Poet bilingv si cu dou\u00e3 patrii pe care le poart\u00e3 cu sine pe \u00eendep\u00e3rtatul t\u00e3rm canadian al Oceanului Atlantic, Hristos Ziatas ne trimite de acolo mesaje emotionante despre primele iubiri ale vietii lui rom\u00e2nesti: o antologie de \u201ePoeme\u201c de Mihai Eminescu traduse de el \u00een limba greac\u00e3, precum si un frumos eseu despre balada popular\u00e3 \u201eMiorita\u201c. Acestea sunt, spune el, cele dou\u00e3 mari \u201esocuri\u201c spirituale ce l-au zguduit f\u00e3c\u00e2ndu-l s\u00e3 se simt\u00e3 n\u00e3scut a doua oar\u00e3. Prima oar\u00e3 se n\u00e3scuse, \u00een 1937, \u00eentr-un sat grecesc, Halara, din regiunea Kastoria. R\u00e3zboiul civil si \u201edictatura coloneilor\u201c ce i-a urmat \u00eel gonesc din Grecia \u00een Rom\u00e2nia, gazda ospitalier\u00e3 a primului s\u00e3u refugiu \u00een care va tr\u00e3i 27 de ani si de unde, \u00een 1975, va lua calea exilului stabilindu-se \u00een Canada, laToronto, integr\u00e2ndu-se \u00een viata cultural\u00e3 a comunit\u00e3tii grecesti de acolo. Studiile primare, liceale si universitare si le f\u00e3cuse, temeinic, la Bucuresti. Amintirea modelelor, ce n-au lipsit nici \u00een acele vremuri tulburi ale Rom\u00e2niei, st\u00e3ruie sub soarele memoriei lui Ziatas care, spre deosebire de al multora \u2013 unii chiar mai rom\u00e2ni dec\u00e2t el! \u2013 nu se stinge: \u201eM\u00e3 g\u00e2ndesc cu \u00eenfiorat\u00e3 dragoste filial\u00e3 la b\u00e3tr\u00e2na noastr\u00e3 Alma Mater, care mi-a nutrit visurile de poet si om de carte, l\u00e3s\u00e2nd urme de lumin\u00e3 ad\u00e2nc\u00e3 \u00een inima mea. \u00cemi amintesc cu emotie si respect de marii nostri profesori, de Zoe Dumitrescu-Busulenga si Paul Cornea, de George Munteanu si Mihai Pop, care, cu aleas\u00e3 dragoste pentru truda creatoare a maestrilor logosului rom\u00e2nesc, s-au str\u00e3duit, cu rar\u00e3 competent\u00e3 si pasiune, s\u00e3 sature foamea noastr\u00e3, a generatiei marilor aspiratii r\u00e3nite, cu tot ce a putut s\u00e3 creasc\u00e3 mai frumos \u00een acel poetic Spatiu Mioritic\u201c. \u00cens\u00e3 primii si cei mai memorabili profesori si \u00eenv\u00e3t\u00e3tori i-au fost Eminescu si autorul \u201eMioritei\u201c: \u201eSimplu peregrin prin spatiul cultural rom\u00e2nesc, dac\u00e3 m-as \u00eenchina \u00een fata geniului poporului rom\u00e2n nu stiu dac\u00e3 as face-o pentru c\u00e3 a dat un Arghezi si un Blaga, un Nichita St\u00e3nescu, un Marin Sorescu, un Ion Gheorghe si o Ana Blandiana, ori fiindc\u00e3, din cel mai mic sat si p\u00e2n\u00e3 la cel mai mare oras, de la copilul de sapte ani si la b\u00e3tr\u00e2nul cu p\u00e3rul alb, orice rom\u00e2n se \u00eenchin\u00e3 cu evlavie smerit\u00e3 \u00een fata versurilor \u201eMioritei\u201c si ale lui Eminescu\u201c. Sublim si inactual idealism al grecului nostru din Canada! El a r\u00e3mas cu ochii arsi de fantasma idealului, ca emirul din poemul macedonskian de Mecca visului s\u00e3u. Va fi fost asa cum ne laud\u00e3 el, \u00eentr-o oarecare m\u00e3sur\u00e3, pentru \u201egeneratia marilor aspiratii r\u00e3nite\u201c: azi, \u00eens\u00e3, \u201ecopilul de sapte ani\u201c a crescut si s-a f\u00e3cut mare. Si-a uitat cei sapte ani de-acas\u00e3 si, odat\u00e3 cu ei, a uitat si versurile \u201eMioritei\u201c, si pe ale lui Eminescu. Le-a \u201euitat\u201c, fiindc\u00e3 poetul national deveni \u00eentre timp \u201einactual\u201c, iar g\u00e2nditorul \u201enul\u201c, \u201enociv\u201c ori vetust. \u201eMiorita\u201c \u2013 ei bine, ea nu e\u00a0 dec\u00e2t un detestabil mit \u201edemobilizator\u201c: \u201eideal pierdut \u00een noaptea unei lumi ce nu mai este…\u201c. Idealistul din \u201egeneratia marilor aspiratii r\u00e3nite\u201c e, \u00eens\u00e3, neclintit, ca piatra de pe Acropole, \u00een credinta lui: \u201e\u201cMiorita\u201c nu s-a z\u00e3mislit din tristete: versurile ei se zb\u00e2rcesc sub privirea rece ori scolastic\u00e3 a criticului posomor\u00e2t\u201c. Trebuie s\u00e3 ai, zice grecul nostru, pasiunea lui Russo si a unui B\u00e3lcescu, s\u00e3 fi \u201e\u00eemprumutat\u201c mintea genial\u00e3 a lui C\u00e3linescu si \u201epana lui Sorescu\u201c pentru a simti si a putea scrie c\u00e3 ea s-a n\u00e3scut \u201enu din dorul de moarte\u201c, ci din \u201edragostea de viat\u00e3\u201c: nu-i bocet la moartea unui t\u00e2n\u00e3r, ci un himeneu pentru o fiint\u00e3 ce st\u00e3 s\u00e3 re\u00eenvie\u201c. Tot asa, Hristos Ziatas crede c\u00e3 si Eminescu trebuie \u201ere\u00eenviat\u201c, scos de sub \u201eprivirea rece si scolastic\u00e3 a criticului posomor\u00e2t\u201c: tocmai de aceea l-a t\u00e3lm\u00e3cit si publicat la editura sa, \u201eNoul Tomis\u201c, din Toronto. \u00cemi place s\u00e3 cred c\u00e3 gestul s\u00e3u, admirabil, ascunde un mesaj: momentan \u201einactual\u201c pentru multi dintre ai lui, Eminescu \u00eesi redob\u00e2ndeste cet\u00e3tenia nemuritoare \u00eembr\u00e3c\u00e2nd, ca \u00eentr-un exil temporar, haina de protectie a Eladei…
\n*
\n\u00cen Rom\u00e2nia, Hristos Ziatas debuteaz\u00e3 editorial cu volumul \u201eSub pleoapele cucuvaiei\u201c, ap\u00e3rut \u00een 1974 la editura Albatros, \u00een t\u00e3lm\u00e3cirea experimentatului traduc\u00e3tor Darie Nov\u00e3ceanu. \u201eN\u00e3scut \u00een 1937, la Halara, un sat din Grecia \u2013 scrie acesta \u00een prefata volumului \u2013 poetul tr\u00e3ieste din 1948 \u00een Rom\u00e2nia. Iat\u00e3 de ce, multe dintre notiunile ce ne \u00eensotesc pretutindeni au fost cunoscute de el mai \u00eent\u00e2i \u00een varianta graiului nostru si abia dup\u00e3 aceea \u00een cea de acas\u00e3, prin dictionar. Multe dintre acestea domin\u00e3 spatiul sonor al cuv\u00e2ntului prin spiritualitatea rom\u00e2neasc\u00e3 si ele sunt acceptate ca atare de poet si atunci c\u00e2nd trebuie s\u00e3 le mute, prin poezie, \u00een lumea Eladei.