{"id":9666,"date":"2011-11-10T14:38:06","date_gmt":"2011-11-10T12:38:06","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9666"},"modified":"2011-11-10T14:38:46","modified_gmt":"2011-11-10T12:38:46","slug":"spiritul-de-finete-si-spiritul-geometric","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/spiritul-de-finete-si-spiritul-geometric\/","title":{"rendered":"Spiritul de finete si spiritul geometric"},"content":{"rendered":"

Mai zilele trecute, Universitatea din Bucuresti a acordat titlul de doctor honoris causa la doi intelectuali europeni pe care se \u00eent\u00e2mpla sa-i cunosc bine si sa-i stimez enorm. Unul este grec, Evanghelos Moutsopoulos, si este cunoscut \u00een lumea academica mai ales prin studiile sale privind Kairologia (o disciplina pe care, \u00een fapt, a creat-o), celalalt \u2013 Thierry de Montbrial \u2013 dintr-o generatie mai t\u00e2nara \u2013 este membru al Academiei de Stiinte Morale si Politice din Franta si conduce Institutul de Relatii Internationale din Paris, cunoscut \u00een toata lumea. Cum am\u00e2ndoi sunt membri de onoare ai Academiei Rom\u00e2ne si participa \u00een chip regulat la seminarul \u201ePenser l’Europe\u201c (ajuns anul acesta la cea de a X-a sesiune) \u00eemi permit sa reproduc, \u00een aceasta pagina, ceea ce am spus despre ei, \u00een chip de laudatio, la ceremonia de la Universitatea din Bucuresti\u2026<\/strong><\/em>
\nEvanghelos Moutsopoulos este un reputat istoric al filosofiei grecesti, un spirit reflexiv interesat de muzica si de categoriile esteticii, \u00een fine, un filosof \u2013 el \u00eensusi \u2013 serios, profund, inspirat si, mai presus de toate, un om prietenos si fidel fata de valorile lumii europene. Capul lui taiat \u00een bronz pare a reproduce figurile ramase din arta helenistica. Fata regulata, cu trasaturi ferme, lasa impresia de liniste si gravitate a fiintei. O liniste si o gravitate ce vin de departe, de foarte departe, din profunzimile lumii grecesti din vremea filosofilor. Vorbeste rar si \u00eencet, abia soptit, iar ce spune este mai totdeauna memorabil. Stie, evident, multe, a citit mult, \u00een primul r\u00e2nd pe filosofii greci pe care-i comenteaza, dupa c\u00e2t spun specialistii, ca nimeni altul, azi, c\u00e2nd lucrurile vechi intereseaza din ce \u00een ce mai putin spiritele postmoderne.
\nDl. Evanghelos A. Moutsopoulos s-a nascut la 25 ianuarie 1930, a urmat studii de filosofie la Universitatea din Atena si la Sorbona, unde a obtinut doctoratul de stat (1958). A studiat, paralel, muzica si muzicologia, impun\u00e2ndu-se ca un nume de rezonanta si \u00een domeniul componisticii si al muzicologiei din Grecia. A fost profesor la Marsilia (1958), Salonic (1965) si Atena (1969), apoi rector al Universitatii din Atena (1977-1978). Ca \u201evisiting professor\u201c, a predat la Geneva, Montr\u00e9al, Paris, Toulouse, Washington etc. Este fondator (1975) si director al Fundatiei de Cercetare si Editare a \u201eFilosofiei Neoelene\u201c. S-a remarcat \u00eendeosebi \u00een istoria filosofiei, cercetarile sale contribuind la fundamentarea, pe plan international, a mai multor ramuri filosofice, cum ar fi kairologhia, filosofia artei, filosofia culturii grecesti, istoria filosofiei neoelenice si filosofia spatiului, a timpului si a fiintei. Remarcabila, de asemenea, este contributia sa si \u00een domeniul filosofiei muzicii.
