{"id":9656,"date":"2011-11-10T14:21:29","date_gmt":"2011-11-10T12:21:29","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9656"},"modified":"2011-11-10T14:21:49","modified_gmt":"2011-11-10T12:21:49","slug":"silogismele-amaraciunii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/silogismele-amaraciunii\/","title":{"rendered":"Silogismele amaraciunii"},"content":{"rendered":"

Stefan Manasia, Motocicleta de lemn<\/em>, Bistrita, Editura Charmides, 2011, 110 p.<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

P\u00e2na la \u201eMotocicleta de lemn\u201c, nu credeam sa-nvat a pretui vreodata poezia lui Stefan Manasia. Imaginile, medierile simbolice si incercarile de a da concretete trairilor din \u201eAmazon si alte poeme\u201c si din \u201eCartea micilor invazii\u201c dadeau senzatia de ermetism haotic. Nu era nimic de remarcat. S-au schimbat destule odata cu acest nou volum. Faptul in sine este ciudat in cadrul generatiei. In afara de Radu Vancu, a carui variatie stilistica denota resurse ample de inventie, si de Elena Vladareanu, care si-a schimbat obsesiile de la o carte la alta, ceilalti poeti ram\u00e2n egali in abordari.<\/strong><\/em>
\nPoezia globalizarii<\/strong>
\nDinspre SUA, Stefan Manasia propune o poezie invadata de real, globalista, nu si postmoderna. De notat ca pe continentul nord-american, respectivul curent cultural s-a istoricizat de peste un deceniu. Scriitorul ingramadeste ingredientele ca pe blatul de pizza. Paradoxal, amestecul se omogenizeaza, dob\u00e2ndind atributele unui \u201emelting pot\u201c. Metisajul defineste \u201eMotocicleta de lemn\u201c. Mai importanta se arata insa atitudinea fata de tema, similara cu sarcasmul din \u201eOda liberei intreprinderi\u201c (Caius Dobrescu). Retorica notatiei constatative cuprinde semnificatii subintelese. Tragismul rezulta din aparentul elogiu al intemeierii unei lumi reclicate din deseuri. In ciclul inaugural \u2013 \u201eCeva dinspre umanitate\u201c \u2013 pulseaza ultimele picaturi de s\u00e2nge. Moartea ajunge o viata-surogat, in care inimile sunt inlocuite de cipuri. Indiferent de avere sau de categorie intelectuala, indivizii intra sub dominatia instrumentelor tehnice. Falsul elogiu al inventiilor indica o ruptura ontologica: transformarea omului in masina. Obiectele fabricate in serie echivaleaza cu semnul Fiarei.
\nPoemul-sinteza de la inceputul cartii, elaborat din imagini dure, caracterizeaza universul in paragina si cumuleaza trasaturi valorice singulare. Negarea revolutiei industriale nu duce la jinduirea dupa paradisul natural. Nimeni nu are forta sa se intoarca in salbaticie, intruc\u00e2t civilizatia a creat fiinte dependente de confort, inadaptabile junglei si climei aspre. Nimeni nu poate cobori din bloc ca sa urce inapoi in copaci, nici macar \u201eNepotul lui Thoreau\u201c. In paranteza fie spus, prietenul lui R. W. Emerson si-a petrecut doi ani l\u00e2nga lacul Walden ca sa realizeze un experiment. Abandonarea cutumelor citadine i-a provocat dorul de a reintra in rutina. Viziunea lui Stefan Manasia exclude sentimentalismul. Sigur, orasul echivaleaza cu pierzania. Dar factorul epidemic il reprezinta imposibilitatea de a distinge intre mijloc si scop. Walkmanul si utilajele grele i-au inlaturat pe zeii spirituali. Prin urmare, nihilismul poetului urca pe culmile disperarii: \u201ecred in schimbarile la nivel subcelular\/ cred in pretul ce trebuie platit\/ ma inchin homeless-ului cu casti pe urechi\/ sort\u00e2nd resturile dintr-o punga albastra\/ cred in excavatoarele-abandonate\/ pe santiere\/ cred in schimbarile la nivel subcelular\/ in batr\u00e2nele pocaite in Lennon\/ si-n iarba rasarind fojgaind peste tot\u201c (\u201eIesirea din carapace\u201c, p. 7). Trebuie sa interpretam citatul anterior in cheie inversa, mai ales ca ne confruntam cu o replica la melodia lui John Lennon \u2013 \u201eGod\u201c (unde se repeta, ca intr-un manifest, negatia \u201eI don’t believe\u201c). Revendic\u00e2ndu-se de la fostul membru al Beatlesilor, poetul ii imprumuta strategia demistificarii. Neav\u00e2nd idoli, Stefan Manasia se pliaza pe dictonul lui Cioran: \u201eCred in m\u00e2ntuirea omenirii, in viitorul cianurii\u201c (\u201eSilogismele amaraciunii\u201c).
