{"id":969,"date":"2010-01-13T23:11:55","date_gmt":"2010-01-13T21:11:55","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=969"},"modified":"2011-11-08T19:12:35","modified_gmt":"2011-11-08T17:12:35","slug":"amintiri-de-la-%e2%80%9eromania-literar%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/amintiri-de-la-%e2%80%9eromania-literar%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"Amintiri de la \u201eRom\u00e2nia literara\u201c"},"content":{"rendered":"

O vorba proasta sustine ca nimeni nu este de ne\u00eenlocuit: una si mai proasta, captusita cu un strat de cinism, pretinde ca gem cimitirele de oameni de ne\u00eenlocuit. Sub regim politic, dictonul acesta ia forma cincinala a \u201erotatiei cadrelor\u201c de la care doar dictatorul se sustrage: se considera singurul de ne\u00eenlocuit. \u00cen regim literar, rotatia cadrelor survine, pe cale oarecum naturala, odata cu schimbarea generatiilor. Schimbare ce nu tine at\u00e2t de v\u00e2rsta, c\u00e2t de mentalitate. Oricum ar fi, rotatia cadrelor sau schimbarea generatiilor sunt fenomene producatoare de nostalgii si melancolie. <\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

E si cazul \u201eRom\u00e2niei literare\u201c care, cum anunta directorul revistei, de la jumatatea lunii ianuarie 2010 va aparea \u00eentr-un nou \u201eformat\u201c. Schimbarea \u00eenfatisarii e un lucru normal, \u201ecare nu trebuie neaparat legat de personalitatea celor care o fac. Talentul si imaginatia redactorilor joaca, desigur, un rol \u00een felul \u00een care se prezinta o revista. \u00cen schimbare, sustine Nicolae Manolescu, decisiv e \u00eensa rolul cititorilor si al tehnologiei\u201c. Ma \u00eentreb imediat daca revista \u201eJunimii\u201c, \u201eConvorbiri literare\u201c, s-a supus acestui \u201erol decisiv\u201c al cititorilor de la 1865 care vor fi asteptat cu sufletul la gura sa vina Maiorescu si sa spuna \u201e\u00een laturi\u201c literaturii (poeziei) pe care ei tocmai o citeau. \u00cen realitate, \u00eentr-o revista ca aceea, rolul decisiv nu e al cititorilor, ci al celor care o fac: sub respectivul rol decisiv invocat de directorul actualei \u201eRom\u00e2nii literare\u201c se ascunde un populism de soiul vechii lozinci democratice \u201eclientul nostru, stap\u00e2nul nostru\u201c. Punerea schimbarii la remorca sau sub scutul onor publicului cititor e, \u00een acest domeniu, un mod naiv de nu si demagogic de a pune carul \u00eenaintea boilor. E adevarat ca nu doar potrivit filozofiei marxiste masele fac istoria, \u00eensa revistele le fac grupurile de scriitori, nu o data \u201e\u00een contra culturii de azi\u201c si \u00eempotriva maselor de cititori … Ceea ce nu \u00eenseamna nicidecum excluderea necesitatii \u00eennoirii: \u201eUn nou \u00abformat\u00bb, revine cu g\u00e2nduri mai bune, mai corect si mai onest directorul revistei, nu \u00eenseamna ruptura, ci o forma de continuitate subtila. Niciodata, \u00een cei 41 de ani, \u00abRom\u00e2nia literara\u00bb nu si-a modificat grafica titlului… Nemodificate au ramas rubricile, adica spectrul larg cultural al revistei. Si, desigur, numele redactorilor si ale colaboratorilor, care si-au trecut stafeta pe durata a doua sau trei generatii. Aceasta primenire fireasca s-a facut pe fondul celei mai stabile echipe redactionale din toata presa rom\u00e2neasca. Stabilitatea este cea care a asigurat continuitatea \u00een schimbarile inevitabile care s-au produs. De la \u00eenceput de tot a fost \u2013 redactor, redactor sef adjunct si director adjunct \u2013 Gabriel Dimisianu, care se retrage astazi, dupa ce mai bine de jumatate de secol \u00een care si-a legat viata de gemenele \u00abGazeta\u00bb si \u00abRom\u00e2nia literara\u00bb.