\u201c Fapt existential dramatic, \u00eensusirea graiului natal dup\u00e3 dictionar, ca o limb\u00e3 str\u00e3in\u00e3, s-a \u00eentors \u00een beneficiul poetului, care, talent robust, debuteaz\u00e3 matur, cu o liric\u00e3 de o austeritate neobisnuit\u00e3 \u00een contextul poeziei rom\u00e2nesti a momentului. Lipseste din ea patetismul sentimental si lacrimogen al patriotismului de parad\u00e3, lipsesc eroii \u00eemp\u00e3iati ce \u00eencepuser\u00e3 s\u00e3 suprapopuleze o bun\u00e3 parte din cerul cobor\u00e2t al poeziei rom\u00e2nesti a epocii. O nostalgie \u00eenfr\u00e2nat\u00e3 apeleaz\u00e3 frecvent \u00een poemele lui Ziatas la functia terapeutic\u00e3 a miturilor. \u00cens\u00e3, departe de a fi\u00a0 doar un prelucr\u00e3tor de mituri, Hristos Ziatas si le asum\u00e3 ca pe o memorie subiacent\u00e3, cu precump\u00e3nitor accent afectiv. Universul s\u00e3u poetic, de o mare simplitate, v\u00e3deste o paradoxal\u00e3 ariditate fertil\u00e3. De undeva, dintr-un univers \u00eendep\u00e3rtat \u00een timp si spatiu, indatabil si nelocalizabil, memoria poetic\u00e3 p\u00e3streaz\u00e3 putine semne constitutive, pe care le invoc\u00e3 transform\u00e2ndu-le \u00een imagini ale unei nostalgii inefabile. Pomii, plopii, s\u00e3lciile, ciresii, m\u00e3slinii, apoi ulciorul, basmaua neagr\u00e3 (\u201esub basmaua neagr\u00e3 \/ doi ochi \u00eemp\u00e3ienjeniti de-asteptare \/ cercet\u00e2nd peretii casei b\u00e3tr\u00e2ne\u201c), fumul albastru al satului \u00eentrez\u00e3rit printre pleoape, creanga de salcie, ciuhurezul \u201ecu un stilet de c\u00e2ntec uitat\u201c, mirosul m\u00e3rarului sau fosnetul ciresilor sub lun\u00e3 \u2013 devin elementele unui decor sufletesc \u00een\u00e3ltate \u00een rang, c\u00e3rora li se acord\u00e3 un tratament si un spatiu mitologice. Familiarul, cunoscutul, componentele unui univers scund, auster si chiar umil sunt ridicate pe cerul mitologic al memoriei, figur\u00e2nd ca niste constelatii de uz particular. \u00cen zona cultural\u00e3 de unde vine poetul, aceast\u00e3 mentalitate prelucr\u00e3toare a faptului curent nu este c\u00e2tusi de putin neobisnuit\u00e3: grecii au transferat \u00een constelatii multe \u00eent\u00e2mpl\u00e3ri asa-zic\u00e2nd banale ori efemere, d\u00e2nd imaginarului un regim de existent\u00e3 privilegiat\u00e3, nemuritoare. Gigantul Orion, v\u00e2n\u00e3torul \u00eendr\u00e3gostit de Artemis, se ridic\u00e3 \u00een constelatia cu acest nume; la fel, lira lui Arion, c\u00e2nt\u00e3retul din Lesbos, ca si delfinul salvator devin, prin interventia lui Apollo, alte dou\u00e3 constelatii s.a.m.d. Metamorfoza pe care o sufer\u00e3 lucrurile \u00een versurile lui Ziatas nu este at\u00e2t expresia unei vocatii speculative, c\u00e2t a unei imperioase necesit\u00e3ti sufletesti. Putin\u00e3tatea (de unde senzatia de ariditate) elementelor memoriei le creeaz\u00e3 acestora, prin constr\u00e2ngere afectiv\u00e3, regimul privilegiat de semne distinctive. Nuantele deosebitoare dintre lucruri si proiectia lor imaginar\u00e3 se sterg \u00eentr-un subtil proces de abstractizare: \u201ePomii care m-au leg\u00e3nat \/ Nu mai sunt pomi. \/ Au devenit amintiri \/ Si m\u00e3 dor. \/ Amintirile vechi din copil\u00e3rie… \/ Nu mai sunt amintiri. \/ Au devenit Erinii. \/ Si m\u00e3 urm\u00e3resc. \/ Ochii mei nu mai sunt ochi. \/ Dou\u00e3 m\u00e2ini f\u00e3r\u00e3 sf\u00e2rsit si f\u00e3r\u00e3 somn \/ \u00centinse peste t\u00e3cerea orizonturilor \/ Caut\u00e3 s\u00e3-mbr\u00e3tiseze \/ Statuia zeitei cu ochi albastri. \/ O, cerberi t\u00e3inuiti, \/ Ce rost mai are izb\u00e3virea? \/ Am obosit s\u00e3 m\u00e3 tot ascund sub pleoapele cucuvaiei\u201c (\u201eNenuant\u00e3\u201c). \u00cens\u00e3, \u00een ciuda acestui foarte fin transfer insomniac\u00a0 de semne mitologice \u00een realit\u00e3ti comune si invers, investirea acestora din urm\u00e3 cu aura si fosnetul unei Elade eroice si mitologice, poetul nu evit\u00e3 nici efectul melodramatic al \u201espunerii\u201c directe, al evoc\u00e3rii nude: lipseste nesuferita autocenzurare ostentativ\u00e3 din care o ramur\u00e3 a poeziei mai noi si-a f\u00e3cut cu tot dinadinsul un titlu de glorie. Iat\u00e3, \u00een acest sens, sf\u00e2sietoare inflexiuni de romant\u00e3 sentimental\u00e3 la care sufletul ostenit al cititorului \u201emodern\u201c ader\u00e3 cu greu, spre paguba lui: \u201eNotele, vechi melodii cunoscute \/ Si-au picurat lacrima de s\u00e2nge \u00een inima lui. \/ Si s-au topit \u00een lumin\u00e3 \u00eencet. \/ Din paharul cu vin se \u00een\u00e3lta \/ Spre suflet si spre ochi \/ Albastru, fumul satului s\u00e3u\u201c. Sau: \u201eO creang\u00e3 plin\u00e3 de dorinte, talisman al dragostei, \u00cenrourat\u00e3\u00a0\u00a0\u00a0 cu stele, luasem la plecare… \/ Un cr\u00e2ng acum, \u00een mine \u00eenfrunzeste-n b\u00e3taia v\u00e2ntului \/ Si c\u00e2ntecul \u00eentoarcerii mele sun\u00e3 \u00een frunzele lui\u201c. \u00cens\u00e3, trebuie spus, din acelasi regim sufletesc exprimat \u00een aceast\u00e3 form\u00e3 simpl\u00e3 si direct\u00e3 cresc, alteori, poemele ce actualizeaz\u00e3 mitul ori doar sugestii mitologice introduse \u00een starea liric\u00e3 dominant\u00e3. Ele se subiectivizeaz\u00e3, fac parte, ca si mirosul m\u00e3rarului sau fosnetul ciresilor, din aceeasi memorie afectiv\u00e3 pe care poetul \u00eesi \u00eentemeiaz\u00e3 lirismul concentrat, filtrat de o sensibilitate si inteligent\u00e3 ascutite. O aceeasi stare, comun\u00e3, e tradus\u00e3 \u00een variante si registre diferite, nostalgia bate c\u00e2nd cu aripa ei sentimental\u00e3 si melodramatic\u00e3 (precum \u00een \u201eFumul albastru\u201c: \u201eNotele, vechi melodii cunoscute…\u201c), c\u00e2nd cu aceea a unei \u00eenalte, inefabile filtr\u00e3ri: \u201ePeste locuri \u00eendep\u00e3rtate \/ un nour l\u00e3crimeaz\u00e3. \/\u00a0 M\u00e3slini \/ plopi fosnitori si s\u00e3lcii. \/ Ca niste str\u00e3ji \/ briza si soarele \/ r\u00e3m\u00e2n deasupra lor. \/ Ochiul \u00eesi umple pupila \/ cu st\u00e2ncile patriei \/ crescute din ad\u00e2nc. \/ Ceasuri de t\u00e3cere iluzorii\u201c. Epurarea expresiei de magma prea sentimental\u00e3, transferarea impresiei subiective unui organ de receptare \u201eimpersonal\u201c ca o instant\u00e3 implacabil\u00e3 ce \u00eenregistreaz\u00e3 ceea ce se reveleaz\u00e3 ochiului sub comanda cuiva din afar\u00e3 sunt tr\u00e3s\u00e3turi ale poeziei lui Hristos Ziatas ce ne trimit la o traditie, ilustr\u00e3, oracular\u00e3 si ermetic\u00e3, a liricii grecesti. Miscarea subtil\u00e3 a versului prinde adesea cele mai fine \u201eamintiri\u201c ale simturilor si le confer\u00e3 o actualitate pregnant\u00e3. Un sunet \u201emitologic\u201c, fosnetul ciresilor, joac\u00e3 atunci rolul unei cariatide \u00een al c\u00e3rei templu izbucneste un imens soare imaginar, ca \u00een aceast\u00e3 capodoper\u00e3 de rafinament poetic: \u201eFosnetul ciresilor, fosnetul dulce ca un glas de miere picurat, \/ sub clarul de lun\u00e3 fosnetul \/ umezit de rou\u00e3 \/ l-am cules \/ si am f\u00e3cut c\u00e2ntec de leag\u00e3n \/ deasupra amintirilor. \/ Le vor adormi? \/ Din z\u00e3rile mele \/ r\u00e3sare un soare imens. \/ O, prim\u00e3vara aceea… \/ aud ciresii cum \u00eesi deschid mugurii…\u201c<\/p>\n
