Marius Ianus este, \u00een ordine cronologica, primul poet cu relevanta paradigmatica al perioadei postcomuniste. \u00cen raport cu literatura optzecistilor sau chiar cu a nouazecistilor (Cristian Popescu, Daniel Banulescu sau Ioan Es. Pop, care debutasera sau ar fi putut sa debuteze la sfarsitul anilor ’80), poezia lui se distinge prin cel putin patru aspecte: introduce \u00een scena un biografism agresiv, de o autenticitate impudica, ne\u00eemblanzita prin livresc; e traversata de o intertextualitate ale carei repere nu mai vin exclusiv din zona traditiei literare, ci poarta influenta unor discursuri (sub)culturale alternative, precum versurile hip-hop ale formatiilor BUG Mafia sau R.A.C.L.A.; se revendica dintr-un concept radical-anarhist, alegand ca repere atitudinea antiburgheza a avangardelor istorice si a miscarii beat si adoptand un mesaj anti-sistem, \u00een sens atat literar cat si politic; \u00eesi asuma o preocupare sociala inclusiv prin faptul ca ilustreaza patetic si reclama isteric propria conditie de marginal. Aceasta marginalitate joaca rolul de practica existentiala autoimpusa, simultan poetica si poietica, \u00eentr-un \u201eManifest fracturist\u201c redactat \u00een colaborare cu scriitorul basarabean Dumitru Crudu si publicat \u00een trei versiuni, \u00eentre 1998 (\u00een \u201eMonitorul de Brasov\u201c) si 2001 (\u00een \u201eVatra\u201c). Poetul \u201etrebuie sa se puna vesnic \u00een ipostaze extreme\u201c, \u201etrebuie sa-si potenteze sentimentele spre nivelul maxim\u201c, proclama Marius Ianus, care declara razboi atat postmodernismului optzecist cat si autosuficientei din zona establishment-ului. Fracturismul s-a impus nu prin aceasta poetica vaga si foarte ezitanta conceptual, ci \u00een calitate de \u201eumbrela\u201c care identifica un nucleu de poeti ai anilor 2000 (Elena Vladareanu, Ruxandra Novac, Dan Sociu s.a.) care cultiva cu duritati de limbaj si de detaliu autobiografismul si critica sociala.
\nMarius Ianus a debutat cu un volumas neoficial-underground intitulat \u201eHartie igienica\u201c (1999), \u00een care pot fi citite haiku-uri neo-beatnice precum \u201ecei care se masturbeaza\/ sunt niste flori\u201c. Debutul propriu-zis poate fi considerat \u201eManifest anarhist si alte fracturi\u201c (2000). Poemul care deschide volumul, dandu-i titlul si centrul de greutate, este alcatuit din doua secvente (\u201ePe strada\u201c si \u201eRomania\u201c) scrise \u00een maniera lui Allen Ginsberg, cu o retorica ampla, bazata pe repetitii acumulative si pe o directete socanta, ideologica, paranoida, facand mici noduri suprarealiste: \u201eAm vazut vrajitoarele noptii \u00eenfigandu-si sticle de cola\/ \u00een fund pe strada\/\/ Am vazut soldati iubindu-se pe nori de tampoane\/ folosite pe strada\u201c; \u201eEu sunt Iisus Hristos si ei vor\/ sa ma aresteze pe strada!\u201c, \u201eCapitalismul e o felatie pe strada!\u201c. \u00cen special \u201eRomania\u201c a starnit scandal, dat fiind registrul erotic hardcore \u00een care poetul, proiectat simultan \u00een violator si \u00een victima vulnerabila, aproximeaza imaginea patriei, pe urmele lui Ginsberg din \u201eAmerica\u201c: \u201eSimt ca \u00eennebunesc, Romania\/ \u00cencep sa pierd controlul \u00eentre lumea interioritatii\/ si exterior, Romania\/ As fi fost un poet al interiorului\/ daca as fi avut ce manca,\/ Romania\/ Mi-e foame, Romania\/ De ce mi-e foame, Romania?\/ Vreau sa dorm pentru totdeauna, Romania!\/ Vreau sa mor!\/\/ Eu te cultiv, Romania!\/ Eu bag informatie \u00een creierul tau prost si brutal!\/\/ Eu sunt fetita, Romania!\/ Eu stiu totul, Romania!