{"id":9653,"date":"2011-11-10T14:18:30","date_gmt":"2011-11-10T12:18:30","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9653"},"modified":"2011-11-10T14:18:52","modified_gmt":"2011-11-10T12:18:52","slug":"istoria-politica-a-criticii-postcomuniste","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/istoria-politica-a-criticii-postcomuniste\/","title":{"rendered":"Istoria politica a criticii postcomuniste"},"content":{"rendered":"

Medeea Iancu, Divina tragedie,<\/em> Editura Brumar, Timisoara, 2011, 92 p.
\nRollercoaster to heaven<\/strong>
\nGreu de explicat cum unul dintre cele mai frumoase volume de poezie de anul acesta a fost cu totul ocolit de comentariile criticilor. Cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t cartea Medeei Iancu, \u201eDivina tragedie\u201c, beneficia, macar in punctul de pornire, de atentia unor experti in domeniu: juriul concursului de poezie \u201eProVERS\u201c (organizat anual de Luigi Bambulea la Nicula) era alcatuit din personalitati precum Ion Muresan, Ioan Es. Pop, Liviu Ioan Stoiciu, Nichita Danilov sau Daniel Cristea-Enache, iar pe coperta a patra o recomanda entuziast chiar v\u00e2rfurile criticii noastre de poezie, Ion Pop si Al. Cistelecan\u2026 Slaba difuzare a editurii Brumar, precum si atentia exclusiva a recenzentilor pentru cartile publicate la case de productie mai mari aproape ca au scos remarcabila placheta dintr-un circuit normal.
\nIzbitor e, din primele pagini, imaginarul extrem de dens al Medeei Iancu, in absolut contrast cu volumele diluate ale debutantilor recenti. Austeritatea generala a limbajului parea ca face ravagii in ultima vreme, daca e sa ne g\u00e2ndim numai la rasfatatii premiilor literare de anul trecut, Sorin Despot sau M. Dutescu. In spatele saraciei de expresie mai mult sau mai putin intentionate iti venea sa banuiesti o vocatie mai degraba circumstantiala, ca si cum autorii ar fi pus de-un ciclu de poeme si s-ar fi hotar\u00e2t brusc sa le expandeze intre copertele unui volum\u2026 La Medeea Iancu, dimpotriva, senzatia e de preaplin, de inventivitate debordanta, amenint\u00e2nd oric\u00e2nd sa dea pe dinafara. T\u00e2nara autoare ar avea mai multe de exprimat, insa decide sa se opreasca deocamdata asupra \u201eDivinei tragedii\u201c.
\nInfantilizarea discursului<\/strong>
\nE drept ca in prima instanta aproape ca nici nu stii unde sa te opresti sau ce sa admiri. Poeta e o \u201emiliardara de imagini\u201c (Ion Pop trimite pe buna dreptate la mai vechi deprinderi suprarealiste) si merg\u00e2nd pe firul uneia risti mereu sa le pierzi din vedere pe celelalte. Insa nu despre gratuitate e vorba aici, nici despre lipsa viziunii de ansamblu. Caci discursul aparent aleator, plin de divagatii si alunecari de imaginar, se incheaga intr-o epopee compacta despre singuratate, boala si moarte. Toate, resimtite si exprimate paroxistic. O lunga confesiune pe mai multe voci si in registre diferite, organizate insa intr-un crescendo semnificativ (evident si in dispunerea ciclurilor: \u201eAllegro\u201c, \u201eAllegro con molto\u201c, \u201eLargo\u201c), da unitate volumului. Ceea ce parea la inceput o marturisire la limita de pe un pat de spital sau chiar de moarte (\u201eaici sunt inchisa ca intr-un cosciug\u201c) catre un iubit indepartat ia proportii intr-un discurs febril despre parasire in general. Totul pare scris \u201eintr-un moment de frica\u201c, asa cum se exprima la un moment dat poeta, sau intr-un atac de panica. Tonalitatea violent expresionista \u2013 de la \u201eAnul c\u00e2rtitei galbene\u201c a lui Dan Coman n-avem ceva mai puternic in aceasta directie aparent clasata in poezia tinerilor \u2013 se hraneste din senzatia, insuportabila, ca \u201ecineva ciuguleste din mine\u201c.
