{"id":9690,"date":"2011-11-10T15:18:31","date_gmt":"2011-11-10T13:18:31","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9690"},"modified":"2011-11-10T15:22:01","modified_gmt":"2011-11-10T13:22:01","slug":"cine-este-exact-florenta","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cine-este-exact-florenta\/","title":{"rendered":"Cine este exact Florenta?"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Incontestabil, bijuteria recentelor \u201e\u00cent\u00e2lniri Gellu Naum\u201c, a fost spectacolul \u201eFlorenta sunt eu\u201c. Puse la cale de directorul teatrului, Mihai Maniutiu, asistat \u00eendeaproape de regizoarea Andreea Iacob si de directoarea artistica Stefana Pop-Curseu, evenimentul s-a dovedit deopotriva \u201eprietenos si excelent organizat\u201c, dupa cum au apreciat toti invitatii la ultima dezbatere din program. <\/strong><\/em><br \/>\nTimp de trei zile dense, \u201e\u00cent\u00e2lnirile Internationale&#8230;\u201c au cuprins spectacolele \u201eZenobia\u201c, \u00een regia Monei Marian, \u201eInsula\u201c (despre care a fost vorba \u00eentr-un numar anterior), \u201eFlorenta sunt eu\u201c si proiectia video \u201eExact \u00een acelasi timp\u201c (montare de succes de acum c\u00e2tiva ani a lui Mihai Maniutiu de la teatrul clujean), conferinta despre Gellu Naum sustinuta de Simona Popescu si Ion Pop, dezbateri pe marginea modului de desfasurare a respectivei manifestari \u00een urmatorii ani, o expozitie vernisata de Marina Vanci Perahim si Sebastian Reichmann, lansari de carte si CD-uri prezenate de Sanda Cordos, Ion Bogdan Lefter, Alex Goldis etc.<br \/>\n\u00cen loc de vreun \u00eenceput doct sau judecata critica, fie ea oric\u00e2t de \u201ebrilianta\u201c, mult mai important mi s-ar parea sa citez cuvintele doamnei Marina Vanci Perahim, sotia unuia dintre autorii piesei \u201eFlorenta sunt eu\u201c: \u201eDaca \u00eenchideam ochii, \u00eei auzeam pe am\u00e2ndoi (Gellu Naum si Jules Perahim, n.a.) spun\u00e2ndu-si replicile si juc\u00e2nd-se \u00een timp ce le scriau\u201c. Profesoara de istoria artei de la Sorbona \u00eesi aduce aminte cum cei doi buni prieteni, Gellu Naum si sotul ei, pictorul si \u2013 din timp \u00een timp \u2013, publicistul avangardist Jules Perahim, se distrau copios cu aceasta jucarie dramatica suprarealista, pusa acum \u00een scena de Alexandru Dabija la Teatrul National Cluj. Unde regizorul s-a lasat, cum \u00eel stim, prins de esenta si savoarea jocului pentru a elibera suvoaie de inventivitate. Pe urmele lui si ale celor doi autori, plec\u00e2nd de la replicile laxe din textul g\u00e2ndit \u00eempotriva tuturor retetelor de piesa \u201ebine facuta\u201c,\u00a0 \u00een structura ce da permanent semne ca se desira, cei aflati \u00een spectacol dezvolta o pofta insatiabila de joc. Sc\u00e2nteind \u00een improvizatii, actorii par prinsi, de la cap la coada, \u00eentr-o delicioasa fierbere dramatica.<br \/>\n\u00cen scenografia nastrusnica si deconcertanta a lui Dragos Buhagiar, un vitraliu sta marturie vechilor traditii culturale, cu canoanele lor bine stabilite, cu Adam si Eva tron\u00e2nd golasi dupa cadere, acompaniati de sarpe, ca \u00een sute de picturi renascentiste. O prabusire similara cu cea din valorile \u00eenalte ale poeziei, caci \u00een \u201eFlorenta sunt eu\u201c se cade sistematic din paradisul registrului nobil. Vitraliul cu \u00eencarcatura spirituala vegheaza falnic-desuet \u00eentr-o parte, \u00een prelungirea spatiului din fata al scenei, care e ba tribunal, ba c\u00e2rciuma, ba casa, ba spital, ba&#8230; tot ce se mai cere de la caz la caz. De la un moment \u00eencolo, \u00een spatele scenei, se casca o sala de spectacol frumos luminata de becuri dodoloate, asa \u00eenc\u00e2t fiecare participant la spectacol sa devina si spectator. C\u00e2nd nu au replici, cei prezenti reactioneaza la qui-pro-quo-urile piesei, fac galerie la scenele erotice etc. Exact ca \u00een ziua de azi! Asa ca publicul se poate holba la propria conditie reflectata, cu alterarile de rigoare, de p\u00e2nza freatica a dramaturgiei si a spatiului de joc, \u00een spectatorii-actori din fata lui. Pentru ca fiecare dintre cei implicati ajunge, pentru o buna bucata de vreme, si privitor la propriul spectacol. Tema alteritatii completeaza astfel marota celor doi suprarealisti, discutia pe marginea identitatii, caci vorbim de un hai de piesa \u00een care apar vreo trei Cezari Bolliaci, un Dante, plus tot felul de personaje cu identitate interschimbabila. Cu gen si sex interschimbabile, \u00een vremuri interschimbabile, despartite doar de o cortina-zid confectionata din camasi barbatesti si luminata savant, care face trecerea \u00eentre diferitele perioade temporale.