\u201c Se mai retrag \u00een pragul schimbarii, dupa 20 de ani, Constanta Buzea si, dupa 38 de ani, Adriana Bittel. Ce spun acum, la despartire, oamenii cu rol decisiv \u00een facerea revistei? Gabriel Dimisianu scrie despre biruinta spiritului critic la \u201eRom\u00e2nia literara\u201c, un spirit tot mai \u00eencarcat de semnificatia unui \u201eact de rezistenta\u201c, daca nu chiar de opozitie la regim. Desi gruparea de critici decisiva pentru supravietuirea onorabila si onoranta a revistei n-a avut propriu vorbind un program, direct si dinainte fixate impresia de consens \u2013 scrie criticul \u2013 a rezultat din respectarea c\u00e2torva principii: orientarea cititorilor catre valorile reale, \u00eenscrierea acestor valori \u00eentr-o traditie ce vadeste si mentine \u201espiritul de corp al literaturii rom\u00e2ne, coerenta ei structurala\u201c, receptivitatea fata de cei ce vin si, printre cele mai importante, \u201espiritul de civilitate\u201c, respectarea punctului de program al lui Kogalniceanu dupa care va fi judecata \u201ecartea iar nu persoana\u201c scriitorului. N-a fost chiar mereu urmata aceasta indicatie a marelui pasoptist si unionist si nu o singura data, ci \u00een mai multe r\u00e2nduri. O autocritica, fie si \u00eentr-un moment festiv, se impune: \u201ePoate ca nu toti, \u00een toate \u00eemprejurarile au actionat \u00een acest spirit, dar \u00een cele mai multe da.\u201c Are dreptate dl Dimisianu: au fost asemenea \u00eemprejurari \u00een care nu s-a actionat \u00een acest spirit si \u00een care, vai, Kogalniceanu a fost uitat, iar \u00eendrumarea sa ignorata. Si nu doar \u00eenainte, ci si dupa, mai ales dupa 1989, c\u00e2nd libertatea de a interzice persoana si-a facut, \u00een c\u00e2teva r\u00e2nduri, de cap. Nu mai spun de \u201ecazul\u201c Paul Goma si alte \u201ecazuri\u201c, mai recente. De libertatea interzicerii si a tacerii s-a \u201ebucurat\u201c si Adrian Paunescu. \u00cendemnat imperativ \u00een paginile revistei sa \u201etaca\u201c, un poet de mare anvergura a fost tinut \u00eentr-un soi de carantina de \u201eRom\u00e2nia literara\u201c timp de 20 de ani, din’89 p\u00e2na acum, c\u00e2nd e invitat sa scrie un articol. A fost, desigur, o dovada flagranta a unei ridicole lipse de realism: cum sa-l faci sa \u201etaca\u201c pe poetul \u201eIesirii din soba\u201c?! \u00cen pofida ori datorita unor compromisuri ale persoanei (viata sub vremi nu e dec\u00e2t un lung sir de compromisuri necesare), marelui poet cu acest nume regimul trecut nu i-a putut \u00eenchide gura si, pe c\u00e2nd \u2013 vorba lui Mihai Beniuc \u2013 se auzea \u00eentrebarea \u201eE slobod sa mai c\u00e2nti \u00een Rom\u00e2nia?\u201c, Adrian Paunescu scria acest mare poem protestatar si instigator, valabil sub orice dictatura, inclusiv sub dictatura manipularii \u00een plina libertate: \u201eNoi, care ca lemne fusesem aruncati \u00een soba,\/ noi, care ca vreascuri, ca aschii si ca butuci,\/ noi, care ca flacara, noi care ca scrum si cenusa,\/ noi, care \u00eencalzeam \u00eentreg acest acordeon\/ al dumneavoastra,\/ noi, care ne vedeam linistiti de treaba\/ \u00een soba cuvenita fiecaruia sau unora dintre noi,\/\/ noi, care n-am protestat niciodata\/ (da, erau prea multi oameni, trebuia\/ sa fie cineva si lemn si vreasc si aschie si butuc)\/ noi care \u2013 tantos sau pravalit \u2013 hornul \u00eel\/ suiam cu fumul fibrei noastre,\/ noi care stiam\/ ca nu suntem lemne, nici vreascuri, nici aschii,\/ dar acceptam sa ne facem ca suntem,\/ noi care ne nascusem la fel\/ ca si gospodarii presupuselor odai cu sobe\/\/ deodata am \u00eenteles ca e vara\/ si ca \u00eesi bate cineva joc de noi,\/ cheltuindu-ne \u00een plina canicula.