\nAnalogiile nu se opresc aici. Antiglobalismul adopta ceva din critica adusa modernitatii de marii romancieri ai Americii interbelice. Iar modernismul prozei din SUA inseamna, inainte de orice, scepticism in legatura cu progresul. Dincolo de beneficii, globalizarea duce la uniformizare. Gusturile si gesturile fine sunt anulate de limitarea ofertelor. Din producator, omul devine consumator, suma tuturor obiectelor achizitionate. Din nou, autorul surprinde toate implicatiile metafizice. Corpul isi pierde gratia si eleganta, prelu\u00e2nd kitsch-ul vestimentatiei utilitare. Creierul isi rataceste functia ratiunii. Din pricina existentei umane vegetative, masinile de mare tonaj impun ritmurile culturale: \u201eromchinezi\/ chinezoaice de Prahova\/ in colanti-leopard\/ adolescent senect\/ activ\u00e2nd foamea\/\/ intrarea-n Baile Grivita\/ banda rosu cu alb\/ protejeaza\/ buldozerul vals\u00e2nd\/ prin moloz\/ cineva se combina pentru lunch\/ corpul meu este hidos\/ si etans\u201e (\u201eDin Orient\u201c, p. 11).
\nBiosfera siderurgica <\/strong>
\nPrintre modificarile de care aminteam se numara si alegerea tonului protestatar, asimilat probabil de la Marius Ianus. Atacul social coboara poezia din zona indeterminata pentru a o aseza intr-o regiune familiara. Jurnalismul suprima expresivitatea. Iar epigonismul optzecist razbate prea tare. Proced\u00e2nd ca atare, Stefan Manasia p\u00e2ngareste unul dintre poemele generationiste cele mai importante, alaturi de \u201edictionar de vise I\u201c (V. Leac): \u201eRom\u00e2nia au distrus-o baietii destepti\/ ajutati de stap\u00e2nii lor,\/ prostii:\/ curve la canal iepuri miliardari adolescenti cu\/ bolovani in rucsac\/ senzatia ca m\u00e2inile-ti put oric\u00e2t le-ai spala\/ cei care au ramas si-au pierdut aura\/ cei care au plecat sunt colonizati de bunastare\/ t\u00e2r\u00e2ndu-te peste tot ca pe o tumora\u201c (\u201eAlevin\u201c, p. 92). Rostirea bruta si brutala isi afla contraponderea intr-o alta mutatie. Dedic\u00e2ndu-i versurile lui Serban Foarta, poetul demonstreaza ca se pricepe la stilizari. Rimele tantose sunt doar paravane. Sagetile contextuale nu dispar. Au precizie sporita. Astfel, Stefan Manasia intra in siajul viziunii \u201eglorioase\u201c de tip Ion Stratan si Alexandru Musina, conserv\u00e2ndu-si insusirile distinctive, prin apelul la obiectele hibride, care, desi imita natura, ram\u00e2n fundamental mecanice. O fauna din suruburi si piulite se instaleaza, amintind de flora din \u201ePadurea metalurgica\u201c (Radu Andriescu) ori din \u201eFloarea de menghina\u201c (Svetlana C\u00e2rstean), dar si de zicala ironic-proletara \u201eNoi ne facem ca muncim, ei se fac ca ne platesc\u201c: \u201eCopii fara copilarie\/ N-aveam acces la tehnologie\/ Cumparam ilustrate cu Elvis din librarie\/\/ (…) La Corbii de Piatra intr-o sihastrie\/ Eram fruntasi la soptit si scuipat,\/ minerit, oierit, siderurgie\/\/ Cea mai frumoasa librareasa se vedea\/ c-un barbos complicat, cu chelie\/ Impotenta devenise techn\u00e9, pupatul in cur \u2013 maiestrie\u201c (\u201eOrnitopter\u201c, p. 14-15). Daca natura se mecanizeaza, credinta se informatizeaza. Isi intocmeste instructiuni de folosire (ghidaj), ca si cum am instala un soft educational. Indoiala se converteste in ateism. Limbajul dogmatic este denuntat ca forma goala prin care se atinge puterea. Poetul alege sa traduca agnosticismul intr-un e-mail (nicio litera nu are diacritice), trimis unei cunostinte sau tuturor internautilor. Poeme redactate ca scrisori electronice int\u00e2lnim de la Radu Andriescu (\u201ePuntile Stanlinskaya\u201c) p\u00e2na la Ion Zubascu (\u201eMoarte de om: o poveste de viata\u201c). Stefan Manasia se diferentiaza prin prelucrarea motivului manuscrisului gasit intr-o sticla. De aceasta data, marinarii pusi in garda sunt navigatorii in reteaua \u201ewww\u201c: \u201eDupa spusele preotilor pe care i-am intrebat\/ a reiesit faptul ca Dumnezeu era singur cand a \u201efacut\u201c\/ Pamantul\/ Eu cred contrariul. De ce? Pentru ca asa scrie in Biblie……. Apasa AICI\/\/ O intrebare stupida, parerea mea, dupa moarte nu exista\/ viata,\/ dar………. dupa moarte incetezi sa existi. Sub ce forma\/ E o \u201easigurare\u201c si o explicatie clara ca dupa moarte mai e\/ \u201eceva\u201c…….. Apasa AICI\u201c (\u201eSucursala religii\u201c, p. 27).
