Cu siguranta, muzeele nu au fost, nicic\u00e2nd, \u00een trecut, at\u00e2t de importante pentru societate, asa cum sunt astazi. Desigur, gradul de importanta difera, de la tara la tara, dar, \u00een aproape fiecare caz \u00een parte, acesta este mai ridicat acum, dec\u00e2t \u00een urma cu cinci sau sase decenii si, \u00een mod evident, dec\u00e2t \u00een urma cu un secol. Deschiderea unui nou muzeu sau a unei noi expozitii muzeale, \u00een secolul trecut, ar fi putut atrage atentia presei doar daca de fata ar fi fost celebritatile vremii. Astazi, \u00eensa, chiar si fara vedete, un vernisaj poate sa devina interesant pentru media, pentru ca starul se afla \u00een spatele vitrinelor, \u00een lumina spoturilor care ascund ultravioletele si \u00eensotite de touch screen-uri hipersensibile.<\/p>\n
Povestea pe care vreau sa v-o spun astazi porneste, de departe, de pe celalalt mal al Atlanticului, unde, \u00eentr-unul dintre statele americane aflat \u00een celebra \u201ecentura a Bibliei\u201c (\u00een mare, statele din Sud – Estul Statelor Unite), un muzeu provincial deschidea, nu cu multa vreme \u00een urma, o expozitie despre furnici. Dupa cum se stie, furnicile i-au pasionat dintotdeauna pe oameni, nu doar pentru ca sunt omniprezente si pentru ca, \u00een copilarie, aproape fiecare dintre noi s-a jucat, \u00eentr-un fel sau altul, cu ele. Faptul ca furnicile sunt organizate social a constitut un subiect de cercetare pentru nenumarati entomologi. Admirate si detestate, deopotriva, v\u00e2nate si ocrotite, de unii si de altii, furnicile au ajuns sa fie subiectul unora dintre cele mai pasionante documentare difuzate de canalele de televiziune specializate. Nu doar dimensiunile lor, ci si, mai ales, modul lor de viata, le-a facut pe furnici sa para, mai degraba, simpatice, pentru artistii dedicati copiilor. Cu alte cuvinte, orice muzeu de stiinte naturale care se respecta are toate motivele sa organizeze o expozitie temporara despre viata furnicilor si sa aleaga drept public – tinta pe cei aflati la v\u00e2rsta copilariei sau chiar a pubertatii. \u00cempartirea furnicilor \u00een \u201eclase\u201c aminteste, oarecum, de societatea noastra, iar faptul ca, deasupra tuturor, se gaseste o \u201eregina\u201c face ca mintea multora sa zburde spre divele care acopera cu formele lor, mai mult sau mai putin planturoase, copertele revistelor pentru mai toate v\u00e2rstele postadolescentine.
\nExistau, asadar, toate premisele, pentru muzeul american sa repurteze un succes, prin organizarea unei expozitii despre furnici. Cum entomologii sunt oameni foarte seriosi, specialistilor americani li s-a parut foarte normal sa trateze, \u00een expozitie, absolut toate aspectele relevante despre viata furnicilor, reproducerea lor nefiind ocolita. Muzeul nu era, \u00eensa, vazut cu ochi foarte buni de o mare parte din comunitatea locala, scandalizata de faptul ca, \u00een nici o expozitie, specialistii nu \u00eencercau nici macar sa sugereze ca evolutionismul nu ar reprezenta dec\u00e2t una dintre explicatiile vietii actuale pe Pam\u00e2nt, \u00een conditiile \u00een care bisericile locale continua sa gaseasca explicatii \u201estiintifice\u201c despre data exacta la care Dumnezeu a facut lumea si despre v\u00e2rsta la care s-a sav\u00e2rsit Adam. Cu alte cuvinte, comunitatile protestanta si neoprotestante locale erau, deja, satule de ceea ce ele considerau a fi fanteziile muzeografilor despre istoria vietii pe Pam\u00e2nt si despre neprezentarea, \u00een muzeu, a teoriei creationiste, considerata drept o \u201ealternativa\u201c legitima la cea evolutionista. Faptul ca pustimea americana se arata interesata de modul \u00een care furnicile procreeaza li s-a parut, deja, prea mult. Liderii informali ai societatii locale au protestat, energic, \u00een fata conducerii muzeului, acuz\u00e2ndu-i pe specialisti ca, prin expozitia lor, nu fac altceva dec\u00e2t sa \u00eei \u00eempinga pe tineri pe calea depravarii si dezmatului sexual, st\u00e2rnindu-le pofte … animalice. Pusi \u00een fata perspectivei de a pierde sponsorizarile locale, muzeografii s-au vazut nevoiti ca, \u00een ultima sala a expozitiei, precum si prin niste texte tiparite si puse la dispozitia publicului, sa anunte vizitatorii ca expozitia nu urmareste, \u00een nici un fel, sa recomande debutul vietii sexuale \u00eenainte de casatorie sau sexul \u00een afara cadrului legal constituit al familiei crestine!
