{"id":9518,"date":"2011-10-27T10:29:07","date_gmt":"2011-10-27T08:29:07","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9518"},"modified":"2011-10-27T10:29:33","modified_gmt":"2011-10-27T08:29:33","slug":"europa-2061-exercitii-de-imaginatie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/europa-2061-exercitii-de-imaginatie\/","title":{"rendered":"Europa 2061. Exercitii de imaginatie"},"content":{"rendered":"

Cum va arata Europa peste 50 de ani? Mai precis: cum am vrea sa arate Europa peste 50 de ani? Iata tema pe care ne-am propus s-o discutam \u00een seminarul Penser l’Europe, la a X-a editie. Un exercitiu de divinatie si de imaginatie. O reverie intelectuala ca at\u00e2tea altele? O utopie, \u00eenca o utopie? C\u00e2nd e vorba de utopii, spiritul nostru devine profund sceptic, din doua motive cel putin: o data pentru ca, prin definitie, utopiile, nu se confirma, iar daca se confirma \u2013 cum s-a petrecut cu utopia din romanul lui Orwell (\u201e1984\u201c) \u2013 utopia este neagra, apocaliptica…<\/strong><\/em>
\nCu aceste alternative \u00een fata, spiritul nostru ram\u00e2ne vigilent si banuitor fata de previziuni, mai ales ca, \u00een lumea postmoderna, predictiile tin putin, chiar si atunci c\u00e2nd se \u00eent\u00e2mpla sa fie exacte… Sunt exacte, corecte doar pe termen scurt. Oric\u00e2nd poate aparea ceva neprevazut si atunci toate previziunile sociale si politice cad (un 11 septembrie, un Kosovo care sa tulbure viata unei regiuni si sa schimbe frontierele unui stat, o primavara araba, o criza financiara continuata de o criza economica si urmata de o incontrolabila criza morala cum se \u00eent\u00e2mpla \u00een clipa de fata). Mai putem, \u00een aceste conditii sa prevedem cum va arata, nu peste 50 de ani, dar peste 20 de ani, Europa noastra?
\nPutem, desigur, pentru ca omul, dintre toate fiintele de pe pam\u00e2nt, este singurul care are capacitatea de a-si proiecta viitorul. Chiar daca, repet, proiectiile, reveriile lui ram\u00e2n simple utopii. \u00cen fond, c\u00e2nd ne uitam \u00een urma, observam ca progresul \u00een mai toate domeniile a \u00eenceput prin asemenea previziuni care au dat, totusi, omului \u00eentelept sentimentul ca viitorul poate fi mai bun dec\u00e2t prezentul si, ca personajul lui Voltaire, omul poate sa traiasca \u00een cea mai buna lume dintre lumile posibile. Are dreptate Paul Val\u00e9ry sa creada ca \u201epr\u00e9voir est \u00e0 la fois l’origine et le moyen des toutes les entreprises, grandes ou petites\u201c. Dar are dreptate si omul obisnuit, h\u00e2rsit de viata sau \u2013 cum se spune cu o vorba populara \u2013 \u201e\u00eenteleptit\u201c de viata, sa creada ca pr\u00e9voir se bazeaza, \u00een prealabil pe prevenir adica pe o operatie minutioasa de a depista certitudinile \u00eentr-un ghem de forte haotice si schimbatoare. Altfel zis, a ordona incontrolabilul.
\nO operatie ce se face \u00een chip curent \u00een literatura. Montesquieu era de parere ca Europa este un fel de Natiune a natiunilor. \u201eFranta si Anglia\u201c \u2013 scrie el \u00een \u201eConsideratii asupra cauzelor maririi romanilor si a decaderii lor\u201c \u2013 \u201eau nevoie de bogatia Poloniei si a Moscovei, asa cum oricare dintre provinciile lor au nevoie de celelalte\u201c… Andr\u00e9 Ch\u00e9nier crede, cu doua secole \u00een urma, ca cea mai buna formula pentru a reorganiza societatea europeana este aceea ca natiunile sa recunoasca suprematia unui parlament care sa decida, pe deasupra guvernelor nationale, diferendele dintre ele. O formula pe care, a preluat-o, trebuie sa recunoastem, actuala comunitatea europeana. Pentru Chateaubriand nu exista pe lume dec\u00e2t doua lucruri esentiale, si anume: \u201ereligia cu inteligenta\u201c si \u201eiubirea cu tineretea\u201c. Dintre acestea, religia ar sta la baza libertatii si egalitatii umane. Mai exact: crestinismul (\u201ecette pens\u00e9e r\u00e9demptrice et messie\u201c) unicul fundament al \u201eg\u00e2ndirii viitorului\u201c… Nici Napoleon nu scotea religia din ecuatia unui stat puternic si durabil. \u201eNicio societate nu poate exista fara morala si nu este o buna morala fara religie\u201c \u2013 spune el.
