{"id":9502,"date":"2011-10-27T09:35:43","date_gmt":"2011-10-27T07:35:43","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9502"},"modified":"2011-10-27T09:36:41","modified_gmt":"2011-10-27T07:36:41","slug":"din-nou-despre-curtea-neamurilor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/din-nou-despre-curtea-neamurilor\/","title":{"rendered":"Din nou despre Curtea Neamurilor"},"content":{"rendered":"

\u00cen seara zilei de miercuri, 12 octombrie, a avut loc la New Europe College o conferint\u00e3 din cadrul proiectului Curtea Neamurilor, proiect lansat de Vatican pentru a promova dialogul dintre credinciosi si necredinciosi. Despre acest proiect am mai scris, odat\u00e3 cu lansarea lui la Paris, traduc\u00e2ndu-l atunci\u00a0 cu expresia Curtea P\u00e3g\u00e2nilor, \u00eentruc\u00e2t \u201eneamurile\u201d au un sens mai mult politic dec\u00e2t teologic \u00een limba rom\u00e2n\u00e3. Ele fac evident trimitere la restul neamurilor, altele dec\u00e2t poporul lui Israel, cu care Dumnezeu f\u00e3cuse o aliant\u00e3 separat\u00e3. <\/strong><\/em>
\nAm putea spune c\u00e3 am asistat la un adev\u00e3rat maraton culturalo-teologic, mai mult cultural dec\u00e2t teologic. \u00centr-un ritm extrem de alert si sustinut au vorbit Andrei Plesu, cardinalul Gianfranco Ravasi, Vlad Alexandrescu, Alexander Baumgarten, Francisca B\u00e3lt\u00e3ceanu, Michel Kulber, Andrei Cornea, Anca Manolescu, Dan C. Mih\u00e3ilescu. Nu o s\u00e3 pot s\u00e3 prezint aici toate comunic\u00e3rile, mai ales c\u00e3 unele s-au \u00eenteles pe sine ca miniconferinte separate de miza \u00eent\u00e2lnirii. Problemele pe care le voi discuta \u00een continuare sunt cele care mi-au st\u00e2rnit \u00een mod special atentia.
\n\u00cen absenta lui Dumnezeu<\/strong>
\nAndrei Plesu pleac\u00e3 de la distinctia dintre cei ce cred si cei ce nu cred, pentru a propune \u00een locul ei o alta \u2013 cei ce cred c\u00e3 cred si cei ce nu cred c\u00e3 cred. Cei ce cred c\u00e3 cred sunt cei ce apartin institutiei bisericii \u00een mod oficial si fac toate gesturile pe care lumea le cere de la ei; cei ce nu cred c\u00e3 cred sunt cei care au o p\u00e3rere prea bun\u00e3 despre credint\u00e3 pentru a se plasa sub ea, ca o stare profund\u00e3 de comuniune continu\u00e3 cu Dumnezeu. Distinctia mi se pare util\u00e3 mai ales pentru cei din categoria fariseilor, care \u00eesi pun haina de crestin, dar uit\u00e3 s\u00e3 aib\u00e3 realmente o raportare serioas\u00e3 la Dumnezeu.