\nRezultatele cercetarilor sale se regasesc \u00een peste 60 de volume (scrise \u00een greaca, franceza si, partial, \u00een engleza) si \u00een circa 800 de articole si comunicari \u00een care a abordat problemele teoretice citate mai \u00eenainte. Citez c\u00e2teva titluri: \u201eMuzica \u00een opera lui Platon\u201c (1958, 1989); \u201eCritica platonismului la Bergson\u201c (1962, 1966, 1969, 1980, 1997); \u201eFunctiile mentale ca manifestari ale dinamismului constiintei\u201c (1963); \u201ePlacerile. Cercetare fenomenologica a c\u00e2torva situatii privilegiate ale constiintei\u201c (1967); \u201eFenomenologia valorilor\u201c (1967); \u201eCategoriile estetice\u201c (1970; ed. a II-a, 1996, lucrare tradusa \u00een rom\u00e2na, 1976, si spaniola, 1980); \u201eCunoastere si stiinta\u201c (1972); \u201eEvolutia spiritului\u201c (3 vol., 1974-1977); \u201eG\u00e2ndire si eroare\u201c (1974); \u201eFilosofia muzicii \u00een dramaturgia antica. Forma si structura\u201c 1975; \u201eG\u00e2ndirea presocratica. De la mit la adevar\u201c (1978); \u201eFantasticul la Plotin\u201c (1980); \u201eFilosofia kairicitatii\u201c (1984); \u201eEstetica lui Brahms. Introducere fenomenologica \u00een filosofia muzicii\u201c (2 vol., 1986-1988); \u201eKairos. La mise et l’enjeu\u201c (1991; \u00een limba rom\u00e2na, 2002); \u201eFilosofia culturii grecesti\u201c (1998); \u201eLe probl\u00e8me de l’imaginaire chez Plotin\u201c (ed. IV, 2000; \u00een limba rom\u00e2na, 2002); \u201eVariations sur le th\u00e8me du kairos. De Socrate \u00e0 Denys\u201c (2002); \u201eUniversul valorilor, universul omului\u201c (2005); Thought, Kairicitate si libertgate (2007, \u00een rom\u00e2neste \u00een 2011); \u201eL’esth\u00e9tique de l’ethique\u201c (2009) s.a. Este membru al Academiei din Atena, al Academiei de Stiinte Morale si Politice din Franta si, cum am precizat deja, este membru de onoare al Academiei Rom\u00e2ne.
\nEvanghelos A. Moutsopoulos a vizitat de multe ori Rom\u00e2nia si o parte dintre studiile sale (acela, de pilda, despre Kairos sau despre \u201eCategoriile) estetice\u201c au fost traduse \u00een limba rom\u00e2na. Participa de c\u00e2tiva ani la colocviul organizat de F.N.SA. \u00een colaborare cu Academia de Stiinte Morale si Politice din Franta, Academia Regala de Limba si Literatura Franceza din Belgia, Academia Regala de Stiinte Economice si Financiare din Spania, I.F.R.I. si, evident, Academia Rom\u00e2na, (la colocviul \u201ePenser l’Europe\u201c) unde interventiile sale sunt, totdeauna, erudite si surprinzatoare. A vorbit, la invitatia noastra, despre Dimitrie Cantemir la Bruxelles si vorbeste ori de c\u00e2te ori are prilejul de prietenul sau, Constantin Noica. Acesta i-a prefatat volumul \u201eCategoriile estetice \u2013 introducere la o axiologie a obiectului estetic\u201c, tradus \u00een 1976 \u00een limba rom\u00e2na. Noica \u00eel considera pe Evanghelos A. Moutsopoulos un \u201eg\u00e2nditor la nivelul speculatiei ultime\u201c si-i elogiaza temele de reflectie (timpul, spatiul si constiinta umana) care, zice filosoful rom\u00e2n, sunt cele trei mari teme ale veacului al XX-lea. \u00cei lauda temele si calitatea speculatiei, dar si sistemul \u201edeschis\u201c al categoriilor cu care opereaza filosoful grec: \u201eCititorul are \u00een fata un exemplu de g\u00e2ndire creatoare ce manifesta \u00een acelasi timp o extrema exuberanta si un remarcabil autocontrol rational. Rationalismul pus \u00een joc ar parea sortit sa duca la o logicizare a domeniului asupra caruia se aplica, dar proliferarea categoriilor \u2013 asa cum s-a vazut \u00een cazul spatiului si cum s-ar putea vedea \u00een celelalte studii ale autorului, publicate \u00een greaca, asupra timpului \u2013 nu primejduieste nici un moment cu vreun formalism gol estetica.\u201c
