{"id":9674,"date":"2011-11-10T14:46:15","date_gmt":"2011-11-10T12:46:15","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9674"},"modified":"2011-11-10T14:47:01","modified_gmt":"2011-11-10T12:47:01","slug":"eminescu-ultima-zi-la-%e2%80%9etimpul%e2%80%9c-9","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/eminescu-ultima-zi-la-%e2%80%9etimpul%e2%80%9c-9\/","title":{"rendered":"Eminescu: ultima zi la \u201eTimpul\u201c (9)"},"content":{"rendered":"

Atentate politice revendicate<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

Afacerea S\u00e2n Marin \u2013 N. Blarenberg s-a petrecut la sf\u00e2rsitul lunii mai 1882 si a facut v\u00e2lva \u00een iunie, c\u00e2nd Eminescu se afla la mare. Poetul nu cunoaste, deci, lucrurile \u00een mod direct. Brigadierul S\u00e2n Marin l-a palmuit pe N. Blarenberg la Sosea, la mijloc fiind o femeie, sora brigadierului, care a pretins ca ilustrul personaj a jignit-o. Lucrurile sunt destul de \u00eenc\u00e2lcite; a urmat un proces rasunator, pe t\u00e2narul brigadier apar\u00e2ndu-l, \u00eentre altii, Gr. Paucescu (redactorul de la \u201eTimpul\u201c amintit aluziv de catre \u201eTelegraful\u201c) \u2013 si Grigore Ventura care a cerut \u201ecircumstante usuratoare\u201c \u2013 ce se vor acorda acuzatului (de ele vorbise si Eminescu). De vreo medaliere a lui S\u00e2n Marin \u00een timpul procesului, \u00eensa, nu credem ca poate fi vorba; ziarele si \u201eMonitorul oficial\u201c, c\u00e2t ne-a fost \u00een putinta a le cerceta, nu dau o asemenea informatie. \u00centr-adevar, de unde va fi scos Eminescu medalierea si \u00eenaintarea \u00een grad a t\u00e2narului brigadier? Este limpede, cred, ca cineva \u00eei da informatii cu g\u00e2nd sa-l compromita. Foarte galagiosi, prietenii si rudele lui S\u00e2n Marin au lucrat, \u00eentr-adevar, intens pentru liberali \u00een recentele alegeri din aprilie 1883 \u2013 lucru verificabil prin presa.
\nAfacerea Arghiropol-Pherekides este, \u00een schimb, recenta, incidentul s-a petrecut \u00een aprilie 1883, \u00een timpul alegerilor, iar procesul este pe rol. \u00centreaga chestiune o gasim dezbatuta \u00een \u201ePoporul\u201c lui N. Bassarabescu, si vom cita pentru a se vedea sursa de \u201einspiratie\u201c a lui Eminescu \u2013 si pentru a contura cel putin \u00een linii largi relatia sa cu N. Bassarabescu \u00een aceasta perioada.
\nPalmuirea de la teatru<\/strong>
\n\u201eUn individ este depus la Vacaresti prin mandat al judecatorului de instructie de pe l\u00e2nga tribunalul Ilfov, fiindca a palmuit pe un alt individ, alaltaieri seara, \u00een fata birtului Broft. Autorul e d-nul Arghiropol, fost secretar la legatiunea din Paris, iar pacientul este actualul ministru ce reprezinta Rom\u00e2nia la Paris, dl. M. Pherekyde. Dupa cum ni se relateaza noua lucrurile, iata ce \u00eemprejurare a motivat agresiunea de care a ajuns sa sufere obrazul onorabilului ministru al Rom\u00e2niei la Paris. D. Arghiropol a fost numit acum un an, de catre guvernul din Bucuresti, secretar de legatiune la Paris, fara stirea si \u00eenvoirea d-lui Pherekyde, seful zisei legatiuni. O neatentie, o necuviinta din partea ministrului de externe din Bucuresti, recunoastem bucuros si blamam aceasta procedare ca o dispozitiune neuzitata mai cu seama \u00een sfera pentru care era desemnat d. Arghiropol \u2013 \u00eensa de care acesta nu putea fi c\u00e2tusi de putin vinovat. Prezent\u00e2ndu-se, dar, la postul sau, d. Arghiropol este primit foarte aspru si \u00een modul cel mai umilitor, \u00eensa el nu face caz de aceasta, si ram\u00e2ne la postul sau. D. Pherekyde, vaz\u00e2nd ca prin modul \u00een care l-a primit nu poate sa se debaraseze de secretarul neagreat, recurge la alt mijloc: acela de a-l denigra cu calificatiunile cele mai odioase, am putea spune chiar infamante, tax\u00e2ndu-l de escroc si \u00eentretinut de femei; si pe baza acestui raport confidential obtine revocarea sa. Afla despre aceasta d. Arghiropol si \u00eendata \u00eei trimite martori spre a-l obliga sa probeze ca este adevarat ce a afirmat oficial \u2013 sau \u00een caz contrar, a-i da domnul Pherekyde reparatiunea prin arme. \u00censa d. Pherekyde refuza si una si cealalta, puindu-se sub egida autoritatii sale ministerial.
