Ca \u00een fiecare an, sf\u00e2rsitul lunii septembrie si \u00eenceputul lunii octombrie \u00eenseamn\u00e3, pentru toate muzeele franceze, o perioad\u00e3 de v\u00e2rf. Practic, \u00een fiecare zi, au loc zeci de vernisaje. Chiar si numai \u00een Paris, zilnic, are loc c\u00e2te un vernisaj al unei expozitii interesante. Evident, nimeni nu poate vedea toate aceste expozitii, nici dac\u00e3 ar trebui s\u00e3 stea \u00een muzee de dimineat\u00e3 p\u00e2n\u00e3 seara. Anumite adev\u00e3rate evenimente muzeale sunt, \u00eens\u00e3, inconturnabile.
\nDac\u00e3 iubitorii stiintelor naturii se pot delecta cu o exceptional\u00e3 expozitie despre p\u00e3ianjeni, organizat\u00e3 la ceea ce parizienii s-au obisnuit, deja, s\u00e3 numeasc\u00e3 Mus\u00e9um (adic\u00e3, Muzeul National de Istorie Natural\u00e3) \u2013 expozitia poate fi vizitat\u00e3 p\u00e2n\u00e3 \u00een vara lui 2012 \u2013, iubitorii de art\u00e3 au asteptat, cu interes, inaugurarea, la 20 octombrie, a unei noi sectiuni (ref\u00e3cut\u00e3, dup\u00e3 doi ani de lucr\u00e3ri) din expozitia permanent\u00e3 de la Muzeul din fosta gar\u00e3 Orsay; de fapt, este vorba despre spatii noi, despre noi colectii, nev\u00e3zute, p\u00e2n\u00e3 acum, si despre utilizarea unor mijloace muzeotehnice \u2013 din c\u00e2te am aflat \u2013 inovatoare. Sper s\u00e3 am prilejul s\u00e3 parcurg cei peste 6100 m2 ai noii expozitii, care va constitui unul dintre punctele centrale de interes pentru specialisti si pentru publicul larg, deopotriv\u00e3, \u00een urm\u00e3toarele luni. Voi fi interesat s\u00e3 v\u00e3d cum au fost cheltuite peste 20 de milioane de euro \u00een aceast\u00e3 important\u00e3 investitie cultural\u00e3… P\u00e2n\u00e3 atunci, \u00eens\u00e3, nu puteam s\u00e3 trec cu vederea expozitiile de la Luvru. Marele muzeu (al lumii, \u00eendr\u00e3znesc s\u00e3 spun), ne \u00eent\u00e2mpin\u00e3 cu dou\u00e3 expozitii temporare dedicate spatiului extrafrancez. Una dintre ele vine ca r\u00e3spuns la expozitia organizat\u00e3 la Beijing, \u00een 2008. Napoleon si Luvrul. De aceast\u00e3 dat\u00e3, Cetatea interzis\u00e3 din str\u00e3vechea capital\u00e3 chinez\u00e3 face obiectul unei sectiuni muzeografice aduse la Paris, \u00eentr-un spatiu ce pare de-a dreptul meschin, fat\u00e3 de grandoarea palatului chinez. Autorii expozitiei au \u00eencercat s\u00e3 pun\u00e3 cele dou\u00e3 foste resedinte monarhice \u00een paralel. Din p\u00e3cate, asa dup\u00e3 cum se stie, tezaurul din fosta cetate interzis\u00e3 a \u00eemp\u00e3ratilor Chinei a fost transferat la Taipei, dup\u00e3 preluarea puterii, de c\u00e3tre comunisti, \u00een China continental\u00e3, iar autorit\u00e3tile politice si institutiile culturale din China nu au reusit s\u00e3 ajung\u00e3 (se pate c\u00e3 nici nu au \u00eencercat) la un acord cu cele taiwaneze, asa \u00eenc\u00e2t, din 1949 \u00eencoace, tezaurul istoric chinez nu a mai fost niciodat\u00e3 expus, recontextualizat, \u00een s\u00e3li care s\u00e3 sugereze reconstructia palatului de iarn\u00e3 (\u201evechiul palat?, cum se traduce, de fapt, numele cet\u00e3tii interzise, din chinez\u00e3). Expozitia se subintituleaz\u00e3 \u00cemp\u00e3ratii Chinei si regii Frantei si, \u00een mod firesc, interesul vizitatorilor se concentreaz\u00e3 pe obiectele aduse din China, \u00eentre care, numeroase desene si manuscrise, dar si impozantul tron sculptat \u00een lemn de zitan, l\u00e3cuit \u00een rosu, care i-a apartinut \u00eemp\u00e3ratului Qianlong, care a domnit \u00eentre 1736 si 1795.