\nFilosoful rom\u00e2n, care este totdeauna \u2013 cum se stie \u2013 sceptic c\u00e2nd o vorba de estetica (o stiinta, sustine el, care nu are criterii universal valabile), admite \u00een cazul lui Evanghelos Moutsopoulos argumentele pe care acesta le aduce \u00een definirea categoriilor estetice. Si are dreptate sa renunte, o data cel putin, la scepticismul sau c\u00e2nd este vorba de altceva dec\u00e2t de filosofie… Am recitit, cu prilejul de acum, reflectiile lui Evanghelos Moutsopoulos despre categoriile traditionale, categoriile determinative si categoriile finale, adica despre frumos, sublim, despre ur\u00e2t, despre \u201ejoli\u201c (\u201eretragerea frumosului catre agreabil\u201c), despre conceptul de gratios (\u201eacea sacra usurinta \u00eenaripata\u201c, cum \u00eei spune, Platon) sau, din alta categorie, reflectiile despre elegiacul, dramaticul, tragicul, comicul, satiricul ori, din sfera \u201ecategoriilor finale\u201c \u2013 comentariile sale inteligente si fine despre pitoresc, exotic, descriptiv, despre simbolicul, clasicul, romantismul (conceptele lui Hegel) si altele utilizate de g\u00e2ndirea moderna si postmoderna. Am recitit, zic, aceste speculatii fine si am redescoperit \u00een ele spiritul filosofic lucid si erudit, plin de fantezie (o fantezie a ideilor) pe care \u00eel admirasem atunci c\u00e2nd am citit prima oara \u00eensemnarile acestui mare filosof despre Kairos, un concept pe care, \u00een fapt, l-a resuscitat si l-a impus \u00een filosofia veacului al XX-lea (un concept pe care Mircea Vulcanescu al nostru \u00eel traducea \u00een limba rom\u00e2na prin \u201eacum ori niciodata\u201c).
\nAcord\u00e2nd distinctia de doctor honorius causa D-lui. Evanghelos Moutsopoulos, Universitatea din Bucuresti se onoreaza si onoreaza un mare prieten al culturii rom\u00e2ne si, totodata, un mare spirit grec care, nu stiu daca va salva pentru a patra oara spiritul european \u2013 cum credea Noica \u2013 dar care, \u00een mod sigur, \u00eel provoaca sa g\u00e2ndeasca, \u00een haosul lumii de azi, la ceea ce este esential si durabil \u00een existenta omului si anume partea lui cugetatoare.
\nThierry de Montbrial
\nProfesorul Thierry de Montbrial este, la origine, cum spuneam, matematician. Azi el este cunoscut \u00een toata lumea intelectuala ca un specialist de mare clasa \u00een domeniul economiei si politologiei. \u00cenainte de orice, mi se pare a fi, \u00een tot ceea ce scrie, un filosof al sistemelor care guverneaza acum o lume \u00een plin proces de mondializare. Un filosof lucid, un filosof al actiunii nu numai al reflectiei, \u00een fine, putem spune, un g\u00e2nditor pentru care adevarul poate fi determinat si definit. Este, indiscutabil, una dintre marile personalitati ale lumii intelectuale europene. \u00cenalt, bine facut, cu o fata de actor de film din epoca filmelor lui Roger Vadim, Thierry de Montbrial este, prin excelenta un spirit colocvial, are o ironie fina (tipic franceza), are totdeauna o replica inteligenta si, c\u00e2nd tine un discurs (ceea ce, banuiesc, i se \u00eent\u00e2mpla