La finalul comentariului de saptam\u00e2na trecuta, remarcam faptul ca, evoc\u00e2nd el insusi Bacaul din diferite epoci sub toate aspectele, pe baza de documente din arhive si alte felurite marturii, Constantin Calin arunca noi lumini asupra \u201efenomenului\u201c Bacovia. Altminteri, am mai afirmat si altadata, exista mari opere literare, artistice, stiintifice etc. ce nu puteau fi create dec\u00e2t intr-un singur loc de pe pam\u00e2nt. Dostoievski, aflam din jurnalul sotiei scriitorului, Anna Grigorievna, a fost nevoit sa paraseasca fascinanta Elvetie, unde la un moment dat se dusese cu intentia de a sta o perioada mai lunga, din cauza ca acolo nu mai putea sa scrie. Ii lipseau respiratia, perspectiva spatiului imensei sale patrii. Autoexilat in America, Rachmaninov venea p\u00e2na la granita Rusiei pentru a respira, la propriu, aerul fara de care simtea ca muzica sa nu mai era ceea ce trebuia sa fie. G. Calinescu a scris inegalabila \u201eIstorie a literaturii rom\u00e2ne de la origini p\u00e2na in prezent\u201c la Iasi. Peste ani, marele critic lasa sa se inteleaga ca numai in \u201eFlorenta Rom\u00e2niei\u201c, cum a numit el Iasul, intr-o casa cu cerdac de pe strada unde copilarise, a fost posibila o asemenea performanta unica. In ce ma priveste, sunt convins ca, scrisa la Bucuresti, \u201eIstoria\u201c n-ar mai fi fost aceeasi. Dar nu numai ea. Prelegerile de la Universitatea bucuresteana ale lui Calinescu nu au mai atins nivelul \u201eregalului\u201c, isi amintea Alexandru Piru, de la Universitatea din Iasi. In fine, la Bucuresti, dupa razboi, \u201eJurnalul literar\u201c avea sa devina o brosura de uz intern, academic si apoi sa esueze lamentabil, desi chiar si in aceste conditii a beneficiat de spiritul si verbul lui Calinescu.
\nPentru Bacovia, spatiul cel mai fecund l-a constituit t\u00e2rgul de provincie care era Bacaul de la finele secolului al XIX-lea si din prima jumatate a celui ce i-a urmat. Grigore Tabacaru, citat de Constantin Calin, atragea pe buna dreptate luarea aminte: \u201eCatedrala din poezia lui poate fi orice catedrala; ea este insa catedrala Sf. Neculai din Bacau; gradina este gradina publica a orasului, codrii sunt de la Hemeiusi din zare; abatorul este cel de pe malul Bistritei, p\u00e2na si ploaia si toamnele sunt ale Bacaului\u201c. (Mi-as permite sa spun ca mai ales acestea din urma.)
\nIn a doua parte a volumului \u201eIn jurul lui Bacovia\u201c, intitulata \u201eJurnal\u201c, Constantin Calin noteaza ca poetul si-a rasplatit, asa-zic\u00e2nd, in posteritate urbea \u201eexergit\u00e2nd o influenta \u00e0 retardement, dar persistenta. A influentat, neindoielnic, realitatea bacauana de dupa el mai mult dec\u00e2t orice alt scriitor sau intelectual nascut aci\u201c. Dupa cum, in posteritate, mai mult ca oric\u00e2nd, Bacovia ar fi putut, cred, repeta: \u201eCa si legenda Bacaului, am si eu legenda mea\u201c. Si ce legenda, c\u00e2nd o mare poeta, cea mai mare din literatura rom\u00e2na si nu numai, Ileana Malancioiu, formuleaza memorabil: \u201ePoezia este Bacovia\u201c.
\nDar autorul \u201eStantelor burgheze\u201c pare a fi si fata cu realitatea, cu societatea rom\u00e2neasca de azi, o prezenta tulburatoare. In aceasta idee, Constantin Calin scrie in \u201ejurnalul\u201c sau, care e, de fapt, un pseudojurnal: \u201eNeindoielnic, traim vremuri ciudate: cei mai des citati scriitori rom\u00e2ni sunt (lucru pe care la rigoare l-as putea argumenta statistic) Caragiale si Bacovia. In cazul celui dint\u00e2i motivul se intelege usor: falsitatea multora dintre aspectele vietii de azi o aminteste pe cea a epocii sale. In cel al poetului, el e mai putin evident. Si totusi cum spuneam, \u2013 Bacovia e citat in discursurile parlamentare, in articole literare si politice. Expresii de-ale sale au devenit titluri de rubrici. El e in \u00abaerul timpului\u00bb, inevitabil. Recurgem la vorbele lui pentru a caracteriza nebunia lumii contemporane, violenta, saracia, lipsa de perspectiva, mizeria, disperarea. Iar acesta nu mai e un gest de afectatie literara, ci unul firesc, evocator. Oftam cu Bacovia (\u00abCe lume goala de vise\u00bb), ne aratam sceptici (\u00abO, tara trista, plina de humor\u00bb) sau ironizam impreuna cu el (\u00abVor fi acum de toate\u2026\u00bb). Traim deci si \u00abca-n Caragiale\u00bb si ca-n Bacovia. Lumea rom\u00e2neasca oscileaza permanent intre veselia celui dint\u00e2i si paroxismul celui de-al doilea\u201c.