\n\u00cen fata acestui refuz, calomniatul Arghiropol contine orice m\u00e2nie spre a nu da la Paris ur\u00e2tul spectacol al maltratarii reprezentantului Rom\u00e2niei de catre un conational al sau, si poate chiar judec\u00e2nd greutatea raspunderii pentru un atac \u00eendreptat asupra-i pe timpul c\u00e2t si \u00een locul unde \u00eesi exercita \u00eenaltele sale functiuni. Se \u00eent\u00e2mpla, \u00eensa, ca, de alegeri, guvernul \u00eesi recheama la Bucuresti pe toti votantii sai din strainatate, si vine si d. Pherekyde ca unul ce intra \u00een aceasta categorie. \u00cen acelasi timp, d. Arghiropol vine la Bucuresti si, dupa cum se sustine, \u00eent\u00e2lnind pe ofensatorul sau pe trotuar, \u00eel abordeaza \u00een acesti termeni: \u201e\u2013 D-le, va \u00eentreb si aici, unde nu sunteti \u00een exercitiul functiunii d-voastre, staruiti a mentine calomniile ce le-ati scris \u00een privinta mea, sau \u00eemi dati reparatiunea cuvenita?\u201c La acestea,
\nd. Pherekyde raspunde: \u00ab\u2013 Nu am nici o socoteala sa-ti dau\u00bb \u2013 si voieste sa treaca \u00eenainte, \u00eensa adversarul sau, apuc\u00e2ndu-l repede de piept si scutur\u00e2ndu-l cu forta, \u00eei zice: \u00ab \u2013 Atunci esti un mizerabil calomniator care nu merita alt dec\u00e2t palmuirea!\u00bb
\nSi, \u00eentr-adevar, \u00eei aplica repede c\u00e2teva perechi de palme care \u00een argo al agresorilor poarta ciudatul nume de TASMALE.
\nPolitia a pus \u00eendata m\u00e2na pe d\u00e2nsul si l-a arestat, dupa care Parchetul l-a si depus la Vacaresti. Excesul de zel al Parchetului este \u00een acest caz prea evident, si arata ca pentru un favorit al zilei se \u00eenfr\u00e2nge orice lege, numai spre a-l satisface. D-nul Pherekyde aici, la Bucuresti, nu mai era dec\u00e2t un simplu particular, ca si agresorul sau, si prin urmare nu era \u00een drept politia judecatoreasca sa proceada fata cu acesta \u00eentr-alt fel de cum ar fi procedat catre unul ce ar fi atacat pe un simplu muritor dizgratiat de guvern.