\nCeea ce n-ar fi fost numaidec\u00e2t o garantie a originalitatii. Multi exasperati si hartuiti se plimba bine-merci, la lumina zilei, in poezia rom\u00e2neasca a ultimilor ani. In schimb, Medeea Iancu identifica o modalitate eficienta de recuperare a autenticitatii prin infantilizarea voita a discursului. Atrocitati de tot soiul iau aici proportii nebanuite tocmai pentru ca sunt privite prin ochii larg deschisi ai unui copil. De aici, amestecul paradoxal de ingenuitate, spaima, dar si de cruzime sau sadism \u2013 un fel de curaj inconstient, cu totul specific, de a urmari nenorocirea p\u00e2na la ultimele ei consecinte. Astfel expus, episodul mortii tatalui e de un dramatism iesit din comun: \u201etata a murit sub pam\u00e2nt.\/ tin\u00e2ndu-ma in brate tata respira cu plam\u00e2nii mei\/\/ tatal meu avea ca sotie pe mama mea\/ in fiecare luni dimineata tata ii aducea flori mamei\/\/ tata ne-a rugat intr-o zi sa plecam pentru ca el are cancer\/\/ iar cancerul se poate lua prin m\u00e2ng\u00e2iere\/\/ tata a cascat o gura mare\/ gura tatei inghitise toate jucariile mele\/ gura tatei se t\u00e2ra precum un g\u00e2ndac burtos\/ gura era o mireasa gravida s\u2026t tata a murit.\/ tata e mort fara ca eu sa stiu.\/ nu stiu ce inseamna cuv\u00e2ntul tata.\/ tata tatoi tataioi tatioi.\/ lumea s-a ascuns intr-un colt\u201c.
\nEpopeea orfanului<\/strong>
\nCele mai reusite poeme ale Medeei Iancu imprumuta, de altfel, logica schitelor infantile sau a desenelor in acuarela ce reproduc aievea recuzita unei familii fericite. Numai ca aceasta armonie nu tine niciodata mai mult de o clipa. Insinuarea mortii pateaza intotdeauna desenele copilului, ingros\u00e2nd culorile si fac\u00e2nd sa dispara aproape ritualic c\u00e2te unul dintre protagonisti. De fiecare data c\u00e2nd crede ca tabloul familial se incheie cu happy end si sta in sf\u00e2rsit in picioare, \u201emoartea p\u00e2s p\u00e2s p\u00e2s pe l\u00e2nga usa\u201c transforma totul intr-un cosmar. Ceva din viziunea lui Ioan Es. Pop care isi imagina intr-un poem familia ca pe un lant al mortilor (nou-nascutul nu face dec\u00e2t sa-si ucida simbolic stramosul), e de regasit si aici.
\nCu figurile parintilor mai mereu sterse din desen, poemele Medeei Iancu compun o epopee sui generis a orfanului. A nu se intelege totusi ca \u201edivina tragedie\u201c (titlul e nefericit prin emfaza si intertext exhibitionist) ataca toate tesuturile acestui imaginar, transform\u00e2ndu-l intr-o colectie de orori sau intr-o utopie EMO. Caci, mai ales in ultima parte a volumului, poeta creioneaza discret, dar cu note realiste mai accentuate, universul compensativ patronat de \u201emamoiu si tatoiu\u201c. Niste parinti mai blajini, mai grijulii, dar si mult mai fragili, bunicii devin, sub aceeasi privire ingenua, sursa unui lirism de substanta: \u201etataia munceste rosiile, le uda, ni le arata, le fotografiaza si\/ ele au murit. tataia a ramas pe pragul varuit al bucatariei\/ si a pl\u00e2ns. Razele soarelui ii faceau inima lui tataia sa\/ straluceasca.\/ mamaia ne-a dus la leagane, ne-a dat in ele p\u00e2na sus, sus\/ de tot, acolo norii aveau alta forma, acolo norii il tineau pe\/ iisus.\/ mamaia ne-a facut pentru prima data pizza, aflat reteta,\/ a pastrat-o in buzunarul capotului si s-a chinuit apoi,\/ dar tataia se uita la televizor despre bolile de rinichi, despre\/ cancerul la prostata\/ in ochii lui ne vedem noi\/ eu si sora mea mici, tin\u00e2ndu-ne de m\u00e2na\/ eu si sora mea la scoala\/ eu si sora mea in recreatie\/ eu si sora mea la tabla\/ eu si sora mea in vacanta\/ eu si sora mea la morm\u00e2ntul tatalui nostru\/ Bunicul meu nu e foarte inalt, are saizeci de ani, parul\/ lui e negru, el are un calculator mare cu care ne invata\/ matematica iar duminica in jur de ora 2 ne cheama sa\/ facem o ora de aritmetica apoi incepe dallas.\/ Acum la noi o sa vina anotimpul Toamna\u201c. Sentimentul cel mai pregnant al volumului nu e tragedia sau cosmarul, ci tocmai aceasta armonie tihnita si trista, in care fiecare gest, oric\u00e2t de normal sau de intens, trimite la o absenta.