*
\nCu poemele din \u201eOchiul cel\u00e3lalt\u201c (Editura Oscar Print, Bucuresti, 2007), traduse cu fidelitate remarcabil\u00e3 de Ion Andreit\u00e3, ne afl\u00e3m \u00een fata unei emotionante declaratii de iubire pe care Hristos Ziatas o \u00eentoarce spre cea de-a doua patrie a lui. De fapt, istoria si cultura Rom\u00e2niei \u2013 unde s-a format \u2013 nutresc \u00eentr-un fel sau altul \u00eentreaga lui liric\u00e3. Aici, \u00eens\u00e3, poetul invoc\u00e3 si evoc\u00e3 direct figurile tutelare ale culturii si istoriei rom\u00e2nesti \u00eentr-un amplu oratoriu din care nu lipsesc Eminescu si Miorita, Dosoftei si Gruia lui Novac, Tudor din Vladimiri dar si printul Ipsilanti, \u201eostas \u00een batalionul sacru\u201c, t\u00e3ranul lui B\u00e3ncil\u00e3 dar si \u201eochiul\u201c viclean al lui Dinu P\u00e3turic\u00e3, Enescu si C\u00e3linescu, dar si, pentru cine mai stie, Lidia Jiga (\u201epoezie, sora mea siamez\u00e3 \/ neostoit te r\u00e3zvr\u00e3testi \/ s\u00e3 m\u00e3 sf\u00e2sii \/ ca leul cel iubit \/ al Lidiei Jiga\u201c).<\/p>\n
Patriotice \u00een sensul cel mai pur si cel mai \u00eenalt al cuv\u00e2ntului, poemele acestea sunt la antipodul figurilor de cear\u00e3 si eroilor \u00eemp\u00e3iati, omor\u00e2ti a doua oar\u00e3, din at\u00e2tea productii ale maculaturii patriotarde: poetul grec moare si \u00eenvie cu fiecare din eroii pe care-i cheam\u00e3 la apel, antren\u00e2ndu-i \u00eentr-o veritabil\u00e3 disput\u00e3 cu sine \u00eensusi pe acesti \u201ep\u00e3zitori ai solului nostru vesnic\u201d. O disput\u00e3 \u00een care, coplesit de simt\u00e3m\u00e2ntul viei lor posterit\u00e3ti, poetul se smereste sub a numelui lor umbr\u00e3 nemuritoare. Este, dac\u00e3 dorim, o dubl\u00e3 reabilitare: \u00eent\u00e2i, repunerea pe locul cuvenit a \u201eb\u00e3tr\u00e2nului dasc\u00e3l\u201d eminescian din \u201eScrisoarea I\u201d si, a doua oar\u00e3, o reabilitare a formei de dialog si respect cu care suntem datori celor ce ne-au precedat.<\/p>\n
*<\/p>\n
Poetul, vesnicul exilat, debuteaz\u00e3 t\u00e2rziu, \u00een 1971, cu o carte ap\u00e3rut\u00e3 la Salonic, intitulat\u00e3 \u201eAnev Opsou\u201d (lat. \u201eSive Opsonus\u201d), document liric al armistitiului dramatic dintre un introvertit incorigibil b\u00e2ntuit de fantasmele interiorit\u00e3tii tumultuoase si turbulente si decizia dificil\u00e3, dar irepresibil\u00e3, de a le \u201eexternaliza\u201d si a le face cunoscute: cartea poart\u00e3 pecetea indelebil\u00e3 a suferintei unui damnat neconvertibil, care se \u201ejupoaie\u201d de viu, ca Nastratin al lui Ion Barbu, si \u00eesi \u201erupe\u201d sufletul celest d\u00e3ruindu-l cui nu merit\u00e3, urechilor \u201eterestre\u201d ale auditorilor superficiali si ingrati, precum cei din \u201eScrisoarea I\u201d de M. Eminescu. E aici chiar miezul tare al unei profesiuni de credint\u00e3 de format romantic, tipologie de la care poetul, altminteri modern \u00een mijloacele de expresie, se revendic\u00e3 definitoriu \u00een tot ceea ce va scrie si va publica \u00een continuare. \u201eGesturile\u201d, o culegere ap\u00e3rut\u00e3 la Toronto \u00een 1975 \u00een editie bilingv\u00e3 (greac\u00e3 si englez\u00e3) reconfirm\u00e3 acest paradoxal si rar pariu intransigent de extractie pur romantic\u00e3: ele, \u201egesturile\u201d poetului, reprezint\u00e3, cu vorbele celui mereu aflat \u00een exil simbolic, \u201eun tip\u00e3t de disperare al eului \u00eentr-o lume str\u00e3in\u00e3, absurd\u00e3 si de ne\u00eenteles, la malul c\u00e3reia \u00eel aruncaser\u00e3 valurile vietii si, totodat\u00e3, un strig\u00e3t l\u00e3untric de \u00eencredere \u00een sine, asemenea aceluia care, epuizat dup\u00e3 ceasuri lungi de lupt\u00e3 cu marea, \u00eesi revine si vrea s\u00e3 strige cu putere pentru ca, ascult\u00e2ndu-si propria voce s\u00e3 \u00eenteleag\u00e3 c\u00e3 se afl\u00e3 \u00eenc\u00e3 \u00een viat\u00e3\u201d. Un strig\u00e3t \u00een pustiu, s-ar putea zice. Si chiar asa este. Dar, m\u00e2ndru si ne\u00eenduplecat, poetul alege s\u00e3 strige \u00eentruna in pustiu si s\u00e3-si arunce tip\u00e3tul \u00een urechile surde ale contemporanilor s\u00e3i. Tragedia \u201eAiax\u201d, piesa \u00eentr-un act pe care Hristos Ziatas o arunc\u00e3 aidoma unui mesaj \u00eentr-o sticl\u00e3 \u00een marea auditorilor de azi din a doua lui patrie este un asemenea strig\u00e3t. Dou\u00e3 motive permanent actuale, de sorginte mitologic\u00e3, se \u00eempletesc inextricabil \u00een tragedia scris\u00e3 pentru o singur\u00e3 voce de Hristos Ziatas: motivul exilului si cel\u00e3lalt, consecutiv, al sinuciderii. Nu sunt, nici unul, nici altul conjuncturale, determinate \u2013 desi pot fi, cum s-a v\u00e3zut! \u2013 de discrimin\u00e3ri civice ori de regimuri autoritare, dar de limitele generale, ontologice si istorice ale conditiei umane. C\u00e3ci exilul pentru un creator nu este un schimb de adrese, o mutare de pe o strad\u00e3 pe alta, dintr-o tar\u00e3 \u00een alt\u00e3 tar\u00e3: el defineste \u2013 spun banalit\u00e3ti, dar sunt inevitabile \u2013 conditia creatorului adev\u00e3rat aflat si \u2013 ori mai ales \u2013 \u00een Istorie \u00eentr-un permanent exil. \u201eAcesti oameni \u2013 spune un exilat ca Vintil\u00e3 Horia \u2013 ar fi fost, oriunde si oric\u00e2nd, niste exilati. Istoria n-a f\u00e3cut altceva dec\u00e2t s\u00e3 le ofere un titlu si s\u00e3 le indice o cale, pe care ei o aleseser\u00e3 dinainte si pe care Platon o numea thymos sau plan vital, n\u00e3scut odat\u00e3 cu noi.