{"id":954,"date":"2009-12-24T00:51:49","date_gmt":"2009-12-23T22:51:49","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=954"},"modified":"2009-12-24T00:53:40","modified_gmt":"2009-12-23T22:53:40","slug":"evaziune-tenisistica-2009","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/evaziune-tenisistica-2009\/","title":{"rendered":"Evaziune tenisistica 2009"},"content":{"rendered":"

Realitatea este invaziva. Cotidianul, cel putin in varianta sa rom\u00e2neasca, una degradata si sc\u00e2rboasa, maladiva, trebuie suportat, indurat cu stoicism. C\u00e2nd depresia te apasa, s-ar cuveni sa lupti impotriva ei cu toate instrumentele din dotare. Dar nici o psihoterapie nu este posibila daca nu sav\u00e2rsesti mai int\u00e2i un necesar travaliu de doliu. Nu ai ce sa repari psihic daca nu ti-ai asumat launtric pierderea. Absenta trebuie elaborata. In cazul meu, o tara si o natiune. Ba si prieteni, cu care credeam ca am lucruri in comun, ceva semnificativ. <\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

Dupa 6 decembrie, am inteles c\u00e2t de profund m-am inselat. Ma simt tradat, mintit, furat. Nu e nimic nou in aceste sentimente, doar amploarea si intensitatea lor ma dor mai mult dec\u00e2t altadata. Si mai e si problema timpului. La doua decenii de la Revolutie, cercul s-a inchis, noi, rom\u00e2nii, am reinventat partidul-stat, i-am reinfiintat pe barzi si aplaudaci, ne-am refamiliarizat cu teama cotidiana. Am ur\u00e2t comunismul, dar capitalismul, in varianta sa rom\u00e2neasca, ne-a pus tuturor capac. Ca urmare, singura solutie pe care o recomand (si pe care eu am decis sa o adopt spre proprie uzanta) este evazionismul. Exercitii de evaziune, in lumi placute, curate si primitoare, radical diferite de ceea ce se petrece in realitatea politica, economica si sociala bastinasa.
\n…N-am mai scris de multa vreme despre tenis. Marile fapte \u201ede arme\u201c ale \u201ezeilor\u201c din circuitul ATP au cazut, pe nedrept, in uitare. Inainte vreme vizitam de cinci-zece ori pe zi site-ul ATP-ului. In ultimele luni am rarit asemenea placute escapade. S-a int\u00e2mplat chiar sa uit sa navighez prin lumea electronica a jucatorilor profesionisti. Si asta mi-a lipsit. \u201eUra\u201c fata de Federer nu se compara cu nenorocitul simtam\u00e2nt de factura aproape fizica pe care-l nutresc fata de fostul si actualul sef al acestui stat (ca al meu nu este, o spun raspicat!). In cazul elvetianului, parca nici nu ar fi vorba de \u201eura\u201c, ci de o antipatie respectuoasa, marcata de o abisala invidie si dublata cu o teama reala – din solidaritate cu favoritul meu, Rafa Nadal. Ma plec insa in fata evidentei: anul 2009 a fost, fara indoiala, anul lui Federer. Daca mi-ar fi spus cineva asta prin martie sau aprilie, as fi r\u00e2s de as fi cazut pe spate. O asemenea interventie ar fi avut, pentru mine cel putin, caracterul unei glume suprarealiste. Ibericul parea solid instalat in fotoliul de lider mondial, iar epoca din fata sa parea una de lunga durata. Doar recordurile pareau sa fie adversarii lui Rafa.