\/ si totul e violul unei bande de sodomisti\/\/ ti se vedeau chilotii, Romania\/ pentru ca tu te-ai pus \u00een spate \u00een troleibuz\/ unde se vad chilotii\/ Numai ca nu-i aveai, Romania\u201c. Astfel de versuri si altele, \u00eenca mai tari, desi aveau precedenta la Daniel Banulescu si Mihai Galatanu, au starnit numeroase reactii ultragiate. Viata individului la care poemele fac referire este paupera; vantul alienarii \u00eei umfla toate panzele. \u201ePersonajul\u201c lui Marius Ianus e disputat \u00een mod relativ egal de nevropatie, agresivitate necenzurata si deprimism cronic, de fantasme sociale si sexuale: un membru al generatiei pierdute \u00een zorii tranzitiei postcomuniste, care practica autoanaliza sub forma unor \u201ecantece de rusine\u201c. Critica s-a aratat dezorientata, \u00een prima instanta, de autoreferentialitatea lui Marius Ianus, care introduce \u00een vers, \u00een stilul hip-hopului, schijele cele mai triviale ale realitatii personale, fara acea complicata toaleta livresc-ironica din poezia optzecistilor. Totusi, directetea lui nu trebuie confundata cu primitivismul ori cu arta genuina.<\/p>\n
Inteligenta si complexitatile poetului se releva cel mai bine \u00een volumul al doilea, \u201eUrsul din containar \u2013 un film cu mine\u201c (2002). Linia \u201eManifestului anarhist\u201c este continuata prin scheletul biografist si patetismul extrem al poemelor, care exhiba fara pudoare datele personale pentru a face caz de ele, melodramatizandu-le. Noutatea sta \u00een efectele de ecou intertextual care compun una din temele principale ale volumului si chiar proiectul acestuia (spre deosebire de \u201eManifest\u201c, unde intertextualitatea venea mai mult din \u00eencorporarea prin imitatie a unor poeti precum deja amintitul Ginsberg). Autorul mizeaza pe insolitarea unor locuri comune (structuri metrice sau sonoritati arhicunoscute) ale poeziei romane, recontextualizandu-le cu distorsiuni sau \u00een raspar cu originalul. Vocile si referintele se acumuleaza \u00eentr-un amestec omogenizat de parazitarea stilului si scenariului de tip Maiakovski (din \u201e150.000.000\u201c etc.) ori de mizerabilismul subiectului si al decorurilor. Trimiterea la sursa nu este \u00een unele cazuri tocmai facila din cauza suprapunerii criteriilor de introducere a intertextualitatii (formale, tematice). Cel mai citat este Arghezi; \u00een \u201eGesturi fluturate \u00een vant\u201c, de exemplu, se executa o varianta la \u201eDuhovniceasca\u201c, introdusa printr-o prima strofa calchiata dupa o acustica eminesciana: \u201eCa un gest\/ cu cutitul\/ \u00eentr-o sticla murdara,\/ o manusa ce sfarma\/ o flacara goala\/ cu parul valvoi\/ sparge usa\/ un vifor cumplit \u2013\/ eu sunt! \u2013 \/ acest urs\/ \u00eentr-o gheara\/ din zid!(…) \u00centunericul \u00eesi picura sandramaua la mine \u00een cap!\/ ma ascund \u00een dulap!\/ Gura noptii-si deschide \u00een gura\/ o gura baloasa de crap!\/ Vreau sa fug, vreau sa plec …\/ unde-i Dudu?\/ \u00een ce pod de tren zavorat?\/ Dintr-o data sobolanul memoriei\/ despica podeaua scancit\/ Unde-i Dudu s-aprinda lumina? …\/ Fug spre Sud. Am pornit\u201c. Bacovia apare de asemenea: \u201ePloua cu rugina peste copaci,\/ o ploaie cu sfarsitul \u00een vine.\/ \u00centre morti \u00eengropati \u00een oameni saraci\/ stau \u2013 si zic ca mi-e bine\u201c (\u201eRugina, rugina, rugina\u201c); \u201eUn rege statea pe o banca\/ Un sclav hohotea \u00een castel\/\/ \u00cen camera mortului miel\/ pianul canta la comanda\u201c (\u201eSeara zaumi la castel\u201c). Revizitarea traditiei autohtone nu duce la atenuarea timbrului personal ci, dimpotriva, la ratificarea lui prin aceasta proba de virtuozitate \u00een sublimarea precedentei. Postmodernismul \u201eLevantului\u201c lui Mircea Cartarescu pare din alt \u201efilm\u201c.