\nAminteasca-si cineva, \u00eentr-adevar, cazul calcarii de la tipografia Poporului, c\u00e2nd fratii S\u00e2n Marin, cu cumnatul lor Stoicescu, constituiti \u00een banda, venira sa ameninte cu moartea pe dl. N. Bassarabescu, directorul acestei foi, daca nu va retracta calificatiunile meritate, date de \u00abPoporul\u00bb atentatului de la Sosea: caz \u00een care, cu toate ca legea prescria pedeapsa p\u00e2na la doi ani, reclamatiunea
\nd-lui. Bassarabescu fuse trimisa \u00een der\u00e2dere la judecatorul de pace \u2013 si se va vedea simtam\u00e2ntul de justitie care guideaza administratia rosetto-bratiana: se va vedea adica cum legea pentru favorit este mama partinitoare, \u00een vreme ce pentru adversar este ciuma persecutoare. Orice s-ar obiecta \u00een cazul de fata, nu este un cuv\u00e2nt ca, pentru calitatea de ministru a cuiva, urmeaza sa sufere \u00een tacere dezonoarea altcineva, si prin urmare declaram ca depunerea la Vacaresti a d-lui Arghiropol este un abuz de putere, condamnabil din toate punctele de vedere.\u201c
\n(\u201ePoporul\u201c,\u00a0 Buc., 2 (1883), nr. 378. apr. 23-24-25, p. 3<\/p>\n

Relatia dintre cete doua evenimente a fost facuta, asadar, \u00een \u201ePoporul\u201c lui N. Bassarabescu de unde a fost preluata si accentuata \u00een \u201eTimpul\u201c. Chiar comparatia: \u201elegea pentru favorit este mama partinitoare \u00een vreme ce pentru adversar este ciuma persecutoare; pentru un favorit al zilei se \u00eenfr\u00e2nge orice lege, numai spre a-l satisface\u201c \u2013 devine, \u00een \u201eTimpul\u201c: \u201ePrin urmare, nu natura faptelor comise determina instinctele generale de iertare ale M. Sale, ci deosebirea \u00eentre victimele acestor fapte. Unde cearta e de lana caprina, suntem aspri; e vorba numai ca rom\u00e2nul, si mai cu seama boierul rom\u00e2n, sa nu afle dreptate \u00een tara asta. Pherekyde trebuia satisfacut, Blarenberg, nu.\u201c
\n\u201ePoporul\u201c urmareste p\u00e2na \u00een amanunte afacerea Arghiropol \u2013 Pherekyde, d\u00e2nd asemenea stiri: \u201eAfacerea (…) a venit \u00eenaintea camerei de acuzare si \u00eenaintea tribunalului de Ilfov. Am\u00e2ndoua l-au ras pe cel mai slab, cea dint\u00e2i resping\u00e2ndu-i cererea de a fi eliberat pe cautiune, cel de-al doilea condamn\u00e2ndu-l la un an de \u00eenchisoare corectionala…\u201c (11-12 mai 1883). Procesul s-a petrecut, asadar, chiar \u00een ajunul zilei de 10 mai; exista, deci, o condamnare \u00eempotriva lui Arghiropol \u2013 si un cuantum de pedeapsa efectuata, astfel \u00eenc\u00e2t se putea acorda gratierea suveranului; \u201eTelegraful\u201c \u00eel acuza pe nedrept pe Eminescu de necunoastere a realitatii.