\u201d Fatalitatea exilului exprim\u00e3, ca atare, un destin, mai mult sau mai putin exemplar, dar, \u00een orice caz,\u00a0 reprezint\u00e3 o cheie a cunoasterii si apoi o prob\u00e3 de rezistent\u00e3: contra limitelor, a ignorantei, a ingratitudinii mioape si agresivit\u00e3tii analfabete. \u00cen aceste conditii, nu retragerea \u00een \u201eturnuri de fildes\u201d sau, ca \u00een piesa lui Hristos Ziatas, \u00een \u201eCastelul lui Kafka\u201d este condamnabil\u00e3, ci mutenia, suprimarea \u201estrig\u00e3tului\u201d si \u00eenghitirea \u201etip\u00e3tului\u201d. Cine a ales turnul de fildes a ales s\u00e3 strige. Piesa grecului ajuns si plecat din Rom\u00e2nia dup\u00e3 ce fusese alungat din prima lui patrie contine ambele \u201eteme\u201d, a exilului si a sinuciderii, concentrate \u00eentr-o parabol\u00e3 tragic\u00e3 ale c\u00e3rei ascutime si percutie sunt at\u00e2t de rare \u00een dramaturgia actual\u00e3 urcat\u00e3 pe scena teatrului rom\u00e2nesc. E de notat, \u00een treac\u00e3t, c\u00e3 \u00een general poetii sunt cu mult mai sensibili si mai \u201eadaptati\u201d dec\u00e2t dramaturgii consacrati pentru recunoasterea si asumarea sunetului mitologic al tragediei antice \u00een dramele moderne. Un exemplu la \u00eendem\u00e2n\u00e3 este un poet ca Lucian Blaga, cu dramele si tragediile lui. Altul poate fi Marin Sorescu. \u00centesat\u00e3 de tragism mitologic \u00een cadru si vesm\u00e2nt moderne este si tragedia \u201eAiax\u201d a lui Hristos Ziatas. Cel mai viteaz dintre greci dup\u00e3 Ahile, Aiax, fiul lui Telamon, regele din Salamis, particip\u00e3 la r\u00e3zboiul troian, iar dup\u00e3 moartea eroului revendic\u00e3 armele si scutul lui Ahile: le pierde \u00een disputa cu Odiseu si, rusinat de furia ce l-a cuprins, se sinucide. E sinuciderea unui \u00eenvins \u00een urma unei rat\u00e3ri. Sinuciderea lui Aiax \u00eentrupat si deghizat \u00een Alfred, artistul romantic din piesa lui Ziatas nu este asa: ea este o moarte sacrificial\u00e3 r\u00e3spl\u00e3tit\u00e3 cu o resurectie simbolic\u00e3. \u201eNu rareori \u2013 spune actrita din piesa lui Ziatas \u2013 sinuciderea a fost sor\u00e3 geam\u00e3n\u00e3 cu asasinatul.\u201d Istoria poate fi ilustrat\u00e3 si cu o suit\u00e3 de sinucideri similare cu asasinatul. Departe de a fi expresia si consecinta rat\u00e3rii si a \u00eenfr\u00e2ngerii, sinuciderea din tragedia poetului grec semnific\u00e3 victoria unui destin creator asumat si supravietuirea creatiei artistice. Creatura preia revolta luciferic\u00e3 si demonismul Creatorului s\u00e3u: Galateea modern\u00e3 \u00eei red\u00e3 viata \u201esinucisului\u201d Pygmalion, vestind asa nu o stingere, ci, asum\u00e2ndu-si mesajul nemuritor al lui Pygmalion, anunt\u00e3 o \u00eenviere. Ea vorbeste \u00een numele lui, cu \u201evocea\u201d creatiei lui.\u00a0 O Galatee m\u00e2nioas\u00e3 care-l re\u00eentrupeaz\u00e3 pe Pygmalion, ca si pe Aiax cel \u201esinucis\u201d…\u00a0 E, deci, o tragedie optimist\u00e3 \u00eentesat\u00e3 cu motive mitologice si din eposul antic: parabola spicelor retezate a lui Herodot; istoria sinucisei Hecuba, sotia troianului Priam si r\u00e3zbun\u00e3toarea mortii fiului ei, poveste din care eroul lui Ziatas, dramaturgul din \u201eAiax\u201d, se inspir\u00e3 el \u00eensusi si scrie o dram\u00e3 \u201e\u00centoarcerea Hecubei\u201d jucat\u00e3 de noua Galatee; amintirea celor doi scolari de demult porecliti Pygmalion si Galatia; c\u00e3derea victorioas\u00e3, \u201ede sus\u201d, a lui Ikaros; evocarea puterii sufletesti si trupesti a lui Catilina; amintirea lui Cresus si, din nou, umbra sinucigasului antic Aiax, triumf\u00e3tor \u00een moartea lui simbolic\u00e3, umbr\u00e3 c\u00e3zut\u00e3 asupra eroului cu fata nev\u00e3zut\u00e3 din pies\u00e3, dramaturgul Alfred, care, aidoma anticului Pygmalion, o \u201eciopleste\u201d si \u00eensufleteste pe Galateea sa, cu care se si c\u00e3s\u00e3toreste. Toate acestea, si altele, nu sunt doar simple \u201esemne\u201d culturale, ci constituie s\u00e2ngele antic ce g\u00e2lg\u00e2ie \u00een tragedia modern\u00e3 a lui Hristos Ziatas. \u201eSemnele\u201d din subsolul piesei sustin ca mari coloane imemorabile si invulnerabile tragedia modern\u00e3 a poetului de azi: tragedia exilatilor eterni si a eternilor \u00eenving\u00e3tori \u00eenvinsi. Cu at\u00e2tea semne culturale de o asemenea vechime, anvergur\u00e3 si soliditate pres\u00e3rate \u201etextualist\u201d si \u201epostmodern\u201d de-a lungul scenariului dramatic, tragedia noului Paygmalion ridic\u00e3 mari si fertile dificult\u00e3ti \u00een calea interpret\u00e3rii la cotele maxime pe carte piesa le impune. Cu at\u00e2t mai mari cu c\u00e2t sensul general tragic al acestor \u201esemne\u201d si al acestui destin nu este al unui \u00eenfr\u00e2nt, ci al unuia nesupus, invulnerabil \u00een credinta lui despre menirea artei si, de aceea, incoruptibil cu nicio \u201eavere\u201d a lui Cresus. Ce fel de Galatee \u00eel poate evoca si \u201ejuca\u201d f\u00e3r\u00e3 a-i tr\u00e3da \u00eenc\u00e3rc\u00e3tura tragic\u00e3 si simbolic\u00e3 pe care o contine? Interpreta care-l \u201er\u00e3zbun\u00e3\u201d pe Aiax-Pygmalion din piesa lui Ziatas este Maia Morgenstern. \u00cenainte de a fi interpreta numeroaselor roluri pe care le are de \u201ejucat\u201d \u00een aceast\u00e3 pies\u00e3 at\u00e2t de dificil\u00e3 si ofertant\u00e3, Maia Morgenstern este primul si str\u00e3lucitul ei exeget. Av\u00e2nd de \u00eenfr\u00e2nt constr\u00e2ngerile si modicitatea mijloacelor specific\u00e3 teatrului radiofonic, marea artist\u00e3 ne face s\u00e3 trecem printr-un extraordinar recital de \u201evoci\u201d \u00een care ea evoc\u00e3 si cheam\u00e3 \u00een scen\u00e3 v\u00e2rstele eroului nev\u00e3zut, amintirea povestii de iubire dintre doi copii, adolescenti si oameni maturi, vicisitudinile existentei artistice \u00eentr-un fragil \u201eturn de fildes\u201d, am\u00e3r\u00e3ciunile unei