{"id":9521,"date":"2011-10-27T10:31:47","date_gmt":"2011-10-27T08:31:47","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9521"},"modified":"2011-10-27T10:32:03","modified_gmt":"2011-10-27T08:32:03","slug":"eminescu-ultima-zi-la-%e2%80%9etimpul%e2%80%9c-7","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/eminescu-ultima-zi-la-%e2%80%9etimpul%e2%80%9c-7\/","title":{"rendered":"Eminescu: ultima zi la \u201eTimpul\u201c (7)"},"content":{"rendered":"

Furgonul politiei <\/strong><\/p>\n

O regula nescrisa a cercetarii este ca din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd sa-ti revezi constructia pentru consolidari, revizuiri, finisaje. Cu asta, \u00een cercetarea literara te afli \u00een metatext, adica scrii a doua sau a treia oara despre ce ai scris c\u00e2ndva \u2013 si, \u00een aceasta situatie, te intereseaza mai mult relatiile dec\u00e2t punctele fixe, adica mersul demonstratiei este prevalent. Revenind \u00een 2005 asupra cercetarii mele privind ziua de 28 iunie 1883 \u00een viata politica a lui Eminescu, am facut-o pentru ca s-a ivit prilejul (c\u00e2nd cu serialul de la TVR1 despre \u201eMari rom\u00e2ni\u201c); intervenind c\u00e2teva elemente noi \u00een discutie, resimt nevoia de a reconfigura unele parti ale demonstratiei si de aceea accept o expunere mai libera. Repet: ma intereseaza relatiile dintre personaje si ceea ce am numit \u201erelieful informatiei\u201c, adica cronologia ei.<\/p>\n

De pilda, episodul din Cafeneaua Capsa a fost consemnat \u00een scris dupa moartea martorului, Grigore Ventura (prin 1911; refac din memorie reperele fixe) de catre Al. Ciurcu \u00een acest regim: \u201eSa-l fi auzit pe Grigore Ventura povestind…\u201c. Lucrurile erau, asadar, spuse, \u201evorbite\u201c \u2013 lumea probabil le stia \u2013 dar nu le consemnase nimeni. Despre biletul sotiei lui Slavici prin care \u00eei cerea lui Titu Maiorescu s-o scape de Eminescu pentru ca a \u00eennebunit si e foarte rau, a scris aluziv Ioan Slavici \u00eensusi prin 1909, apoi prin 1924 \u2013 dar \u201e\u00censemnarile zilnice\u201c ale lui Titu Maiorescu au fost publicate de I. A. Radulescu-Pogoneanu abia \u00een 1931. Procesul verbal al comisarului C\u00e2ta-Nicolescu a iesit la iveala prin anii ’50 ai secolului trecut, iar mentiunea furgonului care l-a ridicat pe Eminescu din Baia Mitrasewski a fost facuta de Vintila Russu-Sirianu prin anii ’60.<\/p>\n

S-a zis ca furgonul trebuie scos din discutie, pentru ca Vintila Russu-Sirianu povesteste ce a auzit \u00een familie de la tatal sau, Ion Russu-Sirianu, care spunea ca a fost martor la evenimente \u2013 dar ulterior s-a dovedit ca nici nu se afla \u00een Bucuresti. Nu vad ratiunea pentru care l-am crede pe Ciurcu povestind ce povestea Ventura \u2013 si nu l-am crede pe nepotul \u201eciobanului\u201c. Nu vad, apoi, ce s-ar fi putut face cu un insurgent pus \u00een camasa de forta, cum \u00eel aflam pe Eminescu din procesul verbal al comisarului C\u00e2ta-Nicolescu.<\/p>\n

\u00centr-un comentariu recent (vezi revista \u201eBucovina literara\u201c, oct.2007, p. 20-25, text semnat de Calin L. Cernaianu) se duce la caricatura acest furgon: \u201ePrezenta lui ar putea fi logica, dar comisarul scrie ca, dupa venirea reclamantilor, a plecat imediat (\u201ela moment am mers… la stabilimentul de bai\u201c). Daca trebuia sa ia si furgonul (la care nu face nici o referire), era cam greu sa plece pe loc, caci caii acestuia nu stateau permanent \u00eenhamati, iar pe la ora 18, vizitiul nu motaia \u00een suportul de creioane de pe biroul comisarului\u201c.<\/p>\n

Nepotrivirea vine de acolo ca despre furgon vorbeste Vintila Russu Sirianu \u00een 1969, nu-l aminteste nici Grigore Ventura, nici procesul verbal din 28 iunie 1883. S-a vrut combinarea surselor, adica aglutinarea lor \u2013 si i-a iesit\u2026 o ironie. Poate a sortii, poate doar a \u00eembinarilor.<\/p>\n