\nTot \u201ePoporul\u201c este acela care va prelua amplu editorialul eminescian din \u201eTimpul\u201c, 15 mai 1883, \u00een partea care-l interesa. N. Bassarabescu nu-i va raspunde, \u00eensa, \u201eTelegrafului\u201c din 20 mai care gasise neadevarurile semnalate si de noi. Se pare ca \u201ePoporul\u201c este multumit cu armatura teoretica eminesciana privind dreptul de gratie. Din pacate, colectia \u201ePoporului\u201c este incompleta la Biblioteca Academiei si nu putem urmari \u00een toate articulatiile acest complex polemic. Stim doar ca numitul Arghiropol face parte din lungul sir de rude ale lui I. L. Caragiale. Mai stim ca Eminescu obisnuia, uneori, sa ia apararea prin presa unor prieteni. Al. Ciurcu \u00eensusi va marturisi ca poetul l-a ajutat \u00eentr-un lung si greu proces din 1882, si va cita articolul poetului din \u201eTimpul\u201c (marturie foarte pretioasa privind paternitatea eminesciana a articolului respectiv). Am putea crede, la prima vedere, ca poetul s-a angajat \u00eentr-o polemica de circumstanta, leg\u00e2nd de cazul Pietraru alte cazuri apropiate. Din aceasta perioada dateaza, \u00eensa cunoscuta sa scrisoare:
\n\u201eDomnule Maiorescu,
\nIeri, sosind Fagarasanu de la Galati, nu am fost de loc la redactie. Numai asa se poate esplica cum s-au strecurat articolul infect al lui Bassarabescu. Azi am declarat ca ma retrag de la \u00abTimpul\u00bb daca nu se va face o deplina si sincera retractare a acelor siruri injurioase. D. Paucescu a fost \u00eensarcinat sa stilizeze aceasta retractare. Nu am stiut absolut nimic despre existenta acestui articol, care n-a fost comunicat nimanui si trimis \u00een modul anonim \u00een care acest individ continua a-si trimite insanitatile la \u00abTimpul\u00bb. Al d-voastra supus, M. Eminescu.\u201c<\/p>\n

Scrisoarea este din 2 iunie 1883, si se refera la un violent articol antimaiorescian publicat \u00een \u201eTimpul\u201c (criticul trecuse, sa nu uitam, de partea liberalilor \u00een alegerile din aprilie 1883, constituind, \u00eempreuna cu gruparea junimista, ceea ce s-a numit \u201eopozitia miluita\u201c). Articolul venea, \u00eensa, dupa un altul, foarte calm, teoretic, cu accente si inflexiuni eminesciene, \u00een care i se contesta lui Titu Maiorescu dreptul de a se considera exponentul conservatorilor din Rom\u00e2nia. Prin \u201ebresa\u201c facuta de acest prim text, N. Bassarabescu a introdus \u201einsanitatile\u201c sale. Colaborarea redactorului de la \u201ePoporul\u201c la \u201eTimpul\u201c \u00eel va face, pe Eminescu, sa-si redacteze chiar demisia catre Lascar Catargiu, presedintele Partidului Conservator:
\n\u201eDomnule President,
\nAflu cu parere de rau ca, fara ca eu sa fi fost \u00eentrebat macar, d. N. Bassarabescu redactorul poate prea cunoscut al foii \u00abPoporul\u00bb, colaboreaza \u00een mod regulat la redactia \u00abTimpului\u00bb. Permiteti-mi a va declara ca mie unuia nu mi-e \u00eenca cu totul indiferent cu cine \u00eempartasesc onoarea de-a colabora la una si aceeasi publicatiune. Am fost pururea \u2013 nenumarate coloane de sapte ani ale \u00abTimpului\u00bb o dovedesc \u2013 \u00een contra acelor scriitori cari cred a se putea dispensa si de talent, si de cunostinte, si de idei, numai daca vor vorbi \u00eentr-un mod incalificabil de persoana Regelui, p\u00e2na \u00een momentul c\u00e2nd m\u00e2na monarhului semneaza \u2013 cu dispret \u2013 vreun decret de decorare sau de numire \u00een functie. E lesne de \u00eenteles ca nu pot primi solidaritatea cu asemenea pene, oric\u00e2t de mare ar fi \u00eendealtminterelea credinta mea \u00een principiile conservatoare. Av\u00e2nd parerea de rau a va declara ca, \u00een asemenea conditii mi-e peste putinta de-a mai colabora la \u00abTimpul\u00bb, va rog sa binevoiti a primi \u00eencredintarea totodata ca hotar\u00e2rea mea nu-mi altereaza nici credinta \u00een principiile conservatoare, nici \u00eemputineaza respectul pe care vi-l datoresc. M. Eminescu.\u201c<\/p>\n

Aceasta scrisoare-demisie este datata \u201eBucuresti, 15 februarie 1883\u201c, si stim ca Eminescu se internase, pentru scurt timp, \u00een februarie 1883, \u00een spital. Defectiunile de la \u201eTimpul\u201c cu intruziunea unor pene ziaristice straine \u00een campaniile ziarului conservator dateaza, asadar, din primavara lui 1883; \u00een mai-iunie se va crea situatia de criza. Este mai mult ca sigur, omeneste judec\u00e2nd lucrurile, ca \u00een editorialul din 15 mai 1883 N. Bassarabescu si-a introdus, pe armatura teoretica a lui M. Eminescu, exemplele care-i conveneau. O putea face chiar \u00een tipografie, intervenind \u00een spalt. Poate ca lui Eminescu i s-a ceru \u2013 dupa modelul din amintirile lui Caragiale sau Stefanelli \u2013 numai \u00eenceputul articolului, restul fiind completat \u00een redactie. Poate ca poetul a fost chiar convins sa scrie \u00eensusi, d\u00e2ndu-i-se informatii false.
