{"id":9492,"date":"2011-10-27T09:28:40","date_gmt":"2011-10-27T07:28:40","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9492"},"modified":"2011-10-27T09:28:58","modified_gmt":"2011-10-27T07:28:58","slug":"idei-de-arhitect-in-aforismele-lui-brancusi","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/idei-de-arhitect-in-aforismele-lui-brancusi\/","title":{"rendered":"Idei de arhitect \u00een  aforismele lui Br\u00e2ncusi"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Ierarhiile \u00een literatur\u00e3 nu sunt \u00eentotdeauna folositoare. Rolul lor de orientare vizeaz\u00e3 pe cei care st\u00e3p\u00e2nesc miezul \u00eentelesurilor degajate de cuvinte \u00eentr-un anume context de comunicare. Ori al reunirii acestora \u00een sintagme memorabile, ori \u00een formul\u00e3ri aforistice. Acestea au darul de a proveni dintr-o experient\u00e3 bogat\u00e3 de viat\u00e3, uneori de secole, sau dintr-o cultur\u00e3 universal\u00e3 asimilat\u00e3 creator, \u00een timp. Deloc \u00een parantez\u00e3, \u00een spiritualitatea milenar\u00e3 a rom\u00e2nilor, proverbul si zicala au tinut loc de \u00eendreptar moral, psihologic si filosofic. <\/strong><\/em><br \/>\nCa indicatori nominali, la origine verbe, cele dou\u00e3 cuvinte \u00eesi definesc substanta si datorit\u00e3 \u00eentrebuint\u00e3rii lor tot mai accentuate si flexibile. Ele \u00eencorporeaz\u00e3 o stare, o actiune, un proces care \u2013 sedimentate de-a lungul timpurilor, au trecut \u00een noi forme de comunicare: aforisme, maxime, sentinte. Mai nou \u2013 parabole. Toate degaj\u00e2nd o \u00eenv\u00e3t\u00e3tur\u00e3, o pild\u00e3. \u201ePovestea vorbei\u201d a lui Anton Pann a p\u00e3truns p\u00e2n\u00e3 departe \u00een T\u00e3rile Rom\u00e2ne, ca si culegerea de folclor \u00een cele 10 volume a lui Iuliu Zanne (apreciat\u00e3 de Eminescu si Lucian Blaga).<br \/>\nDatorit\u00e3 puterii de sintez\u00e3 pe care o induce termenul aforism, el a fost agreat si impus \u00een toate limbile europene, de la greci citire, continutul fiind apodictic. Cu alte cuvinte, aforismul r\u00e3m\u00e2ne o piatr\u00e3 de hotar \u00een cultura unei natiuni, pe care nu numai cercet\u00e3torii vor s-o dezlege, dar si vorbitorii unei limbi s-o foloseasc\u00e3, fie invoc\u00e2nd textul ca atare, la \u00eenceputul unei comunic\u00e3ri, fie \u00een finalul acesteia, ca o concluzie suficient\u00e3. Granita spre alte discipline de cugetare sau de interpretare nu mai devine suspect\u00e3, ci, dimpotriv\u00e3, aforismul folosit cap\u00e3t\u00e3 aur\u00e3 de nimb. Numai c\u00e3, dup\u00e3 teoria modern\u00e3 a comunic\u00e3rii, acesta, nimbul, se formeaz\u00e3 \u00een functie de particularit\u00e3tile c\u00e3rtur\u00e3resti ale receptorului ori procesatorului. Dar, fie vorba \u00eentre noi, pe creatorul de aforisme nu-l intereseaz\u00e3 cine-i va procesa textul si cum o va face \u2013 ast\u00e3zi, m\u00e2ine, poim\u00e2ine, \u00een viitor (mai apropiat sau mai \u00eendep\u00e3rtat). Cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t zona folcloric\u00e3, popular\u00e3, se-mbog\u00e3teste pilduitor pe cale oral\u00e3, deoarece actantii creatori devin anonimi. G\u00e2ndul lor este de a se fi exprimat. At\u00e2ta tot.