\nCardinalul Ravasi a vorbit despre raportarea la Dumnezeu \u00een absenta acestuia, f\u00e3c\u00e2nd distinctia dintre gol si absent\u00e3, absenta fiind marca a ceva ce trebuia s\u00e3 fie prezent, dar care nu este acolo. Absenta este \u00eenteleas\u00e3 de sufletul omului ca o lips\u00e3 personal\u00e3, ca o pierdere. A invocat cazuri ale unor preoti care si-au pierdut credinta si care \u00een absenta ei trebuiau s\u00e3 joace \u00een continuare rolul de p\u00e3stori ai comunit\u00e3tilor lor. Asta poate pentru a explica faptul c\u00e3 linia \u00eentre credinciosi si necredinciosi nu trece totdeuanua pe unde presupunem noi c\u00e3 ar trece. A continuat apoi invoc\u00e2nd un teolog protestant, dup\u00e3 ce d\u00e3duse un exemplu de pastor protestant, e adev\u00e3rat, un teolog excelent, Karl Barth. Oare nu l-a anuntat nimeni c\u00e3 a noastr\u00e3 e o tar\u00e3 preponderent ortodox\u00e3? Un citat bun de pescuit nehot\u00e3r\u00e2ti, dar care pune puternic sub semnul \u00eentreb\u00e3rii autoritatea bisericii ca institutie: \u201eO, Doamne, elibereaz\u00e3-m\u00e3 de religie si d\u00e3-mi credinta!\u201d S\u00e3 fie o ironie crud\u00e3 \u00een spate, care s\u00e3 spun\u00e3 c\u00e3 protestantii sunt cei mai apropiati de ateism? De aceea este nevoie s\u00e3 lu\u00e3m citate din ei c\u00e2nd avem de convertit pe cei care nu cred \u00eenc\u00e3?
\nAm \u00eens\u00e3 o mare nedumerire dup\u00e3 conferinta cardinalului \u2013 mai e sau nu valabil\u00e3 \u00een Biserica Catolic\u00e3 autoritatea papei? Clericii chiar nu mai simt nevoia s\u00e3 asculte de el? Munca unui cardinal este aceea de a relativiza si submina p\u00e3rerile papei? Dac\u00e3 da, s\u00e3 spun\u00e3 asta pe fat\u00e3, ca s\u00e3 \u00eei facem fericiti pe ortodocsi. \u00cemi pun aceast\u00e3 \u00eentrebare deoarece Benedict al XVI-lea \u00een ultima sa carte, \u201eIsus din Nazaret, de la Intrarea \u00een Ierusalim la \u00cenviere\u201d, ne roag\u00e3 s\u00e3 nu mai profes\u00e3m opinii despre t\u00e3cerea lui Dumnezeu baz\u00e2ndu-ne pe citatul (invocat de altfel p\u00e2n\u00e3 si de Cristian Tudor Popescu atunci c\u00e2nd e \u00eentrebat despre religie) \u201eDumnezeul meu, dumnezeul meu, de ce m-ai p\u00e3r\u00e3sit?\u201d. Actualul pap\u00e3 arat\u00e3 c\u00e3 interpretarea acestui pasaj trebuie s\u00e3 tin\u00e3 seama de faptul c\u00e3 aceste cuvinte ale lui Iisus sunt luate din Psalmul 21 al lui David, fiind o trimitere la o profetie despre venirea si moartea sa, si nu un semn al abandonului divin. Cum nu pot s\u00e3 cred c\u00e3 excelenta sa nu cunostea aceast\u00e3 interpretare, nu pot s\u00e3 nu invoc ipoteza submin\u00e3rii lui Benedict, care \u00eencerc\u00e3 disperat s\u00e3 fac\u00e3 un pic de cultur\u00e3 teologic\u00e3 \u00een r\u00e2ndul credinciosilor.
\nDar Ravasi a \u00eencheiat cu un citat ales excelent pentru tema dat\u00e3, din Isaia 65:1 \u201eC\u00e3utat am fost de cei ce nu \u00eentrebau de Mine, g\u00e3sit am fost de cei ce nu M\u00e3 c\u00e3utau\u201d, citat care vorbeste despre posibilitatea ca Dumnezeu \u00eensusi s\u00e3 intre \u00een dialog cu cei ce nu cred \u00een el. Pasajul \u00eemi aminteste de vorbele dulci ale lui N. Steinhardt c\u00e3tre Virgil Ierunca: Dumnezeul, \u00een care nu crezi, crede El \u00een tine!