\nA urmat cea mai spectaculoasa cadere pe care o cunosc eu de c\u00e2nd urmaresc cu aplicatie fenomenul tenisistic profesionist. Nadal a pierdut cele 5000 de puncte pe care le avea avans fata de Federer. A fost infr\u00e2nt in optimi la Roland Garros, inregistr\u00e2nd primul esec de c\u00e2nd participa la competitia de la Porte d’Auteuil. Si in fata cui? A unui adversar pe care-l conducea cu 3-0 in int\u00e2lnirile directe, ultima dintre ei consum\u00e2ndu-se la Foro Italico, in turul II, scor 6-1, 6-0 pentru iberic. Federer a c\u00e2stigat finala cu acest viking antipatic si autist, iesit de niciunde, izbutind primul lui triumf in orasul de pe Sena. A intrat astfel in selectul si exclusivistul club al marilor campioni care au c\u00e2stigat toate cele patru turnee de Mare Slem. A urmat Wimbledonul, la care Nadal a declarat forfait, invoc\u00e2nd o grava tendinita. Elvetianul, juc\u00e2nd a saptea finala consecutiva, l-a invins dupa o partida extrem de dramatica, dupa mai bine de 4 ore si 18 minute, pe americanul Andy Roddick, renascut si el ca pasarea Phoenix din propria-i cenusa. Finala a consemnat recordul in materie de durata privind finalele de la All England Club. Acel 16-14 din setul decisiv spune totul despre taria inclestarii in care, culmea, Federer a contabilizat 50 de asi, domin\u00e2ndu-l copios pe iancheu la capitolul la care acesta statea cel mai bine.\u00a0 Elvetianul a ajuns la cifra de 15 titluri de Mare Slem cucerite in intreaga cariera, dobor\u00e2nd recordul lui \u201ePistol\u201c Pete Sampras. Nec plus ultra…
\nLa US Open parea ca se va repeta istoria ultimilor cinci ani, c\u00e2nd Federer se dovedise invincibil. Roger c\u00e2stigase si la Cincinnatti, fac\u00e2ndu-si incalzirea pe hard-ul american. La Flushing Meadow, in finala nu s-a int\u00e2lnit cu Nadal, renascut aparent si el, dupa semifinala de la Cincinnati, caci a intrat la New York in careul de asi. Unde l-a int\u00e2lnit pe Juan Martin del Potro, cel care l-a eliminat pe Cilici, invingatorul lui Murray. Flacaul din Tandil i-a administrat spaniolului un sec 6-2 in tripla varianta. Finala? A rezultat un meci pe cinste, c\u00e2stigat, in cinci seturi, de mereu surprinzatorul gaucho, Federer rat\u00e2nd ocazia de a ridica a sasea oara la r\u00e2nd trofeul deasupra capului. Daca in sferturi la Australian Open elvetianul il facea praf cu 6-3, 6-0, 6-0, daca in semifinala de la Roland Garros Roger se impunea greu, in cinci seturi, la US Open uriasul cu inima de copil isi lua revansa, fiind primul latino-american (si primul argentinian) de la Vilas incoace, din 1977, care se impune pe hard-ul new-york-ez.
\nCe a urmat? Nadal a profitat de sincopele adversarilor mai impozanti, pentru a se catara in finala Masters Series-ului de la Beijing, unde a fost zdrobit realmente, in doua seturi, de rusul Nikolai Davidenko, renascut si el dupa o accidentare care l-a tinut c\u00e2teva luni departe de court la inceputul anului. Pe final de an, s\u00e2rbul Djokovici a c\u00e2stigat turneul de la Basel, domin\u00e2ndu-l clar pe Federer in propriu-i fief. Apoi a c\u00e2stigat Bercy-Paris, dupa ce i-a administrat o umilitoare infr\u00e2ngere in semifinala lui Nadal si dupa ce s-a luptat grozav cu favoritul gazdelor, martinichezul Monfils.
\nSe parea ca Nole belgradeanul este favorit la a-si apara trofeul cucerit anul trecut in China si disputat in prezent la Londra. Turneul Campionilor ii statea la indem\u00e2na. Era cel mai in forma, recent batuse net pe primii doi jucatori ai lumii in doua saptam\u00e2ni succesive. Dar n-a fost asa. Prima surpriza: nici o victorie, nici un set in grupa pentru Nadal. Rafa se cauta si nu se regaseste, jocul lui sufera de imaginatie, strategia lui este falimentara (voi discuta cu alt prilej aceasta sumbra decadere!). A doua surpriza: Murray, invins de Federer in grupa, nu accede in semifinale, frustr\u00e2ndu-i inca o data pe compatrioti, dupa Wimbledon. A treia surpriza: del Potro, Soderling in semifinale, Djokovici eliminat inca din round-robin. A patra surpriza: Federer, care avea un activ de 12-0 in fata lui Davidenko, este infr\u00e2nt de rus dupa o int\u00e2lnire epica. A cincea surpriza: del Potro il elimina in semifinale pe Soderling, un urias combatant indoor. Iar finala, c\u00e2stigata usor, in doua seturi de finalistul de anul trecut, siberianul Nikolai, a aratat inca o data ca argentinianul este un copil mare, care mai are mult de invatat. Doar valoarea in sine nu e suficienta. Acesta a fost anul 2009 in materie de tenis. Voi reveni, pentru conformitate…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Realitatea este invaziva. Cotidianul, cel putin in varianta sa rom\u00e2neasca, una degradata si sc\u00e2rboasa, maladiva, trebuie suportat, indurat cu stoicism. C\u00e2nd depresia te apasa, s-ar cuveni sa lupti impotriva ei cu toate instrumentele din dotare. Dar nici o psihoterapie nu este posibila daca nu sav\u00e2rsesti mai int\u00e2i un necesar travaliu de doliu. Nu ai ce… Cite\u0219te mai mult »Evaziune tenisistica 2009<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[543,544,545],"class_list":["post-954","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-circuitul-atp","tag-federer","tag-rafa-nadal"],"views":2079,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/954","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=954"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/954\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=954"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=954"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=954"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}