{"id":9650,"date":"2011-11-10T14:14:50","date_gmt":"2011-11-10T12:14:50","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9650"},"modified":"2011-11-10T14:15:55","modified_gmt":"2011-11-10T12:15:55","slug":"apocalipsa-dupa-mica","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/apocalipsa-dupa-mica\/","title":{"rendered":"Apocalipsa dupa Mica"},"content":{"rendered":"

Marta Petreu, Acasa, pe C\u00eempia Armaghedonului<\/em>, Polirom, Iasi, 2011, 328 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Nu vad \u00een romanul Martei Petreu o surpriza. Ca toate volumele si genurile \u00een care a scris p\u00e2na acum, de la poezie la cartile dedicate lui Cioran, Ionescu sau Sebastian, pe care Polirom le republica fastuos \u00eentr-o serie de autor pe deplin justificata, debutul autoarei \u00een proza ne reconfirma o scriitoare cu vocatia capodoperei. Aparut \u00een tandem cu integrala poetica din \u201eApocalipsa dupa Marta\u201c, ce vine sa repuna pe tapet un poet apocaliptic, volumul \u201eAcasa, pe C\u00eempia Armaghedonului\u201c poate fi considerat opera unui prozator post-apocaliptic, fiind scris dupa moartea Mamei, desi trait cu tot s\u00e2ngele si cu toata m\u00e2nia. <\/strong><\/em>
\nRomanul se axeaza pe Mica si Ticu, nume generice pentru figurile parintilor, pentru Mama si Tatal arhetipal, Tatal nostru chiar, cel din cerurile goale de peste C\u00e2mpia Transilvaniei, devenita C\u00e2mpia Armaghedonului. \u00cen primul r\u00e2nd, cel mai vizibil, apocalipsa tine de peisajul mohor\u00e2t al toamnei din Ardeal, corelativ obiectiv al singuratatii totale; ca-ntr-un poem \u00een proza, fara virgule si cu strigatul caracteristic: \u201eAm ur\u00e2t pam\u00e2ntul. Am ur\u00e2t noroiul ploaia si colbul. Mi-am ur\u00e2t satul meu prapadit cenusiu tinos cu burta lipita \u00een tina \u00een care din noiembrie p\u00e2na-n aprilie dispareau culorile toate si tristetea avea o greutate de plamadeala din pam\u00e2nt fram\u00e2ntat cu frig si cu apa. Noroiul. Plictiseala. Pogoanele de plictiseala pascuta cu dintii. M\u00e2inile mele \u00eempletind cipca cenusie a plictiselii. Ur\u00e2tul de tot si de toate. Oho. Ur\u00e2tul.\u201c Cimentat religios \u00een iehovismul tatalui, fiorul armaghedonic e pus \u00een practica de razboaiele din familie, patru la numar: \u00eentre Ticu si Mica (datorita iubirii ne\u00eempartasite si geloziei nejustificate, av\u00e2ndu-i ca rezultat pe cei trei copii, dar \u00een special pe mezina, pe Tabita, care functioneaza ca deplin alter-ego al autoarei), \u00eentre Ticu si Tabita (sau \u00eentre martorul celui ce va sa vina si fiica pusa pe citit ajung\u00e2nd sa-si dezvolte un adevarat complex antipatern, pe care un psihanalist jungian l-ar identifica repede si l-ar numi al Electrei), \u00eentre Mica devenita soacra si Tinu, fiul \u00eensurat (avem \u00een acest caz o mama castratoare, sintagma folosita chiar \u00een text), si, peste toate, razboiul august-m\u00e2nios dintre Mica si Tabita (de la romanele formatoare de gust urban, rupte-n bucati si bagate pe gura cuptorului, la titlurile de proprietate furate de fiica din fata m\u00e2niei materne, pusa pe v\u00e2ndut sau ars tot). Si de fiecare data, vorbim de lunga batalie dintre \u201ecele doua armate de pe Campia Armaghedonului\u201c. Pe de alta parte, mereu aceeasi, \u201eBuba ce coace \u00een carne\u201c, ca sa folosesc o metafora tipica Martei Petreu si limbajului folosit, e Niculae Chirica, sau visul \u00eenselat al iubirii mamei pentru alt barbat.