\nLa Curtea Neamurilor<\/strong>
\nDin partea celor care se definesc pe ei ca plas\u00e2ndu-se \u00een Curtea Neamurilor au vorbit Andrei Cornea, ce a prezentat credinte de alt tip dec\u00e2t cele religioase, dar care epistemic au acelasi statut ca si ele, si Dan C. Mih\u00e3ilescu, care a avut curajul s\u00e3 ridice o \u00eentrebare la fileul cardinalului aplaudat\u00e3 de sal\u00e3: \u201e S\u00e3 fie cultura un blestem care te opreste s\u00e3 ajungi la credint\u00e3?\u201d Din p\u00e3cate, cardinalul nu avut ocazia s\u00e3 \u00eei r\u00e3spund\u00e3, oric\u00e2t de succint. Din fericire, a \u00eencercat un r\u00e3spuns la problem\u00e3 Alexander Baumgarten, r\u00e3spuns care a fost, trebuie s\u00e3 recunosc, singura \u00eencercare de a stabili niste conditii de posibilitate ale dialogului \u00eentre cei ce cred si cei ce nu cred plec\u00e2nd de la filosofia scolastic\u00e3 ce are suficiente resurse pentru un astfel de demers. Propunerea lui Baumgarten este de a reg\u00e2ndi un model alternativ de rationalitate care s\u00e3 nu se bazeze doar pe autonomia subiectului. Plec\u00e2nd de la un text al lui Bonaventura despre natura si practica g\u00e2ndirii, acesta defineste patru tipuri de a face o carte: a fi copist, compilator, comentator si autor. Cel care \u00eesi asaz\u00e3 \u00een carte propria conceptie si nu doar preia de la ceilalti este autor. \u00cens\u00e3 \u00eentr-un sens mai ad\u00e2nc, doar Hristos \u00eensusi este autor si \u00eenv\u00e3t\u00e3tor. Creatura nu poate fi autor \u00een sensul deplin al termenului. Creatia nu este posibil\u00e3 \u00een sens absolut, la om, \u00eentruc\u00e2t exist\u00e3 o incompletitudine a conasterii de sine, bazat\u00e3 pe faptul c\u00e3 omul nu \u00eesi este propriul creator. Limitele g\u00e2ndirii noastre ne pot pune \u00een fata lui Dumnezeu, si astfel cultura devine calea regal\u00e3 c\u00e3tre Dumnezeu.
\nVlad Alexandrescu si Anca Manolescu au \u00eencercat si ei s\u00e3 ofer\u00e3 c\u00e2te o perspectiv\u00e3 filosofic\u00e3 baz\u00e2ndu-se pe Pascal si Dionisie Areopagitul \u00een primul caz, si pe Cusanus plus S. Weill \u00een cel de al doilea. Din p\u00e3cate, interventiile lor, foarte frumoase \u00een sine, nu s-au legat deloc de problematica pus\u00e3 pe mas\u00e3 si au dat impresia unor conferinte de filosofie \u00eentr-un minunat colocviu, dar nu au reusit s\u00e3 ofere criterii pentru un dialog real.
\nFrancisca B\u00e3lt\u00e3ceanu a amintit \u00een interventia ei c\u00e3 exist\u00e3 adesea si o contram\u00e3rturie a credinciosilor, care, la fel ca prietenii lui Iov, par s\u00e3 stie totdeauna care sunt planurile lui Dumnezeu pentru umanitate si care sunt totdeauna gata s\u00e3 \u00eei acuze pe cei care nu cred de motivatii nedemne. Ea a amintit c\u00e3 credinta este un dar, si nu un dat evident.
