\u201c, \u00een care sufixul -ag poate proveni pur si simplu din ago,ere.
\nIata si c\u00e2teva acceptii rom\u00e2nesti care ne trimit la aceeasi vorbire sau scriere din \u201e\u00eensiruirea\u201c latina:
\n– \u201eIarta-mi, Doamne, g\u00e2ndurile \/ sa-mi pot scrie sirurile\u201c (B\u00e2rlea)
\n– \u201eI s-a parut ca nu prea tinea sir la vorba\u201c (I. Ghica), unde expresia \u201ea tine sir\u201c sau \u201ea-si tine sirul\u201c exprima continuitatea si coerenta discursului.
\nO exprimare lipsita de coerenta logica e fara sir, iar exprimarea coerenta e, dimpotriva, cu sir: \u201eEa fara sir vorbeste\u201c (Eminescu). Sau: \u201eSpunea vorbe fara sir care ma \u00eenspaim\u00e2ntau\u201c (Vlahuta). Sau: \u201eUnde sa-i scoti vorba cu sir din gura?\u201c (Macedonski).
\nAceeasi cursivitate logica e presupusa de \u201esirag\u201c, cuv\u00e2nt pe care-l aflam si \u00een domeniul at\u00e2t de specific rom\u00e2nesc al vietii pastorale, ca denumire a unui c\u00e2ntec ciobanesc: \u201eSunt gata sa-ti aduca fluierul si sa-ti c\u00e2nte siragul oilor, pe care nu-l poate c\u00e2nta dec\u00e2t cine a fost la st\u00e2na\u201c (Stoian).
\nTot astfel, substantivul \u201esiret\u201c, cuv\u00e2nt din aceeasi familie, \u00een acceptia de sfoara rasucita, firet, snur: \u201eTot fealul de siret cu fir sau cu peteala, sau cu s\u00e2rma, sa fie oprit at\u00e2t la straie, c\u00e2t si la cap.\u201c (Furnica) Neor\u00e2nduiala din c\u00e2mpul etimologic al limbii rom\u00e2ne \u00eei face pe autorii D.A. sa presupuna ca substantivul \u201esiret\u201c deriva din cuv\u00e2ntul turcesc \u201eserit\u201c, cum tot din turca e derivat adjectivul omonim cu sensul de viclean, pentru care se propune ca etimon cuv\u00e2ntul \u201esirret\u201c.\u00a0 Din c\u00e2teva exemple, \u00eensa, luate tot din D.A., se poate vedea ca nu s-a pierdut legatura cu vorbirea (sero si sermo), chiar daca departarea \u00een timp face ca aceasta legatura sa se pastreze doar ca o reminiscenta: \u201eMoviloaia e sireata, va trimite daruri la sultan si va fagadui haraci sporit\u201c (Sadoveanu). Putem lesne presupune aici ca siretenia Moviloaiei consta \u00een capacitatea de a obtine ce-si doreste prin iscusinta ei la vorba si fagaduintele ei persuasive, pe latineste sermones.
\nSiretenia nu e \u00eensa numai prefacatorie, ci si succesiune sau sir de \u00eent\u00e2mplari, ori relatarea lor: \u201eSa vezi, cucoane, cum merge siritenia\u201c (Filimon). Sau: \u201e\u00cencepu sa le povesteasca siretenia celor ce i se \u00eent\u00e2mplase\u201c (Ispirescu), unde sensul e c\u00e2t se poate de clar, trimit\u00e2ndu-ne explicitla originea lui.
\nSa trecem acum de la \u201esir\u201c si de la \u201esiret\u201c la \u201es\u00e2rma\u201c. Un exemplu anterior a si facut trecerea, asociind foarte str\u00e2ns aceste trei cuvinte: \u201eTot fealul de siret, cu fir sau cu peteala, sau cu s\u00e2rma\u201c etc.