\nDesigur, \u201eTimpul\u201c nu raspunde \u201eTelegrafului\u201c, care de la 20 mai \u00een sus \u201ejubileaza\u201c, atac\u00e2nd continuu, furibund: \u201eNici nu stim daca trebuie sa-i mai luam \u00een serios pe cei de la \u201eTimpul\u201c, \u00eentr-at\u00e2t sunt de mari nepriceperile, ca sa nu zicem altfel, pe care le scriu (…) O veche zicatoare rom\u00e2neasca zice ca atunci c\u00e2nd Dumnezeu vrea sa piarda pe om \u00eei ia mai \u00eent\u00e2i mintile. Numai astfel ne putem esplica… Dealtfel, nici un om cu mintile \u00eentregi nu poate sa scrie asemenea lucruri…\u201c (articol din 17 iunie 1883) etc.
\nHaiducii politici<\/strong>
\nSe \u00eent\u00e2mpla, \u00eensa, ca exista si un ziar, \u201eBinele public\u201c, care ia apararea lui Eminescu \u00een aceasta grea polemica privind gratierile din mai 1883. \u00centr-adevar, ram\u00e2nea necomentat cu totul cazul Pietraru, care-l interesa at\u00e2t de mult si at\u00e2t de personal pe Eminescu. Ei bine, foaia lui Guna Vernescu va prelua exact acest caz, \u00een editorialul din 3 iunie. Citam amplu, mai ales pentru informatiile pe care le gasim \u00een acest articol:
\n\u201eEra un moment c\u00e2nd ministerul Ion Bratianu se clatina serios si se simtea \u00een ajunul caderii. Atunci, ca printr-un efect magic, ca printr-o masinarie de teatru, totul se schimba \u00een c\u00e2teva ore. Ce se \u00eent\u00e2mplase? \u00centr-una din zile, la Camera deputatilor, pe la sf\u00e2rsitul sedintei, garda se ridicase \u00een mod neobisnuit de la intrare, sergentii politiei fura trimisi dupa trasuri, primul ministru iesise singur \u2013 si unul dintre functionarii sai de la finante, Ion Pietraru, cu un cutit de la bucatarie \u00een m\u00e2na, sa zice ca \u00eencercase a-l asasina. Telegramele zburara \u00een toate partile Si felicitari sosira din tara si din strainatate, pentru norocita scapare c-o singura zg\u00e2rietura. Compatimirea fu escitata, manifestare cu massalale se organiza, situatiunea se schimba \u2013 iar d. Ion Bratianu se putu da martir pentru patrie. Pietraru, dus la politie, fu tractat cu toate onorurile cuvenite. Se \u00eencercara a-l face scapat, sub pretext ca e nebun sau maniac politic, dar medicul legist, ne\u00eenteleg\u00e2nd sau nevoind sa \u00eenteleaga vointa celor de la putere, constata ca Pietraru era \u00een toata firea, mai ales c\u00e2nd sustinea ca tentativa o meditase de mai multe zile si ca voise s-o faca.
\n\u00cen treacat putem astazi aminti ca acel medic legist peste c\u00e2tiva ani si-a primit izbirea ce merita pentru ca nu patrunsese intentiunea cu care se \u00eent\u00e2mplase fiorosul eveniment.