Se poate face, desigur, si istorie literara hazlie, ironica ori bascalioasa, dar \u00een acest caz ne dam de-a basca si spunem ca nu ne intereseaza. Totusi, sa ne amintim de alt furgon, cel din 1888, venit tot dupa Eminescu \u2013 dar \u00een Piata de flori.<\/p>\n

Iata aceasta amintire a profesorului D. Nitulescu publicata tot foarte t\u00e2rziu, abia \u00een 1968, \u00een \u201eRom\u00e2nia literara\u201c 12 decembrie, p. 12: \u201eDe mult, pe c\u00e2nd eram \u00een ultima clasa a Seminarului Nifon din Bucuresti, \u00een plimbarea de duminica dupa-amiazi, \u00een fata Bisericii Sf. Anton din fosta Piata de flori, am vazut lume multa adunata. Apropiindu-ma, si razbind p\u00e2na \u00een primele r\u00e2nduri, vazui un barbat solid, bine legat, cu parul mare, pieptanat \u00een valuri peste cap, cu o mustata \u00eembelsugata ce facea gurii streasina stufoasa, \u00eendemnat sa urce \u00eentr-o birja. Privirea \u00eei era febrila, dar trupul parea istovit, fara \u00eempotrivire, \u00eentr-o totala renuntare. Un civil \u2013 caruia vardistul \u00eensotitor i se adresa deferent cu titulatura \u201edomnule doctor\u201c \u2013 staruia cu menajamente, chiar cu \u00eentelegere duioasa, pe l\u00e2nga omul voinic, aflat numai \u00een camasa alba si \u00een pantaloni, fara de surtuc si fara bretele sau bracinar, sa se urce \u00een trasura. Multimea curioasa sa afle si sa vada ce se petrece, sa se lamureasca, a tot \u00eenchis cercul \u00een care ma aflam si m-am pomenit fara de vrere at\u00e2t de aproape de personajul principal \u00eenc\u00e2t si astazi, dupa aproape optzeci de ani, \u00eei simt g\u00e2f\u00e2itul si-i pastrez bine privirea. Nu erau ochii unui agitat, ci, mai cur\u00e2nd, ai unui resemnat, domolit de efortul care-l macinase, \u00eel obosise, ochi bl\u00e2nzi totusi, calzi, usor umezi \u2013 nu de lacrimi ci mai cur\u00e2nd de \u00eensasi roua sufletului, de seva vietii, ochi de caprioara ranita.<\/p>\n

\u2013 E poetul Mihail Eminescu, oameni buni, ni s-a adresat medicul, e marele Eminescu al nostru, care, bolnav fiind, a plecat din spital, de la Doctorul Sutu, si acum ne facem datoria sa-l readucem la patul lui, \u00een \u00eengrijirea noastra, pentru binele lui. A plecat, zice, sa asculte ciripitul pasarelelor si pitpalacul, asa dupa cum facea si \u00eenainte de a se \u00eembolnavi si de a ajunge la noi\u201c.<\/p>\n

\u00cen fond, chestiunea este ce alegem: bascalia pe seama lui Vintila Russu-Sirianu \u2013 sau posibilitatea ca furgonul sa nu fi fost neaparat al politiei, cu vizitiu veget\u00e2nd printre creioanele ofiterilor, ci al Institutului \u201eCaritatea\u201c \u2013 sau pur si simplu unul de piata? Vom crede ca \u00een 1969 acesta si-a adus aminte de povestirea din 1968 a profesorului D. Nitulescu? Nu prea cred ca e loc de ales: cum l-am crezut pe Ciurcu \u2013 \u00eel credem si pe \u201ecioban\u201c care transmite, oricum, o poveste din familie, o \u00eent\u00e2mplare povestita. Vom vedea unde duc, daca ele duc undeva, aceste neconcordante.<\/p>\n