\/\/ Atunci, cu scaf\u00e2rliile, arse,\/ vaduvi si turbulenti, cioate \u00eenabusite,\/ arat\u00e2ndu-ne dintii sparti de jeratec,\/ am izbucnit din soba,\/ afara, afara,\/ \u00een presupusele dumneavoastra odai.\/\/ Unde sunteti, frigurosilor? Nici urma\/ de iarna, turture l\u00e2nga turture negru,\/ crengile adevaratilor copaci.\/ Ardeam \u00een sobe batjocoritoare …\u201c Invitat dupa trecerea celor 20 de ani de carantina sa scrie la \u201eRom\u00e2nia literara\u201c Adrian Paunescu scrie: \u201eAcum fix 20 de ani, \u00abRom\u00e2nia literara\u00bb scria: \u00abTaci, Adrian Paunescu\u00bb; n-am mai publicat niciun r\u00e2nd \u00een aceasta revista. Acum, redactia \u00eemi solicita sa scriu un articol pe tema \u00abEu si Rom\u00e2nia literara\u00bb. O fac. Draga Alex Stefanescu. Scriu cu amaraciune si bune urari.\u201c Dupa ce evoca momente semnificative din lupta cu puterea si cu cenzura, \u00eemprejurarile cooptarii lui de catre Geo Dumitrescu, pentru a contribui \u201esa facem \u201eRom\u00e2nia literara\u201c\u201e, poetul scrie: \u201eDificultatea construirii unei reviste cu ambitii de \u00aborgan\u00bb, cum se zice, nu e mica. Aceasta obsesie, de a pastra mereu echilibrul \u00eentre datoria fata de breasla scriitoriceasca \u00een genere si competitia valorilor literare probabil e vie si astazi, desi este probabil ca statutul revistei sa se fi schimbat, efortul pentru acest balet \u00eentre sindicalismul firesc si elitismul necesar nu e mai mic. Geo Dumitrescu ne chinuia, pur si simplu, sa \u00eentelegem ca trebuie lasat dreptul la cuv\u00e2nt si partii adverse. Nu \u00eentelegeam aceasta pozitie, atunci. Cu timpul, totusi, am devenit un partizan al acestei idei. Nici nu ma mai pot g\u00e2ndi ca ar putea fi altfel.\u201c Desigur, nu intra \u00een discutie \u201edreptul\u201c partii adverse de a… \u00eenjura. Recunosc\u00e2ndu-si, \u00een spirit autocritic (!), \u201egreseli mai vizibile\u201c dec\u00e2t ale altora la fel de proeminenti ca el, poetul noteaza cu amaraciune: \u201e…\u00eenca din primul numar al \u00abRom\u00e2niei literare\u00bb de dupa decembrie 1989, un articol anonim gazduit \u00een aceasta publicatie ma-njura nerusinat, de parca eu fusesem la putere, si striga la mine: Taci, Adrian Paunescu! Am si tacut. Am si vorbit de atunci \u00eencoace (…) Cu Nicolae Manolescu am avut \u00eentotdeauna o relatie buna. Atitudinea lui radical-negatoare, de dupa 1989, mi s-a parut nu numai nedreapta, dar si contrafacuta. O buna perioada el s-a straduit sa ma conteste. Va fi o grea povara pentru constiinta lui de om al adevarului \u00eemprejurarea ca a expediat, aiurea, activitatea mea literara de dupa 1989, \u00eentr-o fraza potrivit careia eu n-as mai fi scris nimic dupa revolutie. M-a durut si atitudinea criticului fata de literatii basarabeni \u00een frunte cu Grigore Vieru. C\u00e2nd Nicolae Manolescu \u00eesi va rec\u00e2stiga libertatea de a citi si-si va face timp sa vada ce a negat, as spera sa mai fiu \u00een viata si sa-l salut cu aceeasi dragoste si fraterna \u00eentelegere cu care l-am pastrat \u00eentr-un loc \u00eenalt al sufletului meu. Dar \u201eRom\u00e2nia literara\u201c si Uniunea Scriitorilor nu sunt numai ale lui…\u201c Sa facem totusi corectura de rigoare: N. Manolescu nu spune ca n-a mai scris nimic, ci doar ca dupa ’89 A. Paunescu n-a mai scris nimic valabil.