\nDesi avea aparinta unei \u00eenscenari, totusi faptul fu exploatat ca arma contra opozitiunii de catre guvern si organele-i oficioase. Pe c\u00e2nd afacerea se stramuta de la un judecator instructor la altul (si multi din ei nici n-au mai ramas \u00een magistratura), organul d-lui Rosetti se silea a \u00eempleti asupra asasinatului politic tot felul de utopii, iar foita pamfletara a politiei amesteca pe toti cei din opozitiune \u00een marele complot al lui Pietraru, secondat de diaconul C\u00e2rlova si de fostul revizor Patescu, care avusese grija cu c\u00e2teva zile mai nainte a trimite manifeste si proclamatiuni sforaitoare catre ziare si particulari prin concursul binevoitor al postei guvernului. Ne aducem \u00eenca bine aminte de rechizitoriul d-lui procuror general, c\u00e2nd procesul se dezbatea \u00eenaintea curtii de jurati. D-sa lasa a se \u00eentelege ca marele complot fusese organizat de beizadea Grigore Sturdza si afirma ca viitorul va da pe fata pe adevaratii promotori ai crimei.
\nCeea ce atunci era viitor, astazi este prezent: fie-ne dar permis a cerceta putin lucrurile \u00een urma celor \u00eent\u00e2mplate de-atunci \u00eencoace. Condamnati de juri, Pietraru-Patescu-C\u00e2rlova fura trimisi la ocne, unul pentru toata viata, ceilalti pe timp de 20 si 5 ani. Dupa trecerea de abia un an-doi, d-l Rosetti se g\u00e2ndi la martirii d-sale, si ce vazuram? \u00cencepu mai \u00eent\u00e2i a propune prin ziarul oficios ca \u00eenchiderea t\u00e2lharilor \u00een puscarii e contra libertatii si umanitatii. Puscariile, zicea d-sa, sunt o sucursala a iadului modern; bietii t\u00e2lhari n-au aer curat, n-au palate si gradini, n-au biblioteci si cabinete de lectura. Dupa aceea vazuram pe unul din fiii d-lui Rosetti vizit\u00e2nd ocnele, st\u00e2nd de vorba cu martirii t\u00e2lhari, d\u00e2ndu-le consilii si sperante duioase, \u00eendata dupa aceea vazuram \u00eencercarea arestatilor de la Telega a voi sa scape, cetiram \u00eenfocata aparare ce le facea ziarul \u00abRom\u00e2nul\u00bb, spun\u00e2nd ca aveau dreptul sa se \u00eencerce a scapa, caci dulce e libertatea (si anarhia!), ascultaram chiar insultele cu care napadea pe soldatii care, voind a-si face datoria, fusesera macelariti de t\u00e2lhari.
\nAm citit \u00eensa si ceva mai semnificativ. Trad\u00e2ndu-si cugetarea (care era de-a face scapat pe faimosul asasin) organul oficios scuza pe Pietraru si-l achita cu desav\u00e2rsire zic\u00e2nd: \u2013 Ce fel? Alaturi cu vinovati pentru crime ordinare sunt detinuti si arestatii politici, de exemplu Pietraru, care, \u00eentr-un moment de nebunie, crez\u00e2nd c-aduce servicii patriei sale, ridica m\u00e2na asupra unui ministru? Aceasta nu \u00eenseamna dec\u00e2t dorinta de-a prezenta pe Pietraru sau ca nebun, sau ca mare patriot animat de \u00eenalte simtaminte politice. Iarasi \u00een treacat putem \u00eenregistra ca Pietraru si ceilalti complici ai lui \u2013 \u00een loc de-a fi pusi la lucrul greu al ocnei, se bucurara de toate favorurile puterii, fusera tractati ca niste coconasi, ca scriitori de cancelarie, ca impiegati iubiti de potentatii zilei.
