Plina ochi de note si recenzii dedicate literaturii si artei \u201ela zi\u201c, \u201eRom\u00e2nia literara\u201c face un loc consistent si evocarii celor ce au fost, s-au scris si s-au petrecut. Nu lipseste, in acest sens, chiar un anume fior nostalgic pe care-l degaja si unele texte semnate de autori altminteri reci sau retinuti si prudenti cu efuziunile lirice. Il citim, asa, pe nostalgicul Nicolae Manolescu intr-un text despre \u201ecabinetele de literatura\u201c de odinioara, din anii comunismului. Evocarea e pricinuita de inaugurarea unui admirabil laborator de literatura la o scoala din Bucuresti, Liceul \u201eIon Creanga\u201c. Dupa ce descrie respectivul laborator, criticul se intoarce in trecut, trecutul sau, vorbindu-le elevilor despre utilitatea unui astfel de cabinet si despre \u201ecum am invatat eu insumi in scoala literatura rom\u00e2na, la inceputul anilor \u201850, c\u00e2nd nu aveam manuale, inlocuite temporar cu doua brosuri intitulate \u00abTeze provizorii\u00bb. Acestea contineau o cronologie a literaturii rom\u00e2ne, destul de exacta, cu toate omisiunile datorate cenzurii (cum am mai spus, generatia mea nu i-a studiat in scoala si in facultate pe Maiorescu, Macedonski, Lovinescu, Blaga, Hortensia Papadat-Bengescu, Pillat, Arghezi, Barbu si pe altii de aceeasi anvergura) si extrem de putine comentarii (ceea ce constituia un noroc). Titlurile scrierilor vechi erau date in latina, la Cantemir, de exemplu. Si anii, si titlurile le-am invatat pe dinafara. Cum memoria retine usor la v\u00e2rstele mici, tot ce am invatat atunci mi-a ramas bine infipt in minte si pot sa reproduc oric\u00e2nd fara nicio dificultate. Nu stiu daca, mai t\u00e2rziu, am adaugat multe alte informatii factuale. Un cabinet de literatura are un rol asemanator. (…) Cronologia de pe peretele cabinetului de literatura tine loc de istoria literaturii.\u201c Si, mai departe, criticul lauda pe drept cuv\u00e2nt liceul care a preluat fara crampe o \u201emostenire\u201c comunista trimit\u00e2ndu-i pe ziaristi la cabinetul de literatura de la Colegiul Ion Creanga din Bucuresti: \u201eDati-l pe post, la ora de v\u00e2rf, in locul talk-show-urilor cotidiene despre totul si despre nimic!\u201c Sa dea Dumnezeu sa faca rating mare o emisiune despre acest \u201elucru extraordinar\u201c oferita unui public cu urechile ascutite sa auda ce-a mai patit Oana Zavoranu si cum isi dau cu copiii in cap perechile celebre aflate in divort interminabil! Extraordinarul cabinet de literatura despre care scrie cu entuziasm si nostalgie N. Manolescu e de domeniul \u201efictiunii detective\u201c careia ii dedica Mircea Mihaies un acut eseu bibliografic in acelasi numar (18 oct. 2011) al \u201eRom\u00e2niei literare\u201c. Ce sa caute la \u201eactualitatea\u201c rom\u00e2neasca a revistei de la sf\u00e2rsitul anului 2011 un excelent articol despre hotii si vardistii americani din secolele al XVII-lea p\u00e2na in al XIX-lea, respectiv, despre istoria romanului politist de la 1674, 1699, 1844, 1848, 1849 si p\u00e2na spre 1900, cu opera de acest gen a unor Charles Dickens si Conan Doyle? Rareori realitatea rom\u00e2neasca a reclamat cu mai mare ascutime si urgenta \u201eactualitatea\u201c acestui fel de scrieri cu hoti si vardisti, a intregului sirag de \u201ecrime fiction\u201c, povestiri despre colonizarea Vestului care, cum zice autorul, au participat la construirea Marelui Arhetip American! Inutil sa mai insist, vede oricine unde bate eseistul fac\u00e2nd alegoric inventarul crimelor altora intr-o tara plina de criminali fiorosi care ucid si vardisti amabili si obedienti care se fac ca-i prind ca sa-i scape c\u00e2t ai clipi din ochi. Ma tem doar ca, antologic, articolul lui Mircea Mihaies va spori gramada surselor de inspiratie a hotilor si vardistilor nostri de azi. Dar sa trecem la lectura pasionantului eseu. Cam prapastios c\u00e2nd abordeaza subiecte ale \u201eactualitatii\u201c de toate zilele, M. Mihaies e aici la el acasa: un analist redutabil, al carui articol, \u201eViciul si sperietoarea\u201c (probabil un fragment dintr-un studiu mai intins) contine cuvinte si expresii destul de rare in stilul jurnalistic de capa si spada, rezolut si non-dubitativ, al autorului: \u201eCe putem spune cu certitudine e ca…\u201c, \u201eE la fel de adevarat ca…\u201c, \u201eNu stim daca…\u201c, \u201eprudenta ne indeamna sa…\u201c si alte asemenea fr\u00e2ne lingvistice si mentale puse adevarurilor indiscutabile, indubitabile si certitudinilor absolute. Articolul se ocupa de genul literaturii