<br \/>\nSi totusi, l\u00e2ng\u00e3 sau peste \u00eenv\u00e3t\u00e3turile din satul de ob\u00e2rsie, \u00een care s-au inclus si cele biblice, s-a creat o osmoz\u00e3 pilduitoare pentru \u00eencreng\u00e3turile si experientele de viat\u00e3 ale lui Br\u00e2ncusi. Toate afirmate vizibil p\u00e2n\u00e3 la experienta indian\u00e3, care a ad\u00e3ugat profundele parimii din tara Gangelui, de o cu totul alt\u00e3 coloratur\u00e3 moral\u00e3 si filosofic\u00e3.<br \/>\nAfl\u00e3m din zecile de c\u00e3rti dedicate sculpturii lui Br\u00e2ncusi, mai rar si scrisului s\u00e3u, c\u00e3 jurnalul lui de creatie, care se poate circumscrie suitei de aforisme, n-a putut prinde viat\u00e3 din cauza unei atitudini reticente a marelui artist de a le publica. \u00cesi \u00eenr\u00e3d\u00e3cinase credinta, parc\u00e3 de tip hasidist, zicem noi ast\u00e3zi, desi el era ortodox convins, ocazional, f\u00e3c\u00e2nd parte din corurile unor biserici din Rom\u00e2nia sau din Franta, ca s\u00e3 c\u00e2stige un ban.<br \/>\nMatricea form\u00e3rii copilului, apoi a adolescentului, a r\u00e3mas imuabil\u00e3 oric\u00e2te straturi de existent\u00e3 si de cultur\u00e3 a primit peste. Ea poate reverbera \u00een timp \u00een functie de starea individului (social\u00e3, profesional\u00e3) si de psihologia lui \u2013 normal\u00e3, \u00een parametrii caracterului stabilit, derutat\u00e3, supravegheat\u00e3, oscilatorie de c\u00e3tre factori perturbatori ai constientului etc.<br \/>\nOr, Br\u00e2ncusi a crescut \u00eentr-un spatiu al satului ancestral \u00een care obiceiurile si credinta se perpetuau din tat\u00e3-n fiu, asa \u00eenc\u00e2t memoria colectiv\u00e3, pe diverse paliere ale mentinerii ei, era dr\u00e3muit\u00e3 \u00een mod chibzuit fiec\u00e3rui membru al comunit\u00e3tii.<br \/>\nPrin grila teoriei hasidinilor, memoria colectiv\u00e3 ca si identitatea religioas\u00e3 se cuvine a fi consemnate \u201enu prin \u00eenscrisuri sau alte hrisoave pieritoare, ci prin povesti si oralitate, consider\u00e2nd c\u00e3 \u00een lume nu exist\u00e3 texte, exist\u00e3 doar cititori\u201d.<br \/>\nCu o rar\u00e3 \u00eend\u00e2rjire, adeptii hasidini refuzau pream\u00e3rirea si fariseismul, refugiindu-se \u00een smerenie si anonimat. Ei insistau : \u201eDac\u00e3 vrei s\u00e3 tr\u00e3iesti mai mult, caut\u00e3 s\u00e3 nu ajungi vestit (&#8230;), s\u00e3 nu notezi nimic, ci doar s\u00e3 asculti, s\u00e3 nu r\u00e3m\u00e2i \u00een lenevia lecturii, ci s\u00e3 actionezi prin munc\u00e3 si rug\u00e3ciune, \u00een simplitate si trezvie, asemenea monahilor retrasi \u00een pustiul p\u00e3durii. Memoria \u00eei apartine cuv\u00e2ntului rostit prin viu grai, o memorie niciodat\u00e3 \u00eentreag\u00e3, ci vesnic re\u00eentregit\u00e3 din f\u00e3r\u00e2mele de amintiri ale fiec\u00e3ruia (dinspre tat\u00e3 spre copil, dinspre cel v\u00e2rstnic, spre cel necopt la minte)\u201d.<br \/>\nO precizare informativ\u00e3: hasidismul a fost initiat de iluminatul Baal Sem Tov, aflat \u00eentr-un conflict deschis cu intelectualismul rabinic. \u00cen prefata unei c\u00e3rti de proz\u00e3 \u2013 semnat\u00e3 Costan M\u00e2ndril\u00e3, \u201eMesia a sosit la Vatra Dornei?