\nSpiritele s-au calmat si viata a reintrat \u00een normal. Expozitia a avut un succes imens, mai ales, \u00een r\u00e2ndul minorilor, care s-au bulucit la portile muzeului, pentru a studia, mai \u00eendeaproape, obiceiurile sexuale ale furnicilor…
\nMa g\u00e2ndeam la toate aceste lucruri, admir\u00e2nd (da, acesta este cuv\u00e2ntul: admir\u00e2nd) cozile din fata Muzeului National de Istorie Naturala \u201eGrigore Antipa\u201c, de dupa recenta redeschidere a lacasului, pentru publicul larg.
\nFac\u00e2nd abstractie de muzeele intens promovate turistic, asa cum sunt cele adapostite \u00een complexul Peles ori cele de la Bran sau, partial, Muzeul bucurestean al Satului, \u00een toata tara, cele mai vizitate muzee ram\u00e2n cele de stiinte ale naturii. Desigur, acestea sunt cele mai atractive pentru copii si, odata cu ei, la muzeu ajung si adultii. Lumea \u00eenconjuratoare are, mereu, taine de descifrat, iar muzeele de stiinte ale naturii reusesc sa gaseasca, cel mai adesea, modalitati de a se adresa fiecarui segment de v\u00e2rsta sau de pregatire, potrivit nivelului acestuia de \u00eentelegere. Plasarea Muzeului \u201eAntipa\u201c sau a Complexului Muzeal de Stiintele (sic) Naturii de la Constanta, cu celebrele sale Acvariu si Delfinariu, pe locuri fruntase \u00eentre cele mai vizitate muzee rom\u00e2nesti sunt, din aceasta perspectiva, lucruri firesti. Las\u00e2nd la o parte exceptiile de genul Luvru, Muzeul Britanic, Uffizi, Prado s.a.m.d., situatia este aceeasi, peste tot, \u00een lume. Tocmai din acest motiv, dar si pentru ca tehnologia actuala o permite, muzeele de stiinte ale naturii s-au aflat, \u00eentotdeauna, \u00een v\u00e2rful de lance al inovarii \u00een muzeotehnica. Nu \u00eent\u00e2mplator, diorama – folosita, astazi, si \u00een alte tipuri de muzee – a fost inventata de un muzeograf naturalist, genialul Grigore Antipa. Schimbarile din muzeele mici si mari ale lumii \u00eencep dinspre departamentele specializate \u00een istoria tehnicii si a stiintelor exacte, precum si a celor de stiinte ale naturii. Faptul este observabil, deopotriva, la Paris, la Washington D.C., la Barcelona, Bruxelles, Lisabona sau Budapesta.
\nMuzeul bucurestean era, de multa vreme, unul \u00eembatr\u00e2nit. Muzeografi din \u00eentreaga lume veneau \u00een Rom\u00e2nia ca sa vada cum se facea muzeografie pe vremea bunicilor. La vremea deschiderii sale, \u00een 1910, a fost, \u00eentr-adevar, unul revolutionar. Era unul dintre cele mai moderne muzee europene – si acest lucru \u00eel datoram, fara discutie, personalitatii extraordinare a lui Grigore Antipa, un om care a \u00eenteles sa dea cercetarii stiintifice o finalitate educationala si culturala, valorific\u00e2nd-o \u00eentr-un muzeu. Dupa al Doilea Razboi Mondial, c\u00e2nd locul lui Antipa a fost luat de Mihai Bacescu, nu doar discipolul maestrului, ci si, ca si el, o personalitate unanim apreciata \u00een lumea muzeelor, si expozitia permanenta a fost \u00eennoita. Conceptia evolutionista trebuia sa \u00eesi gaseasca locul sau \u00een muzeu. A fost meritul echipei coordonate de academicianul Bacescu \u00een a gasi calea de a explica aceasta conceptie fara a apasa prea mult pe stridenta pedala a propagandei materialiste, promovate de noul regim. Expozitia, \u00eensa, nu s-a mai modificat, substantial, dupa 1989. Schimbarea ei, radicala, era mai mult dec\u00e2t necesara. Muzeul \u201eAntipa\u201c ajunsese, \u00een 2008, un fel de muzeu al muzeografiei interbelice, \u00een domeniul stiintelor naturale. \u00cen situatia \u00een care mai toate muzeele europene de profil se \u00eennoisera, \u00een ultimul sfert de veac, ceva trebuia facut si la Bucuresti.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cu siguranta, muzeele nu au fost, nicic\u00e2nd, \u00een trecut, at\u00e2t de importante pentru societate, asa cum sunt astazi. Desigur, gradul de importanta difera, de la tara la tara, dar, \u00een aproape fiecare caz \u00een parte, acesta este mai ridicat acum, dec\u00e2t \u00een urma cu cinci sau sase decenii si, \u00een mod evident, dec\u00e2t \u00een urma… Cite\u0219te mai mult »Viata sexuala a furnicilor vs. \u201eGrigore Antipa\u201c (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[6698],"class_list":["post-9684","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-muzee-din-lume"],"views":4163,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9684","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9684"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9684\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9684"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9684"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9684"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}