\nAceasta se petrecea \u00een vara anului trecut. De-atunci \u00eencoace, \u00een cele 9 luni trecute, avuram a constata si alte \u00eemprejurari semnificative. Beizadea Grigore Sturdza, care odinioara \u00eesi daduse aerul de opozant si cap de partida scot\u00e2nd \u00abDemocratia nationala\u00bb, trecu \u00een tabara guvernului. Dintre scriitorii importantului sau organ, unul fu gasit bun pentru redactia \u201eRom\u00e2nului\u201c, altul fu \u00eensarcinat a edita o foita de propaganda care, ca si beizadea Grigore Sturdza, \u00eencepu prin opozitie spre a ajunge la servilism catre dualitatea Rosetti-Bratianu. \u00cen timpul alegerilor, beizadeaua Grigore Sturdza, autorul vestitei petitiuni din lasi prin care se cerea \u00eenfiintarea pedepsei cu moartea, acela \u00eentr-ale carui case se tinuse \u00eentrunirea, fu candidat guvernamental la lasi, prezentat, sustinut si ales de comitetul partidei rosii \u2013 sau mai bine de agentii administratiunii. Mai mult \u00eenca. Cu ocazia zilei de 10 Mai vazuram ca Patescu si C\u00e2rlova fura gratiati de restul \u00eenchisorii, iar pedeapsa lui Pietraru fu redusa la 10 ani, negresit dupa dorinta si initiativa lui Ion Bratianu, caci \u00een starea de vizirat sub care ne aflam nici ca e permis a banui cineva ca gratierea s-ar fi facut fara expresa vointa a primului-ministru.
\nSi acum \u00eentrebam, fara alt comentariu: opozitiunea sau guvernul dispusese de functionarii Pietraru si Patescu spre a-i \u00eendemna sa plasmuiasca manifeste sforaitoare, sa ia cutitul si sa-si dea aere de haiduci politici? Opozitiunea \u2013 sau guvernul i-a \u00eendemnat sa atace, le-a luat apararea si i-a gratiat? Sa nu vi se para ca aici e \u00eenalta clementa, ca reducerea pedepsei lui Pietraru nu \u00eenseamna gratiere. M. Sa Regele nici nu s-ar fi g\u00e2ndit la asemenea individe si, fiindca \u00eemprejurarea privea pe primul consilier, cuviinta si demnitatea (despre care nu d-nii Rosetti-Bratianu pot da lectiuni suveranului) nu l-ar fi lasat sa ia initiativa unei asemenea gratieri.
\nApoi, daca serioasa ar fi fost tentativa, negresit ca s-ar fi considerat din punctul de vedere al moralitatii si al exemplului. D-nul Ioan Bratianu putea sa intre \u00een sufletul d-sale de atentator, dar nu putea, prin astfel de gratieri, sa \u00eencurajeze atentatul de omor \u2013 si chiar omor\u00e2rea oamenilor politici. \u00cen fine, precum ni s-a realizat banuiala \u00een anul trecut, c\u00e2nd ziceam ca nu ar fi de mirare sa auzim \u00een cur\u00e2nd de gratierea lui Pietraru si a complicilor lui, cine poate afirma ca iarasi \u00een cur\u00e2nd el nu va fi \u2013 sau facut scapat prin evadare, sau gratiat pe deplin?! \u2013 Si atunci, omul care nu mai avea nimic de pierdut, care prin urmare era \u00een stare sa primeasca orice propuneri, fie c\u00e2t de degradatoare, functionarul ministerului de finante al lui Ioan Bratianu \u2013 ori va gasi o functiune grasa la monopol, la vinuri, la spirtoase, \u00eentr-un unghi departat al tarii unde nimeni nu-l cunoaste, mai cu seama schimb\u00e2ndu-si numele \u2013 ori va pleca \u00een strainatate ca sa traiasca linistit cu fondurile ce trebuie sa-i fi asigurat aceia care l-au \u00eendemnat sa joace rolul ce-l cunoastem.
\nAstfel, istoria va scrie (si cu ce seriozitate!) ca d. Bratianu Ioan at\u00e2t s-a jertfit pentru patrie \u00eenc\u00e2t a trebuit sa \u00eenfrunte chiar cutitul asasinilor! Milioane pentru asemenea virtuti cetatenesti, milioane multe si… mentinerea la putere \u00eendelunga si cu orice pret.