\nBrava lume noua<\/strong>
\nSecventele consacrate Occidentului (\u201eAntwerpen\u201c) si unui spatiu oarecum natal (\u201eOstroveni\u201c) compun din doua decupaje tabloul bravei lumi noi. Poemele str\u00e2nse din ploile Belgiei trimit imediat la imaginarul lui Ionut Chiva din \u201einstitutia moarta a postei\u201c. Apropierea intre acestia reiese din demascarea cliseelor mediatice. Rasp\u00e2ndite cu ajutorul propagandei prin reclame stralucitoare, multiculturalismul si globalizarea intuneca mintile. Conceptele se umplu cu adevar prin rularea aceleiasi benzi cinematografice: \u201eIn coltul Atheneumului\/ pisoarul din metal masiv\/ sub cerul liber\/ cu tiribombele\/ din celelalt secol\/ Aici ne int\u00e2lnim:\/ tinichigiu afro\/ asiatic incert\/ european self-destructiv\/ cobor\u00e2ti din fantasmele Pepsi\/ de filmuletul sponsorizat\/ pentru democratia\/ afgana\/\/ pentru Sudan\u201c (p. 41). Parabola gradinii zoologice surprinde drama cetateanului vestic inchis in cusca tehnologica. Tentativa de evadare atrage dupa sine condamnarea la moarte. Nu doar plantele si animalele ajung in muzeu sau, mai grav, numai in manualele de biologie. Fiecare persoana alcatuieste o rezervatie, la fel ca in cazul amerindienilor. Climaxul situatiei poetice deriva din suprapunerea c\u00e2ntecului pasarilor si al stimelor acvatice peste zgomotul mortuar al vehiculelor menite sa aduca speranta salvarii: \u201eCum doarme cimpanzeul autist\/ in \u201eLe Jardin Zoologique\u201c\/ si cum freamata-ntreaga fire\/ intre firele gardurilor electrice:\/ arhipelagurii si mlastini hi-fi\/ gradinile viitorului\/ suprematia masinilor metrosexuale\/ bufnita si flamingii pinguinii tribali\/ sirenele de pe ambulante\/ ghideaza batr\u00e2nii cancerosi\/ spre-azil si euthanasie (\u201eCum doarme cimpanzeul autist\u201c, p. 39). Abilitatea majora a lui Stefan Manasia este aceea de a elabora regii poetice (analogii, simetrii, antagonisme, treziri din amagire), capabile sa anihileze miscarea discretionara a sforilor realitatii. Spre deosebire de Anvers, localitatea rom\u00e2neasca se revedinca de la \u201eIeudul fara iesire\u201c (Ioan Es. Pop), prin izolarea intr-o replica nefericita a Insulei lui Euthanasius. Infernul nu provine din absenta accesului la cuceririle stiintei, ci din modul nesabuit in care locuitorii au dispus de acestea: \u201eOstroveni, pentru tine vegheam ore in sir pe acoperis\/ adulmecam saruturi si cadavre\/ in numele tau am fi lansat pe orbita sateliti\/ construiti cu materiale furate de la uzina\/\/ pentru tine am fi colonizat santiere pustii\/ ne-am fi umplut creierele cu vata de sticla si tevi\/ cei mai disciplinati soldati, ai tai cutezatori elevi\/ ti-am fi aparat femeile frumoase in taioare gri\u201c (\u201e4\u201c, p. 66).
\n\u201eMotocicleta de lemn\u201c se impune si pentru ca drumul de la simbol si imagine p\u00e2na la semnificatii nu int\u00e2lneste obstacole. Nu e vorba nicidecum de transparenta sau de tranzitivitate, ci de valoarea acelor scriitori-artizani care aleg cuv\u00e2ntul potrivit ca sa-si elibereze toate latentele vizionare.\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 <\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Stefan Manasia, Motocicleta de lemn, Bistrita, Editura Charmides, 2011, 110 p.   P\u00e2na la \u201eMotocicleta de lemn\u201c, nu credeam sa-nvat a pretui vreodata poezia lui Stefan Manasia. Imaginile, medierile simbolice si incercarile de a da concretete trairilor din \u201eAmazon si alte poeme\u201c si din \u201eCartea micilor invazii\u201c dadeau senzatia de ermetism haotic. Nu era nimic… Cite\u0219te mai mult »Silogismele amaraciunii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6680,3026,3117,6437],"class_list":["post-9656","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-motocicleta-de-lemn","tag-poeti-actuali","tag-poezie-romaneasca","tag-stefan-manasia"],"views":1747,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9656","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9656"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9656\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9656"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9656"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9656"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}