{"id":9481,"date":"2011-10-27T09:18:53","date_gmt":"2011-10-27T07:18:53","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9481"},"modified":"2011-10-27T09:20:23","modified_gmt":"2011-10-27T07:20:23","slug":"franta-intre-monarhie-republicana-si-republica-sociala","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/franta-intre-monarhie-republicana-si-republica-sociala\/","title":{"rendered":"Franta. Intre monarhie republicana si republica sociala"},"content":{"rendered":"

Nici nu a intrat oficial \u00een campania electorala si scena politica franceza fierbe. Socialistii au organizat, \u00een stil american, alegeri primare, o consultare publica, transparenta, pentru desemnarea candidatului unic la alegerile din 6 mai 2012. Un test reusit si laudat, mediatizat excesiv, care a surprins coalitia guvernamentala angajata tacit \u00een batalia ambitiosului presedinte Sarkozy pentru un al doilea mandat. Deocamdata, p\u00e2na \u00een februarie viitor, din cauza statutului de sef al statului, Sarkozy nu poate sa-si avanseze candidatura. S-ar crede ca, \u00een aceste conditii, socialistii francezi ar avea avantajul startului declansat mai devreme. De aceea, puterea a contra-atacat imediat. Ea dispune nu numai de mijloace ci si de o baza. Sarkozy are unele succese de care a beneficiat nu numai el ci si Franta: mentinerea Parisului \u00een nucleul dur al Uniunii Europene, alaturi de Berlin, o presedintie a Uniunii Europene viguroasa, cu palmares pozitiv \u00een care intra si medierea \u00een razboiul ruso-georgian din august 2008, conjugarea eforturilor cu Germania pentru salvarea zonei euro, presedintia G-8 si G-20, tentativa de a determina Pekinul sa accepte convertibilitatea youanului etc.<\/strong><\/em>
\nP\u00e2na la alegeri, ce se mai \u00eent\u00e2mpla \u00een Franta? <\/strong><\/em>
\nLa dreapta<\/strong>
\n\u00cen afara de asteptarea momentului pentru desemnarea candidatului, destule. Iar acestea vor deveni rapid teme ale campaniei electorale. \u00centr-un fel sau altul, dreapta franceza este implicata \u00een tulburarile din lumea araba unde, istoric vorbind, Franta are \u00eenca de lamurit problema mostenirii coloniale. Adica a reconcilieri cu trecutul. Un exemplu cald. La 17 octombrie, se \u00eemplinesc 50 de ani de la reprimarea s\u00e2ngeroasa a demonstratiei pasnice a algerienilor, militanti pentru autodeterminare, organizata la Paris \u00een 1961. Peste 200 de manifestanti au fost ucisi l\u00e2nga Place de l’Op\u00e9ra si Notre Dame. Cel care a comandat masacrul, Maurice Papon, colaborationist \u00een timpul ocupatiei germane, a trait bine merci \u00eenca trei decenii fara sa fi fost pedepsit. Nu numai el. De istoria imediata tine si sustinerea, p\u00e2na mai ieri, a dictaturilor arabe prabusite prin revoltele declansate de \u201erevolutia iasomiei\u201c din Tunisia. Ca si uriasul efort \u2013 peste 1,2 milioane de euro lunar \u2013 al guvernului francez \u00een razboiul din Libia. Datoria sprijinirii rascoalelor \u00een numele valorilor democratiei nu este contestata \u00een Franta dar exista voci care considera ca \u00een formula acestei datorii trebuie sa li se gaseasca locul potrivit petrolului si comertului cu arme. Asa s-ar mai \u00eentelege de ce Gaddafi \u00eesi \u00eentindea corturile pe aleile dintre \u00c9cole Militaire si Tour Eiffel cu nici macar doi ani \u00een urma, c\u00e2nd vizita Parisul ca oaspete al Palatului Elys\u00e9e. Ca si faptul ca doi ministri din guvernul pe care \u00eel conduce Fillon \u00eesi petreceau concedii \u00een Tunisia si \u00een Egipt pe banii dictatorilor ce aveau sa fie rasturnati \u00een c\u00e2teva zile de revoltele populare. Criza economica si financiara a \u00eempins guvernul Fillon sa ia masuri de austeritate care au deteriorat sistemul educational si pe cel de sanatate. Sunt sectoare \u00een care nemultumitii pot avea un cuv\u00e2nt greu \u00een alegeri. Si mai este ceva.
