{"id":9547,"date":"2011-10-27T11:04:22","date_gmt":"2011-10-27T09:04:22","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9547"},"modified":"2011-10-27T11:04:47","modified_gmt":"2011-10-27T09:04:47","slug":"dacii-si-dacia-in-opera-lui-vasile-parvan","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/dacii-si-dacia-in-opera-lui-vasile-parvan\/","title":{"rendered":"Dacii si Dacia \u00een opera lui Vasile Parvan"},"content":{"rendered":"

Nu cunoastem g\u00e2ndurile intime ale lui Vasile P\u00e2rvan, dar din ceea ce a publicat si din confesiunile sale epistolare nu rezult\u00e3, p\u00e2n\u00e3 t\u00e2rziu, c\u00e3 ar fi fost interesat direct de chestiunea dacic\u00e3, devenit\u00e3 spre sf\u00e2rsitul scurtei dar rodnicei sale vieti fundamental\u00e3. <\/strong><\/em>
\nDup\u00e3 cum bine s-a relevat, primele lui articole si studii se refer\u00e3 la epoca medieval\u00e3 si abordeaz\u00e3, \u2013 cel putin \u00een cele dint\u00e2i, scrise mai degrab\u00e3 sub \u00eenr\u00e2urirea lui N. Iorga dec\u00e2t a lui D. Onciul \u2013, problema continuit\u00e3tii rom\u00e2nilor \u00een spatiul lor etnic de formare: \u201eRom\u00e2nii \u00een cronica Notarului Anonim al regelui Bela\u201d (1902), \u201e\u00censemn\u00e3ri de pe manuscrise vechi\u201d (1903), \u201eAlexandru Vod\u00e3 si Bogdan Vod\u00e3\u201d (1904), \u201eUn vechi manuscris de limb\u00e3 literar\u00e3 rom\u00e2neasc\u00e3 (1639-1668)\u201d (1904), \u201eRelatiile lui Stefan cel Mare cu Ungaria\u201d (1905) s.a.
\nNu lipsesc nici deschiderile c\u00e3tre teoretizarea si \u00eendrumarea cercet\u00e3rilor \u00een domeniul istoriei: \u201eLiteratura istoric\u00e3\u201d (1903), \u201eRomane istorice cu subiecte nationale\u201d (1903), \u201eAdun\u00e3tori de izvoare, istorici si filologi\u201d (1903), \u201eCritica istoric\u00e3\u201d (1903), \u201eRolul monografiilor \u00een studiile istorice\u201d (1904), \u201eE nevoie la noi de o revist\u00e3 istoric\u00e3?\u201d (1906) s.a.
\nDin Germania, trimite, sub pseudonim (V. Andrei), ziarului \u201eVointa national\u00e3\u201d, \u201eschite de istorie social\u00e3\u201d, reportaje elevate, menite a stimula o eflorescent\u00e3 cultural\u00e3 similar\u00e3 \u00een tar\u00e3.
\nStudiile germane (1904-1909) \u00eei schimb\u00e3 radical preocup\u00e3rile spre epoca veche.
\nDar, din c\u00e2te ne-o dovedesc cele dou\u00e3 schite demonstrative de proiect \u201eC\u00e2teva cuvinte cu privire la organizatia provinciei Dacia Traian\u00e3, cu prilejul unei c\u00e3rti noi asupra acestei cestiuni\u201d (1906) si \u201eSalsovia\u201d (1906), fragment din niciodat\u00e3 elaboratul studiu \u201eStraja roman\u00e3 la gurile Dun\u00e3rii\u201d si implicit teza de doctorat \u201eDie Nationalit\u00e4t der Kaufleute im r\u00f6mischen Kaiserreiche\u201d (1909) precum si \u201eMarcus Aurelius Verus Cesar si L. Aurelius Comodus\u201d (1909), t\u00e2n\u00e3rul savant era interesat \u00een mod concret de istoria propriu-zis\u00e3 a Imperiului Roman, si doar \u00een mod virtual de istoria st\u00e3p\u00e2nirii romane \u00een Dacia.
\nDe altfel si masivul volum \u201eContributii epigrafice la istoria crestinismului daco-roman\u201d (1910) priveste tot epoca roman\u00e3 a Daciei.
\nAceeasi epoc\u00e3 e explorat\u00e3 arheologic si pus\u00e3 \u00een evident\u00e3 \u00een cadrul scrierilor ulterioare ale lui Vasile P\u00e2rvan: \u201eRaportul d-lui V. P\u00e2rvan despre sarcofagul de la Hot\u00e3rani\u201d (1911), \u201eCetatea Tropaeum\u201d (1911), \u201eCetatea Ulmetum\u201d, I, II1, II2, III (1911-1914), \u201eStiri nou\u00e3 din Scythia Minor\u201d (1913), \u201eStiri nou\u00e3 din Dacia Malvensis\u201d (1913), \u201eCastrul de la Poiana si drumul roman din Moldova de Jos\u201d (1913) s.a.
\nO schimbare sensibil\u00e3 e observabil\u00e3 \u00een cadrul preocup\u00e3rilor savantului dup\u00e3 1914-1915, c\u00e2nd, cuprins de entuziasmul descoperirii cet\u00e3tii Histria, el trece pe un plan secundar epoca roman\u00e3, concentr\u00e2ndu-si atentia asupra vietii cet\u00e3tilor grecesti de la Marea Neagr\u00e3, \u00eencep\u00e2nd din secolul al VII-lea \u00ee. de Chr.
