{"id":949,"date":"2009-12-24T00:49:26","date_gmt":"2009-12-23T22:49:26","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=949"},"modified":"2009-12-24T00:50:57","modified_gmt":"2009-12-23T22:50:57","slug":"a-fost-odata%e2%80%a6","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/a-fost-odata%e2%80%a6\/","title":{"rendered":"A fost odata\u2026"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Corespondenta de la Montr\u00e9al<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<blockquote><p><em><strong>A fost, n-a fost odata o revolutie, ce importanta mai are c\u00e2nd o lume cenusie si trista a disparut peste noapte si o alta imaginata vesela si in culori stridente i-a luat locul cu brutalitate? Cine isi mai aminteste ca in acele zile din decembrie c\u00e2teva mii de soldati americani debarcau in Panama ca sa-l captureze pe generalul Noriega, vechi si fidel agent al CIA, si lasau in urma mult mai mult morti dec\u00e2t cei sub gloantele teroristilor la Bucuresti? <\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n<p>Cum se scrie si s-a scris dintotdeauna istoria, adevarul despre ce-a fost sau nu ram\u00e2ne de aflat poate peste cincizeci de ani c\u00e2nd, deja o traditie, s-ar putea ca Rom\u00e2nia sa-si schimbe din nou violent destinul.<br \/>\nDouazeci de ani in existenta unui popor milenar cum se crede ca am fi n-ar insemna totusi mai nimic daca cei de v\u00e2rsta mea nu s-ar fi int\u00e2mplat sa se afle in decor, cobai mai degraba ai unei alte experiente istorice dupa cea lamentabil esuata. Cu exceptia excitatilor adunati in grupuscule b\u00e2ntuite de marile idei de import despre binefacerile capitalismului, democratiei, libertatii etc., celor mai tineri, pentru care istoria a inceput a doua zi dupa executarea lui Ceausescu, ca si celor nascuti dupa si ajunsi la v\u00e2rsta la care istoria incepe dimineata si se termina seara, le pasa prea putin sau deloc daca a fost sau nu o revolutie.<br \/>\nIn urma cu douazeci de ani, la capatul lumii, pl\u00e2ngeam prosteste in fata televizorului si visam cai verzi pe pereti pentru patria abandonata. M-am dezmeticit c\u00e2nd m-am reintors pentru prima oara in tara, in vara lui 1990. Scriam in volumul \u201eLe roman du retour\u201c (Humanitas, Montreal, 1992; \u201eRomanul reintoarcerii\u201c, Libra, 1993): \u201e\u2026societatea rom\u00e2neasca a explodat in milioane si milioane de indivizi care detin in exclusivitate adevarul. Adevarul despre tot: Revolutia din decembrie, teroristi, Securitate, alegeri, Piata Universitatii, mineri, viitor\u2026 Un vacarm transformat cur\u00e2nd in datoria fiecaruia de a respinge fara drept de apel si deseori cu violenta tot ceea ce nu reprezenta adevarul sau unic si absolut. Am iesit din inchisoarea comunista pentru a intra in spitalul de nebuni, mi-a spus poetul Dan Desliu\u2026 Am innebunit cu totii, ne sf\u00e2siem, ne murdarim, vomitam in plina strada toata mizeria pe care comunismul a hranit-o in noi, nu mai suntem dec\u00e2t gunoaie care put!&#8230; Abandonul moral si cel fizic, concret al Rom\u00e2niei de catre rom\u00e2ni, mizeria le-am resimtit ca o insulta, obisnuit cum eram de zece ani sa contemplu mizeria lumii la televizor. Ma simteam de altfel putin strain si mi-era teama ca vinovatia de a fi fost departe de tara se citeste pe obrazul meu, in comportamentul meu distrat si superior de turist, in alura mea aseptica de strain. M-am consolat spun\u00e2ndu-mi ca febrilitatea, flecareala si aglomeratia abulica a compatriotilor nu mi-au placut niciodata, ca preferam indiferenta, raceala si apatia canadienilor. Pulverizata in indivizi din cu totul alte motive dec\u00e2t cele care au distrus coeziunea societatii rom\u00e2nesti, societatea canadiana, occidentala in general, are cel putin meritul unei coeziuni la nivelul scopurilor celor care o compun: supravietuirea, reusita! Rom\u00e2nia anului 1990 nu mai era dec\u00e2t un teritoriu b\u00e2ntuit de prea multe sperante si deziluzii. O tara si un popor care nu reusesc sa renasca din propria cenusa. ?ara mea si poporul meu pe care-l crezusem pierdut pentru totdeauna\u2026\u201c<br \/>\nLa o zi dupa ce alegerile prezidentiale s-au incheiat cum s-au incheiat, dupa ce societatea rom\u00e2neasca si-a consolidat scindarea si clantaii si trepadusii in subordine din ambele tabere isi promit sa nu se ierte, si nu se vor ierta, ma intreb ce s-a schimbat de fapt in ultimii douazeci de ani? Ce se va schimba in urmatorii cinci ani? Jumatate dintre cei 52% de alegatori prezenti la vot vor continua sa se amuze laolalta cu personajul colorat, scandalagiu si hahait care loveste cu dosul palmei si face pac-pac spre celalalta jumatate de votanti care l-au detestat si-l detesta. Si unii si altii, ca si cei care n-au votat din dezgust, din indiferenta, din cinism vor continua sa-si duca zilele in aceeasi Rom\u00e2nie saracita, v\u00e2nduta, indatorata dincolo de puterea sa de plata si amenintata de faliment.<br \/>\nA fost sau n-a fost odata o revolutie, basmul luptei dintre bine si rau povestit de douazeci de ani in toate variantele politice continua.<\/p>\n<p>(7 decembrie 2009)<\/p>\n<blockquote><p><strong><br \/>\n<\/strong><\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Corespondenta de la Montr\u00e9al A fost, n-a fost odata o revolutie, ce importanta mai are c\u00e2nd o lume cenusie si trista a disparut peste noapte si o alta imaginata vesela si in culori stridente i-a luat locul cu brutalitate? Cine isi mai aminteste ca in acele zile din decembrie c\u00e2teva mii de soldati americani debarcau&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/a-fost-odata%e2%80%a6\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">A fost odata\u2026<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[5,418,487,542],"class_list":["post-949","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-alegeri","tag-decembrie-1989","tag-piata-universitatii","tag-securitate"],"views":4412,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/949","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=949"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/949\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=949"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=949"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=949"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}