<br \/>\n\u00cen mijlocul acestora troneaza \u00eensasi traditia poeziei nobile. Suit pe un maldar de scaune, \u00een chip de Dante cu o cununa de lauri, oarecum \u00een mizerie, Cristian Grosu declama \u00een cel mai curat stil teatral (regizorul \u00eei speculeaza inteligent emfaza din dotare) stihuri despre Beatrice. Poezia \u00eenalta, balacita strasnic prin epoca si perspectivele noastre de receptare, nu poate dec\u00e2t sa st\u00e2rneasca hohote de r\u00e2s. Un poncif ca \u201eLasati orice speranta\u201c, rostit la intrarea lui Ionut Caras cu bandajul \u00eens\u00e2ngerat la cap, antreneaza veselia incandescenta a publicului. Cu astfel de potriviri \u00eentre contraste ilariante se va delecta spectatorul p\u00e2na la sf\u00e2rsit. Salutat cu formula \u201ebuna seara, domnule Aligheri\u201c, Dante zaboveste prin preajma Beatricelor pasoptiste care, \u00een camasi barbatesti albe, spala rufe la cazan. Evident, simbolul dantesc si valorile poeziei asociate lui se duc cu mare pompa pe apa s\u00e2mbetei si a derizoriului. Ca si discursurile poetic-patriotarde al caror purtator de cuv\u00e2nt devine, \u00een viziunea celor doi autori ai piesei, Cezar Bolliac. Care, conform unor alte clisee national-eroice, ajunse si ele acum de tot r\u00e2sul, apare cu straita \u00een spate. Versurile lui Bolliac \u00een gura actorului Ionut Caras (care va coplesi publicul cu umorul, talentul, acuitatea si dozajul interpretarii pe tot parcursul spectacolului), ascultate cu urechea de astazi, scot la iveala munti de ilaritate. \u00cen fond, vorbim despre poetul \u00een opera caruia se \u00eent\u00e2lnesc strofe de genul:<br \/>\n\u201eBatr\u00e2nul fara suc racneste: &#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;.<br \/>\n&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;..<br \/>\n&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;..<br \/>\n&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;&#8230;\u201c<br \/>\nAsa ca cei doi suprarealisti aveau toate motivele sa-l aleaga pe Bolliac (alintat si diminutivizat \u00een toate felurile \u00een spectacol, ba Cezaruica, ba Boli etc.) ca sa smotoceasca cliseele limbajului poetic, smulg\u00e2ndu-l din rosturile lui \u00eenalte, spre a le monta \u00een alte contexte, imprevizibile si comice. Cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t discursurile sforaitoare si emfaza fac parte din bagajelul mai tuturor pasoptistilor. Iar regizorul Alexandru Dabija, cu geniul lui comic, va calca negresit pe urmele vesele ale autorilor, construind situatii din ce \u00een ce mai nastrusnice si extinz\u00e2nd deriziunea de la limbajul poetic la celelalte tipuri de discurs artistic. Ironia la adresa rimelor pasoptiste facile si dulcege, ca acelea terminate \u00een \u201eduta\u201c, pe care corul de fete le va exploata nemilos, se asorteaza perfect cu bataia pentru femeia iubita, livretul militar si alte felurite motive de importanta egala, dintre poet si cel\/cei ce \u00eei fura identitatea. Ca si cu secventele \u00eemprumutate din cinematografia de azi, cu \u00eempuscaturi, voci si miscari la ralenti, care intra la gramada \u00een marea deriziune. Ca sa nu mai vorbim de finalul apoteotic c\u00e2nd toata lumea rosteste \u00een cor si cu aplomb: \u201eCu totii ne-am g\u00e2ndit ca&#8230;\u201c si uite asa se stinge lumina.