\nS\u00e3p\u00e3turile de la Ecrene din 1913, sunt urmate de cele de la Histria, Tomi, Calatis, oglindite \u00een lucr\u00e3ri precum: \u201eZidul cet\u00e3tii Tomi\u201d (1915), \u201eRaportul provizoriu al dsomnutlui V. P\u00e2rvan asupra primei campanii de s\u00e3p\u00e3turi de la Histria\u201d (1915), s\u201eDespre lucr\u00e3rile efectuate la Histria…\u201dt (1915), s\u201eDespre catacombele descoperite la Constanta\u201dt (1915), \u201eHistria\u201d, IV (1916), \u201eGerusia din Calatis\u201d (1920) etc.
\n\u00cen toate aceste volume, din anii 1906-1920, indiferent dac\u00e3 \u00een prim plan stau romanii sau grecii, dacii sunt priviti doar \u00een trecere, ca r\u00e3zboinici (adversari ai celor dou\u00e3 culturi si civilizatii venite peste ei) sau \u00een calitatea de cet\u00e3teni ai provinciei Scitia cea Mic\u00e3 (Dobrogea) \u2013 cucerit\u00e3 \u00een sec. I \u2013 si Dacia (cucerit\u00e3 \u00een sec. II).
\nDespre trecutul lor str\u00e3vechi, despre istoria, viata lor statal\u00e3, religia, credintele si obiceiurile, ce i se revelau, totusi, \u00een cursul s\u00e3p\u00e3turilor, Vasile P\u00e2rvan nu vorbeste dec\u00e2t fugitiv. \u00cenc\u00e2t, cercet\u00e3torul interesat de istoria preroman\u00e3 a dacilor, nu g\u00e3seste mai nimic edificator \u00een studiile lui V. P\u00e2rvan de p\u00e2n\u00e3 la 1918-1920.
\nRealizarea Marii Uniri, prin care rom\u00e2nii din toate provinciile etnice, acoperind aproximativ teritoriul vechii Dacii, se reunesc \u00een hotarele aceluiasi stat, r\u00e3stoarn\u00e3 priorit\u00e3tile savantului.
\n\u00cenfl\u00e3c\u00e3rat si el, ca toate marile figuri din perioada interbelic\u00e3, de \u00eemplinirea visului milenar \u2013 s\u00e3v\u00e2rsit cu at\u00e2tea sacrificii \u2013, Vasile P\u00e2rvan se dedic\u00e3 de aici \u00eencolo aproape \u00een exclusivitate cercet\u00e3rii si relev\u00e3rii vechimii noastre pe aceste locuri si a continuit\u00e3tii dacice, daco-romane si rom\u00e2ne \u00een spatii \u00eenc\u00e3 mai largi dec\u00e2t cele \u00een care i-a fost dat s\u00e3 se constituie at\u00e2t de t\u00e2rziu Rom\u00e2nia Mare.
\nSchimbarea de program, \u00eenmugurit\u00e3 doar ca o simpl\u00e3 aspiratie \u00eenc\u00e3 din 1915, la st\u00e3ruintele prietenului si colaboratorului s\u00e3u cel mai apropiat, I. Andriesescu \u2013 pe care \u00eel sprijin\u00e3 \u00een cercet\u00e3rile sale preistorice si la cursurile c\u00e3ruia asist\u00e3 or\u00e3 de or\u00e3, de-a lungul unui an \u2013 se face resimtit\u00e3 chiar din 1919, imediat dup\u00e3 r\u00e3zboi, \u00een cuv\u00e2ntarea festiv\u00e3 \u201eParentalia\u201d tinut\u00e3 la Academia Rom\u00e2n\u00e3 cu prilejul \u00eemplinirii a 1800 ani de la moartea \u00eemp\u00e3ratului Traian.
\nDesi evocarea \u00cemp\u00e3ratului e turnat\u00e3 \u00een forme poematice de adev\u00e3rat epos cu inflexiuni de litanie, fiind mai degrab\u00e3 o oper\u00e3 literar\u00e3 dec\u00e2t un discurs academic, ea cuprinde sintetic mai toate opiniile fundamentale pe care savantul le va dezvolta \u00een lucr\u00e3rile ulterioare.
\n\u201eParentalia\u201d r\u00e3m\u00e2ne, totusi, unic\u00e3 prin unele idei, reg\u00e3sibile si la B. P. Hasdeu, dar ridicate la \u00eenalte cote filosofice, menite a explica \u201emiracolul\u201d rezistentei noastre \u00een timp.
\nAutorul credea, pe de o parte, c\u00e3 t\u00e3ria noastr\u00e3 const\u00e3 \u00een tainica leg\u00e3tur\u00e3 cu p\u00e3m\u00e2ntul, care ne-a primit mereu \u00een aceleasi hotare trasate de Destin; iar pe de alta, \u00een forta sufleteasc\u00e3 pe care au adus-o femeile dace \u00een unirea cu b\u00e3rbatii romani. Hasdeu vorbea de sensibilitatea poetic\u00e3 pe care mamele str\u00e3bune au strecurat-o \u00een sufletul pruncilor nou-n\u00e3scuti dup\u00e3 anul 106.