existente creatoare m\u00e2ndre si nesupuse dar expus\u00e3 malignit\u00e3tii si promiscuit\u00e3tii \u00eenconjur\u00e3toare. \u201eVocile\u201d actritei \u201epovestesc\u201d \u00een game si nuante \u00eentinse \u00eentre duiosia c\u00e2ntecului de leag\u00e3n, murmurul \u00eenc\u00e3rcat de alint\u00e3ri si calinerii al adolescentei \u00eendr\u00e3gostite, strig\u00e3tul femeii p\u00e3timase si, la urm\u00e3, bocetul de \u00eenmorm\u00e2ntare, cutremur\u00e3tor \u00een indignarea si revolta lui. Asist\u00e3m la un priveghi neobisnuit: mortul pe care \u00eel evoc\u00e3 si \u00eel pl\u00e2nge pe at\u00e2tea si at\u00e2tea glasuri ale amintirii \u2013 acest mort din culise se \u00eenalt\u00e3 ca viu \u00een auzul \u00eenfiorat al \u201espectatorului\u201d. De la c\u00e2ntecul soptit de leag\u00e3n si tatonarea s\u00e3galnic\u00e3 a semnelor iubirii adolescentine si p\u00e2n\u00e3 la mugurii pasiunii care \u00eencoltesc dureros \u00een trupul fraged al \u00eendr\u00e3gostitei ce se trezeste la viat\u00e3 aidoma unei Galatee n\u00e3sc\u00e2nde si patima retinut\u00e3 a femeii ce se stie, \u00een fine, iubit\u00e3 \u2013 toate acestea se \u201eaud\u201d \u00een vocea actritei. Ea izbuteste s\u00e3 dea trup si chip eroului nev\u00e3zut: \u00een fiecare \u201eamintire\u201d a vocii care povesteste nasterea si \u00eemplinirea Galateei r\u00e3zbate intensitatea fiec\u00e3rei v\u00e2rste evocate. Un permanent subton funebru prevesteste si anunt\u00e3 tragedia iminent\u00e3 sub semnul c\u00e3reia evolueaz\u00e3 \u00eentregul scenariu dramatic.\u00a0 \u00a0\u00a0\u00a0 4 \u00cen fine, oratia triumfal\u00e3 si r\u00e3zbun\u00e3toare de la c\u00e3p\u00e3t\u00e2iul mortului ia forma unui extraordinar recital liric din creatia marilor poeti romantici care au \u201ec\u00e2ntat\u201d nu moartea, dar victoria postum\u00e3 asupra lumii pe care creatia lor nemuritoare o \u00eenchipuie: Lermontov, cu \u201eMoartea poetului\u201d, Pet\u00f6fi cu \u201eNebunul\u201d si Eminescu, \u00een \u201eScrisoarea I\u201d. Victoria r\u00e3zbun\u00e3toare asupra prostiei, ignorantei si agresivit\u00e3tii oarbe se completeaz\u00e3 fericit culmin\u00e2nd cu acest recital din marii romantici revolutionari, as \u00eendr\u00e3zni s\u00e3 spun \u2013 dac\u00e3 acest cuv\u00e2nt, \u201erevolutionar\u201d, nu si-ar fi pierdut \u00eentr-o mare m\u00e3sur\u00e3 continutul s\u00e3u curat si n-ar fi fost transferat ilicit, prin fraud\u00e3 asupra unor eroi f\u00e3r\u00e3 voie si f\u00e3r\u00e3 constiinta actelor lor. Si totusi … Cu vocea sa miraculoas\u00e3, de o amplitudine simfonic\u00e3 f\u00e3r\u00e3 egal, Maia Morgenstern a f\u00e3cut s\u00e3 r\u00e3sune \u00een recitalul memorabil din Aiax apelul revoltat al acestor mari poeti uitati ai lumii chemati din nou s\u00e3 privegheze la c\u00e3p\u00e3t\u00e2iul unui Pygmalion care moare si \u00eenvie \u00eentruna: \u201eSclav al onoarei, suflet drept, \/ Jignit de clevetiri m\u00e3runte, \/ Poetul cu un glonte-n piept \/ Muri plec\u00e2ndu-si m\u00e2ndra frunte!…\/ Ocara lumii si minciuna \/ L-au sup\u00e3rat, nu l-au supus, \/ Si singur ca \u00eentotdeauna \/ S-a r\u00e3zvr\u00e3tit si-a fost r\u00e3pus!\u201d sau \u201eDar ce vreti voi? \/ Haiti!… \u00cenapoi!… \/ L\u00e3sati-m\u00e3! … Lucrez cu-nfrigurare: \/ \u00cemi fac un bici din razele de soare \u2013 \/ Un bici de foc pe-al omenirii spate! \/ Va geme ea cumplit c\u00e2nd o voi bate…\u201d. Asa cum l-a \u00eenviat pe Aiax al lui Hristos Ziatas, cred c\u00e3 vocea neasemuit\u00e3 a marii artiste Maia Morgenstern l-ar putea face s\u00e3 zboare din nou, ca viu, si pe \u201eAlbatrosul ucis\u201d al lui Nicolae Labis, un geam\u00e3n al marilor poeti revoltati: \u201eMurdare si s\u00e3rate-s aripile-i deschise, \/ Furtuna ce-l izbise \u00eei c\u00e2nt\u00e3-un surd prohod, \/ Lucesc multicolor \u00een juru-i scoici ucise \/ Al c\u00e3ror miez c\u00e3ldurile \u00eel rod \/\/ De valuri aruncate pe t\u00e3rmul sec si tare \/ Murir\u00e3 f\u00e3r\u00e3 lupt\u00e3 sclipind acum bogat. \/ Le tulbur\u00e3 lumina lor alb\u00e3, orbitoare, \/ Aripa lui cu m\u00e2l \u00eentunecat \/\/ Deasupra tip\u00e3-n aer dans\u00e2nd \u00een salturi bruste, \/ R\u00e3zboinicul furtunii zv\u00e2rlit \u00eentre moluste, \/ R\u00e3sfr\u00e2nge-n ochiu-i stins un nou urcus. \/\/ C\u00e2nd se-nteteste briza aripa-i se-nfioar\u00e3 \/ Si, re-nviat o clip\u00e3 de-un nev\u00e3zut \u00eendemn, \/ \u00ceti pare c\u00e3 zbura-va din nou, ultima oar\u00e3, \/ Spre-un cimitir mai sobru si mai demn\u201d. Tragedia modern\u00e3 Aiax reia \u00eentr-un scenariu dramatic de mare pregnant\u00e3 si complexitate un mit str\u00e3vechi \u201evizitat\u201d \u00eentre altii si de Eugene O’Neill \u00eentr-o pies\u00e3 memorabil\u00e3 din 1916, \u201e\u00cenaintea gust\u00e3rii de dimineat\u00e3\u201d: un mit de o nestins\u00e3 actualitate. Ar putea fi \u201eAiax\u201d-ul lui Hristos Ziatas, deocamdat\u00e3 un extraordinar spectacol de teatru radiofonic, ridicat si \u00eenviat si pe sc\u00e2ndura unei scene a teatrului rom\u00e2nesc actual? Numai Galateea poate r\u00e3spunde la aceast\u00e3 \u00eentrebare …<\/p>\n
<\/p>\n
O tragedie contemporan\u00e3<\/strong><\/p>\n <\/p>\n COSTIN TUCHIL\u00c3 <\/strong><\/p>\n La \u00eenceputul lunii octombrie, Teatrul National Radiofonic a difuzat \u00een premier\u00e3 absolut\u00e3 spectacolul \u201eAiax\u201d de Hristos Ziatas, \u00een interpretarea Maiei Morgenstern, regia artistic\u00e3 apartin\u00e2ndu-i lui Vasile Manta. Prezentat \u00een avanpremier\u00e3 la Hotelul Ramada Majestic din Bucuresti, \u00een cadrul proiectului \u201eNe auzim la Majestic\u201d, spectacolul a fost un succes de public, un adev\u00e3rat eveniment al teatrului cu cei mai multi spectatori. Aprecierile au vizat at\u00e2t interpretarea Maiei Morgenstern si montarea de la Radio, c\u00e2t si textul scriitorului grec, tradus \u00een limba rom\u00e2n\u00e3 de Olga Aravandinos si Ion Andreit\u00e3. Cuv\u00e2ntul traduc\u00e3torului<\/strong><\/p>\n <\/p>\n ION ANDREIT\u00c3<\/strong><\/p>\n Nu stiu greceste. \u00cen afar\u00e3 de cuv\u00e2ntul kalimera, pe care bunica \u00eel rostea \u00eentr-o zical\u00e3: \u201eS-a schimbat calimera\u201d; adic\u00e3, \u201es-a schimbat situatia\u201d (nu mai este cea pe care o stiam, o asteptam). Mai t\u00e2rziu, \u00eencoace, am aflat, \u00een Cipru fiind, c\u00e3 misteriosul cuv\u00e2nt al copil\u00e3riei \u00eenseamn\u00e3 \u201ebun\u00e3 ziua\u201d (poate de aici si vorba c\u00e3 s-a schimbat calimera\/ziua\u2026). Poet bilingv si cu dou\u00e3 patrii pe care le poart\u00e3 cu sine pe \u00eendep\u00e3rtatul t\u00e3rm canadian al Oceanului Atlantic, Hristos Ziatas ne trimite de acolo mesaje emotionante despre primele iubiri ale vietii lui rom\u00e2nesti: o antologie de \u201ePoeme\u201c de Mihai Eminescu traduse de el \u00een limba greac\u00e3, precum si un frumos eseu despre balada popular\u00e3… Cite\u0219te mai mult »R\u00e3zbunarea lui Pygmalion<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6616],"class_list":["post-9489","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-hristos-ziatas"],"views":2026,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9489","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9489"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9489\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9489"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9489"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9489"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\nN\u00e3scut \u00een 1937, \u00een satul Halara din Grecia (regiunea Kastoria), refugiat \u00een Rom\u00e2nia \u00een 1948, \u00een timpul r\u00e3zboiului civil din Grecia, Hristos Ziatas a urmat scoala medie \u00een Rom\u00e2nia, apoi Facultatea de Filologie din Bucuresti, printre colegii s\u00e3i num\u00e3r\u00e2ndu-se C. St\u00e3nescu, Gabriel Dimisianu, Darie Nov\u00e3ceanu, Ion Andreit\u00e3. A lucrat ca bibliograf la Biblioteca National\u00e3 din Bucuresti, colabor\u00e2nd \u00een acea perioad\u00e3 la ziarul grecesc din Rom\u00e2nia, \u201eNea zoi\u201d (\u201eViat\u00e3 nou\u00e3\u201d). \u00cen 1975 s-a stabilit \u00een Canada, la Toronto. Este autorul mai multor c\u00e3rti de poezii \u00een editii bilingve (englez\u00e3 si greac\u00e3). La Editura Odisseus din Atena, Hristos Ziatas a publicat \u201eTreizeci si cinci de poezii absurde de dragoste\u201d (1980), urmate de alte volume si de o \u201eAntologie modern\u00e3 de poezii pentru copii\u201d. A tradus poeme de Puskin, Eminescu, Vasko Popa. \u00cen limba rom\u00e2n\u00e3 i-au fost traduse volumele \u201eSub pleoapele cucuvaei\u201d, de Darie Nov\u00e3ceanu (Editura Albatros, 1974) si \u201eOchiul cel\u00e3lalt\u201d \u2013 treizeci si cinci de poeme (traducere de Ion Andreit\u00e3, Editura Oscar Print, 2007). Ultimul este o \u201eemotionant\u00e3 declaratie de iubire pe care Hristos Ziatas o \u00eentoarce spre cea de a doua patrie a lui\u201d, Rom\u00e2nia (C. St\u00e3nescu).
\n\u00cen cronica dedicat\u00e3 volumului \u201eOchiul cel\u00e3lalt\u201d, Gabriel Dimisianu remarca: \u201eEste \u00eentr-adev\u00e3r emotionant s\u00e3 constati c\u00e2t de mult a fost marcat sufletul acestui grec de leg\u00e3turile cu spiritualitatea rom\u00e2neasc\u00e3, ce r\u00e3sunet amplu g\u00e3sesc \u00een poezia lui miturile si simbolurile rom\u00e2nesti, figurile noastre istorice si legendare. Probabil c\u00e3 cititorul grec neavizat nu va percepe toate nenum\u00e3ratele referiri rom\u00e2nesti din poezia lui Hristos Ziatas, dar cititorul rom\u00e2n cu sigurant\u00e3 c\u00e3 le va descoperi si va fi miscat. \u201eMiorita\u201d, \u201eMesterul Manole\u201d, domnitorii ilustri, Eminescu, Enescu, Blaga, Br\u00e2ncusi, dar si G. C\u00e3linescu, Labis, Marin Preda, apoi fr\u00e2nturile de peisaj rom\u00e2nesc sunt elemente de evocare sugestiv\u00e3, nu o dat\u00e3 memorabil\u00e3\u201d.
\nPutini dramaturgi au ast\u00e3zi curajul de a scrie o tragedie. Specia pare apus\u00e3 de mult, \u00een ciuda reevalu\u00e3rilor prin apelul la mitologia greac\u00e3, f\u00e3cute \u00een prima parte a secolului al XX-lea. \u201eAiax\u201d de Hristos Ziatas este un monolog dramatic care porneste de la o idee a lui Eugene O’Neill din piesa scurt\u00e3 \u201e\u00cenaintea gust\u00e3rii de dimineat\u00e3\u201d (\u201eBefore Breakfast\u201d, 1916). Textul scriitorului grec este de altfel dedicat lui O’Neill, el \u00eenscriindu-se \u00een acelasi program estetic de actualizare a marilor mituri antice, a c\u00e3ror simbolistic\u00e3 devine suportul unui subiect modern, cu personaje de ast\u00e3zi.
\nTema cuplului, conditia artistului \u00een societate, lumea teatrului cu atmosfera ei specific\u00e3 sunt dezvoltate \u00een acest monolog foarte bine construit, cu tensiuni teatrale expresive, \u00een care personajul feminin parcurge o \u00eentreag\u00e3 suit\u00e3 de st\u00e3ri sufletesti, adesea contradictorii, p\u00e2n\u00e3 la deznod\u00e3m\u00e2ntul tragic. \u00centr-un apartament \u00een care r\u00e3zbate muzica zgomotoas\u00e3 a vecinilor, Femeia, actrit\u00e3 ajuns\u00e3 la maturitate, \u00eencearc\u00e3 s\u00e3-si conving\u00e3 partenerul, un cunoscut scriitor, s\u00e3 ias\u00e3 din t\u00e3cerea \u00een care se scufundase:
\n\u201eCe faci, nu m\u00e3n\u00e2nci azi? Se apropie pr\u00e2nzul, si tu n-ai m\u00e2ncat \u00eenc\u00e3 de dimineat\u00e3. Hai s\u00e3 m\u00e3n\u00e2nci! Si nu uita c\u00e3 trebuie s\u00e3 te culci. Desear\u00e3 esti pe taxi. Trebuie s\u00e3 fii odihnit la volan. Ce-ai spus? Vii imediat? Asta o aud mereu. (Glumind, apoi.) Nu uita c\u00e3 sunt oaspetele t\u00e3u. Deci, te astept. O s\u00e3 stau s\u00e3-mi beau cafeaua. (St\u00e3 la mas\u00e3 f\u00e3r\u00e3 chef, sorbind usor din cafea.) Nu stiu dac\u00e3 trebuie s\u00e3-l admir, sau s\u00e3-l comp\u00e3timesc. Nu vreau s\u00e3-l las singur, pe c\u00e2mpul de lupt\u00e3. Dar nici prin g\u00e2nd nu-i trece s\u00e3 accepte ajutor. Nu vrea s\u00e3 se schimbe. Continu\u00e3 s\u00e3 r\u00e3m\u00e2n\u00e3 un copil, cum l-am cunoscut \u00een anii adolescentei, curat si nesupus. \u00cenc\u00e3 din anii de scoal\u00e3 s-a lovit de multe. S-a \u00eenfruntat cu toat\u00e3 lumea. Toti erau \u00eempotriva lui \u2013 si el \u00eempotriva tuturor\u201d.