\nDac\u00e3, pentru expozitia \u201echinezeasc\u00e3\u201c, aveti tot timpul s\u00e3 o vizitati (va fi deschis\u00e3 p\u00e2n\u00e3 la \u00eenceputul lui septembrie 2012), pentru cealalt\u00e3 recomandare a mea va trebui s\u00e3 v\u00e3 gr\u00e3biti: expozitia \u201e\u00cen regatul lui Alexandru cel Mare. Macedonia antic\u00e3\u201c va fi deschis\u00e3 doar p\u00e2n\u00e3 la 16 ianuarie. Asezat\u00e3 sub patronajul presedintilor Frantei si Greciei, expozitia vizeaz\u00e3, din partea statului elen, un evident scop politic, afisat chiar din titlu. Un presupus vizitator inocent ar trebui ca, la sf\u00e2rsitul vizitei s\u00e3 se arate convins c\u00e3 Republica Macedonia, de ast\u00e3zi, este doar un uzurpator al numelui unei str\u00e3vechi provincii grecesti. Pentru vizitatorii avizati, \u00eens\u00e3, exercitiul de imagine din partea autorit\u00e3tilor grecesti nu este foarte important, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t tara se zbate, azi, \u00eentr-o criz\u00e3 mai grav\u00e3, chiar dec\u00e2t cea a Rom\u00e2niei (stiu c\u00e3 e greu de crezut, dar…). Ceea ce conteaz\u00e3 \u00eens\u00e3 este patrimoniul realmente impresionant, pe care Ministerul elen al Culturii l-a trimis la Paris. \u00cen expozitie nu exist\u00e3 dec\u00e2t obiecte originale. Unele dintre ele sunt expuse, pentru prima oar\u00e3, \u00een public. Desigur, rezultatele investigatiilor arheologice de la Aigai (prima capital\u00e3 a Macedoniei antice) sunt impresionante. Si nu este vorba doar despre celebrul morm\u00e2nt al lui Filip al II-lea sau despre morm\u00e2ntul descoperit \u00een 1987, al unei bunici a lui Alexandru al III-lea, Eurydice. Superba cunun\u00e3 de aur, imit\u00e2nd frunzele de stejar si chiar ghindele dintre ele, care i-a apartinut unui fiu al lui Alexandru, Herakles, si care a fost descoperit\u00e3 \u00een 2008, poate t\u00e3ia respiratia oric\u00e3rui admirator al frumosului. Expozitia conduce vizitatorii p\u00e2n\u00e3 \u00een epoca elenistic\u00e3, fiind extrem de bogat\u00e3 \u00een obiecte din aur, sticl\u00e3 si ceramic\u00e3, dar si \u00een sculpturi \u00een piatr\u00e3 si bronz. Desi este realizat\u00e3 cu mijloace tehnice de exceptie, parcursul muzeografic este deficitar, ceea ce umbreste calitatea vizitei \u2013 din fericire, nu p\u00e2n\u00e3 acolo \u00eenc\u00e2t s\u00e3 nu lase o impresie coplesitoare pentru cei care calc\u00e3 pragul expozitiei.