\nDar lucrarea se impune mai ales ca un ce de sine st\u00e3t\u00e3tor prin relevarea misterului inexplicabil care face ca popoarele biruite s\u00e3 supravietuiasc\u00e3 \u2013 nu o dat\u00e3 (cazul dacilor) popoarelor biruitoare \u2013 cu firea, calit\u00e3tile si geniul lor, pe aceleasi locuri, schimb\u00e2nd doar limba si numele; idee \u00eembr\u00e3tisat\u00e3 din ce \u00een ce mai frenetic de o ampl\u00e3 falang\u00e3 de admiratori sau de persoane care nici nu stiu c\u00e3 ea \u00eei apartine lui V. P\u00e2rvan.
\n\u201eOmul crede \u2013 reflecta V. P\u00e2rvan \u2013 c\u00e3 pentru d\u00e2nsul natura va \u00eenfr\u00e2na legile ei, le va da un alt curs, le va duce pe drumul pe care ni\u00a0 s-a p\u00e3rut \u00een slaba noastr\u00e3 experient\u00e3 c\u00e3 ar putea fi m\u00e3car accidental, m\u00e2nate. C\u00e3ci aspectul material, palpabil, al \u00eent\u00e2mpl\u00e3rilor omenesti acoper\u00e3 sufletul faptelor, \u00eentocmai ca o masc\u00e3 h\u00e2d\u00e3 un suflet de \u00eenger si ascunde ochilor nostri \u2013 nedeprinsi a vedea p\u00e3trunz\u00e3tor \u2013 esenta vietii senine, indiferente, obiective si unice, care pulseaz\u00e3, neschimbat\u00e3 de vointa uman\u00e3, dup\u00e3 legile ei, cosmice.
\nSi marea \u00eenselare t\u00e2r\u00e3ste indivizi si popoare \u00een suferint\u00e3 si moarte.
\nUn om loveste pe altul numai pentru a-si multumi m\u00e2nia \u2013 dar, iat\u00e3, cel lovit moare si agresorul \u00eesi risipeste propria viat\u00e3, fiind scos dintre oameni.
\nUn popor e \u00eenvins de altul prin r\u00e3zboi, spre a nu mai creste, \u2013 si iat\u00e3, poporul \u00eenvins se \u00eentinde peste \u00eentregul p\u00e3m\u00e2nt prin darurile geniului s\u00e3u de natur\u00e3 pacinic\u00e3. Decebal lupt\u00e3 s\u00e3 fac\u00e3 un imperiu unitar traco-dacic si \u00eesi g\u00e3seste moartea, distrugerea t\u00e3rii si pieirea \u00eentregii vieti politic nationale a poporului s\u00e3u. Traian distruge Dacia, spre a avea liniste la hotarul Dun\u00e3rii de Jos, si a p\u00e3stra romanismul din sudul r\u00e2ului \u2013 si, \u00een loc de liniste, care nu tine, se naste un nou popor, care va tr\u00e3i chiar c\u00e2nd \u00eentreg romanismul oriental se va fi risipit \u00een pulbere. Traian aduce colonisti nenum\u00e3rati, spre a face o tar\u00e3 roman\u00e3, \u00een limitele romane, \u2013 si \u00een loc creste o tar\u00e3 dac\u00e3, numai de limb\u00e3 roman\u00e3, dar \u00een hotarele dacice si cu sufletul dacic \u2013 aborigen \u2013 p\u00e2n\u00e3 \u00een \u00eendep\u00e3rtatii ei descendenti de ast\u00e3zi\u201d.
\nExperienta r\u00e3zboiului, din care tocmai iesise, \u00eel determin\u00e3 pe savant s\u00e3 continue ideea tainei nep\u00e3trunse a firii, care-l face pe cuceritor s\u00e3 fie asimilat de cucerit, idee ce r\u00e3stoarn\u00e3 sau nuanteaz\u00e3 o bun\u00e3 parte a afirmatiilor sale anterioare, convins acum definitiv \u2013 ca si M. Sadoveanu \u2013 c\u00e3 bl\u00e2ndetea e mai puternic\u00e3 dec\u00e2t forta: \u201eSe poate cu sila schimba haina unui popor. I se poate impune de cuceritor limba, f\u00e3r\u00e3 cunoasterea c\u00e3reia cuceritul nu-si poate nici c\u00e2t de putin usura robia lui. Cuceritorul d\u00e3 poruncile \u00een limba lui, iar cuceritul trebuie s\u00e3 le \u00eenteleag\u00e3, s\u00e3 le \u00eemplineasc\u00e3, sau s\u00e3 moar\u00e3. Se poate schimba si numele poporului cucerit, c\u00e3ci el nu mai e dec\u00e2t lucrul cuceritorului, \u2013 si pe p\u00e3m\u00e2ntul cucerit nu mai dicteaz\u00e3 si nu mai d\u00e3 veste lumii despre cele ce sunt acolo, dec\u00e2t cuceritorul. Pentru lumea cea mare, cuceritul a murit. Dar nu pentru legile eterne ale firii. Asa precum toate masacrele nu pot fi destul de depline spre a desfiinta rasa supus\u00e3, ci ea se \u00eendoaie ca otelul sub greutatea n\u00e3v\u00e3litorului si apoi, \u00eencet-\u00eencet, se \u00eendreapt\u00e3 iar\u00e3, insinu\u00e2ndu-se prin \u00eens\u00e3si carnea celor nou veniti. Tot asa, cuceritorul, venit din tara lemnului si a mlastinilor friguroase, \u00een veci nu va mai cl\u00e3di \u00een lemn si nu se va mai \u00eembr\u00e3ca \u00een piei, \u00een tara pietrei si a soarelui bl\u00e2nd si senin. Si casa lui si masa lui si podoaba lui si, \u00eencet-\u00eencet, sufletul lui, se va da dup\u00e3 cele ale cuceritului si cultura lui va fi potrivit\u00e3 dup\u00e3 cultura cuceritului, \u00eent\u00e2i mai slab, c\u00e3 el va fi mai nepriceput si strein, apoi tot mai asemenea cu a cuceritului, doar ceva ceva schimbat\u00e3 de firea lui deosebit\u00e3 ca s\u00e2nge si foc l\u00e3untric \u2013 dar \u00een cele mari ale ei, ea va fi ca dintru \u00eenceputul vietii omenesti \u00een acea parte a lumii, cultura t\u00e3rii, iar nu a omului\u201d.