<br \/>\nSpectacolul de la Cluj destructureaza p\u00e2na la ultima limita (\u00een cazul de fata, implicit, comica) temeiuri conceptuale vechi de c\u00e2nd lumea si pam\u00e2ntul ca, de exemplu, unitatea dintre persoana si personaj. Sau ca separatia \u00eentre viu si mort, c\u00e2ta vreme la tribunal martorul suprem va fi invocat: \u201eSa vina cadavrul\u201c. Zis si facut, caci \u00een clipa respectiva se prezinta acesta cu fata albastra si ditamai rana mortala la cap. \u00cen fond, stim cu totii, avangarda respinge reprezentarile artistice care reproduc \u201esintaxa\u201c universului real. Si iata cum baietii se vor disputa \u00een justitie strig\u00e2nd \u201eBa eu am fost sotia ta\u201c, iar tema identitatii, at\u00e2t de iubita de Naum, va culmina cu procesul si confuzia generala \u00eentre persoane (magistratul va marturisi \u201eCezar Bolliac eram eu \u00een partea \u00eent\u00e2i la \u00eenceput\u201c), dar si \u00eentre actori si personajele jucate (Dante\/Cristian Grosu se va adresa celorlalti: \u201eStimati interpreti colegi&#8230;\u201c). \u00cen maniera aceasta lejera, pendul\u00e2nd printre sute de ani, spectacolul sparge cu rasunet conventia unitatii de timp, submin\u00e2nd comic coerenta \u00eentre ceea ce se \u00eent\u00e2mpla si modul de interpretare. Neclaritatile din joaca despre istoria mica, individuala, si cea mare, nationala, se amplifica \u00een avalanse. De aici si toate contrastele comice posibile \u00eentre voluptatea discursurilor sforaitoare si actele cerute lui \u201eNea Boli\u201c (evident, Bolliac) pe care regizorul le speculeaza apoteotic. Contraste doar pentru spectatori, caci pentru suprarealisti de elita, ca Breton, care ambitionau sa gaseasca punctul unde \u201eviata si moartea, realul si imaginarul, trecutul si prezentul, comunicabilul si incomunicabilul, ceea ce e sus si ceea ce e jos \u00eenceteaza sa mai fie percepute contradictoriu\u201c, incongruenta intra \u00een ordinea fireasca a poeziei. At\u00e2ta doar ca \u00een ochiul lui Dabija, cu aplecare spre zemuri comice, contrastele freamata de ilaritate: \u00een timp ce Bolliac, dus bine cu pluta (\u00een interpretarea savuroasa a lui Radu Largeanu) e \u00eenfrigurat de eroismul ostasilor din razboi iar mai t\u00e2rziu un alt patriot, \u00eembracat \u00een steag, se posteaza \u00een plin vitraliu \u00een chip de Isus, sotia (Ramona Dumitrean cu nerv comic) se \u00eengrijeste de sanatatea lui mintala sau se preocupa prozaic de ciorba.<br \/>\n\u00cen lumina nobilei axe Dante-Bolliac, spectacolul se joaca cu toate tipurile de discurs, de la poezie patriotica la clisee verbale speculate comic (ca \u201eJustitia e oarba\u201c), de la discurs erotic, inclusiv cel telenovelistic, p\u00e2na la \u201eprofunzimea\u201c manelelor. Toate par sa prolifereze nestingherit, \u00een buna vecinatate, \u00eentr-o acumulare haotica de straturi culturale, fara ca vreunul sa-l elimine pe celalalt.<br \/>\nCoerenta \u00eentre referent si modul de a interpreta se sparge vesel, pe urmele mai vechii raceli condescendente a suprarealistilor fata de arta vazuta ca mestesug poetic codificat dupa un sistem de recunoasteri si asteptari. Temele care angreneaza pasiunile, vointa si actele participantilor sunt suta la suta derizorii, ca secretul pastrat cu sfintenie al numarului de la unitatea militara sau ca \u00eenfruntarea pe viata si pe moarte pentru livretul militar. Cel din urma se dovedeste un obiect de mare \u00eencarcatura erotica, un fel de mar din vitraliul lui Dragos Buhagiar, c\u00e2ta vreme \u201elegile interziceau casatoria \u00eentre o femeie si un livret militar\u201c. Disputa celor doua surori pentru acelasi livret\/barbat e de un comic nebun, construit \u00eentr-o acumulare de savuroase ravasiri ale discursurilor scenice. \u00cen timp ce \u201e\u00een piata se vorbeste despre Dumnezeu, patrie, simetrie\u201c, \u00een budoar, \u00eentr-o relatie recognoscibila, pastrata\u00a0 consecvent, ca reper fix, atitudinile, gesturile si contextele se rasucesc peste ax. Declaratia \u201eVreau sa ma arda flacarile parului tau putin \u00eencaruntit\u201c, avansata de Ionut Caras \u00een pozitie de amorez \u00eenfocat, se adreseaza unui obiect al pasiunii cu virtuti total schimbate, interpretat delicios-bestial de Patricia Boaru, c\u00e2nd erotizata, c\u00e2nd ca o furie cu voce groasa de Medee. Erotismul lor se joaca pe cai at\u00e2t de aprinsi \u00eenc\u00e2t determina corul de barbati sa abordeze o melodie care \u00eencepe cu \u201eFrunzulita musetel&#8230;\u201c.