politiste de origine nord-americana si functiunile ei pedagogice. \u201ePrudenta ne indeamna, scrie M.M., sa facem o distinctie clara intre scrisul despre infractiune si ceea ce ulterior avea sa fie definit drept o reflectare a rupturii din sufletul individului modern. Scrisul despre infractiune era o activitate care, in Statele Unite, a avut initial un scop explicit pedagogic: \u00abcrimele scandaloase\u00bb faceau parte din procesul de domesticire in care religiosul si socialul conlucrau la transformarea \u00abbunului salbatic\u00bb intr-un cetatean placid. (…) Oric\u00e2t de modeste i-ar fi fost resursele, crime-fiction participa la construirea Marelui Arhetip American. Din acest trunchi s-a desprins o varianta narativa in care, amestec\u00e2nd romantismul si realismul, scriitorii se infatisau drept emisarii fortelor \u00abprogresiste\u00bb, autodesemnate sa st\u00e2rpeasca Raul din societate.\u201c Iata consideratii, principii si norme (pedagogice) pe care si le poate asuma fara rezerve o viziune realist-socialista asupra rolului educativ al literaturii! Nimic nou sub soare: perspectiva normativa a respectivului gen literar american si capitalist e similara, in linii mari, cu functia educativa a literaturii realist-socialiste din comunismul \u201etarilor de democratie populara\u201c, cu rolul ei de a-l transforma pe \u201ebunul salbatic\u201c de pretutindeni intr-un om nou, \u201ecetatean placid\u201c sau, cum ar zice un celebru scriitor, \u201eUn american linistit\u201c. Deosebirea dintre cele doua tipuri de realism socialist, cel capitalist si cel comunist, consta, intre altele, in valoarea produsului final si, consecutiv, succesul lui: nu se poate compara succesul urias al \u201eromanului politist\u201c de tip pedagogic cu acela al \u201eBataliei in mars\u201c de Galina Nikolaevna ori al \u201eBaragan\u201c-ului de V. Em. Galan. Iar la baza acestei deosebiri ce face respectivele produse literare incompatibile unele cu altele se afla insasi perceptia asupra scopului si a functiunii lor: in vreme ce romanul realist-socialist din comunism si-a externalizat functia trat\u00e2nd chiar omul ca pe un \u201eprodus final\u201c, celalalt, cu mult mai modest in ambitii transformiste, dar infinit mai realist, si-a redus pretentiile la a fi scris doar bine de catre mari meseriasi in vederea exclusivului succes de casa si nu a transformarii radicale a omului vechi in om nou in virtutea unei \u201einginerii\u201c primejdioase potrivit careia scriitorul nostru realist-socialist urma sa devina chiar un \u201einginer al sufletelor omenesti\u201c. Acest \u201edarwinism\u201c social este cel ce a ruinat din start transformarea bietului om in \u201emai om\u201c: fiinta batuta de toate v\u00e2nturile, acesta e condamnat sa ram\u00e2na pe veci sediul paradoxal al coexistentei indestructibile dintre omul uman si gorilele pe care E. Lovinescu le vedea popul\u00e2nd lumea lui Caragiale. De pe urma realismului socialist au ramas \u201egorilele\u201c, iar de \u201eprodusul final\u201c, omul cu alte cuvinte, s-a ales praful. E imposibil de crezut ca marele sceptic Mihail Sadoveanu va fi nutrit macar o secunda convingerea ca \u201eMitrea Cocor\u201c al sau cu succesul lui impus a clintit macar un fir de par de pe capul omului vechi devenit peste noapte om nou.
\nAfaceristi imbatabili si mercantili, americanii au speculat pur si simplu complexul \u201ebunului salbatic\u201c (omul vechi!) nu pentru a scoate din el alt om, ci numai… dolari. Si s-au bucurat de succes, unul enorm, cu extraordinara lor literatura politista ilustrata de mari profesionisti ai scrisului. Este desigur una din rarele dovezi ca ur\u00e2tul mercantilism poate fi producator de mari opere literare. Trec\u00e2nd peste analogia, desigur fortata, schitata mai sus, ma intorc la excelentul studiu al lui Mircea Mihaies spre a nota distinctia pe c\u00e2t de riguroasa pe at\u00e2t de subtila pe care eseistul o face intre cele doua ramuri pornite din acelasi trunchi al \u201efictiunii detective\u201c americane: varianta narativa a scriitorilor infatisati ca \u201eemisari ai fortelor progresiste autodesemnate sa st\u00e2rpeasca Raul din societate\u201c (\u201einginerii sufletului omenesc\u201c de dincoace!), cu romane ce-si \u201eaveau originea intr-un pariu etic inflexibil si punitiv\u201c (dogmatismul inflexibil si \u201epunitiv\u201c al realismului socialist sovietic si democrat-popular) si cealalta varianta, a unor Conan Doyle si Charles Dickens prin opera carora \u201ereligiosul era inlocuit, sub