\nPoate ca imaginarul Medeei Iancu n-ar fi fost insa complet daca n-ar fi reusit sa sugereze si o metafizica. Piesa finala, absolut remarcabila, imagineaza o apocalipsa (o geneza?) in care toate datele imediate ce compun universul orfanului, de la ursuleti de plus sau trenulete de jucarie p\u00e2na la crema de zahar ars sau biscuitii aromati intra intr-un vertij cosmic menit sa puna in miscare un rollercoaster spre paradis: \u201eviata aceasta: jucarii peste jucarii\/ colectii de ursuleti\/ si un dumnezeu cu masca de pantalone, scof\u00e2lcit cu g\u00e2tu-i\/ lungit peste ceruri caruia i s-a stricat cheita.\/\/ va faceti gari\/ va faceti trenulete\/ va plimbati cu telecomenzile uriase in spate\/ cine pe cine\/ rastigneste\/dincolo prin tuneluri, dumnezeii r\u00e2d cu gurile p\u00e2na la\/ urechi\/\/ din gara in gara,\/ se urca tot mai sus\/ unora le curge s\u00e2nge din nas, altii tipa ingroziti un tipat\/ h\u00e2r\u00e2it cu cheita blocata.\/ se urca tot mai sus, ceruri peste ceruri,\/ ceruri din bete de chibrituri, ceruri din vata pe bat ceruri spumoase,\/ ceruri aromate din biscuiti si crema de zahar ars\/ tot mai sus, p\u00e2na la capatul cerurilor cerului\u201c. Unde, desigur, ca pe cei napastuiti de toate relele starii de orfan ii int\u00e2mpina, in semn de m\u00e2ntuire totala, o grupa de fapturi supranaturale facute dupa chipul si asemanarea lor: \u201edumnezei cu chip de clovn speriind copii dumnezeilor\u201c, \u201edumnezei cu teama de intuneric\u201c, \u201edumnezei cu coroane de staniol pe cap\u201c, \u201edumnezei cu iepurasi sub m\u00e2neca\u201c, \u201edumnezeii nostri plini de alti dumnezei, mai mici\u201c.
\nLas la o parte forta vizionara a scrisului Medeei Iancu, evidenta, cred, in fragmentele de mai sus. Ma rezum, in schimb, mult mai terestru, la a spune ca excelenta gestiune a focalizarilor, identificarea drumului celui mai scurt de la concret la abstract, precum si capacitatea de a articula un imaginar in toate detaliile lui sunt marcile unui debutant complet, cum putini am avut in ultimii ani. Ma intreb doar cu interes ce va alege de acum sa scoata spre publicare din sertarele ei pline aceasta poeta profunda si autentica.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Medeea Iancu, Divina tragedie, Editura Brumar, Timisoara, 2011, 92 p. Rollercoaster to heaven Greu de explicat cum unul dintre cele mai frumoase volume de poezie de anul acesta a fost cu totul ocolit de comentariile criticilor. Cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t cartea Medeei Iancu, \u201eDivina tragedie\u201c, beneficia, macar in punctul de pornire, de atentia… Cite\u0219te mai mult »Istoria politica a criticii postcomuniste<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6678,6026,6679,4665],"class_list":["post-9653","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-divina-tragedie","tag-medeea-iancu","tag-poezie-2011","tag-poezie-romaneasca-actuala"],"views":1505,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9653","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9653"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9653\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9653"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9653"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9653"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}