Pistolul lui Eminescu<\/p>\n

Iata un alt caz de concordanta… neintentionata, chiar la autorul ironiilor \u2013 bine intentionate, de altfel \u2013 de mai sus. Documentele de arhiva privind activitatea lui Eminescu \u00een Societatea Carpatii s-au gasit si editat \u00een anii ’80 ai secolului trecut, iar relatia lui Ocasanu cu politia austriaca s-a facut abia \u00een anul 2005. Bascalia cu pricina: \u201eN. Georgescu \u00eel prezinta pe Ocasanu ca agent al politiei Austro-Ungariei \u2013 \u00een vreme ce Slavici \u00eel informa pe Maiorescu la 25 iunie 1883 ca numitul era \u201eunul dintre oamenii de \u00eencredere ai politiei\u201c noastre. Era agent dublu?! N-ar fi de mirare…\u201c. Nu eu \u2013 ci autorul notei informative spune ca acest Ocasanu lucra si pentru politia austriaca. Dar… daca a facut aceasta legatura singur el, de ce domnul bascalie se sperie?! \u00cel cam sperie adevarul, ca pe toti comicastrii.<\/p>\n

Nu prea stiu ce \u00eensemna \u00een epoca \u201eagent al politiei\u201c, \u201espion\u201c,etc. \u2013 dar am la \u00eendem\u00e2na o amintire a lui Artur Gorovei (\u201eAlte vremuri. Amintiri literare\u201c, Folticeni, 1930, p. 66), barbat cu totul stimabil, despre un caz oarecum similar. Este vorba despre fiul lui Ion Creanga, capitanul, care, dupa moartea parintelui sau, vine la Iasi cu o suma considerabila de bani pentru a sponsoriza editarea operelor marelui povestitor \u2013 si, \u00een plus, pentru a sponsoriza chiar o revista literara. Artur Gorovei noteaza: \u201eEl e junimist, mi-a spus, fiindca are protector pe Petre Carp, care l-a trimes la Viena, ca spion, cu o suta de lei pe zi. E junimist \u00een politica, nu \u00eensa si \u00een literatura, din pricina ca exista o raceala pronuntata \u00eentre tatal sau si d-nii Maiorescu si Iacob Negruzzi…\u201c. Dau informatia sub beneficiu de inventar, pentru cei care se vor interesa de aceste meserii paramilitare \u00een perioada lui Eminescu. Desigur, tot pentru bani facea si t\u00e2narul Ocasanu actiune de \u201espionaj dublu\u201c. (Ghilimelele sunt necesare, pentru ca meseria de \u201espion\u201c implica un angajament, o apartenenta la un serviciu secret, etc.; este prin excelenta o meserie a secolului XX.)<\/p>\n

C\u00e2nd vorbesc de cronologie, vreau sa spun ca nu se putea sti, \u00eenainte de editarea \u201e\u00censemnarilor zilnice\u201c ale lui Maiorescu, de acel bilet al doamnei Slavici, \u00eenainte de aparitia procesului verbal, de acel comisar, etc.<\/p>\n

\u00centrerup aici dialogul cu dl. Calin L. Cernaianu, pentru o paranteza pe care o consider necesara.<\/p>\n

\u00cenainte sa povesteasca Al. Ciurcu despre agitarea pistolului de catre Eminescu \u00een Cafeneaua Capsa, lumea stia, \u00eensa, ceva asemanator, publicat de Nicolae Patrascu \u00een \u201eConvorbiri literare\u201c, \u00een insipidul \u201eStudiu critic\u201c pe care l-a \u00eensailat acesta la c\u00e2teva luni dupa moartea poetului. Citez doar un fragment: \u201eLa 8 iulie un v\u00e2nt puternic se abatu asupra acestui creere-lume, desradacin\u00e2nd orice vegetatie si astri, si las\u00e2nd \u00een urma-i pustiul si umbra \u00een care nu mai \u00eencolti dec\u00e2t sam\u00e2nta mortii. Se \u00eenarma dis de dimineata cu un revolver si pleca sa ia o baie. C\u00e2nd voi sa se coboare, descarca revolverul \u00een unul din vechii si cei mai buni prieteni ai sai, D. Chibici-R\u00e2vneanu. Atunci fu condus si instalat \u00een ospiciul Caritatea din Bucuresti, unde statu mai bine de doua luni \u00eentr-un delir linistit…\u201c. Cum poti integra aceasta informatie \u00een context? Autorul, apropiat al Junimii, martor la multe evenimente, nu transforma \u00een timp european (28 iunie \u00een Rom\u00e2nia corespunde lui 10 iulie \u00een Europa), ci confunda 28 iunie cu 8 iulie \u2013 si-l aduce \u00een bataia pistolului lui Eminescu nici mai mult nici mai putin dec\u00e2t pe Chibici-R\u00e2vneanu, unul dintre cei mai vechi prieteni ai poetului. Acesta, avocat la Caile Ferate Rom\u00e2ne, avea permis de liber parcurs \u00een Europa. Istoria literara nu retine aceasta agresiune a poetului asupra lui. Chibici \u00eensusi nu o confirma. Dimpotriva, se cunosc versuri din manuscrisele poetului care i se dedica, \u201eamicul Chibici\u201c fiind, \u00eentr-o varianta, chiar interlocutorul din \u201eSatira II\u201c (\u201eCu evlavie cumplita \/ \u00cenghiteam pe regii lybici \u2013 \/ Unde sunt acele vremuri \/ Te \u00eentreb, amice Chibici ?\u201c, \u201eOpere\u201c II, p. 231, etc.). Este unul dintre vechii si bunii prieteni ai poetului \u2013 dar n-a dorit sa ia cuv\u00e2ntul \u00een chestiunea bolii de la 1883 \u2013 motiv\u00e2nd, la un moment dat, zice-se, ca ar fi vorba de secrete de stat ce ar leza interesele unor mari puteri europene. \u00centre scrisorile pe care i le trimite poetul, foarte cunoscuta este cea din sanatoriul de l\u00e2nga Viena, imediat dupa \u00eensanatosire:<\/p>\n