\n\u00cen perspectiva acestei idei precum si a leg\u00e3turii tainice dintre neam si p\u00e3m\u00e2nt sau a \u201einsinu\u00e3rii\u201d esentei sufletesti materne a poporului biruit \u00eempotriva vointei biruitorului \u00een procesul etnogenezei \u2013 ce cap\u00e3t\u00e3 largi volute demonstrative \u2013 \u201eParentalia\u201d nu ne mai apare dec\u00e2t \u00een ultim\u00e3 instant\u00e3 ca un elogiu adus \u00eemp\u00e3ratului, ci mai mult ca un pretext de evocare, \u00een perspectiva eroico-mitologic\u00e3, a z\u00e3mislirii poporului daco-roman si a asimil\u00e3rii \u00een cele din urm\u00e3 a \u00eenving\u00e3torului care i-a impus, totusi, \u201epecetea\u201d \u2013 \u201epecetea Romei\u201d, cum se exprima N. Iorga.
\n\u201eAp\u00e3rarea p\u00e3m\u00e2ntului dacic de regele Decebal si poporul s\u00e3u\u201d \u2013 \u201eimn de iubire cum rar au mai \u00een\u00e3ltat popoarele mosiei lor amenintate\u201d \u2013 si \u201ecucerirea p\u00e3m\u00e2ntului dacic de \u00cemp\u00e3ratul roman si fr\u00e2ngerea natiunii dace\u201d \u2013 \u201esuprema afirmare a geniului Romei \u00een potrivirea, la firea si f\u00e3ptura lui, a celor trei continente ce se ating \u00eempreun\u00e3 la marea cea de Mijloc\u201d constituie subiectul propriu-zis al cuv\u00e2nt\u00e3rii.
\nChiar \u00eenfruntarea \u2013 ce implic\u00e3 nu numai fortele umane, ci si pe cele divine, ca la Eminescu (\u201eMemento mori\u201d) \u2013, ia o turnur\u00e3 original\u00e3.
\n\u00cen lupta f\u00e3r\u00e3 rezultate a divinit\u00e3tilor supreme \u2013 Jupiter Capitolinul si Zamolxe \u2013 spre a \u00eenclina \u201emai tare un talger, ca s\u00e3 condamne la c\u00e3dere, rusine, moarte, talgerul cel mai usor\u201d, intervine zeita Artemis-Bendis Diana, patroana Sarmizegetusei, capitala Daciei, oferind spre jertf\u00e3 viata lui Decebal, pentru ca sufletul lui s\u00e3 r\u00e3m\u00e2n\u00e3 \u00een zid ca \u00een legenda Mesterului Manole: \u201eCi Artemis-Bendis Diana \u00eendreapt\u00e3 ochii zeilor c\u00e3tre p\u00e3m\u00e2ntul de lupte si s\u00e2nge. F\u00e3ptur\u00e3 minunat\u00e3 de cetate luceste \u00een raza de soare. De munti p\u00e3durosi i-s zidurile, de fluvii largi i-s santurile. \u201eAceasta-i cetatea credinciosilor mei. De vi-s drag\u00e3, v\u00e3 cer ascultare. Din timpul c\u00e2nd Gaia a creat cerul, muntii si marea, Moirele aspre au pus leg\u00e3tur\u00e3 crud\u00e3: c\u00e3 tot ce e viat\u00e3 s\u00e3 fie mereu cucerit prin moarte. Cetate de zei, ori cetate de oameni, zid al titanilor, ori zid de m\u00e2ini muritoare, nu va tr\u00e3i f\u00e3r\u00e3 jertfa celei mai scumpe vieti zidite \u00een piatr\u00e3 de mesteri. Ci cel mai scump suflet al cet\u00e3tii mele de munti si de ape e sufletul regelui dacic, cump\u00e3nit \u00een balanta de aur. Pe veci s\u00e3 tr\u00e3iasc\u00e3 cetatea, cu sufletul lui prins \u00een ziduri\u201d\u201d.