\nDesi mult mai putin mediatizat\u00e3, expozitia pe care Muzeul de Art\u00e3 si Istorie a Iudaismului (aflat nu departe de Centrul Pompidou) g\u00e3zduieste o expozitie care, cu sigurant\u00e3, nu este la fel de spectaculoas\u00e3 ca cele despre care am vorbit mai devreme, dar, f\u00e3r\u00e3 \u00eendoial\u00e3, din punct de vedere cultural este extrem de pretioas\u00e3. Intitulat\u00e3 \u201eWalter Benjamin, arhive\u201c, expozitia (deschis\u00e3 p\u00e2n\u00e3 la 5 februarie) ne dezv\u00e3luie fatete mai putin cunoscute ale unuia dintre cei mai profunzi g\u00e2nditori ai secolului trecut. La prima vedere, o expozitie care, utiliz\u00e2nd fonduri arhivistice provenind, mai ales, de la Academia de Art\u00e3 din Berlin, arat\u00e3 doar carnete de \u00eensemn\u00e3ri, manuscrise, dactilograme, fotografii si desene, nu ar fi prea spectaculoas\u00e3, Personalitatea lui Benjamin, fascinant\u00e3 pentru oricine i-a citit, m\u00e3car, o mic\u00e3 parte din imensa-i oper\u00e3 se reveleaz\u00e3 prin aproape fiecare exponat. De la paginile acoperite cu un scris minuscul, ce poate fi descifrat doar cu lupa (literele au \u00eentre 1 si 7 mm \u00een\u00e3ltime), p\u00e2n\u00e3 la fotografiile care ne \u00eenf\u00e3tiseaz\u00e3 un b\u00e3rbat, poate, nu frumos, dar pedant si v\u00e3dind o mare noblete sufleteasc\u00e3 si o permanent\u00e3 dorint\u00e3 de a l\u00e3sa \u00een urma sa o Oper\u00e3, expozitia reuseste s\u00e3 reconstituie personalitatea cov\u00e2rsitoare a unui om care s-a sinucis la doar 48 de ani, pentru a sc\u00e3pa de calvarul lag\u00e3rului de concentrare \u00een care fusese aruncat. Expozitia nu se m\u00e3rgineste s\u00e3 reprezinte imaginile lumii pe care Benjamin a v\u00e3zut-o prin ochii s\u00e3i, ci aduce \u00een prim plan si personalit\u00e3tile numerosilor s\u00e3i prieteni (celebri!): de la editorul Max Horkheimer si Gershom Scholem, p\u00e2n\u00e3 la Theodor W. Adorno si sotia sa, Gretel, Bertolt Brecht si Hannah Arendt (m\u00e3ritat\u00e3 cu un v\u00e3r al lui Benjamin, G\u00fcnther Stern), Gisele Freund, Adrienne Monnier, Sylvia Beach, Helen Hessel si Henny Gurland \u2013 cea care a fost destinatara ultimei scrisori trimise de filozof, la 25 septembrie 1940 (s-a sinucis chiar a doua zi, cu o doz\u00e3 imens\u00e3 de morfin\u00e3). Multi dintre cei de mai sus, care au reusit s\u00e3 \u00eei supravietuiasc\u00e3 lui Benjamin, au vorbit despre el, iar m\u00e3rturiile lor pot fi vizionate \u00een muzeu. Este o realizare muzeal\u00e3 impresionant\u00e3, din toate punctele de vedere, realizat\u00e3 cu mijloace tehnice minime, dar cu o profund\u00e3 cunoastere a subiectului si a epocii, beneficiind de sprijinul stiintific al mai multor institutii din Franta, Germania si SUA. O trecere prin libr\u00e3ria muzeului, unde sunt etalate o multime de c\u00e3rti ale lui Walter Benjamin, \u00een francez\u00e3, german\u00e3 si englez\u00e3, face din vizita \u00een muzeul parizian un punct obligatoriu de vizitat, pentru oricare intelectual interesat de mersul ideilor despre art\u00e3, despre cultur\u00e3, despre literatur\u00e3 si despre patrimoniu.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Ca \u00een fiecare an, sf\u00e2rsitul lunii septembrie si \u00eenceputul lunii octombrie \u00eenseamn\u00e3, pentru toate muzeele franceze, o perioad\u00e3 de v\u00e2rf. Practic, \u00een fiecare zi, au loc zeci de vernisaje. Chiar si numai \u00een Paris, zilnic, are loc c\u00e2te un vernisaj al unei expozitii interesante. Evident, nimeni nu poate vedea toate aceste expozitii, nici dac\u00e3 ar… Cite\u0219te mai mult »Toamna muzeala pariziana<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[2794,6619],"class_list":["post-9495","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-muzee","tag-muzee-la-paris"],"views":1619,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9495","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9495"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9495\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9495"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9495"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9495"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}