\u201d (2009, prefat\u00e3 de Sorin Preda) \u2013 citim : \u201eHasidismul a ap\u00e3rut pe la 1780 \u00een Podolia ucrainian\u00e3 si s-a r\u00e3sp\u00e2ndit printre evreii tr\u00e3itori din Galitia, Sighet sau Vatra Dornei. Apoi, circulatia doctrinei nu mai poate fi urm\u00e3rit\u00e3 \u00een difuziunea ei\u201d.<br \/>\nCeea ce \u00eens\u00e3 Br\u00e2ncusi mostenise prin ob\u00e2rsii si dincolo de ele se pierduse \u00een negura vremurilor p\u00e2n\u00e3 la str\u00e3mosii str\u00e3mosilor. Numai \u00eentr-un asemenea context motivat deducem reticenta sculptorului de a-si publica m\u00e3rturiile aforistice.Si totusi&#8230;<br \/>\n\u00cen 1980, la Editura \u201eScrisul Rom\u00e2nesc\u201d din Craiova, Constantin Z\u00e3rnescu a tip\u00e3rit cartea \u201eAforismele si textele lui Br\u00e2ncusi\u201d, 250 de pagini, cu o prefat\u00e3 de Marin Sorescu. Criticul din Cluj-Napoca preciza c\u00e3 reunirea aforismelor br\u00e2ncusiene este o operatie editorial\u00e3 (desi selectiv\u00e3) \u00een premier\u00e3, cartea incluz\u00e2nd 13 aforisme, publicate de sculptorita Irina Codreanu (22 de aforisme), de Carola Giedion-Welcker si altele recuperate din mers, pe care editorul le-a grupat tematic: \u201eDespre art\u00e3\u201d (de la 1 la 69), \u201eDespre viat\u00e3\u201d (de la 170-254).<br \/>\n\u00cent\u00e2rzierea cu care se produsese tip\u00e3rirea aforismelor a fost datorat\u00e3 exclusiv sculptorului \u00eensusi. Br\u00e2ncusi \u201esustinea, potrivit unei credinte mai vechi, c\u00e3 orice idee, odat\u00e3 scris\u00e3, \u00eesi pierde caracterul oral, viu, de circulatie permanent\u00e3 si slefuire continu\u00e3, devine un lucru \u00eenchis, mort, \u00een zidul de c\u00e3rti, din bibliotec\u00e3\u201d.<br \/>\nCum multe dintre aforisme \u2013 adev\u00e3rate pilde de viat\u00e3 si cugetare \u2013 erau rostite de Br\u00e2ncusi \u00een diferite ocazii pariziene; si cum capitala Frantei devenise centrul cultural al Europei \u00eenc\u00e3 de pe vremea iluminismului, \u00een lumea artistilor din toat\u00e3 lumea, vorbele de duh ori de \u00eentelepciune ale lui Br\u00e2ncusi circulau ca orice folclor.<br \/>\nDevenit un vizitator constant al expozitiilor personale ori de grup, deschise \u00een Franta, \u00eencep\u00e2nd cu primul deceniu al secolului al XX-lea, Br\u00e2ncusi obisnuia cu aceste ocazii s\u00e3 se exprime aforistic \u00een cataloage. Mai apoi \u00een interviurile oferite presei si, fapt notabil, c\u00e3tre prieteni, apropiati, ca si \u00een carnetele individuale. Multe, foarte multe dintre rostirile br\u00e2ncusiene se circumscriau operelor sale de sculptur\u00e3. Dar, tot de foarte multe ori, ideatia lui Br\u00e2ncusi viza domenii de cugetare, intr\u00e2nd spre principii, reguli si teorii ale artei, ale filosofiei, ale vietii, ating\u00e2nd cosmicul sau abstractul. Viziunea lui ca arhitect al ideii \u00eel ducea spre contemplatii, juis\u00e2nd c\u00e2nd a la Socrate, c\u00e2nd a la Platon, c\u00e2nd a la Aristotel.