des), discursul lui este impecabil. Se vad numaidec\u00e2t roadele elocintei galice la un intelectual care, trecut prin marile scoli, sta, spiritualiceste, ca si Roland Barthes, \u00een ariergarda avangardei. Loc privilegiat pentru un spirit care accepta noutatea, dar nu accepta ca noul, progresul sa mearga haotic. Are totdeauna idei, este la curent cu literatura problemei \u00een discutie, \u00een fine, acest spirit fin si diplomatic este un om profund. I-a citit bine, se vede limpede, pe marii moralisti si cartile sale arata ca spiritul de finete, de care vorbesc moralistii din marele secol nu se poate dispensa \u2013 c\u00e2nd este vorba despre filosofia istoriei, de economie si politica \u2013 de spiritul geometriei. Calatoreste mult si cunoaste pe mai toti oamenii puternici ai planetei. Tine un jurnal intim si, de cur\u00e2nd, mi-a dat sa-i citesc \u00eensemnarile despre lumea rom\u00e2neasca pe care, dupa 1990, a vizitat-o \u00een dese r\u00e2nduri (inclusiv pe cea din Republica Moldova). L-am citit deja, dar, cum nu-i \u00eenca tiparit, nu-mi \u00eengadui sa spun despre el dec\u00e2t ca parizianul Thierry de Montbrial \u00eei observa bine pe rom\u00e2ni si-i judeca drept. Nu are, mai ales, acel complex de superioritate (citeste: aroganta) pe care intelectualul occidental \u00eel are fata de natiile si culturile din afara c\u00e2mpului sau de v\u00e2natoare. Diaristul Thierry de Montbrial este, dimpotriva, lucid, generos, solidar si respectuos cu traditiile spirituale ale continentului…
\n(Thierry de Montbrial s-a nascut la 3 martie 1943 la Paris, a urmat cursurile Scolii Politehnice (1963-1965) si ale Scolii Nationale Superioare de Mine din Paris (1966-1969). Este doctor \u00een filosofia economiei la Universitatea Berkeley din California, conferentiar (1969-1974), apoi profesor (1974-2008) la Scoala Politehnica din Paris. Din 1995 este profesor la Catedra de Economie generala a Conservatorului National de Arte si Meserii. A fost, totodata, profesor la Universitatea Paris XI-Dauphine, apoi la Facultatea de Stiinte din Nancy, la Institutul de Studii Politice din Paris; director al Centrului de analiza si previziuni al Ministerului Afacerilor Straine (1973-1979). \u00cen 1979 a pus bazele Institutului Francez de Relatii Internationale, pe care-1 conduce si \u00een prezent, si al revistei acestui institut, \u201ePolitique Etrang\u00e8re\u201c. A publicat numeroase studii si articole \u00een domeniul economiei si al relatiilor internationale, dintre care citam: \u201e\u00c9conomie th\u00e9orique\u201c (1971); \u201eEssais d’\u00e9conomie par\u00e9tienne\u201c (1974); \u201eLe d\u00e9sordre \u00e9conomique mondial: essai d’interpr\u00e9tation mon\u00e9taire\u201c (1974); \u201eL’\u00e9nergie: le compt \u00e0 rebours\u201c (1978); \u201eLa S\u00e9curit\u00e9 de l’Occident: bilan et orientation\u201c (1981, \u00een colab.); \u201eSharing International Responsabilities\u201c (1982, \u00een colab.); \u201eLa Communaut\u00e9 europ\u00e9enne: d\u00e9clin ou renouveau\u201c (1983, \u00een colab.); \u201eLa revanche de l’histoire\u201c (1985); \u201eOser le dire\u201c (1986); \u201eLa science \u00e9conomique ou la strat\u00e9gie des rapports de l’homme vis-\u00e0-vis des ressources rares: m\u00e9thodes et mod\u00e8les\u201c (1988); \u201eQue faire? Les grandes man\u0153uvres du monde\u201c (1990); \u201eM\u00e9moire du temps pr\u00e9sent\u201c (1996) tradusa si \u00een