\nMichel Kulber, director al Institutului de Studii Bizantine, a vorbit despre secularizarea spatiului rom\u00e2nesc si a f\u00e3cut previziunii bazate pe studii sociologice despre sc\u00e3derea viitoare a practicii religiose. Probabil c\u00e3, sup\u00e3rat pe Patriarhul rus, care tocmai a declarat c\u00e3 Occidentul este ateu, p\u00e3rintele Kulber a vrut s\u00e3 arate c\u00e3 nici Estul nu st\u00e3 mai bine si c\u00e3, si dac\u00e3 nu este ateu azi, va deveni \u00een cur\u00e2nd. Biserica Ortodox\u00e3 Rom\u00e2n\u00e3, baz\u00e2ndu-se pe faptul c\u00e3 este parte a identit\u00e3tii locale, pare s\u00e3 treac\u00e3 prin perioada de negare din psihologie, refuz\u00e2nd s\u00e3 vad\u00e3 schimbarea de mentalitate din ziua de azi. O \u00eentrebare interesant\u00e3 pe care o ridic\u00e3 \u00eens\u00e3 dl Kulber este aceea dac\u00e3 spatiul ortodox este sau nu compatibil cu laicismul. Cu laicismul \u00e0 la fran\u00e7aise, r\u00e3spunsul este simplu, nu. Nici o biseric\u00e3 din lume nu poate fi compatibil\u00e3 cu asa ceva. Legea din 1905 din Franta, care presupune separarea bisericii de stat, vine \u00eentr-un context foarte special, dup\u00e3 Revolutia francez\u00e3 care a vizat exterminarea preotilor si a c\u00e3lug\u00e3rilor si \u00eenlocuirea lui Dumnezeu cu un cult adus ratiunii si dup\u00e3 conducerea lui Napoleon, care si-a subordonat biserica, al\u00e3turi de restul institutiilor statului. \u00centr-un astfel de context, este normal s\u00e3 respiri usurat c\u00e2nd cineva propune ca statul s\u00e3 nu se mai implice \u00een viata bisericii.
\nFrancezii uit\u00e3 \u00eens\u00e3 c\u00e3 ateismul militant nu e ceva comun \u00een toat\u00e3 lumea, ca la ei acas\u00e3, si cred c\u00e3 separarea radical\u00e3 e singura sans\u00e3 de supravietuire a bisericii, chiar si atunci c\u00e2nd laicismul presupune excluderea bisericii din sfera public\u00e3 si izolarea ei \u00een apartamente private. Pe de alt\u00e3 parte, p\u00e3rintele Kulber e \u00eendrept\u00e3tit s\u00e3 aminteasc\u00e3 faptul c\u00e3 \u00eendep\u00e3rtarea de puterea efectiv\u00e3 politic\u00e3 si economic\u00e3 a fost o eliberare pentru biseric\u00e3, ce poate s\u00e3 \u00eesi urm\u00e3reasc\u00e3 acum propria vocatie. Separarea Bisericii de stat, dezirabil\u00e3 din perspectiv\u00e3 politic\u00e3 si economic\u00e3, nu trebuie s\u00e3 \u00eensemne \u00eens\u00e3 excluderea bisericii din orice spatiu public. Chiar si \u00eentr-o viziune neconfesional\u00e3 asupra lumii trebuie s\u00e3 ne reprezent\u00e3m spatiul public ca locul de \u00eent\u00e2lnire al reprezentantilor diferitelor interese din societatea civil\u00e3.
\nCu ce r\u00e3m\u00e2nem<\/strong>
\nCa observatie general\u00e3 asupra conferintei, nu pot s\u00e3 nu remarc, judec\u00e2nd dup\u00e3 num\u00e3rul de participanti, c\u00e3 este de bon ton \u00een Rom\u00e2nia secolului XXI s\u00e3 fii crestin, asa c\u00e3 nu v\u00e3d motive s\u00e3 ne pl\u00e2ngem de secularizare. Putem s\u00e3 ne pl\u00e2ngem, cum observa Andrei Plesu, de calitatea si onestitatea celor care cred c\u00e3 cred, dar nu \u00eenc\u00e3 si de num\u00e3rul lor sc\u00e3zut.