\n\u201eUrsul din containar\u201c promitea un poet mare tocmai prin felul \u00een care Ianus arata ca poate controla si manipula diverse coduri istoricizate ale poeziei, transformand cu usurinta angoasa precedentei \u00eentr-un discurs stralucitor de personal (Cristian Popescu reusise si el asta). Saltul de calitate nu a fost totusi facut prin cel de-al treilea volum, \u201eStrumfii afara din fabrica!\u201c, valorificand si el tematizarea lamentasionista a unui \u201eMarius Ianus\u201c tot depresiv si marginal, totusi evoluat \u00een plan social de la stadiul de lumpen la acela de proletar. Apare aici, pentru prima data, un Ianus auster din punct de vedere al intertextului, dar si un Ianus fara proiect si \u201eslabit\u201c \u00een stilul Bacovia din ultimele volume. Spre deosebire de ultimul Bacovia, a carui poezie s-a prabusit \u00eentr-un stil norocos (textul capatand ulterior o coerenta si o bogatie surclasand cu mult biata constiinta artistica a autorului \u2013 aproape un sarac cu duhul), poemele din \u201eStrumfii\u2026\u201c, nu foarte grozave (cu exceptii precum \u201eRoad to Perdition 30\u201c), traiau o viata superioara textului propriu-zis care parea sa-si traga energia din forta subiectului-autor. Este teoria pe care am expus-o \u00een cronica din 2007 a volumului si careia \u00eei dadeau apa la moara cateva randuri ale poetului despre \u201elirismul elementar\u201c pe care pretindea ca l-ar scrie. Cronica a fost ironizata pe ici pe colo \u2013 poate pe buna dreptate, \u00eentrucat faceam din \u201esubiectul-autor\u201c un personaj mai mult metafizic, pe care nu ma obosisem sa-l descompun, cum ar fi trebuit, \u00een lucruri ceva mai putin emfatice precum \u201estil\u201c.
\nCosmin Ciotlos foloseste acum, \u00eentr-o versiune personala, un argument similar pentru a justifica cel mai recent volum al lui Ianus, \u201eRefuz fularul alb!\u201c (Editura Tracus Arte, 2011): \u201eMetoda lui Marius Ianus, \u00eentemeiata pe o franchete adeseori casanta, nu admite, de fapt, scaderi semnificative. Odata familiarizat cu poezia lui, cititorul n-are altceva de facut decat sa-i recunoasca forta. (Dincolo de simpatii sau idiosincrazii.) Forta substantiala, care vine de undeva din interior. Caci un lucru e sigur. Ianus este poet adevarat\u201c. Nu cred ca Ciotlos are dreptate, nu \u00een raport cu acest ultim volum \u00een care ultimul lucru care se poate vedea este poetul \u201eadevarat\u201c. Pe langa vreo doua poezioare imitate dupa rusi (Esenin sau altul), de tipul \u201eraspunde-mi, Nikolaj Velimirovic!\u201c, singurul text cu adevarat citabil ca poezie este \u201eO criza de fericire provocata\u201c, un poem lung, redactat \u00e0 la Maiakovski dar plin de Marius Ianus, scris \u00eenainte de criza care a transformat peste noapte blogul lui Ianus \u00eentr-o sursa sublima de umor, la stransa concurenta cu blogul lui Iulian Baicus. \u00cen rest, numai gunoi \u2013 defulari private si poezele religioase pe care orice maicuta nedaruita de Domnul \u00eentru cele literaricesti le-ar putea nimeri din prima. Lasand deoparte mici trucuri stilistice sau abilitati pe care poetul nu le-a uitat cu totul (de pilda, stapanirea procedeelor numite repetitie si acumulare), singura continuitate \u00eentre vechiul Ianus si cel nou (un Ianus convertit, care l-a descoperit pe Iisus \u00een urma unui eveniment personal dramatic dar exploatat involuntar comic) este una psihica, si anume autovictimizarea, doar ca ceva mai condimentata paranoid. \u00cen \u201eManifest anarhist\u201c, Ianus \u00eesi plangea de mila, dar era vorba despre o \u00eentreaga generatie si despre Romania ei. \u00cen \u201eUrsul din containar\u201c, Ianus \u00eesi plangea de mila, dar o facea \u00eentr-un stil care amesteca atat de subtil arta si lovitura mesajului. \u00cen \u201eStrumfii afara din fabrica!\u201c Ianus \u00eesi plangea de mila, dar drama si depresia lui erau, din nou, alegorice si vorbeau despre mai mult. \u00cen \u201eRefuz fularul alb!\u201c, Ianus \u00eesi plange din nou de mila, dar de data aceasta e doar problema lui.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Marius Ianus este, \u00een ordine cronologica, primul poet cu relevanta paradigmatica al perioadei postcomuniste. \u00cen raport cu literatura optzecistilor sau chiar cu a nouazecistilor (Cristian Popescu, Daniel Banulescu sau Ioan Es. Pop, care debutasera sau ar fi putut sa debuteze la sfarsitul anilor ’80), poezia lui se distinge prin cel putin patru aspecte: introduce \u00een… Cite\u0219te mai mult »Marius Ianus, de la \u201ehartie igienica\u201c la \u201efularul alb\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1783,6630,6631,6629,6632],"class_list":["post-9511","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-marius-ianus","tag-poeti-de-azi","tag-poezia-actuala-romaneasca","tag-poezia-postcomunista","tag-volumul-hartie-igienica"],"views":3777,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9511","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9511"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9511\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9511"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9511"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9511"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}