limbile bulgara, germana, polona, rom\u00e2na si rusa); \u201eInterventions internationales, souverainet\u00e9 des \u00c9tats et d\u00e9mocratie\u201c (1998); \u201eIntroduction \u00e0 l’\u00e9conomie\u201c (1999); \u201eLa France du nouveau si\u00e8cle\u201c (2002); \u201eL’action et le syst\u00e8me du monde\u201c (2002); \u201eR\u00e9formes \u2013 r\u00e9volutions \u2013 Le cas de la France\u201c (2003; \u201eQuinze ans qui boulevers\u00e8rent le monde\u201c (2003); \u201eG\u00e9ographie politique\u201c (2006); \u201eIl est n\u00e9cessaire d’esp\u00e9rer pour entreprendre\u201c (2006)
\nDintre operele lui Thierry de Montbrial, m-as opri, pentru un moment, la \u201eL’Action et le systeme du monde\u201c (2002), tradusa si \u00een limba rom\u00e2na. Este un studiu amplu si sistematic despre legile vizibile si legile secrete ale societatii, o \u00eencercare, cum spune chiar autorul, de a fundamenta o \u201estiinta a actiunii\u201c, adica praxeologia. Ea vizeaza cu precadere actiunile colective, acelea care vor \u2013 si uneori reusesc \u2013 sa schimbe lumea. Sau, macar o parte a ei. Nu-i o utopie? Cum sa schimbi lumea care este un raport de raporturi (cum zice Sartre) imprevizibile si incontrolabile? Cum sa ordonezi actiunile at\u00e2tor miliarde de indivizi care, fiecare \u00een parte si \u00een grupuri mai mari sau mai mici, manifesta tendinte centrifuge? Profesorul Thierry de Montbrial spune ca se poate si, \u00een cele din urma, dovedeste ca societatile umane evolueaza \u00een functie de anumite legi si ca praxeologia este o stiinta, daca nu riguros exacta, este una verosimila. Asta \u00eenseamna ca raportul de raporturi poate fi prevazut, determinat si clasat, iar legile imprevizibile si incontrolabile pot fi, si ele, analizate si aproximate. Thierry de Montbrial aproape ca ma convinge ca, \u00een aceasta ordine, pot fi analizate chiar si himerele, utopiile, fantasmele care, \u00een forme specifice, circula \u00een toate grupurile sociale… Concluzia pe care o trag, dupa ce-am citit eruditul studiu despre \u201eActiunea si sistemul lumii\u201c, este ca lumea actuala nu functioneaza haotic si ca dezastrele pot fi prevazute si deci controlate… Condamnat prin activitatea pe care o practic (critica literara) sa fiu sceptic si relativist, primesc aceasta idee cu rezerva de rigoare… Numai ca Thierry de Montbrial ne avertizeaza \u00eentr-un capitol al cartii ca si relativismul este relativ c\u00e2nd e vorba de lumea ideilor si de sistemul lumii.
\nIncitant mi se pare si alt capitol al cartii, acela despre \u201eMorala si politica\u201c. Un subiect c\u00e2t se poate de actual. Thierry de Montbrial este sclipitor \u00een comentariul sau. De la Erasmus la Machiavelli si, de aici, la Kant si, mai departe, p\u00e2na la moralistii si politologii din zilele noastre (Edgar Morin), totul este pus \u00een discutie, acceptat sau respins \u00een functie de un model intelectual pe care Thierry de Montbrial \u00eel formuleaza \u00een termeni c\u00e2t se poate de limpezi. Mode-lul se bizuie, \u00een mod evident, pe valorile morale si intelectuale occidentale. Care sunt si ale noastre, rasaritenii Europei. Dar si Rasaritul european are moralistii, ideologii, filosofii, pe scurt, modelele lui culturale si, \u00eentr-o dezbatere de acest tip, ele meritau a fi aduse \u00een discutie. Este ceea ce fac rar autorii occidentali… O discrepanta pe care, cine stie?, Europa de m\u00e2ine o va sterge.