\u00a0 Ilaritatea atinge climaxul, mai ales ca sora (Irina Wintze suava, cu miscari de papusa dereglata si eterica si cu un haz nebun), av\u00e2nd ca semn distinctiv nici mai mult nici mai putin dec\u00e2t un sifon, reuseste sa \u00eei fure comoara: mult r\u00e2vnitul livret militar. Aparitiile feminine se completeaza cu cea a Rominei Merei, cu o prezenta de scena captivanta, cu nuri si verva de nestavilit.<br \/>\nGeniul comic al lui Alexandru Dabija se articuleaza \u00een toate mecanismele posibile. Idealul feminin al lui Dante, pentru care \u201ecuv\u00e2ntul femeie e sublim\u201c, se \u00eenconjoara de femeiustile care mesteca \u00een cazanul de ciorba. De altfel, poetul \u00eensusi, cu laurii la purtator, se va extazia la cuv\u00e2ntul \u201etocana\u201c. Mai t\u00e2rziu, soldatii din sala vor sfatui protagonistul unei scene erotice sa-si bata iubita: \u201ePocneste-o, ca recidiveaza\u201c, iar el o da s\u00e2rguincios cu capul de mese si de scaune. Versurile c\u00e2ntecelor (ca \u201eUnde-s nasturii cu gauri triste?\u201c) suna hazos foc, iar actorii, \u00eentr-o foame insatiabila de improvizatie, fac toate poznele posibile, de la accentul semit al lui Ionut Caras p\u00e2na la barbatul \u00eembracat \u00een calugarita (Adrian Cucu). Nebunia se amplifica peste timpuri si straturi culturale, de vreme ce sotia \u00eel trateaza pe bolnavul Bolliac cu \u201eLazar, ridica-te si umbla\u201c, iar parola de razboi a soldatilor nu e alta dec\u00e2t \u201eMihai Maniutiu\u201c, directorul teatrului la care se joaca spectacolul. Si toate acestea se desfasoara sub ochii\u00a0 regizorului, st\u00e2nd calm \u00een sala din fata spectatorilor, pentru ca orice e susceptibil de o pozitie definita sau de statutul de cliseu sa devina pe loc subiect de deriziune. De altfel, \u00eentrebat din ce unitate face parte, Bolliac se mira, spulber\u00e2nd la patrat, o data \u00een plus, orice tip de coerenta: \u201eUnitatea? Poate dintre forma si continut!\u201c. Pe fondul acesta, tehnici intertextuale ca \u00een replica \u201eBoli, exact \u00een acelasi timp (subl. ns.), ce ai de g\u00e2nd sa faci?\u201c sau rasturnarea limbajelor \u00een scena de la tribunal, ca \u201eDosarul ei e mai curat ca roua diminetii\u201c, nu fac dec\u00e2t sa sporeasca hohotele de r\u00e2s la dimensiuni cosmice.<br \/>\nPrin forjarea polisemiei, prin amestecul savuros al tuturor genurilor, de unde nu lipseste nici macar corul de opera, spectacolul pare o joaca de bun-gust, de calitate extrem de fina, \u00een care publicul intra imediat \u00een atmosfera iar r\u00e2sul curge \u00een cascade.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Incontestabil, bijuteria recentelor \u201e\u00cent\u00e2lniri Gellu Naum\u201c, a fost spectacolul \u201eFlorenta sunt eu\u201c. Puse la cale de directorul teatrului, Mihai Maniutiu, asistat \u00eendeaproape de regizoarea Andreea Iacob si de directoarea artistica Stefana Pop-Curseu, evenimentul s-a dovedit deopotriva \u201eprietenos si excelent organizat\u201c, dupa cum au apreciat toti invitatii la ultima dezbatere din program. Timp de trei zile&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cine-este-exact-florenta\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Cine este exact Florenta?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[6702,6701,6703,6704,5235],"class_list":["post-9690","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-florenta-sunt-eu","tag-intalniri-gellu-naum","tag-zenobia","tag-marina-vanci-perahim","tag-spectacole-de-teatru"],"views":2665,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9690","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9690"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9690\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9690"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9690"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9690"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}