\nDacia \u00eens\u00e3si \u2013 transfigurat\u00e3 alegoric \u00eentr-o divinitate s\u00e3lbatic\u00e3 din stirpea Dianei \u2013 e pus\u00e3 de autor s\u00e3-l urasc\u00e3 pe Romul, personificare a Romei, pentru ca, sub z\u00e2mbetul Afroditei cei doi s\u00e3 schimbe dusm\u00e3nia \u00een dragoste.
\nContrazic\u00e2ndu-se \u2013 de altfel ca pe tot parcursul laudatiei si mai larg \u00een tot restul operei urm\u00e3toare, \u2013 Vasile P\u00e2rvan d\u00e3 sintezei daco-romane, din adoratie pentru Roma si Italia, alura de fapt exceptional, care sustine, dar si contrazice teoria: \u201eSi fecioara, care te ur\u00e2se cum nu te mai ur\u00e2se \u00eenc\u00e3 nici om, nici zeu, te-a iubit cum nu te mai iubise nicio femeie. Ea se f\u00e3cu tu \u00eensuti si copiilor ei, ea singur\u00e3 dintre femeile iubite de tine, le d\u00e3du numele t\u00e3u. Si ei luptar\u00e3 si murir\u00e3, din veac \u00een veac, p\u00e3str\u00e2ndu-ti: numele t\u00e3u, chipul t\u00e3u, g\u00e2ndul t\u00e3u, glasul t\u00e3u, lumina ta, gloria ta\u201d. Lipseste \u00een enumeratie doar sufletul, care singur schimb\u00e3 totul…
\n\u00cen orice caz, \u00eent\u00e2lnirea dintre cele dou\u00e3 popoare n-a fost defel at\u00e2t de idilic\u00e3, chiar dup\u00e3 trecerea r\u00e3zboaielor. Autorul \u00eens\u00e3 o apoteozeaz\u00e3, pentru ca din luminile r\u00e3sfr\u00e2nte de cer asupra m\u00e3rii si a m\u00e3rii asupra cerului s\u00e3 se multiplice simbolic si oglindirile reciproce \u00eentre b\u00e3rbatul roman si femeia dac\u00e3:
\n\u201eAsa s-au luminat mereu, \u00een schimb continuu de frumusete de la unul la altul \u2013 consider\u00e3 savantul, \u00eentr-o viziune poetico-romantic\u00e3 \u2013, b\u00e3rbatul si femeia daco-roman\u00e3 si, \u00eentru perpetu\u00e3 mostenire, urmasii lor p\u00e2n\u00e3 ast\u00e3zi\u201d.
\nDe la aspectul singular al relatiei daco-romane, ce face obiectul evoc\u00e3rii academice, savantul revine \u00een sferele generaliz\u00e3rilor, \u00eent\u00e3rind enuntul privitor la misterul asimil\u00e3rii cuceritorului de c\u00e3tre cucerit si a reintr\u00e3rii acestuia \u00een ritmul si stilul s\u00e3u de viat\u00e3 anterior etnogenezei.
\n\u201eCum pic\u00e3tura de fosfor aruncat\u00e3 \u00een bronzul topit \u00eei schimb\u00e3 toat\u00e3 firea, f\u00e3c\u00e2ndu-l mai tare, mai cald \u00een str\u00e3lucire, mai rezistent \u2013 rosteste autorul relev\u00e2nd legitatea fenomenului \u2013 asa un singur fragment de ras\u00e3 superioar\u00e3, tare, cu suflet cizelat de experienta milenar\u00e3, schimb\u00e3 toat\u00e3 firea poporului cu care se amestec\u00e3, f\u00e3c\u00e2ndu-l \u00een \u00eentregime superior felului lui de existent\u00e3 antecedent alierii.
\n\u00cen nivelarea general\u00e3 a lumii vechi, prin aducerea ei la viat\u00e3 de aceeasi unic\u00e3 culoare roman\u00e3, fragmentul transcendental, de suflet elementar, caracteristic, individualist original, al fiec\u00e3rei natii indo-europene, trecute \u00een romanism, a impus biruitor fiec\u00e3rui tinut al lumii romane felul specific de a cugeta si simti \u2013 \u00een cele etern omenesti \u2013 al natiunii autohtone.
\nFiecare popor trecut la romanism a ap\u00e3rat apoi noua lui form\u00e3 de viat\u00e3 \u00een felul s\u00e3u deosebit, cu str\u00e3vechile lui puteri preromane\u201d.
\nC\u00e2nd vorbeste de popoare cucerite, care \u00eenving \u00een cele din urm\u00e3 pe cuceritori, d\u00e2nd nastere unor esente umane superioare fiec\u00e3ruia \u00een parte, V. P\u00e2rvan se refer\u00e3 de fapt la femeia: dac\u00e3, celt\u00e3, german\u00e3, ilir\u00e3, hispan\u00e3 etc.
\n\u201e\u00cen alc\u00e3tuirea sufletului natiunilor prin topiri de suflete diverse spre a forma un aliaj nou, ca \u00eenf\u00e3tisare si ca putere, femeia e ca pic\u00e3tura de fosfor aruncat\u00e3 \u00een bronzul topit.