\nAstfel, avem un volum autobiografic \u00een buna masura, cu deschideri \u00eenspre un social tipic. Desi nu putem totusi vorbi de roman-fresca, sunt remarcabile anumite fragmente \u00een care sunt aratate cu degetul \u201ec\u00e2inosenia\u201c taranului, modul \u00een care fetele nu se marita cu alesul inimii, ci, cum altfel, cu alesul familiei, toata falsitatea relatiilor umane, stupiditatea trasarii destinului \u00een functie de \u201eavut\u201c, si cum sunt uitati copiii plecati la oras, pentru a li se cere din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd ajutorul, indiferenta si putinatatea dovezilor de iubire mascate \u00een tarie de caracter. \u00cen plus, Marta Petreu se \u00eencumeta la deconstruirea mitului puritatii rurale, amintindu-si aparitia combinelor si, \u00een general, mecanicizarea agriculturii sub socialism, pe care taranul o saluta, pragmatic, vaz\u00e2nd \u00een asta un mijloc de \u00eembl\u00e2nzire a muncii, nu doar un atentat la traditia c\u00e2mpeneasca.
\nRoman optzecist?<\/strong>
\nTehnica narativa o pune \u00een centru pe Tabita, fiica nedorita, \u201ecopil de razboi, si \u00eenca de unul religios\u201c, nascuta ca fruct al razbunarii paterne pe decizia mamei de-a nu se pocai. Mereu \u00een plus, un fel de a cincea roata la caruta familiei, condamnata pe viata la deficit afectiv, naratoarea-personaj \u00eencearca si reuseste sa reconstituie memoriile familiei, confection\u00e2ndu-le o haina de roman \u201etextualist\u201c, asa cum \u00eei spune mamei cu putin timp \u00eenaintea mortii: \u201eScriu o carte despre noi. Despre Ticu, despre dumneata. Despre noi\u201c. \u00centr-adevar, n-ai cum sa nu recunosti \u201epatosul pe care \u00eel au povestile traite, nu inventate\u201c, rolul acestora devenind inclusiv \u2013 daca nu exclusiv \u2013 unul autorevelator. \u00centr-un continuu crescendo, \u00eencarcatura biografic-emotionala fierbe la propriu, ca \u00eentr-un termometru \u00eencins, gata sa explodeze.
\nCu toate astea, putem vorbi si de gaselnite fictionale, cel putin atunci c\u00e2nd sunt imaginate g\u00e2ndurile tatalui dinaintea planificatei si ne\u00eent\u00e2mplatei nopti a nuntii, cu exact 64 de ani \u00eenaintea datei puse dupa ultimul punct al cartii, adica
\n3 septembrie 2010. Departe de-a fi artificiu sau doar un viciu, faptul ca naratoarea se poate metamorfoza \u00eentr-o figura neverosimil de omniscienta constituie, cred, un beneficiu de procedura firesc-epica. Mai mult, \u00een afara de reconstituire, textul e propriu-zis o relatare secunda, ba chiar un palimpsest optzecist. Asa se explica si folosirea doar pe jumatate a regionalismelor: pentru ca Tabita nu face dec\u00e2t sa repovesteasca viata familiei, dupa\u00a0 cum i-a fost (re)adusa la cunostinta de catre mama, sora si frate. Daca povestile Micii trebuie sa fi fost \u00eentr-o mai mare proportie colorate lingvistic, romanul fiicei pastreaza doar o parte din graiul specific. Rezultatul e o \u201erom\u00e2na de c\u00e2mpie\u201c cu neaosisme proaspete, care pentru venetici ar putea parea de un comic involuntar, c\u00e2nd ele scriu de fapt un destin colectiv.