\nIdeea morala revine aproape obsesiv \u00een toate speculatiile si predictiile c\u00e2nd este vorba de viitorul Europei si de constructia unei societati mai bune. O reflectie memorabila \u00een legatura cu acest subiect care preocupa, dupa c\u00e2te se poate vedea, si pe poeti si pe filosofi, mi se pare acea facuta de Ernest Renan. Relu\u00e2nd o idee a lui Herder (\u201epentru politica, omul este un mijloc, pentru morala \u2013 el este un scop\u201c), Renan face uimitoarea previziune: \u201erevolutia viitorului va fi triumful moralei asupra politicii\u201c. O previziune, cum se vede, conditionata de o revolutie greu de realizat.
\nCu aceste reverii, utopii, predictii \u00een fata si, desigur, cu experientele mai degraba dramatice pe care le-am avut \u00een secolul care s-a \u00eencheiat nu demult, ne putem \u00eentreba din nou: ce Europa vom avea peste 50 de ani? \u00cen ce Europa vor trai (sau mai exact: am vrea sa traiasca) copiii si nepotii nostri \u00een 2061? Caci noi, utopistii din 2011, vom avea atunci alte griji… Cum sunt om de litere, ma g\u00e2ndesc \u00een primul r\u00e2nd la viitorul literaturii. Semnele sunt, \u00een acest domeniu, mai degraba rele. Literatura nu mai este azi aceea ce era ieri si alaltaieri, literatura nu mai ocupa locul pe care \u00eel avea \u00een Europa acum 50 de ani; \u00een societate, poetul nu mai este, ca \u00een vremea romanticilor, simbolul excelentei spiritului si al sublimitatii morale a individului, poetul nu mai este expresia geniului bolnav de incompletitudine, detasat de contingent, ne\u00eenteles de contemporanii sai marunti si pragmatici etc. Geniul a devenit, azi, un cuv\u00e2nt pe care \u00eel folosim numai c\u00e2nd vorbim de fantasmele trecutului. Prezentul este gata sa-1 scoata din dictionar, daca nu 1-a eliminat deja… Poetul este din ce \u00een ce mai absent din spectacolul vietii postmoderne si, \u00een locul lui, a aparut vedeta mediatica. Literatura se pregateste, dar, sa moara, iar unii eseisti de azi spun chiar ca, \u00een fapt, am intrat deja \u00een epoca postliteraturii. Romanul a devenit un bun de consum ieftin, iar teatrul \u2013 eh, bine, dupa teatrul absurdului \u2013 teatrul nu mai reprezinta dec\u00e2t un divertisment. Ce-a mai ramas atunci din gloria scriitorului? Unde este prestigiul scriitorului care, ca Victor Hugo, se opunea unui imperiu si sfida cu imensul lui talent pe unul dintre cei mai puternici \u00eemparati ai lumii?… E limpede, aceste timpuri si asemenea glorii nu se mai \u00eentorc, se pare, niciodata. Timpul capodoperelor, spun scepticii de serviciu, a trecut. Civilizatia imaginii \u00eenlatura \u00een chip brutal civilizatia scriiturii…
\nNu \u00eempartasesc, trebuie sa spun, acest punct de vedere apocaliptic, nu cred, de altfel, \u00een apocalipse. Cred \u00eentr-o dinamica a culturii si \u00eentr-o schimbare a prioritatilor si a formelor \u00een cultura. N-am sentimentul ca poezia va disparea din orizontul de asteptare a omului cultivat din 2061 sau ca romanul nu va mai interesa, atunci, pe nimeni. Cred \u00eensa ca, \u00een locul poeziei minimaliste de azi (o poezie care renunta la toate formele de seductie), va aparea o alta forma de poezie \u00een care sunetele si culorile sa se cheme din nou ca \u00een corespondentele poetului simbolist, iar poetul de la 2061 sa inspecteze, din nou, asa cum cerea cu aproape doua secole \u00een urma acel adolescent genial (l-am numit Rimbaud!), sa inspecteze \u2013 zic \u2013 nevazutul, nepipaitul, nemirositul, neauzitul existentialului si sa reinventeze, astfel, poezia… Pe scurt: nu cred ca, \u00een 50 de ani de aici \u00eenainte, literatura va muri, cred, doar, ca ea se va reinventa cu datele, gusturile, ideile, miturile si asteptarile omului european de peste o jumatate de secol.