\n\u00cencercarea de dialog esueaz\u00e3 si asist\u00e3m la o pasionant\u00e3 rememorare a unor momente din adolescent\u00e3, a primelor succese artistice, dar si a primelor esecuri, a anilor de tinerete, cu fr\u00e3m\u00e2nt\u00e3rile lor \u00eentr-o lume \u00een care invidia, r\u00e3utatea, indiferenta las\u00e3 urme ad\u00e2nci. Reminiscentele mitologice sunt integrate organic, apelul la acestea decurg\u00e2nd firesc din semnificatia faptului de viat\u00e3. Felul \u00een care este \u201epus\u00e3 \u00een scen\u00e3\u201d reamintirea acestor etape, personajul feminin red\u00e2nd replicile partenerului, dar si propriile replici rostite la v\u00e2rste diferite, constituie principala dificultate a interpret\u00e3rii actoricesti:
\n\u201eCu toat\u00e3 maturitatea ce-o avea, n-a \u00eencetat nici atunci, ca si acum, s\u00e3 fie un copil \u2013 cinstit, dar necopt. A trecut mult timp, datorit\u00e3 b\u00e2rfei sau poate arogantei ce-o aveam am\u00e2ndoi, p\u00e2n\u00e3 c\u00e2nd s\u00e3 vorbim. \u00centr-o zi n-am mai r\u00e3bdat; era pe c\u00e2nd voia s\u00e3 pun\u00e3 \u00een scen\u00e3 o pies\u00e3 scris\u00e3 de el. M-am apropiat \u2013 si i-am spus: \u201eDac\u00e3 se poate, as vrea s\u00e3 joc si eu \u00een pies\u00e3. Stiu c\u00e3 m\u00e3 consideri o fiint\u00e3 favorizat\u00e3 de soart\u00e3. Poate c\u00e3 ai dreptate, dar nu-i vina mea.\u201d \u201eStii ceva \u2013 mi-a zis \u2013 nu mai \u00eenteleg. M\u00e3 calc\u00e3 pe nervi cei favorizati de soart\u00e3, dar cu tine mi se \u00eent\u00e2mpl\u00e3 ceva curios: nu-s invidios pe soarta ta; f\u00e3r\u00e3 s\u00e3 vreau, te admir \u2013 dar te-ai g\u00e2ndit unde vei ajunge cu aroganta ta?\u201d \u201eArogant\u00e3 sau \u00eencrezut\u00e3, cum \u00eeti place s\u00e3 m\u00e3 numesti, nu sunt cu tine, ci cu cei cu care esti si tu. Ce crezi, cu ajutorul t\u00e3u as putea reusi?\u201d \u201eCred c\u00e3 dac\u00e3 mai dai jos c\u00e2teva kilograme din \u00eeng\u00e2mfarea pe care o ai, vei reusi \u2013 mi-a r\u00e3spuns. Dar toate acestea nu se discut\u00e3 pe coridor. Nu vrei s\u00e3 mergem la o cofet\u00e3rie?\u201d Drept s\u00e3 spun, nu m\u00e3 interesa prea mult teatrul, dar \u00een clipa aceea, dup\u00e3 at\u00e2ta efort, vedeam c\u00e3 se va \u00eemplini ceva din visul meu. F\u00e3r\u00e3 s\u00e3 stie, citisem piesa; o \u00eemprumutasem de la o coleg\u00e3 din clasele mai mari, c\u00e3reia i-o d\u00e3duse rug\u00e2nd-o s\u00e3-i spun\u00e3 p\u00e3rerea. A ales cea mai scump\u00e3 cofet\u00e3rie. \u201eTi-am citit piesa \u2013 i-am spus. E grozav\u00e3. Dac\u00e3 o s\u00e3 reusesti si ca regizor, va avea r\u00e3sunet. Ce zici, as putea interpreta rolul principal?\u201d \u201eRolul principal… \u2013 zice. Acest rol nu are greutate. Ce-ai zice de rolul b\u00e3tr\u00e2nei betive?\u201d \u201eVrei s\u00e3-ti bati joc de mine? \u2013 i-am replicat, sup\u00e3rat\u00e3. Cu rolul \u00e3sta vrei s\u00e3 m\u00e3 vindeci de \u00eeng\u00e2mfare?\u201d A z\u00e2mbit \u2013 si mi-a spus: \u201eDar de unde, este un rol complex. Nu-i usor s\u00e3 intri \u00een pielea unei b\u00e3tr\u00e2ne, aparent nebun\u00e3, care vrea s\u00e3-si \u00eenece \u00een b\u00e3utur\u00e3 am\u00e3r\u00e3ciunea vietii. Crezi c\u00e3-i usor s\u00e3 redea cineva \u00eensusirile complexe ale unui suflet simplu, dar creativ, precum si \u00eentelepciunea omului neprih\u00e3nit, care, cu singura arm\u00e3: r\u00e2sul \u2013 se ridic\u00e3 \u00een fata inevitabilului unei lumi ce sf\u00e3r\u00e2m\u00e3 valorile umane? Ce zici?\u201d Deodat\u00e3 m-am simtit ca si c\u00e2nd ar fi c\u00e3zut Himalaia peste mine. De unde s\u00e3 stiu, eu, c\u00e3 aceast\u00e3 b\u00e3tr\u00e2n\u00e3 betiv\u00e3 este o figur\u00e3 tragic\u00e3, aidoma Hecubei?! \u201eAbia acum \u2013 i-am zis \u2013 \u00eenteleg c\u00e2t de greu este acest rol. N-o s\u00e3 reusesc. Este ca si c\u00e2nd mi-ai cere s\u00e3 fac din ur\u00e2tenia unei b\u00e3tr\u00e2ne vr\u00e3jitoare \u2013 pe Frumoasa adormit\u00e3\u201d. A s\u00e3rit \u00een sus de bucurie; a \u00eentins bratele \u2013 si aproape m-a \u00eembr\u00e3tisat. \u201eMinune! Primul pas l-ai f\u00e3cut! Faptul c\u00e3 te sperie greutatea rolului \u00eenseamn\u00e3 c\u00e3 deja ai intrat \u00een pielea lui. Ce mai urmeaz\u00e3 \u2013 vom reusi cu mult\u00e3 munc\u00e3\u201d. \u201eSi dac\u00e3 ne facem de r\u00e2s din cauza mea?\u201d. \u201eVom face totul, ca s\u00e3 ias\u00e3 bine \u2013 zice si continu\u00e3 cu bun\u00e3voint\u00e3: Dac\u00e3 intri \u00een pielea acestei b\u00e3tr\u00e2ne, sunt sigur c\u00e3 vei mai da jos ceva din arogant\u00e3. Trebuie s\u00e3 discut\u00e3m si cu regizorul secund.\u201d Cum a aflat regizorul secund, care era tot o fat\u00e3, o coleg\u00e3 \u2013 a \u00eennebunit. \u00cei pl\u00e3cea si ei rolul b\u00e3tr\u00e2nei betive \u2013 si tinea cu orice pret s\u00e3-l joace ea. \u00cen cele din urm\u00e3 s-a multumit cu regia general\u00e3; mai exact, pe afis s\u00e3 apar\u00e3 numai numele ei ca regizor \u2013 desi, \u00een realitate, el era adev\u00e3ratul director de scen\u00e3. Piesa a fost prezentat\u00e3 la concursul anual al artistilor amatori \u2013 si s-a bucurat de succes. Publicul l-a ridicat pe brate. Nu \u00eens\u00e3 si criticii. Eu am luat premiul pentru cea mai bun\u00e3 interpretare. Cealalt\u00e3 \u2013 premiul pentru cea mai bun\u00e3 regie. C\u00e2t despre el, cele mai multe ziare l-au omis. Altele au scris c\u00e3 datorit\u00e3 interpret\u00e3rii mele, pe care ar fi invidiat-o si un artist profesionist, c\u00e2t si pentru regia reusit\u00e3, o pies\u00e3 lipsit\u00e3 de esent\u00e3 a reusit s\u00e3 atrag\u00e3 at\u00e2tea aplauze entuziaste. El a r\u00e3mas indiferent. \u201eMuntii sunt obisnuiti cu z\u00e3pada\u201d \u2013 spunea. P\u00e2n\u00e3 si conducerea scolii s-a ar\u00e3tat multumit\u00e3 de cele \u00eent\u00e2mplate. V\u00e3z\u00e2nd at\u00e2ta nedreptate, echipa de teatru s-a revoltat. Mie nu mi-a r\u00e3mas dec\u00e2t s\u00e3 \u00eenapoiez premiul. Nu acelasi gest l-a f\u00e3cut colega cu premiul pentru regie. \u201eCe s\u00e3 faci cu premiul? \u2013 m-a consolat, sincer, el \u2013 esti deja cunoscut\u00e3. Prev\u00e3d c\u00e3 \u00een cur\u00e2nd o s\u00e3 semnezi contracte cu trupe profesioniste \u2013 si asta conteaz\u00e3.