<br \/>\nDin aceast\u00e3 perspectiv\u00e3, aforismele lui Br\u00e2ncusi nu reprezint\u00e3 jocuri pure ale unei inteligente combinatorii, ci o complementaritate perpetu\u00e3 a vietii personale, dar mai cu seam\u00e3 a \u00eentelegerii simbolurilor sculpturilor aflate \u00een diferite faze de lucru. Obsesia lui a fost zborul, desprinderea de p\u00e3m\u00e2nt, de materia-biftec. Ruperea leg\u00e3turilor cu efemerul, cu accidentalul l-a apropiat categoric de Henri Coand\u00e3, cel aflat atunci \u00een perioada stabiliz\u00e3rilor zborului cu avionul, apoi cu supersonicul!<br \/>\nRelatia sculptur\u00e3 \u2013 arhitectur\u00e3 sau arhitectur\u00e3 \u2013 sculptur\u00e3 s-a \u00eengem\u00e3nat cordial la Constantin Br\u00e2ncusi, alimentat\u00e3, de ce nu?!, de goticul marilor catedrale ale Europei. Numai c\u00e3 rom\u00e2nul vedea o sculptur\u00e3 locuibil\u00e3. Ast\u00e3zi, \u00een multe t\u00e3ri asiatice, zg\u00e2rie-nori, de zeci si poate sute de etaje, constituie o \u00een\u00e3ltare pe vertical\u00e3 destul de ametitoare, dar nu sunt sculpturi.<br \/>\nO \u00eentrebuintare utilitar\u00e3, Constantin Br\u00e2ncusi i-o conferea doar \u201eColoanei infinitului\u201d. Dar viziunea de arhitect se poate descoperi si \u00een cazul multor realiz\u00e3ri \u2013 de la cele de \u00eenceput precum \u201eRug\u00e3ciune\u201d, p\u00e2n\u00e3 la \u201eMonumentalul ansamblu\u201d de la Tg. Jiu.<br \/>\nEminescian vorbind, cei care nu-si deschid ochiul \u00een\u00e3untru, spatiul nem\u00e3surabil si de necuantificat, nu pot \u00eentelege sculpturile br\u00e2ncusiene. Contemplatia auster\u00e3 nu-i ajut\u00e3 cu nimic dincolo de cercul str\u00e2mt al existentei.<br \/>\nZicea Br\u00e2ncusi:<br \/>\n\u201eContemplati lucr\u00e3rile mele p\u00e2n\u00e3 c\u00e2nd le vedeti. Cei aproape de Dumnezeu le-au v\u00e3zut\u201d (5).<br \/>\nSau :<br \/>\n\u201eArta trebuie s\u00e3 apropie, iar nu s\u00e3 dep\u00e3rteze; s\u00e3 umple, iar nu s\u00e3 sape pr\u00e3p\u00e3stii \u2013 \u00een bietele noastre spirite, si asa \u00eendestul de r\u00e3scolite de \u00eentreb\u00e3ri\u201d (7).<br \/>\n\u201eA vedea \u00een dep\u00e3rtare este ceva, \u00eens\u00e3 a ajunge acolo, este cu totul altceva\u201d (14).<br \/>\n\u201eMateria \u00eens\u00e3si trebuie s\u00e3 sugereze (uneori) subiectul si forma. Si ambele trebuie s\u00e3 vin\u00e3 din interiorul materiei, iar nu s\u00e3 \u00eei fie impuse din afar\u00e3\u201d (17).<br \/>\n\u201eColaborarea intim\u00e3 \u00eentre artist si materialele folosite, precum si pasiunea care uneste bucuria meseriasului cu elanul vizionarului, \u00eel duc pe r\u00e2nd la esentializare, la forma ideii \u00een sine\u201d.<br \/>\n\u201eSculptorul trebuie s\u00e3 \u00eesi pun\u00e3 spiritul \u00een armonie cu spiritul materialului\u201d (19).<br \/>\n\u201eForma si proportiile sale echilibrate sunt marele DA; prin ele, noi ajungem s\u00e3 ne cunoastem pe noi \u00eensine\u201d (30).<br \/>\n\u201eArta trebuie s\u00e3 odihneasc\u00e3 si s\u00e3 vindece contrariet\u00e3tile interioare ale omului. Aceste contrariet\u00e3ti deriv\u00e3 din \u00eensusi destinul lui si din tragedia lui. Arta are si aceast\u00e3 misiune terapeutic\u00e3: s\u00e3 ne amintim numai de Catharsisul aristotelic\u201d (31).