\nPentru derivarea cuv\u00e2ntului \u201es\u00e2rma\u201c din sermo gasim sprijin \u00een urmasii cuv\u00e2ntului latin din limbile neolatine apusene, care fac sa ne apara discutabil etimonul propus de autorii D.A., si anume tc. \u201esirma\u201c. Cuv\u00e2ntul latin sermo a dat \u00een spaniola \u201eserm\u00f3n\u201c si \u00een franceza \u201esermon\u201c, care este sinonim cu \u201epr\u00eache\u201c= predica. \u00cen perioada crestina cuv\u00e2ntul \u201epredica\u201c a ajuns sa \u00eensemne vestirea Evangheliei. Specializarea aceasta a contribuit, probabil, la evolutia \u00een rom\u00e2na a sinonimului sau sermo \u00een alta directie, ajung\u00e2nd la \u00eentelesul de legatura str\u00e2nsa, greu de desfacut. Ceva ce trebuie pazit bine se leaga cu s\u00e2rma, ba chiar cu s\u00e2rma \u00eempletita. Iar un loc interzis, cum am vazut \u00eentr-un articol anterior, se \u00eengradeste cu s\u00e2rma ghimpata.
\n\u00cenvechit si popular, cuv\u00e2ntul \u201es\u00e2rma\u201c are sensul de fir de aur sau de argint, fir de pret, asadar, trimit\u00e2nd la un rang \u00eenalt sau la importanta legaturii.
\n\u201eS\u00e2rma\u201c exprima, la fel ca latinescul sermo, ideea de legam\u00e2nt, juram\u00e2nt, fagaduinta, ca \u00een exemplul: \u201eSi nadejdea de la mine e ca s\u00e2rma de subtire\u201c (Jarnik-B\u00e2rseanu). Sau, cu o reminiscenta parca mai puternica, \u00eentr-o poezie populara culeasa de Alecsandri: \u201eLa masa de piatra\/ \u00een patru crapata,\/ cu s\u00e2rma legata,\/ cu slove sapata\u201c (Alecsandri).
\nImportanta pentru evolutia care ne intereseaza este si expresia s\u00e2rma de om, folosita \u00een cazul unui om de neam bun si de cuv\u00e2nt, ca bunaoara: \u201eT\u00e2narul, domol, cu multa judecata, s\u00e2rma de om, cum \u00eel tineau toti, a luat-o pe departe\u201c (Lungianu). Omul de cuv\u00e2nt si cu judecata e, prin urmare, o s\u00e2rma de om, un om pe al carui cuv\u00e2nt te poti bizui.
\nAlte acceptii pastreaza si ele ideea de expresie, ca bunaoara s\u00e2rma viorii, desemn\u00e2nd coardele care suna.
\n\u00cen sf\u00e2rsit, expresia: a juca pe s\u00e2rma, care este tot un ecou al latinescului sermo, mai precis, acomodarea discursului la \u00eemprejurarile variabile ale vietii, descurcarea \u00een orice situatie prin vorbe potrivite, fiindca, se stie, vorba dulce mult aduce.
\n\u00cen latina, sermo e consemnat si cu sensul de dezbatere, ca de exemplu la Horatiu: sermo socraticus = dialog socratic, cu pledoarii \u00een favoarea sau \u00eempotriva unei idei sau persoane, cu \u00eentrebari si raspunsuri, ca, mai t\u00e2rziu, \u00een \u201eCartea lui Iov\u201c.
\nPentru evolutia sensului de la sermo la s\u00e2rma ne stau la dispozitie numeroase pasaje biblice, \u00een care toate echivalentele lui sermo ne duc la ideea de \u201es\u00e2rma\u201c, adica la o str\u00e2nsa legatura de ascultare fata de porunca lui Dumnezeu. Sa vedem c\u00e2teva exemple. Mai int\u00e2i, un pasaj din \u201eJudecatorii\u201c, cap.11, intitulat \u201eIeftae si fagaduinta lui\u201c. Sa ne amintim momentul. C\u00e2nd batr\u00e2nii Galaadului \u00eel cheama pe Ieftae sa le fie capetenie, acesta \u00eei \u00eentreaba: \u201eDaca ma luati \u00eenapoi, ca sa ma lupt cu Amonitii, si daca Domnul \u00eemi da mie izb\u00e2nda, voi mai ram\u00e2ne eu m\u00e2ine capetenie la voi? Atunci au raspuns batr\u00e2nii Galaadului catre Ieftae: Domnul sa fie martor \u00eentre noi ca vom face cum vei zice tu! Si\u00a0 s-a dus Ieftae cu batr\u00e2nii, si poporul a pus capetenie si a rostit Ieftae toate cuvintele sale (omnes sermones suos) \u00eenaintea fetei Domnului\u201c.