\u201d Ghicitor s\u00e3 fi fost, si nu s-ar fi adeverit at\u00e2t de repede prezicerile lui. Din ultimele clase de liceu am \u00eenceput s\u00e3 joc \u00een teatre profesioniste. \u00centre timp, b\u00e2rfa ajunsese la culme. Ne strigau \u201ePygmalion\u201d si \u201eGalateea\u201d. Pe mine poate m\u00e3 m\u00e3gulea, dar pe el \u00eel enerva. \u201eStii c\u00e3 sunt creatia ta \u2013 i-am zis \u2013 ce te deranjeaz\u00e3 s\u00e3-ti iubesti creatia?\u201d \u201ePe actrit\u00e3 s-o iubeasc\u00e3 si s-o aprecieze publicul \u2013 mi-a \u00eentors-o el. Eu dac\u00e3 o s\u00e3 iubesc, o s\u00e3 iubesc persoana, fiinta, deoarece cu ea o s\u00e3 tr\u00e3iesc.\u201d N-am putut r\u00e3bda si i-am \u00eentors-o si eu: \u201eSi ce te \u00eempiedic\u00e3 s\u00e3 m\u00e3 iubesti ca persoan\u00e3?\u201d A stat putin pe g\u00e2nduri, apoi mi-a zis: \u201eM\u00e3 g\u00e2ndesc ce se va \u00eent\u00e2mpla cu constiinta mea, pentru faptul c\u00e3 m-am tr\u00e3dat singur, st\u00e2nd departe de bucuriile vietii. Dac\u00e3 va fi s\u00e3 fiu pierdut de dragul artei \u2013 foarte bine! E treaba mea! N-am \u00eens\u00e3 dreptul s-o frustrez de bucuriile vietii pe fiinta pe care o iubesc.\u201d \u201eS\u00e3 iubesti pe cineva care te iubeste este o adev\u00e3rat\u00e3 exaltare; dar s\u00e3 \u00een\u00e3busi un astfel de sentiment sf\u00e2nt este un act nelegiuit. Stii bine c\u00e3 toate fortele tale le \u00eenchini acestui domeniu dificil: poezia si teatrul. Nu crezi c\u00e3 dac\u00e3-ti unesti norocul cu cel al fiintei pe care o \u00eendr\u00e3gesti, izb\u00e2nda \u00een lupt\u00e3 va fi mai sigur\u00e3? Si nu doar c\u00e3 nu vei fi frustrat de bucuriile vietii, dar nici n-o vei \u00eempinge pe fiinta care te iubeste \u00een bratele altuia, ci o vei face, al\u00e3turi de tine, s\u00e3 g\u00e3seasc\u00e3 r\u00e3spuns la sentimentele ce le are \u2013 si astfel \u00eei oferi fericirea.\u201d V\u00e3z\u00e2nd c\u00e3 fierbe dragostea \u00een el, nu am depus armele. Si… ei! si-a \u00eenceput o idil\u00e3 nemai\u00eent\u00e2lnit\u00e3 \u00een nici o poveste de dragoste\u201d.
\nActrit\u00e3 exceptional\u00e3, de rar\u00e3 intelectualitate, cu disponibilit\u00e3ti \u00een toate registrele dramatice, Maia Morgenstern face \u00een aceast\u00e3 pies\u00e3 un rol memorabil, g\u00e3sind mereu tensiunile necesare, schimb\u00e3rile de ritm, ton, culoare a vocii, care s\u00e3 tin\u00e3 treaz\u00e3 atentia ascult\u00e3torului timp de 80 de minute si rezolv\u00e2nd expresiv din punct de vedere radiofonic planurile de joc, efectele de distantare si apropiere, trecerile rapide de la o stare la alta, de la o ipostaz\u00e3 dramatic\u00e3 la alta. Asa cum s-a remarcat la auditia \u00een avanpremier\u00e3 a spectacolului radiofonic, Maia Morgenstern are aici \u201eo sut\u00e3 de voci\u201d, cu nuante capabile s\u00e3 recreeze atmosfera specific\u00e3 din fiecare pasaj al monologului, transform\u00e2ndu-l \u00eentr-o suit\u00e3 de imagini c\u00e2t mai plastice, vizuale, pentru ascult\u00e3tor. Intentia actritei si a regizorului a fost tocmai aceasta: s\u00e3 joace, \u00een studioul de radio, ca pe scen\u00e3, pe c\u00e2t este posibil. Au reusit \u00eentru totul.
\nLa auditia de la Majestic, Maia Morgenstern spunea: \u201eE mai greu la radio, pentru c\u00e3 trebuie s\u00e3 creezi un univers f\u00e3r\u00e3 mijloacele vizuale de care dispune un teatru, chiar si acum, \u00een conditii de economie. Trebuie s\u00e3 cre\u00e3m imagini, emotii, s\u00e3 declans\u00e3m \u00een dvs., ascult\u00e3torii, un univers \u00eentreg. Si trebuie s\u00e3 v\u00e3 fac o m\u00e3rturisire: eu cu teatrul radiofonic am \u00eenceput s\u00e3 iubesc teatrul. La aceast\u00e3 pies\u00e3 dificil\u00e3, sf\u00e2sietoare, cu simbolurile ei culturale, cu trimiterea la r\u00e3d\u00e3cinile pe care se sprijin\u00e3 \u00eentreaga umanitate si mai ales teatrul, s-a lucrat cu mult\u00e3 minutie \u2013 vorbesc de lucrul actorului cu regizorul pentru a descifra si pune \u00een valoare textul scriitorului grec, pentru c\u00e3 este un rol greu, un rol ce nu se las\u00e3 usor descoperit.\u201d \u00a0\u00a0\u00a0 n<\/p>\n
\nSi, totusi, m-am \u00eenh\u00e3mat la acest \u201ecar de lupt\u00e3\u201d (tethrippon\/synoris) cu vointa unui ostas la Troia.
\n\u00cent\u00e2i, pentru c\u00e3 Olga Aravandinos (Traduc\u00e3tor 1) a f\u00e3cut o excelent\u00e3 transpunere ad litteram a piesei din greceste \u00een limba rom\u00e2n\u00e3.
\nApoi, pentru c\u00e3 Hristos Ziatas \u00eensusi \u2013 cu scolile absolvite \u00een Rom\u00e2nia, inclusiv Universitatea; dar plecat de la noi de 36 de ani \u2013 a mentinut un dialog permanent cu subsemnatul.
\nEu aveam datoria s\u00e3 stilizez textul piesei; s\u00e3 caut, adesea, sinonimul cel mai potrivit, mai expresiv, \u00een acord cu opinia autorului, dar si \u00een armonie cu specificul scenei, cu cutumele limbajului teatral rom\u00e2nesc. Piesa av\u00e2nd si simbolice trimiteri \u00een antichitate, a trebuit s\u00e3 rev\u00e3d unele cursuri universitare ale bl\u00e2ndului si eruditului nostru profesor Edgar Papu. Am avut, de asemenea, vie \u00een atentie celebrul calambur: traduttore \u2013 traditore.
\nTimp de aproape doi ani, suveica textului a alergat neobosit\u00e3 \u00eentre computerul meu si al lui Ziatas.
\nPersonal, mai tr\u00e3isem o experient\u00e3 similar\u00e3: cu patru ani \u00een urm\u00e3 \u00eei tradusesem (tot dup\u00e3 alti doi ani de\u2026 suveic\u00e3) volumul de poezii \u201eOchiul cel\u00e3lalt\u201d (Editura Oscar Print, Bucuresti, 2007) primit bine de c\u00e3tre cunosc\u00e3torii si iubitorii de poezie.
\n\u2026Si am reusit. Recenta premier\u00e3 de la Radio Rom\u00e2nia Cultural confirm\u00e3 pe deplin, iar inegalabila voce a artistei Maia Morgenstern potenteaz\u00e3 ca un oracol destinul tulbur\u00e3tor si dramatic al creatorului dintotdeauna.
\nPe c\u00e2nd initiativa unui teatru de a urca acest valoros si actual spectacol pe sc\u00e2ndura scenei?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"