<br \/>\n\u201eCine nu iese din Eu n-atinge Absolutul si nu descifreaz\u00e3 nici viata\u201d (35).<br \/>\n\u201eLumea poate fi salvat\u00e3 prin art\u00e3. Artistul face, \u00een fond, juc\u00e3rii&#8230;pentru oamenii mari, el este ca si viermele de m\u00e3tase\u201d (36).<br \/>\n\u201eC\u00e2nd creezi, trebuie s\u00e3 te confunzi cu Universul si cu elementele. Si pentru ca s\u00e3 realizezi ceva, nu trebuie s\u00e3 nu fii tu \u00eensuti si s\u00e3 te distrugi. Si trebuie s\u00e3 cauti mereu s\u00e3 scapi de maestri. Nu ajunge s\u00e3 posezi idei. Simplitatea formei, echilibrul precis si matematic, arhitectura trebuie s\u00e3 le pretuim tot at\u00e2t de mult, c\u00e2t si materialele. Hedonismul acestora este ultima mea preocupare, \u00een acest sens, si putini o \u00eenteleg\u201d (41).<br \/>\nAm retinut doar c\u00e2teva rostiri br\u00e2ncusiene, circumscrise viziunii de arhitect, pe care Sculptorul le-a notat, ele devenind o portit\u00e3 de deschidere a unei g\u00e2ndiri mereu nelinistite. \u00cen ultimul aforism (41) sunt reunite c\u00e2teva notiuni de geometrie-n spatiu, specifice, intrinseci at\u00e2t arhitecturii, c\u00e2t si sculpturii. Dac\u00e3 Schelling definea arhitectura drept muzic\u00e3 solidificat\u00e3, am conchide si noi c\u00e3 multe opere de sculptur\u00e3 ale lui Constantin Br\u00e2ncusi sunt forme ale unei arhitecturi muzicale. Iar omul Br\u00e2ncusi, \u201ecu natura lui afurisit\u00e3\u201d, cum reiese dintr-o scrisoare din iulie 1964, trimis\u00e3 lui Petre Pandrea de arhitectul Octav Doicescu, a avut o \u201epersonalitate aforistic\u00e3\u201d, un fel de \u201esilence dans l &#8216;oiseau\u201d.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Ierarhiile \u00een literatur\u00e3 nu sunt \u00eentotdeauna folositoare. Rolul lor de orientare vizeaz\u00e3 pe cei care st\u00e3p\u00e2nesc miezul \u00eentelesurilor degajate de cuvinte \u00eentr-un anume context de comunicare. Ori al reunirii acestora \u00een sintagme memorabile, ori \u00een formul\u00e3ri aforistice. Acestea au darul de a proveni dintr-o experient\u00e3 bogat\u00e3 de viat\u00e3, uneori de secole, sau dintr-o cultur\u00e3 universal\u00e3&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/idei-de-arhitect-in-aforismele-lui-brancusi\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Idei de arhitect \u00een  aforismele lui Br\u00e2ncusi<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6617,6618],"class_list":["post-9492","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-aforismul-in-literatura-romana","tag-anton-pann"],"views":2373,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9492","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9492"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9492\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9492"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9492"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9492"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}