\nEi bine, \u00een acest context (si \u00een multe altele asemenea) cuv\u00e2ntul latin sermo a putut ajunge \u00een strarom\u00e2na la sensul de legam\u00e2nt, juruinta, legatura str\u00e2nsa si trainica, fagaduinta (cum suna chiar titlul capitolului) prezidata de instanta suprema, de \u00eensusi Domnul care, cum stim, asigura biruinta pe c\u00e2mpul de lupta si este aici martor al legam\u00e2ntului dintre batr\u00e2nii Galaadului si Ieftae.
\nSa vedem echivalentele lui sermo din alte pasaje: \u201eSi a \u00eemplinit Domnul cuv\u00e2ntul Sau pe care l-a grait\u201c – Confirmavit Dominus sermonem Suum quem locutus est (III.Regi, 8,20). Dumnezeu \u00eensa nu vorbeste numai lui Moise, caruia \u00eei graieste direct porunca sa, ci alteori graieste prin prooroci sau oameni ai Sai: \u201eCuv\u00e2ntul Domnului rostit prin robul sau Ilie Tresviteanul\u201c – Sermo Domini est, quem locutus est per servum Suum Eliam. Pe vremea c\u00e2nd peste tara domnea Atalia, Iehoaid face legam\u00e2nt cu sutasii din garda lu\u00e2nd de la ei juram\u00e2nt \u00een templul Domnului si le da ordin zic\u00e2nd: \u201eIata ce sa faceti\u201c (IV. Regi, 11,5) – Iste est sermo quem facere debetis, unde ideea de s\u00e2rma pluteste \u00een aer, fiindca leaga vorba de fapta, porunca de ascultarea ei. Aceasta legatura str\u00e2nsa, cu alte cuvinte, strictetea \u00eendeplinirii ei, este confirmata si de echivalenta dintre expresiile Iste est sermo si factus est sermo Dei, cu acelasi corespondent\u00a0 \u00een rom\u00e2na: si a fost cuv\u00e2ntul Domnului. Se ajunge astfel ca, data fiind ascultarea stricta de poruncile lui Dumnezeu, sermo sa aiba drept echivalent faptele sav\u00e2rsite de cineva. Aceste sermones (fapte) sunt povestite \u00een cartea faptelor sale (libro sermonum), care nu sunt altceva dec\u00e2t \u00eemplinirea acestor porunci (impleretur sau compleretur sermo eius – II.Paralipomenon, 10,15).
\nCuv\u00e2ntul Domnului se \u00eemplineste prin faptele celui care \u00eei asculta porunca: \u201eCaci asa fusese r\u00e2nduit de la Dumnezeu, ca sa-si \u00eemplineasca Domnul cuv\u00e2ntul sau\u201c (II, Paralipomenon, 1,9) – Erat enim voluntatis Dei ut compleretur sermo eius. Pentru echivalarea lui sermo cu faptele omului mai avem un exemplu concludent\u00a0 \u00een III.Regi, 10, 6 (Regina din Saba vine la Solomon): \u201eAdevarat este ce am auzit eu \u00een tara mea de lucrurile tale si de \u00eentelepciunea ta\u201c – Verus est sermo quem audivi in terra mea super sermonibus tuis et super sapientia tua.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Motto: \u201eCui \u00eei plac doine de jale\/ ceteasca sirile mele\u201c (T. Papahagi) La \u201esir\u201c si la \u201esirag\u201c ne-am referit \u00een treacat \u00eentr-un articol anterior despre \u201echin\u201c, \u201eghimpe\u201c si \u201es\u00e2rma ghimpata\u201c. \u00cen sintagma \u201es\u00e2rma ghimpata\u201c accentul a cazut atunci, fireste, pe adjectivul \u201eghimpat\u201c, provenit din quin potius =\u00a0 ba mai degraba.\u00a0 Acum ne vom opri la… Cite\u0219te mai mult »De unde vine \u201esirul\u201c? Dar \u201esiretul\u201c? Dar \u201es\u00e2rma\u201c?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5969,6401,6707],"class_list":["post-9697","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-etimologie","tag-semnificatia-cuvintelor","tag-sensurile-cuvintelor"],"views":4853,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9697","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9697"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9697\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9697"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9697"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9697"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}