\nDe diverse feluri, cu regrete eterne si melancolii vremelnice, cu resentimente ireductibile si amaraciuni nevindecabile \u2013 amintirile din ancheta \u201eEu si Rom\u00e2nia literara\u201c pot produce prin \u00eenmultirea si adunarea lor la un loc, o carte \u00eentitulata \u201eAmintiri de la Rom\u00e2nia literara\u201c, tot at\u00e2t de pasionanta daca nu si importanta precum aceea a lui Iacob Negruzzi. Ea ar putea fi \u201estr\u00e2nsa\u201c de cel ce a detinut la \u201eRom\u00e2nia literara\u201c rolul similar, adica decisiv, al junimistului de odinioara la \u201eConvorbiri literare\u201c: nimeni altul dec\u00e2t dl Gabriel Dimisianu, criticul eminent care \u00eentr-un P.S. discret si decent \u00eesi anunta retragerea: \u201eAcest ultim numar din 2009 al \u00abRom\u00e2niei literare\u00bb este si ultimul \u00een care numele meu apare \u00een caseta redactionala. Am hotar\u00e2t sa ma retrag, dupa 41 de ani de prezenta.
\nAm fost \u00een toate echipele succesive ale redactiei, am alcatuit \u00eempreuna sumare saptam\u00e2na de saptam\u00e2na, peste doua mii. Este prea mult, orice s-ar spune. Voi reveni din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd \u00een paginile revistei, prin bunavointa actualilor mei colegi, ramasi la posturi. De pe acum le multumesc.\u201c Nu este vorba, asadar, despre o despartire, ci despre o re\u00eent\u00e2lnire: \u201eRom\u00e2nia literara\u201c pierde un redactor nepretuit si de ne\u00eenlocuit, dar c\u00e2stiga un colaborator pe c\u00e2t de prestigios, pe at\u00e2t de necesar \u00een aceste vremuri de criza. Ce se pierde c\u00e2nd ceva se c\u00e2stiga \u2013 este o cu totul alta discutie. \u00cen aceeasi nota melancolica, amortizata de umor si ironie, \u00eesi anunta retragerea aparenta si Adriana Bittel: \u201eDe la nr.1\/ 2010, lunga mea convietuire dinauntru cu \u201eRom\u00e2nia literara\u201c va lua sf\u00e2rsit. Voi trece de partea cititorilor. O m\u00e2hnire voi fi av\u00e2nd, fiindca dragul de meserie, experienta si competenta dob\u00e2ndite nu prea sunt pensionabile. Dar mult mai mult conteaza, c\u00e2nd ma uit la teancurile de colectii din cei 38 de ani, multumirea ca am facut si eu, poate, ceva trebuincios revistei. Si mai ales ca am petrecut bine.\u201c E de retinut si marturia lui Alex Stefanescu, criticul care, ca poetul Bacovia dupa ’44, \u00eesi vede \u00eemplinit visul, idealul: \u201eDeocamdata, vreau sa declar at\u00e2t: ca mi-am \u00eemplinit un vis secret \u2013 acela de a lucra la \u201eRom\u00e2nia literara\u201c mai multi ani dec\u00e2t \u00een alte locuri.\u201c Si a facut-o, visul i s-a \u00eemplinit. Ce mai urmeaza? Probabil amintiri de la \u201eRom\u00e2nia literara\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

O vorba proasta sustine ca nimeni nu este de ne\u00eenlocuit: una si mai proasta, captusita cu un strat de cinism, pretinde ca gem cimitirele de oameni de ne\u00eenlocuit. Sub regim politic, dictonul acesta ia forma cincinala a \u201erotatiei cadrelor\u201c de la care doar dictatorul se sustrage: se considera singurul de ne\u00eenlocuit. \u00cen regim literar, rotatia… Cite\u0219te mai mult »Amintiri de la \u201eRom\u00e2nia literara\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[550,124,482],"class_list":["post-969","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-adrian-paunescu","tag-nicolae-manolescu","tag-romania-literara"],"views":3177,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/969","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=969"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/969\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=969"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=969"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=969"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}