{"id":9693,"date":"2011-11-10T15:20:51","date_gmt":"2011-11-10T13:20:51","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9693"},"modified":"2011-11-10T15:21:30","modified_gmt":"2011-11-10T13:21:30","slug":"wall-street-partea-a-treia-%e2%80%9emargin-call%e2%80%9c-de-j-c-chandor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wall-street-partea-a-treia-%e2%80%9emargin-call%e2%80%9c-de-j-c-chandor\/","title":{"rendered":"Wall Street, partea a treia: \u201eMargin Call\u201c de J. C. Chandor"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Precum mai multe dintre proiectele recente ale lui George Clooney, \u201eMargin Call\u201c se revendica de la o religie <\/strong><\/em><em><strong>a adevarului al carei zel demistificator este rezultatul unor ratiuni mai \u00eent\u00e2i <\/strong><\/em><br \/>\n<em><strong>sociologic-predicatoare (a arata societatea contemporana asa cum e ea), si abia apoi <\/strong><\/em><br \/>\n<em><strong>cinematografice. E drept ca pozitia pe care filmul o adopta nu cere prea mult curaj: adevarul pe care \u201ePanica pe Wall Street\u201c \u00eel spune se refera la realitati pe care lumea \u00eentreaga le stie. <\/strong><\/em><br \/>\nAcest debut \u00een lungmetraj al regizorului J. C. Chandor are toate datele unui disaster movie: are drept subiect o calamitate care afecteaza un numar mare de oameni (pe toti, mai exact), are \u00een distributie un numar mare de staruri (Kevin Spacey, Jeremy Irons, Demi Moore, Stanley Tucci si Paul Bettany), iar personajele sale \u00eencearca sa evite dezastrul, sa scape de consecintele lui sau sa acomodeze cu noile conditii pe care acesta le creeaza. Prapadul \u00een cauza este criza economica mondiala, vinovatii pot fi gasiti \u00een birourile de pe Wall Street, iar principalul mandat al filmului e de a oferi o satisfactie simbolica celor pe care criza i-a facut someri, desen\u00e2ndu-le acestor finantisti un portret deloc magulitor.<br \/>\n<strong>Ura de clasa cere sacrificii <\/strong><br \/>\nPentru ca trebuie sa respecte aceasta logica si lucreaza cu un numar limitat de personaje, echilibristica pe care unele dintre acestea o fac e una destul de improbabila. Sam Rogers (Kevin Spacey) \u00eencepe prin a fi negativul filmului &#8211; atunci c\u00e2nd majoritatea colegilor sai sunt dati afara, lui \u00eei sta g\u00e2ndul la c\u00e2inele sau muribund. Boala patrupedului \u00eel costa o mie de dolari pe zi, ceea ce reprezinta insulta fatisa la adresa standardului de viata al americanului mediu. Si totusi, Rogers ajunge sa fie avocatul din oficiu al acestui american mediu, si \u00een acelasi timp o proiectie a sa \u00eentr-un decor atipic. Printr-o inexplicabila pirueta, de la portretul \u00eensusi al rapacitatii, Rogers se transforma \u00eentr-o varianta contemporana a eroului impus de James Stewart \u00een epoca de aur a Hollywood-ului.<br \/>\nIncongruentele nu se refera numai la personajul lui, ci caracterizeaza \u00eentreg palierul executiv din firma \u00een care Rogers lucreaza. Nici unul dintre sefi nu pare capabil sa citeasca un raport financiar. \u201eVorbeste \u00een engleza\u201c, cu totii le cer asta subalternilor atunci c\u00e2nd li se pune un grafic \u00een fata. Cifrele si procentele sunt limba straina pentru ei, si totusi fiecare din ei stie exact ce trebuie facut de \u00eendata ce li se explica, iar ultimul care le \u00eentelege intentiile e tocmai autorul raportului de la care toate au pornit. Solutia pentru a acoperi aceste inconsistente sta \u00een zgomotul facut de \u00eenjuraturile adresate unui Olimp financiar greu de definit, precum si \u00een magulirile repetate adresate spectatorilor.<br \/>\n<strong>Sculati, voi, oropsiti ai crizei!