\nB\u00e3rbatul e \u00eenainte de orice, fiul femeii. Fiii oamenilor sunt aceea ce sunt femeile lor: discrete, credincioase, cu suflet ad\u00e2nc, supuse, devotate p\u00e2n\u00e3 la moarte, \u2013 sau: greoaie, brutale, senzuale, banale, locvace. Prin af\u00e2narea femeii se af\u00e2neaz\u00e3 rasa. Si femeile noastre au fost af\u00e2nate de suferint\u00e3, r\u00e3bdare, credint\u00e3, munc\u00e3, t\u00e3cere, \u00eenchinare. Si fiii t\u00e3rancelor au fost: suferitori, r\u00e3bd\u00e3tori, credinciosi, muncitori, t\u00e3cuti, \u00eenchinati datoriei, dintru str\u00e3vechile timpuri si p\u00e2n\u00e3 \u00een zilele de \u00eentemeiere a t\u00e3rii celei noi de azi.
\nLa nasterea sufletului rasei biruitorilor de azi st\u00e3 femeia dac\u00e3\u201d.
\n\u201eSpartan-traco-roman a fost sufletul, care, la alc\u00e3tuirea natiunii noastre, ne-a fost d\u00e3ruit de femeia dac\u00e3\u201d.
\n\u00cen pofida tuturor consideratiilor elogioase aduse cuceritorilor romani pe parcursul cuv\u00e2nt\u00e3rii si a afirmatiilor pluri-interpretabile, Vasile P\u00e2rvan nu se poate opri \u2013 \u00een\u00e3lt\u00e2nd imn de slav\u00e3 femeii dace \u2013 s\u00e3 nu re\u00eent\u00e3reasc\u00e3 ideea c\u00e3, de fapt, biruitii au iesit \u00een cele din urm\u00e3 biruitori si c\u00e3 \u00een alchimia etnogenezei daco-romane, victoria apartine \u201eaborigenilor\u201d: \u201ePentru c\u00e3 si-a crescut, pentru c\u00e3 si-a cultivat, pentru c\u00e3 si-a \u00eennobilat asa fel femeia, pentru c\u00e3 a creat prin milenara alegere si des\u00e3v\u00e2rsire a timpului ei o astfel de femeie, dacul a dat firea lui noului popor, daco-roman. Nu \u00een limb\u00e3, nu \u00een obiceiuri, nu \u00een forme materiale ale vietii a fost biruitor, ci \u00een calitatea sufletului. Marea liniste, marea noblete suveran\u00e3, care peste romanizarea prin suflete diverse, venite de pretutindeni… ne-a p\u00e3strat sublimi \u00een aristocratica noastr\u00e3 \u00een\u00e3ltare peste toti cei dimprejur, a fost darul primei femei dace, c\u00e3s\u00e3torite cu primul roman asezat \u00een Dacia, si a urmasilor ei cu suflet tare, daco-romanele\u201d.
\nLor, acestor femei str\u00e3bune, si revenirii la viata simpl\u00e3, rural\u00e3, eminamente dac\u00e3, consider\u00e3 savantul c\u00e3-i dator\u00e3m persistenta si biruinta noastr\u00e3 asupra potopului popoarelor migratoare: \u201eAm tr\u00e3it, \u00cemp\u00e3rate, de c\u00e2nd ne-a l\u00e3sat Roma si p\u00e2n\u00e3 \u00een ziua de ast\u00e3zi, ca daci, \u00een sate, iar nu ca romani, \u00een orase. Rezist\u00e2nd \u00een Dacia, \u00eempotriva tuturor veneticilor, re\u00eentinz\u00e2ndu-ne peste tot tinutul dacic, d\u00e3inuind \u00een simplicitatea, vitejia si nefericirea t\u00e3ranilor daci, \u2013 de abia azi, dup\u00e3 optsprezece veacuri, ne putem iar\u00e3 g\u00e2ndi c\u00e3 suntem si romani. Deabia ast\u00e3zi legionarii t\u00e3i, s-au putut \u00eentoarce iar\u00e3, biruitori, la Apulum, la Napoca, la Porolissum, la Sarmizegetusa. Dup\u00e3 optsprezece veacuri, valul n\u00e3v\u00e3lirii nordice a fost biruit. Din nou stau straj\u00e3 la Rin si \u00een muntii dacici soldatii cu coif roman\u201d.
\nCrezul lui B. P. Hasdeu \u2013 ostracizat pentru c\u00e3 afirma persistenta dac\u00e3, \u00eentr-o perioad\u00e3 de acut latinism \u2013 biruia, \u00een sf\u00e2rsit, de la tribuna Academiei Rom\u00e2ne.
\nAm st\u00e3ruit poate mai \u00eendelung dec\u00e2t trebuia, \u00eentruc\u00e2t, dup\u00e3 opinia noastr\u00e3, \u201eParentalia\u201d e un program al savantului pentru etapa urm\u00e3toare de creatie, si chiar un program al dacismului \u00een genere, din punct de vedere istoric si al reflexului lui literar, autohtonismul, \u00eembr\u00e3tisat \u00een principal de gruparea de la \u201eG\u00e2ndirea\u201d si continuat ca un puternic filon cultural p\u00e2n\u00e3 ast\u00e3zi.