\nCu ce am r\u00e3mas dup\u00e3 aceast\u00e3 sear\u00e3? Cu c\u00e2teva distinctii filosofice, cu o dorint\u00e3 de a vorbi despre Dumnezeu \u00een spatiul public, cu o \u00eent\u00e2lnire ecumenic\u00e3 (si chiar interreligios\u00e3, dac\u00e3 accept\u00e3m c\u00e3 si ateii au o religie), cu teama de secularizare si cu o mea culpa a credinciosilor, care nu stiu s\u00e3 fie buni martori ai lui Dumnezeu. La \u00eenceputul discutiei ap\u00e3ruse o \u00eentrebare care poate fi comun\u00e3 at\u00e2t celor care cred, c\u00e2t si celor care nu cred. Ce ne facem cu absenta lui Dumnezeu din lume? Pentru unii, este o absent\u00e3 temporar\u00e3, pentru ceilalti, definitiv\u00e3. Oric\u00e2t de bine ar suna problema absentei, mi se pare totusi c\u00e3, teologic, ea nu este o problem\u00e3 corect\u00e3. E suficient s\u00e3 m\u00e3 g\u00e2ndesc c\u00e3 Dumnezeu e omniprezent ca s\u00e3 nu mai \u00eenteleg conceptul de absent\u00e3 dec\u00e2t \u00een relatie cu mine, cel care, asa cum spunea Baumgarten, are o constiint\u00e3 de sine incomplet\u00e3, f\u00e3r\u00e3 raportarea la divin.
\nOricum, concluzia mea despre \u00eentregul eveniment promovat de Vatican al Curtii Neamurilor se p\u00e3streaz\u00e3, ca si \u00een cazul \u00eent\u00e2lnirii franceze, analizat\u00e3 acum c\u00e2teva luni. O idee extraordinar\u00e3, care, prin dificultatea intrinsec\u00e3, este uneori pus\u00e3 \u00een practic\u00e3 \u00een mod deficitar. Interesant\u00e3 este \u00eens\u00e3 dorinta catolicilor de a coopta si personalit\u00e3ti din lumea ortodox\u00e3 \u00een acest proiect. Num\u00e3rul redus de preoti participanti, fat\u00e3 de cel al laicilor, mi se pare o idee bun\u00e3, \u00eentruc\u00e2t evenimentul promoveaz\u00e3 accesul Neamurilor \u00een curtea templului.
\nCred c\u00e3 \u00een fiecare credincios se afl\u00e3 un necredincios care i se opune, si asta nu \u00een sensul \u00een care omul ar avea dubii despre valabilitatea argumentelor existentei lui Dumnezeu, ci \u00een sensul \u00eencrederii pe care o avem \u00een Dumnezeu. Multi din cei care sunt convinsi de existenta lui Dumnezeu refuz\u00e3 s\u00e3 aib\u00e3 \u00eencredere \u00een El, sub diverse scuze, si prefer\u00e3 s\u00e3 aib\u00e3 mai repede \u00eencredere \u00een judec\u00e3tile si \u00een puterile lor dec\u00e2t \u00een cele ale lui Dumnezeu. Abia atunci c\u00e2nd epuiz\u00e3m toate resursele omeneste, \u00een disperare de cauz\u00e3, ne mai l\u00e3s\u00e3m si \u00een Voia lui. Si poate c\u00e3, \u00een mod invers, si cei care nu cred \u00eesi las\u00e3 loc pentru o interventie de un alt tip \u00een viata lor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cen seara zilei de miercuri, 12 octombrie, a avut loc la New Europe College o conferint\u00e3 din cadrul proiectului Curtea Neamurilor, proiect lansat de Vatican pentru a promova dialogul dintre credinciosi si necredinciosi. Despre acest proiect am mai scris, odat\u00e3 cu lansarea lui la Paris, traduc\u00e2ndu-l atunci\u00a0 cu expresia Curtea P\u00e3g\u00e2nilor, \u00eentruc\u00e2t \u201eneamurile\u201d au un… Cite\u0219te mai mult »Din nou despre Curtea Neamurilor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[437,6625,6624,1219,6626],"class_list":["post-9502","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-andrei-plesu","tag-curtea-neamurilor","tag-new-europe-college","tag-vatican","tag-vlad-alexandrescu"],"views":1477,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9502","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9502"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9502\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9502"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9502"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9502"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}