<\/strong><br \/>\n\u00centregul mecanism al falimentarii companiei si implicatiile pe care acest faliment le are asupra \u00eentregii lumi sunt greu de explicat si \u00eenca si mai greu de \u00eenteles. Pe c\u00e2t de putin serioasa a fost dezbaterea publica pe marginea adevaratei crize, pe at\u00e2t de tangent atinge problema Chandor \u00een acest film al sau despre o criza at\u00e2t de asemanatoare cu a noastra. \u00cen pofida acestui neajuns (caracterul abstract al unei ecuatii de natura financiara si dificultatile publicului de a o \u00eentelege), \u00eentr-un fel sau altul, gravitatea situatiei trebuia transmisa. Asa ca mai marii companiei, altminteri batosi si calculati, \u00eencalca la intervale regulate cel putin o parte din uzantele de politete ale mediului de afaceri, limba de lemn corporatista fiind abandonata \u00een favoarea \u00eenjuraturilor. Auzim cuv\u00e2ntul \u201efuck\u201c de mai multe ori \u00een \u201eMargin Call\u201c dec\u00e2t \u00een filmele porno. Cu c\u00e2t e spus mai des si mai cu sete, \u00een diferitele sale forme derivate, cu at\u00e2t trebuie noi sa \u00eentelegem ca situatia e mai serioasa.<br \/>\nDimensiunea problemei e sporita de faptul ca lacomia decidentilor e cu at\u00e2t mai mare cu c\u00e2t acestia sunt situati pe un palier ierarhic mai \u00eenalt. \u201eFacem asta pentru a supravietui\u201c, explica la un moment dat John Tuld (Jeremy Irons), atunci c\u00e2nd vorbeste despre declansarea voluntara a crizei. \u00cen cazul unora dintre sefii mai mici, desi onoarea primeaza asupra instinctului de conservare, loialitatea fata de ceilalti intra \u00een conflict cu loialitatea fata de corporatie. Legaturile mai apropiate sunt cu firma pentru care au lucrat at\u00e2ta amar de vreme: oamenii de pe strada sunt prea departe, nici Chandor nu prea \u00eei filmeaza, de altfel (prefera orasul vazut de sus, filmat \u00een timp real sau pe repede \u00eenainte, ca \u00een unele videoclipuri). Asa ca \u00een acest disaster movie, dezastrul nu numai ca nu e aratat (nici nu ar avea cum, criza nu e incendiu, inundatie, cutremur sau vreo alta urgie a naturii), dar nu vedem nici consecintele sale. \u00centr-un fel, ar fi inutil, deoarece le stim cu totii. Traim \u00een plina criza, asa ca \u201eMargin Call\u201c se limiteaza la a ne arata cum am ajuns la ea. Am fi aflat acelasi lucru de la oricare dintre cele doua \u201eWall Street\u201c regizate de Oliver Stone. Nu e neaparat adevarul, dar e seducator.<br \/>\nAsa se face ca sefii din film sunt incompetenti \u00een cel mai \u00eenalt grad, lipsiti de scrupule, c\u00e2stiga nepermis de mult, iar o buna parte din acesti bani e cheltuita pe satisfacerea propriilor lor vicii. Toate acestea sunt fantasmele a o buna parte dintre victimele crizei. De nenorocirea lor trebuia sa fie vinovat cineva. Filmul le exploateaza resentimentele printr-o operatiune de satanizare pe undeva meritata &#8211; autorii morali ai crizei nu pot fi foarte diferiti de personajele pe care \u201eMargin Call\u201c le propune. Fac\u00e2nd aceasta, filmul face ca diferentele dintre el \u00eensusi si o aspirina sa fie cu una mai putine.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Precum mai multe dintre proiectele recente ale lui George Clooney, \u201eMargin Call\u201c se revendica de la o religie a adevarului al carei zel demistificator este rezultatul unor ratiuni mai \u00eent\u00e2i sociologic-predicatoare (a arata societatea contemporana asa cum e ea), si abia apoi cinematografice. E drept ca pozitia pe care filmul o adopta nu cere prea&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wall-street-partea-a-treia-%e2%80%9emargin-call%e2%80%9c-de-j-c-chandor\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Wall Street, partea a treia: \u201eMargin Call\u201c de J. C. Chandor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[6706,150,83,964,6705,2765],"class_list":["post-9693","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-panica-pe-wall-street","tag-cinema","tag-film","tag-george-clooney","tag-j-c-chandor","tag-wall-street"],"views":4453,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9693","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9693"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9693\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9693"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9693"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9693"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}