\nDar cum va g\u00e2ndi si ce gusturi va avea omul european peste cinci decenii? \u00een ce Europa va trai el? Cu aceasta \u00eentrebare trebuie sa parasesc domeniul literaturii si sa ma \u00eentorc la tema propriu zisa a seminarului nostru. Quelle Europe en 50 ans? Euroscepticii cred ca peste 50 de ani actuala constructie politica nu va mai exista. Si chiar cei care nu sunt prin natura si prin convingerile lor sceptici \u00een privinta Europei comunitare \u00eesi manifesta, azi, din ce \u00een ce mai mult nelinistile si \u00eendoielile lor \u00een privinta ei. Auzim si citim des: Traim azi mai bine dec\u00e2t ieri? Sunt valorile europene respectate mai mult acum dec\u00e2t cu un veac \u00een urma, este europeanul de r\u00e2nd mai tolerant, au disparut manifestarile nationaliste, rasiste si au fost eliminate, \u00een relatiile dintre statele europene revendicarile iredentiste? Dimpotriva, citim zilnic prin gazete si auzim \u00een emisiunile TV cum ca unii europarlamentari cer, imperios, revizuirea Tratatului de la Trianon sau cer, tot imperios si chiar amenintator, autonomia si independenta diverselor tinuturi locuite de minoritarii dintr-un stat national… Si atunci? Ce fel de pace sociale a realizat noua Europa? Si ce unitate morala a \u00eenfaptuit Europa celor 27 daca zilnic au loc incidente cu caracter rasist si manifestari de intoleranta pe tot teritoriul Europei comunitare? Astfel de interogatii, daca nu de-a dreptul acuzatoare, cel putin \u00eengrijoratoare, tagaduitoare, auzim, ne agreseaza, zilnic.
\nAltii spun ca, \u00eentruc\u00e2t nu exista o coordonare economica \u00eentre statele care formeaza comunitatea europeana si nu exista un sistem fiscal unic, Europa natiunilor trebuie sa se transforme \u00een Statele Unite ale Europei. Sau ca euro va disparea. Sau ca nu putem iesi din criza profunda \u00een care sistemul financiar capitalist ne-a bagat pe toti dec\u00e2t printr-un razboi nimicitor. Dar daca al treilea razboi va izbucni ce va lasa el \u00een urma ? Cine va supravietui? \u00centrebat cum va arata al treilea razboi, Einstein ar fi raspuns: \u201enu stiu cum va arata si cum se va sf\u00e2rsi al III-lea Razboi Mondial, dar va spun ca \u00een al IV-lea Razboi Mondial se vor folosi ciomegele si pietrele\u201c.
\nSe prevede chiar prabusirea capitalismului salbatic si aparitia unui sistem mai permisiv. Dar care? Nimeni nu spune. Economistii se contrazic \u00eentre ei c\u00e2nd este vorba de redresarea economiei mondiale iar oamenii politici se pregatesc, peste tot, de alegeri. Si daca se pregatesc, fac promisiuni si \u00eesi vitupereaza adversarii. Acestia din urma sunt totdeauna de vina: \u00een trecut, \u00een prezent si \u00een viitor. \u00cen Estul Europei, democratia postcomunista este fragila, coruptia este \u00een floare, a aparut peste noapte o clasa de oameni foarte bogati (sfidator de bogati si aroganti), iar cei care au puterea lupta sa-si pastreze puterea cu orice mijloace. Criza este \u00een plina desfasurare si, \u00een aceste circumstante, c\u00e2teva fenomene sunt din ce \u00een ce mai evidente: a) saracia este mai mare si numarul oamenilor saraci este \u00een crestere, b) ne\u00eencrederea \u00een politica este din ce \u00een ce mai agresiva si, odata cu politica, sporeste ne\u00eencrederea \u00een puterea democratiei de a schimba ceva (\u00een bine!), \u00een fine, c) educatia si cultura nu mai sunt, \u00een aceste conditii, domenii prioritare. Din nefericire. \u201eSistemul Bologna\u201c a bulversat \u00eenvatam\u00e2ntul rom\u00e2nesc, universitatile private au devenit, \u00een buna parte, uzine de diplome, \u00een fine, multi tineri cercetatori, medici, informaticieni, parasesc institutiile si cercetarea rom\u00e2neasca, spitalele sunt desfiintate, iar medicamentele se scumpesc, numarul abandonurilor scolare creste, procentul celor care au trecut examene de bacalaureat a fost, \u00een 2011, sub 50%. Mai este ceva de spus ? Mai trebuie sa avem alte argumente, spun acesti analisti necrutatori, pentru a dovedi ca sistemul european nu merge si ca actuala criza economica a scos la iveala slabiciunile majore ale actualei constructii politice europene?
\nCu aceste coordonate \u00een fata, cum g\u00e2ndim, totusi, Europa de m\u00e2ine?
\nBucuresti, 5 octombrie 2011 (va urma)<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cum va arata Europa peste 50 de ani? Mai precis: cum am vrea sa arate Europa peste 50 de ani? Iata tema pe care ne-am propus s-o discutam \u00een seminarul Penser l’Europe, la a X-a editie. Un exercitiu de divinatie si de imaginatie. O reverie intelectuala ca at\u00e2tea altele? O utopie, \u00eenca o utopie? C\u00e2nd… Cite\u0219te mai mult »Europa 2061. Exercitii de imaginatie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[6636],"class_list":["post-9518","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-literatura-europeana"],"views":1779,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9518","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9518"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9518\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9518"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9518"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9518"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}