\nAcestui roman acut personal, destinat mai ales autolecturii, b\u00e2ntuit de acuitati fara fisura si perfect m\u00e2nuit stilistic de la un capat la altul, i s-ar putea imputa poate prea desele reveniri ale s\u00e2ngelui: de ce toti membrii familiei mor \u00eens\u00e2ngerati? \u00cengrosat, \u00eenchegat p\u00e2na la carbonizare, Marta Petreu \u00eesi traseaza cu propria hemoragie textuala harta mortilor, tocmai pentru a sublinia cu c\u00e2t mai multe rosii linii posibile blestemul s\u00e2ngelui de mama. P\u00e2na la darul, malefic si el, de-a presimti urmatoarea victima, pe mult iubita nepoata Laura: \u201eC\u00e2nd am stiut fara sa stiu. C\u00e2nd am stiut dinainte, fara ca nimeni sa-mi spuna. Una dintre zilele acelea c\u00e2nd freamatul mortii cuiva drag ajunge, ca lipaiala unui val pe nisip, si \u00eeti linge inima \u00een avans, si-ti atinge \u00een treacat, strain, maruntaiele, care se chircesc ca frunzele cazute, anunt\u00e2ndu-te de dinainte ca o nenorocire urmeaza sa vina, ca iar e pe cale sa-ti curga \u00een familie o vadra de s\u00e2nge.\u201c Cauza ram\u00e2ne tot dorinta \u00eentoarsa pe dos a M\u00e0riei Sucutardean: \u201eSa n-aveti parte de ce vi-i drag!\u201c. Tot stilistic, \u00eensa, vai, c\u00e2t de trait, de la un punct, blestemul devine refren. Si cu toata binecuv\u00e2ntarea pe care \u201etati tri\u201c copiii o primesc \u00eentr-un final, imprecatiile materne ram\u00e2n acolo, de nedepasit.
\nUn veac de apocalipsa. Un veac de psihanaliza. Trei decenii de Marta Petreu<\/strong>
\nConceput ca istorie familiala de-aproape un veac, Armaghedonul acasnic al Martei Petreu poarta ceva dintr-\u201cUn veac de singuratate\u201c, la modul vadit chiar. Autoarea se tradeaza la final, c\u00e2nd \u00eesi aseamana Cutca natala (pseudotoponim pentru Jucu de Jos) cu satul din romanul m\u00e1rquezian: \u201eRulam \u00eencet pe ulitele scufundate \u00een propria lor tar\u00e2na, simtind pe piele ca toata asezarea asteapta, ca Macondo, v\u00e2ntul din urma\u201c. Nu mai punem la socoteala pasajele de realism aproape magic \u2013 la un moment dat, \u00een prima parte, apar un urias, un pricolici, ba chiar un solomonar \u2013 sau numele repetate (Mica, Ticu, Tica, Tata Bun si Mam’ Batr\u00e2na), cu diferenta ca la M\u00e1rquez onomastica era cea efectiv reluata \u2013 p\u00e2na la confuzie, din generatie \u00een generatie \u2013 pe c\u00e2nd la prozatoarea noastra putem vorbi mai degraba de niste marote functional-arhaice folosite si refolosite, daca simtim brusc o nevoie de viu cinism. Daca nu, ram\u00e2nem \u00een perimetrul \u00eengust al psihanalizei si clasam volumul drept \u201eroman familial\u201c, av\u00e2nd ca protagonisti \u201eo mama teribila\u201c si \u201eun tata cumplit\u201c, cu toate ca registrul \u00eenduiosator-infantil apare si el: \u00eei avem acolo, \u00eentr-un suflet pentru totdeauna ramas copil, pe Tatica si Mamica. Sa mai notam aici un regressus ad uterum cam explicit (\u201eAs vrea sa intru \u00een somn cum m-as \u00eentoarce \u00een mama…\u201c) si modul \u00een care survine relansarea lui Tinu, dupa eliberarea din temnita si de sub existenta tatalui: ca si cum l-ar fi citit pe Jung, paricid simbolic la r\u00e2ndul sau \u00een disputa cu Freud, acesta vrea \u201esa se reconstruiasca pe sine construindu-si o casa\u201c. Nu cred ca era neaparata nevoie de trimiteri \u00een directia respectiva, paguboasa \u2013 dar si facila \u2013 pentru ca nu face dec\u00e2t sa expliciteze \u00een plus evidenta, cu rezultatul ca spune totul \u00een loc sa lase loc pentru lector. \u00censa, cum lasam deja sa se-nteleaga mai sus, romanul e scris \u00een scopuri mai personale, fiind un adevarat manual de vindecare, de purificare, de autocatharsis. Cert e ca prozatoarea cauta si gaseste foarte pertinente chei de (auto)interpretare, a sa proprie si a propriului text; \u00eenc\u00e2t impresia finala e ca Marta Petreu \u00eesi duce la bun sf\u00e2rsit cartea dintr-o nevoie de auto\u00eentelegere. Pe de alta parte, naratoarea se comporta ca un judecator post festum al apocalipsei familiale. Pentru ca, nu-i asa, pentru copii, ne\u00eentelegerile dintre parinti sunt sf\u00e2rsitul lumii. La fel, pentru adultii pusi fata \u00een fata cu moartea reazemului matern, cel dint\u00e2i si cel de urma, un potop imediat urmator decesului Mamei, cum real a fost cel din vara lui 2010, \u00eenchide universul personal \u00een acelasi fior apocaliptic.