presiunea teoriilor de mare succes din epoca, de stiintific sau pseudo-stiintific. (…) Ca fauritori constienti ai unor viziuni despre lume – scrie M.M. – cei doi au oferit in scrierile lor modele implicite ale darilor de seama narative potrivite intelegerii istorice. Intr-o astfel de lectura, e limpede ca reconstruirea trecutului chiar si din dovezi partiale incurajeaza saltul din lumea fizicului in ce a metafizicului. Sherlock Holmes era capabil sa reconstruiasca o intreaga istorie morala din felul in care o doamna tinea umbrela (…), dar e discutabil daca detectivii hard-boiled au fost capabili sa conserve aceasta arta. Nici nu aveau cum s-o faca: pe c\u00e2ta vreme Sherlock Holmes ram\u00e2ne in afara universului criminal, urm\u00e2ndu-si propria orbita stelara, detectivul-proletar e prins in interstitiile mean-street-urilor modernitatii ca intr-un labirint carnivor din care nu are scapare. Metamorfoza decisiva se produce datorita obligatiei asumate de catre protagonistii romanelor hard-boiled de a da raspunsuri uriaselor transformari sociale si morale de dupa Primul Razboi Mondial. Daca vreme de aproape un secol acest tip de crime-fiction coexistase cu modalitatile literare dominante (romantismul, sentimentalismul, realismul, decadenta), incep\u00e2nd cu anii ’20 el isi proiecteaza in prim-plan propriile formule, prejudecati si, inevitabil, limite. Studiile din 1980 si 1990 asupra \u00abliteraturii detective\u00bb au urmat, in linii mari, doua abordari. Una din ele, cea mai consistenta din punct de vedere al reflectiei teoretice, pretinde ca tema principala a hard-boiled fiction este controlul social. Sau, mai precis spus, felul in care fiinta umana se organizeaza, prin crima, in vederea controlului societatii. O astfel de perspectiva – greu de combatut – are dezavantajul ca elimina dintre misiunile literaturii ideea divertismentului. \u00abLiteratura politista\u00bb nu poate fi doar un studiu detasat si nemilos al felului in care dominatia Raului se intinde asupra lumii moderne.\u201c Transcriind schematic ceea ce sub condeiul lui M.M. se prezinta nuantat si disociat, am zice ca \u201eperspectiva normativa\u201c si \u201econtrolul social\u201c din \u201ehard-boiled fiction\u201c pot fi, p\u00e2na la un punct, comune (chiar daca din alte ratiuni) si \u201erealismului socialist\u201c de dincoace de ocean si de la noi de acasa: realistii nostri socialisti si protagonistii literaturii lor pot fi, partial, considerati mostenitorii periferici, sleiti si epigoni ai \u201edetectivilor-proletari\u201c din romanele \u201ehard-boiled\u201c. Iar \u201ecoda\u201c despre care vorbeste eseistul, aceea \u201eprin care amuzamentul si delectarea sunt invitate sa-si reia locurile de onoare\u201c intre mijloacele ce \u201eprivilegiaza comunitatile de afiliere si consimtam\u00e2nt\u201c ori \u201esudura legaturilor emotionale\u201c, ei bine, aceasta \u201ecoda\u201c lipseste si ea aproape cu desav\u00e2rsire din produsul final al acestui tip de scrieri sortite cimitirului literar. Reala, dar nu str\u00e2nsa in brate cu dogmatismul fioros al realismului socialist, misiunea educativa a literaturii a raposat si ea, sufocata sub imbratisarea letala a normativelor, a \u201ecomenzii sociale\u201c si a \u201eingineriei\u201c sufletesti. O mai sustrag totusi hohotului de r\u00e2s unanim in care-si da duhul doar marii si adevaratii scriitori de ieri si de azi aflati in serviciu comandat de propria lor constiinta.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Plina ochi de note si recenzii dedicate literaturii si artei \u201ela zi\u201c, \u201eRom\u00e2nia literara\u201c face un loc consistent si evocarii celor ce au fost, s-au scris si s-au petrecut. Nu lipseste, in acest sens, chiar un anume fior nostalgic pe care-l degaja si unele texte semnate de autori altminteri reci sau retinuti si prudenti cu… Cite\u0219te mai mult »Hotii si vardistii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2461,6663,124],"class_list":["post-9630","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-romania-literara","tag-teze-provizorii","tag-nicolae-manolescu"],"views":1534,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9630","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9630"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9630\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9630"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9630"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9630"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}