\nEvident, \u00een afara ideilor prezentate, \u00een cele de mai sus, Vasile P\u00e2rvan infuza \u00een cadrul laudatiei sale si alte importante reflectii, care se reg\u00e3sesc, partial, si \u00een operele anterioare, dar mai ales \u00een cele de dup\u00e3 1920.
\nUnele sunt implicate opiniilor cu caracter teoretizant, precum continuitatea, statornicia si vitejia str\u00e3mosilor nostri, \u00een ap\u00e3rarea teritoriului ocupat din timpuri imemoriale sau \u00een\u00e3ltarea lor treptat\u00e3 spre luminile civilizatiei, pe care o r\u00e3sp\u00e2ndeau asupra celor din jur .
\nDar, uneori, autorul tine s-o exprime si explicit, precum \u00een pasajul urm\u00e3tor: \u201eDin timpuri uitate de amintirea muritorilor, tr\u00e3iau dacii pe p\u00e3m\u00e2ntul acesta, \u00eembr\u00e3tisat de cele trei ape sDun\u00e3rea, Nistrul si Tisat, cu marea cetate cl\u00e3dit\u00e3 de zei \u00een mijlocul t\u00e3rii, cu munti de patru p\u00e3rti. Ei nu erau o biat\u00e3 natie r\u00e3t\u00e3citoare, ca vecinii germani ori sarmati. Ei nu erau o natie barbar\u00e3, ca nenum\u00e3ratii locuitori ai Nordului ml\u00e3stinos, s\u00e3rac si friguros. Ei erau statornici, or\u00e2nduiti, luminati, \u00een str\u00e3vechi leg\u00e3turi cu civilizatia elen\u00e3, \u2013 cu cea mai av\u00e2ntat\u00e3 credint\u00e3 idealist\u00e3 \u00een nemurire, pe care au g\u00e2ndit-o oamenii \u2013, cu traditie milenar\u00e3 \u00een cele ale vietii de societate ori de stat, \u2013 cu nume glorios \u00een lupta de libertate fat\u00e3 de toti cei puternici din jur, \u2013 cu incomparabila epopee de unitate national\u00e3 biruitoare a regelui erou Burebista, \u00eend\u00e3r\u00e3tul lor\u201d.
\nSunt, desigur, adev\u00e3ruri istorice, dar si aureol\u00e3ri idealizante pretabile \u00eentr-o laudatie cu caracter literar a \u00cemp\u00e3ratului comemorat, pentru ca Romei s\u00e3 i se opun\u00e3 un adversar cum nu mai avusese p\u00e2n\u00e3 atunci.
\nMai ales \u00een\u00e3ltarea dacilor \u2013 bazat pe putinele si discutabilele relat\u00e3ri istorice \u2013 pe cea mai \u00eenalt\u00e3 treapt\u00e3 de spiritualitate \u00een ce priveste credinta \u00een nemurire, a ap\u00e3rut chiar \u00een contemporaneitate, si cu at\u00e2t mai mult dup\u00e3 aceea, ca o \u00eengrosare excesiv\u00e3, dac\u00e3 nu chiar o deformare a realit\u00e3tii. (A se vedea interventiile lui Lucian Blaga, Serban Cioculescu etc.)
\nConsecvent \u00eens\u00e3 g\u00e2ndului s\u00e3u despre idealismul religios dac, Vasile P\u00e2rvan st\u00e3ruie pe parcursul discursului asupra profundei credinte \u00een nemurire a str\u00e3mosilor nostri.
\n\u201eDacii \u2013 scria el, \u00eenf\u00e3tis\u00e2nd entuziasmul r\u00e3zboinicilor autohtoni \u00eenaintea luptelor cu romanii \u2013 nu cunosteau frica de moarte, o doreau, alergau dup\u00e3 d\u00e2nsa si, pe portile ei \u00eentunecate, ei socoteau c\u00e3 intr\u00e3, nu \u00een eterna nefiint\u00e3, ci \u00een eterna viat\u00e3 cu zeii\u201d.
\nCu aceeasi \u00eencredere \u00een \u201emarea trecere\u201d, ca pas spre nemurire, participau \u2013 \u00een viziunea autorului \u2013 si \u201ecei puternici ai Dacici\u201d la \u201em\u00e3retul banchet funerar\u201d \u00eencheiat cu sinuciderea prin otr\u00e3vire, dup\u00e3 r\u00e3zboi: \u201eCi ei sorbeau, liberi, \u00een tar\u00e3 \u00eenc\u00e3 liber\u00e3, unirea lor liber\u00e3 cu moartea. \u00cen triumfuri romane, grumazul lor nu puteau s\u00e3 si-l plece\u201d.
\nSi pentru c\u00e3 am atins problema idealiz\u00e3rii, a transmiterii asupra dacilor a unor aspiratii personale ale autorului, criticii s\u00e3i nu trebuiau s\u00e3 astepte p\u00e2n\u00e3 la aparitia \u201eGeticii\u201d. Ele se v\u00e3d pregnant \u00eenc\u00e3 de aici, pentru c\u00e3 savantul nu le \u201emascheaz\u00e3\u201d \u00een dosul demonstratiilor stiintifice, ci le afirm\u00e3 direct, cu o singur\u00e3 exceptie.