\nObservatie profunda, exprimata inspirat, memorabil, cum sunt multe altele in jurnalul lui Constantin Calin, din care comentatorul este tentat sa citeze copios: \u201ePentru a-l intelege (pe Bacovia \u2013 n. mea), in 1964 simteam nevoia de bibliografie. Acum traiesc poezia sa. Bacovia mi-i contemporan. \u00abTranzitia\u00bb noastra e asemanatoare, sub mai multe aspecte, cu \u00abtranzitia\u00bb evocata de el in \u00abSc\u00e2ntei galbene\u00bb, \u00abCu voi\u2026\u00bb, \u00abComedii in fond\u00bb. Au reaparut (le vad, nu trebuie sa mi le imaginez) contrastele de tip burghez (\u00abvalmasagul milionar\u00bb si \u00abmilogirile de cimitire\u201c, de pilda) si o intreaga fauna \u00abpozitivista\u00bb care sfideaza \u00abidealul\u00bb si crede in \u00abevanghelia banului\u00bb. Marginalizarea scriitorului nu mai e o chestiune teoretica, ci o realitate imediata. Poet, prozator, dramaturg, critic si istoric literar, el a inceput deja sa simta rigorile \u00abcercului barbar si fara sentiment\u00bb, \u00abhumorul\u00bb guvernantilor, umilinta de a umbla cu pantahuza. In Bacovia e, insa, si calea de a depasi aceste dureri: respectul vocatiei. \u00abPoet si solitar\u2026\u00bb\u201c.
\nSi in paginile jurnalului, autorul stabileste filiatii, descopera corespondente, analizeaza termeni, cuvinte, identific\u00e2nd originea, frecventa si functia lor expresiva. Curiozitatea sa, cum am mai remarcat, este mereu vie. Ca si pasiunea de a fora c\u00e2t mai ad\u00e2nc. Descopera, de pilda, ca in poezia lui Bacovia cuv\u00e2ntul vid apare o singura data. El exprima, zice criticul, fac\u00e2nd referiri si la alti scriitori, intre care Cioran, oboseala, dezabuzarea, sentimentul inutilitatii. Intr-o alta insemnare, istoricul literar se intreaba: \u201eCine a introdus cuv\u00e2ntul pantofi in literatura rom\u00e2neasca?\u201c Nu e, dupa parerea mea, foarte important, dar e cel putin interesant. Ma intreb, la r\u00e2ndu-mi, ce s-ar face Constantin Calin daca ar vrea sa afle raspunsul la o astfel de intrebare privind, de exemplu, literatura franceza sau rusa. Pentru a afla raspunsul, istoricul literar purcede la o investigatie pe toata intinderea literaturii noastre, o literatura nu minora, totusi relativ mica. Nu prea mi-a fost clar daca l-a identificat pe \u201efaptas\u201e, dar, ca intr-o simpatica anecdota, marturisesc ca mi-a placut ancheta sa\u2026
\nImpatimit scotocitor de documente, unele aparent fara nici o legatura cu poezia, Constantin Calin ne surprinde la tot pasul cu cele mai diverse date si marturii. O insemnare din jurnal contine raspunsul la o alta intrebare: \u201eCu ce se ocupau bacauanii, in 1915, c\u00e2nd Bacovia scoate \u00abOrizonturi noi\u00bb? Cu v\u00e2nzari, ipoteci, sechestre, opozitii la sentinte, creante, amanete, contraventii, acte dotale, procuri, ipotecari, divorturi, amenzi, cesiuni, arendari, ordonante de plata, ridicari civile, partaje, procese de calomnie, abuzuri de incredere, autentificari de sentinte civile, partaje, procese de calomnie, abuzuri de incredere, autentificari de chitante, rezilieri de contracte, somatii, sechestre, procese de amenintare (un Hers Pomana), loviri, evacuari, licitatii, popriri, sperjururi etc.\u201c (Din \u201eRegistrul de intrare\u201c, Fond Tribunalul Bacau, sectiunea I, dos.15-18\/1915).
\nConstantin Calin, pentru a-i prelua o marturisire, nu doar il studiaza pe Bacovia, ci il traieste, iar prin Bacovia criticul si finul filolog isi traieste, daca pot zice astfel, si Bacaul, mai ales cel de odinioara. Exemplara daruire si asumare pentru un bucovinean.
\nInchei cu o insemnare din jurnal care exprima o foarte bacoviana stare ce tine de existenta noastra eminamente tragica acum si intotdeauna: \u201eAzi m-am g\u00e2ndit la cei care de-a lungul timpului au trait tristetea versului: \u00abSi n-am unde sa ma duc\u00bb. Cine puteau fi ei? Intelectuali, scriitori, oameni cu un anumit statut social, in v\u00e2rsta. Versul ii exprima pe toti acestia. C\u00e2nd esti t\u00e2nar, te duci si te lipesti oriunde. Asa ceva nu mai e posibil c\u00e2nd ai peste patruzeci si ani, c\u00e2nd esti o persoana cu studii etc. In fine, inca un \u00abamanunt\u00bb: dificultatea de a nu avea unde te duce e resimtita si mai dramatic in tarile mici si in orasele mici\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
La finalul comentariului de saptam\u00e2na trecuta, remarcam faptul ca, evoc\u00e2nd el insusi Bacaul din diferite epoci sub toate aspectele, pe baza de documente din arhive si alte felurite marturii, Constantin Calin arunca noi lumini asupra \u201efenomenului\u201c Bacovia. Altminteri, am mai afirmat si altadata, exista mari opere literare, artistice, stiintifice etc. ce nu puteau fi create… Cite\u0219te mai mult »Incursiuni in universul unui \u201epoet si solitar\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1203,2567],"class_list":["post-9663","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-bacovia","tag-calinescu"],"views":1474,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9663","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9663"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9663\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9663"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9663"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9663"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}