\u201eFii bun, iubite Chibici, si raspunde-mi cum stau lucrurile cu mine. (…) Astfel, fara speranta si plin de amare \u00eendoieli, \u00eeti scriu, iubite Chibici, si te rog sa-mi lamuresti pozitia \u00een care ma aflu. Eu as vrea sa scap c\u00e2t se poate de cur\u00e2nd. Si sa ma \u00eentorc \u00een tara, sa ma satur de mamaliga stramoseasca, caci aici, de c\u00e2nd ma aflu, n-am avut niciodata fericirea de-a m\u00e2nca macar p\u00e2na la satiu. Foamea si demoralizarea, iata cele doua stari continue \u00een care petrece nenorocitul tau amic, M. Eminescu\u201c.<\/p>\n

Ce-ar rezulta daca am accepta ca Eminescu a tras \u00een Chibici, a amenintat-o pe Doamna Capsa, portretul Regelui Carol I, a tras \u00een Ventura \u00eensusi?! Avea pistolul la el si c\u00e2nd a mers la Maiorescu, de ce nu l-ar fi folosit?! Iata ca aceasta concordanta nu s-a verificat- si a fost scoasa din biografia lui Eminescu \u00eempuscarea lui Chibici.<\/p>\n

Pentru a se vedea cum polemizau prin aluzii amicii lui Eminescu despre anumite momente fixe din existenta poetului, readucem \u00een discutie \u201echestiunea pistolului\u201c poetului. Este vorba, de data aceasta, despre o amintire a lui D. Teleor din 1903. Un fost redactor la ziarul \u201eTimpul\u201c, notat cu majuscula \u201eR.\u201c, \u00eei povesteste acestuia cum Eminescu a \u00eendreptat pistolul spre el pentru ca i-a schimbat un text \u00een tipografie:<\/p>\n

\u201e \u2013 Te-mpusc!<\/p>\n

Si zic\u00e2nd vorbele acestea, Eminescu scoase un revorver nou si-l \u00eendrepta spre mine.<\/p>\n

Te-ai speriat?<\/p>\n

Mai e vorba, draga Teleor?!<\/p>\n

Ce-ai facut?<\/p>\n

M-am ascuns dupa un scaun. Pe urma am fugit pe-o usa ce era deschisa \u00een apropiere.<\/p>\n

Dar poetul?<\/p>\n

Nu stiu ce-a mai facut.<\/p>\n

A tras?<\/p>\n

Nu. C\u00e2nd l-am \u00eent\u00e2lnit \u00een redactie peste c\u00e2tva timp a \u00eenceput sa r\u00e2da, si r\u00e2zi, si r\u00e2zi. Mi-a zis: \u201e\u2013 Cum credeai, bre, c-o sa te \u00eempusc? Uite revorverul, e gol!\u201c\u201e \u201e\u2013 M-ai speriat, domnule Eminescu!\u201c \u201e\u2013 Te-ai speriat! Ha! Ha! Ha!\u201c A r\u00e2s apoi o gramada.<\/p>\n

\u00cesi uitase de articol?<\/p>\n

\u00cesi uitase. A doua zi, \u00eensa, a fost internat la Caritatea, caci d. Chibici, la care sedea, nu-l mai putea tine \u00een fr\u00e2u.<\/p>\n

Ce facea?<\/p>\n

\u00cen noaptea aceea a luat o birje si s-a dus la Sosea.<\/p>\n

Sa se plimbe?<\/p>\n

Ce sa se plimbe?! Acolo a \u00eenceput sa traga \u00een aer focuri de revorver, de se speriase lumea.<\/p>\n