\nFiind vorba de politica si morala, Thierry de Montbrial nu a putut ignora rolul si locul intelectualilor \u00een aceasta ecuatie. Cum se comporta intelectualii c\u00e2nd ajung la putere sau, ma rog, \u00een apropierea puterii…? Faptele nu sunt \u00eencurajatoare. Autorul studiului citeaza o binecunoscuta fraza din \u201eElogiul nebuniei\u201c. Aceea \u00een care Erasmus contrazice pe Platon \u00een privinta republicilor c\u00e2rmuite de filosofi. S-o mai citam o data: \u201eVom lauda (…) faimoasa maxima a lui Platon: \u201eFericite republicile ai caror filosofi sunt c\u00e2rmuitori sau ai caror c\u00e2rmuitori sunt filosofi\u201c. Daca veti consulta istoria, veti vedea ca cea mai proasta guvernare a fost invariabil aceea a oamenilor \u00een contact cu filosofia sau literatura\u201c. Daca ne g\u00e2ndim la Seneca, preceptorul lui Neron, nu mai avem nimic de zis. Scepticismul lui Erasmus din Rotterdam este deplin justificat. Filosofii s-au facut de r\u00e2s deseori \u00een politica. Noica al nostru, cit\u00e2nd si el acelasi caz (Seneca-Neron), \u00eencheie, daca \u00eemi aduc bine aminte, una dintre cartile sale confesive (\u201eRugati-va pentru fratele Alexandru\u201c) cu aceasta propozitie: \u201eTot mai vreti ca filosofii sa ajunga ministri?\u201c (citat din memorie)…
\nThierry de Montbrial aduce alte exemple de esecuri celebre \u00een politica (esecul savantilor, oamenilor de arta, filosofilor): Laplace, de pilda, geometru de prim rang, administrator al lui Napoleon. Despre marele geometru, Napoleon spunea ca a fost un administrator \u201emai mult dec\u00e2t mediocru\u201c… Am putea da si alte exemple. De Gaulle n-a vrut sa-1 numeasca pe Fran\u00e7ois Mauriac directorul Radio-Televiziunii, prefer\u00e2nd un functionar destoinic unui mare scriitor… Nu s-a \u00eenselat…
\nCum am putea \u00eencheia mai bine, mai convingator acest scurt laudatio? Nu vedem alt mod mai bun de a-l defini pe Thierry de Montbrial \u2013 un spirit, \u00eenca o data, eminent, autorul, cum s-a vazut, al unei opere de referinta \u00een c\u00e2teva domenii \u2013 dec\u00e2t spun\u00e2nd ca el \u00eensusi, ca intelectual, \u00eencearca sa schimbe lumea si sa puna ordine \u00een haosul pe care l-a provocat si \u00eel provoaca ne\u00eencetat procesul de globalizare. Thierry de Montbrial este un spirit atasat constructiei politice europene, un european profund si incoruptibil, \u00een sensul pe care \u00eel dadea acestui termen Paul Val\u00e9ry, \u00een fine, un european care respecta identitatile nationale si nu vrea ca Europa sa renunte la traditiile ei spirituale… L-am auzit de multe ori vorbind despre aceasta tema si i-am admirat consecventa cu care apara ideea ca Europa va fi o Europa a culturilor nationale sau nu va fi deloc… A reafirmat-o recent \u00een interventia sa \u00een cadrul Seminarului \u201ePenser l’Europe\u201c…
\nMai este ceva ce-mi place enorm la un om de stiinta ca Thierry de Montbrial, si anume apetenta pentru \u201eumanioare\u201c, convingerea sa ca stiintele exacte fac parte din cultura si, fara cultura umanista, spiritul stiintific este infecund… Dovada, \u00eentre altele, studiul sau despre timp \u00een opera lui Proust publicat, recent, ca prefata la romanul \u201e\u00cen cautarea timpului pierdut\u201c \u00een traducerea realizata de Irina Mavrodin, aparuta la Fundatia Nationala pentru Stiinta si Arta. Spiritul geometric stie sa valorifice cum trebuie descoperirile spiritului de finete…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Mai zilele trecute, Universitatea din Bucuresti a acordat titlul de doctor honoris causa la doi intelectuali europeni pe care se \u00eent\u00e2mpla sa-i cunosc bine si sa-i stimez enorm. Unul este grec, Evanghelos Moutsopoulos, si este cunoscut \u00een lumea academica mai ales prin studiile sale privind Kairologia (o disciplina pe care, \u00een fapt, a creat-o), celalalt… Cite\u0219te mai mult »Spiritul de finete si spiritul geometric<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[6686,6687,6688],"class_list":["post-9666","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-doctor-honoris-causa","tag-evanghelos-moutsopoulos","tag-thierry-de-montbrial"],"views":1905,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9666","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9666"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9666\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9666"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9666"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9666"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}