\n(\u201eBinele public\u201c, Buc.. 15 (1883), nr. 147(1214), iun. 3, p. 1).<\/p>\n

Acest text din \u201eBinele public\u201c razbuna, ca sa zicem asa, c\u00e2teva saptam\u00e2ni de tradari, \u00eenselatorii si capcane \u00een care a fost tras Eminescu. \u00cenfr\u00e2nt \u00een amanunte \u2013 poetul c\u00e2stiga, de fapt, polemica \u00een zona ei fierbinte, centrala. Nu stim cine a fost si ce a patit medicul legist care n-a sustinut nebunia \u201ejuridica\u201c a lui Pietraru \u2013 dar retinem ca era posibil si un asemenea joc. Asa cum retinem ca se putea iesi din istorie, din carti, din realitate \u2013 schimb\u00e2ndu-ti numele, exil\u00e2ndu-te cu banii tai ori izol\u00e2ndu-te \u00eentr-un post guvernamental de la margine de tara. Sunt anii duri ai \u201eviziratului\u201c lui I. C. Bratianu \u2013 c\u00e2nd presa, mai ales ea, a avut de trecut prin mari\u00a0 ispite si cumplite amenintari totodata\u2026 Verificate, toate celelalte informatii date de ziarul lui Guna Vernescu sunt exacte. Asta arata ca cineva, undeva, \u201econtabiliza\u201c, urmarea cu insistenta, de trei ani \u00eencoace, \u00eentreaga evolutie a cazului Pietraru-C\u00e2rlova-Patescu.
\n\u00cen loc de concluzii, vom aminti doar ca suntem la \u00eenceputul lui iunie 1883, ca probabil chiar \u00een aceasta zi de 3 iunie Eminescu se deplasa la Iasi, \u00een interes de serviciu, la sarbatorile regale pentru dezvelirea statuii lui Stefan cei Mare. \u00cen buzunarul de la haina avea cu sine numarul din \u201eBinele public\u201c \u00een care i se facea dreptate. Ar fi hazardat, la nivelul actual de informatie de care dispune eminescologia, sa afirmam ca textul a fost scris st publicat de catre Eminescu \u00eensusi \u2013 care apela la alte ziare pentru ca al sau era tot mai dificil de redresat catre tonul polemicii serioase, implicate, din anii trecuti. Vom aminti doar ca prietenii poetului l-au vazut, la Iasi, destul de \u00eengrijorat, retras, privind temator \u00een toate partile. Lui Creanga i-a aratat, seara, \u00eenainte sa se culce, un obiect ciudat pe care abia-l cumparase si-l punea noapte de noapte sub perna: era un revolver. Dovada a nebuniei, zic unii biografi. Dovada ca scapasera din \u00eenchisoare doi dintre cei trei \u201ehaiduci politici\u201c cu care se luptase at\u00e2ta: al treilea, \u201eseful\u201c, dorea de asemenea sa iasa, dar un ziarist \u00eend\u00e2rjit, ori c\u00e2tiva ziaristi \u00eend\u00e2rjiti, ori totusi unul singur si c\u00e2tiva prieteni ai sai \u2013 \u00eei tineau poarta puscariei…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Atentate politice revendicate     Afacerea S\u00e2n Marin \u2013 N. Blarenberg s-a petrecut la sf\u00e2rsitul lunii mai 1882 si a facut v\u00e2lva \u00een iunie, c\u00e2nd Eminescu se afla la mare. Poetul nu cunoaste, deci, lucrurile \u00een mod direct. Brigadierul S\u00e2n Marin l-a palmuit pe N. Blarenberg la Sosea, la mijloc fiind o femeie, sora brigadierului,… Cite\u0219te mai mult »Eminescu: ultima zi la \u201eTimpul\u201c (9)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6445,6394],"class_list":["post-9674","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-eminescu-gazetar","tag-eminescu-la-timpul"],"views":4293,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9674","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9674"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9674\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9674"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9674"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9674"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}