N-a atins pe nimeni?<\/p>\n

Nu. Se amuza numai. Politia, neaparat, a pus m\u00e2na pe el, l-a dus la domnul Chibici sau la d. Maiorescu, si de aici…\u201c<\/p>\n

D. Teleor publica aceasta amintire \u00een suplimentul \u201eLitere si arte\u201c al ziarului \u201eAdevarul\u201c, la 12 martie 1903, dar nu o mai reia \u00een cartea \u201eEminescu intim\u201c din 1904, unde retipareste amintirile sale despre poet risipite prin presa, mai ales \u00een revistele lui Nicolae Patrascu.<\/p>\n

Intentia lui D. Teleor de a-i da o replica lui Nicolae Patrascu este evidenta \u2013 de vreme ce insista ca poetul n-a ranit pe nimeni, doar se amuza trag\u00e2nd focuri de pistol \u00een aer; dar la D. Teleor amintirile se \u00eencurca, se suprapun, se confunda. Crede ca poetul locuia la Chibici, ca pe acesta l-a chemat politia, etc. \u00cen fond, el face literatura, propune un personaj cu numele \u201eEminescu\u201c \u2013 nu relateaza fapte exacte. Ce poti face, asadar, cu asemenea informatii care se neaga fara a se lega? Fara a polemiza, nici aluziv baremi, cei doi prezinta cu totul diferit o situatie \u2013 iar cel implicat, Chibici-R\u00e2vneanu, nu intervine pentru a da dreptate unuia dintre ei.<\/p>\n

\u00cen acest sens consider ca informatia despre viata lui Eminescu trebuie personalizata, nu ascunsa sau evitata. Prin \u201epersonalizare\u201c eu \u00eenteleg o analiza, chiar o expertiza coerenta, concentrata, care da valoare c\u00e2t de c\u00e2t verificabila fiecarei surse. Astfel se poate face o ierarhie, putem estima care dintre biografii ori prietenii lui Eminescu este sincer si care nu, etc. Metoda punerii \u00een juxta a informatiilor concordante poate parea prea simpla, dar de aici se \u00eencepe.<\/p>\n

Chestiunea pistolului lui Eminescu se poate \u00eentelege si \u00een contextul epocii: nu era ceva neobisnuit sa porti pistol la anul 1880. Emil G\u00e2rleanu povesteste ca la Iasi, c\u00e2nd s-a aflat cu prilejul dezvelirii statuii lui Stefan cel Mare (\u00eenceputul lui iunie 1883), poetul a tras \u00een gazda la Ion Creanga si, la culcare, s-a observat ca pune sub perna un pistol.<\/p>\n

Era mereu temator pentru viata sa, si avea motiv. Astazi stim ca \u00een mai 1883 iesisera din puscarie (fusesera gratiati de catre Rege) cei doi atentatori la viata lui I. C. Bratianu din 2 decembrie 1880, Pietraru si C\u00e2rlova (iar despre cel de-al treilea, Patescu, se zvonea ca urmeaza sa fie, de asemenea, gratiat). Or, acestia fusesera \u00eentemnitati \u00een urma campaniei de presa a \u201eTimpului\u201c, a lui M. Eminescu personal: poetul avea motive, \u00een iunie, sa se teama ca sunt liberi. Tot \u00een mai 1883 se produsesera, \u00een Bucuresti, cu prilejul alegerilor, ingerinte asupra ziaristilor, fusesera batuti unii dintre ei, amenintati cu pistolul. Este c\u00e2t se poate de fireasca pastrarea unui pistol la \u00eendem\u00e2na de catre Eminescu. El noteaza \u00een manuscrisele sale ca trebuie sa-si cumpere unul si sa-l tina ascuns \u00een casa.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Furgonul politiei O regula nescrisa a cercetarii este ca din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd sa-ti revezi constructia pentru consolidari, revizuiri, finisaje. Cu asta, \u00een cercetarea literara te afli \u00een metatext, adica scrii a doua sau a treia oara despre ce ai scris c\u00e2ndva \u2013 si, \u00een aceasta situatie, te intereseaza mai mult relatiile dec\u00e2t punctele fixe,… Cite\u0219te mai mult »Eminescu: ultima zi la \u201eTimpul\u201c (7)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6637,1949,6638,6394],"class_list":["post-9521","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-biogr4afie-eminescu","tag-eminescu","tag-eminescu-jurnalist","tag-eminescu-la-timpul"],"views":4830,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9521","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9521"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9521\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9521"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9521"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9521"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}