\nPlin de n\u00e3duf din cauza dezbin\u00e3rilor de toate felurile, ce s-au accentuat tot mai mult cu trecerea timpului, V. P\u00e2rvan nu se poate opri, \u00eentr-o fraz\u00e3 de elogiere a calit\u00e3tilor dacilor, s\u00e3 nu r\u00e3bufneasc\u00e3, \u00eenfier\u00e2nd una dintre racilele noastre a tuturora:
\n\u201eTrecutul str\u00e3lucit, de aproape dou\u00e3 veacuri \u00eenainte, lumina acum si calea regelui Decebal. Nu puterea, ci unirea, lipsea \u00eentotdeauna marelui neam dacic. Ca principii macedoneni, gelosi de libertatea lor local\u00e3, principii daci ai multor t\u00e3ri dace dintre cele trei r\u00e2uri sNistrul, Tisa, Dun\u00e3reat \u00eesi asteptau pe Philippos si pe Alexandros al lor, care, cu m\u00e2n\u00e3 de fier, s\u00e3-i tie uniti \u00eentru marea lupt\u00e3 a aceleiasi patrii. Si Decebal era acum ca Filip. Ci soarta n-a voit ca s\u00e3-i urmeze un Alexandru\u201d.
\nS\u00e3 nu uit\u00e3m \u00eens\u00e3 caracterul discursului!
\nAutorul avea nevoie de \u00eengros\u00e3ri nu numai din motive stilistico-literare, ci si morale!
\nDorind s\u00e3 cl\u00e3deasc\u00e3 \u2013 precum marea majoritate a intelectualilor iesiti din r\u00e3zboi \u2013 o tar\u00e3 nou\u00e3 si un om nou, pe m\u00e3sura posibilit\u00e3tilor extraordinare pe care le \u00eentrevedea \u00een patria \u00eentregit\u00e3 \u00een limitele spatiului etnic national visat dintotdeauna, Vasile P\u00e2rvan oferea contemporanilor s\u00e3i, prin viata exemplar\u00e3 a dacilor, un model demn de urmat, un model, care \u2013 nu numai dup\u00e3 el \u2013 era \u00eenc\u00e3 viu \u00een lumea satelor traditionale rom\u00e2nesti.
\n\u201eB\u00e2lciului vanit\u00e3tilor\u201d \u2013 cum numea \u00eentr-un alt discurs academic1 \u201eviata social\u00e3\u201d \u2013 \u00eei opunea imaginea senin\u00e3, inteligent\u00e3, demn\u00e3, plin\u00e3 de virtuti a dacului \u00een stare s\u00e3 se jertfeasc\u00e3 \u00een orice clip\u00e3 pentru Patrie, si mai ales a femeii dace, d\u00e3ruit\u00e3 de Destin cu toate calit\u00e3tile.
\nNu v\u00e3d \u00een aceasta nicio abandonare a obiectivit\u00e3tii si scrupulozit\u00e3tii. Nu o lucrare stiintific\u00e3 era \u201eParentalia\u201d. Despre celelalte la vremea lor. (va urma)<\/p>\n

1 \u00cen s\u201eCuv\u00e2nt de r\u00e3spuns la receptia lui Dimitrie Gusti \u00een corpul academic\u201dt: \u201eDin \u00een\u00e3ltimea plin\u00e3 de praf, a cerului de p\u00e2nz\u00e3 si fr\u00e2nghii al circului, maimutele privesc cu un dispret vertical la muritorii care le suport\u00e3 cu r\u00e3bdare cojile de nuci si alte proiectile ale criticii lor nervoase ori speriate. Si multi din copiii de jos se uit\u00e3 cu admiratie si gelozie la ml\u00e3dioasele bestiole care, at\u00e2rnate de coad\u00e3, prin elegante balans\u00e3ri si dibace salturi, \u00eesi schimb\u00e3 mereu: punctul de vedere, orizontul si specialitatea… Dumneavoastr\u00e3, scumpe coleg, care tocmai aveti ca preocupare capital\u00e3 studiul b\u00e2lciului vanit\u00e3tilor, numit cu termeni academici \u201eviata social\u00e3\u201d, veti recunoaste c\u00e3 elegantele acrobatii ale maimutelor din circurile marelui b\u00e2lci sunt, \u00een bun\u00e3 parte, singurul simbol \u00een care putem cuprinde activitatea public\u00e3 a contemporanilor nostri\u201d (Vasile P\u00e2rvan, \u201eScrieri\u201d, text stabilit, studiu introductiv si note de Alexandru Zub, Editura Stiintific\u00e3 si Enciclopedic\u00e3, Bucuresti, 1981, p. 267).<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Nu cunoastem g\u00e2ndurile intime ale lui Vasile P\u00e2rvan, dar din ceea ce a publicat si din confesiunile sale epistolare nu rezult\u00e3, p\u00e2n\u00e3 t\u00e2rziu, c\u00e3 ar fi fost interesat direct de chestiunea dacic\u00e3, devenit\u00e3 spre sf\u00e2rsitul scurtei dar rodnicei sale vieti fundamental\u00e3. Dup\u00e3 cum bine s-a relevat, primele lui articole si studii se refer\u00e3 la epoca… Cite\u0219te mai mult »Dacii si Dacia \u00een opera lui Vasile Parvan<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[6654],"class_list":["post-9547","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-opera-lui-vasile-parvan"],"views":4777,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9547","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9547"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9547\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9547"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9547"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9547"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}