\nVolumul poate foarte bine servi si ca resort comprehensiv al poeziei Martei Petreu, fara sa cadem \u00eentr-un biografism facil \u00eensa. Dar exista cel putin trei locuri \u00een roman ce ne permit sa trasam cauzele, motivele tragismului din poeme. De pilda, \u201eScara lui Iacob\u201c, ultimul volum poetic al autoarei (cu versul definitoriu \u201eScara care duce la cer pentru mine coboara\u201c), poate fi corelat unui vis infantil iterat o viata \u00eentreaga si reprodus \u00een roman: \u201eam visat (…) ca ma cataram, greu, pe o scara de sc\u00e2nduri putrede, patate de licheni galbeni asa cum era si gardul nostru la drum, ca era noapte si mi-era frica sa ma uit \u00een jos, ameteam, iar scara de leaturi subrede s-a rupt si eu m-am prabusit, rostogolindu-ma \u00eendelung din \u00eenaltime spre haul al carui fund nu \u00eel puteam vedea si pe care nu l-am atins, pentru ca m-am trezit.\u201c Apoi, am putea vedea masochismul auctorial tipic Martei Petreu ca pe un avatar sau corolar pentru martirajul iehovist al tatalui batut de Securitate si al fratelui condamnat la cinci ani de \u00eenchisoare, pe motiv de nonrecrutare: \u201eCu c\u00e2t erai mai prigonit, cu at\u00e2ta adunai mai multe puncte pentru m\u00e2ntuire, nadajduiau fratii si surorile. Caci ai suferit pentru Iehova\u201c. Pe de alta parte, orgoliul egolatru: \u201eCe ar putea sa \u00eemi faca azi cineva, dupa ce pe mine n-a reusit sa ma doboare Ticu \u00eempreuna cu Iehova al lui cu tot? (…) Sa fim seriosi!\u201c
\n\u201eAcasa, pe C\u00e2mpia Armaghedonului\u201c nu doar un roman excelent al Martei Petreu, nu doar un roman al anului, nu doar un roman al generatiei reprezentate sau nu, ci un roman de prim raft al \u00eentregii noastre literaturi.<\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Marta Petreu, Acasa, pe C\u00eempia Armaghedonului, Polirom, Iasi, 2011, 328 p. Nu vad \u00een romanul Martei Petreu o surpriza. Ca toate volumele si genurile \u00een care a scris p\u00e2na acum, de la poezie la cartile dedicate lui Cioran, Ionescu sau Sebastian, pe care Polirom le republica fastuos \u00eentr-o serie de autor pe deplin justificata, debutul… Cite\u0219te mai mult »Apocalipsa dupa Mica<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5570,1309,6677],"class_list":["post-9650","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-acasa","tag-marta-petreu","tag-pe-cimpia-armaghedonului"],"views":1764,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9650","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9650"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9650\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9650"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9650"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9650"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}