\nMonarhul celei de a V-a Republici<\/strong>
\nEste de notorietate ambitia presedintelui Sarkozy de a se impune ca lider autoritar. Asemenea unui monarh. Daca ar fi s-o credem pe Christine Clarc, cea care semneaza \u201eCarnets intimes de Nicolas Sarkozy\u201c (Editura NiL, 2010), aceasta ambitie si-a manifestat-o de cum a intrat \u00een Palatul Elys\u00e9e: \u201eDe acum, eu voi fi stap\u00e2nul jocului. Nimic si nimeni nu va putea sa-mi impuna ceva, orice anume\u201c. Si, dupa ce \u00eesi jura: \u201eVoi schimba Franta. Si Europa\u201c \u00eesi pune \u00een garda propria tara: \u201eA nous deux, la France!\u201c. Poate sa faca at\u00e2tea \u00eentr-un sistem de democratie? Se pare ca da. Chiar Constitutia Frantei avantajeaza natura protagonista a lui Sarkozy. Marele jurist Robert Badinter afirma ca presedintele \u00een Franta \u201edetine at\u00e2tea puteri \u00eenc\u00e2t echilibrul democratic depinde de el\u201c.
\nCe \u00eenseamna \u201ea fi \u00een slujba Frantei\u201c, slogan sub care Sarkozy \u00eesi acopera initiativele personale? \u00cen slujba Frantei fusese si predecesorul lui, Jacques Chirac, si o facuse cu tenacitate, cu diplomatie si rafinament. Chiar a reusit, cu multa abilitate, sa evite consecintele jocului fals cu modestia. Si el si-a dorit refacerea puterii Frantei, dar era constient, realiza lucid c\u00e2t \u00eei mai \u00eengaduie istoria si ce \u00eei ofera francezii astazi. Franta nu mai este puterea militara si economica de altadata. Nici culturala. Este mare putere gastronomica, dar asta nu conteaza deloc \u00een ochii saracilor lumii. A reface grandoarea si puterea Frantei coloniale este o \u00eentreprindere grea, imposibila. A \u00eencercat generalul Charles de Gaulle c\u00e2nd Franta mai \u00eensemna ceva. Mitterrand, \u00een cel mai lung mandat prezidential \u2013 paisprezece ani \u2013 a mentinut blazonul Frantei \u00een Europa. Mitterrand si Chirac, \u00een mandatele lor, au reusit sa aseze solid Franta alaturi de noua si puternica Germanie unita impun\u00e2nd solutia binomului \u00een conducerea Uniunii Europene. Sa o spunem cu franchete: nu este prea democratica nici aceasta formula, dar este ceva mai buna dec\u00e2t cea a unui posibil autoritarism german. Si pentru aceasta putem sa multumim Parisului. \u00cen linia acestei politici, Sarkozy a continuat sa reziste si Franta este \u00eenca \u00een nucleul dur. S-ar putea ca din motive electorale acest merit sa fie ignorat. Sunt si alte unghiuri de atac. Vulnerabilitatea presedintelui poate veni chiar de la acei parteneri de idealuri politice care nu-i \u00eempartasesc pro-americanismul, \u00eei contesta cochetaria cu filozofia neo-liberala a conservatorilor americani, nuantat diferita de liberalismul francez. Imaginea lui Sarkozy de politician altfel dec\u00e2t predecesorii lui, la care el tine at\u00e2t de mult, este legata si de unele initiative care ies din traditia gaullista cum ar fi revenirea Frantei \u00een structurile militare ale NATO pentru a obtine comanda flancului de sud al Aliantei si tenta belicoasa imprimata participarii armatei franceze la razboiul din Libia. Sarkozy a devenit politicianul francez cel mai \u00eendepartat de gaullismul \u00een care s-a format. A \u00eencercat sa ridice probleme care tin de etapa actuala a celei de a V-a Republici. Orgoliu de monarh care vrea sa se instaleze la un capat de istorie.
\nLa st\u00e2nga<\/strong>
\nPe de alta parte, opozitia, socialistii \u00een principal, iesiti de la putere din 1995, nu au reusit sa faca reformele de care aveau nevoie pentru a exploata avantajul nemultumirilor sociale produse de criza si, de ce nu, de uzura puterii. Slabiciunea lor a facut ca alternanta sa nu functioneze multa vreme. Dreapta se afla la Elys\u00e9e si la Matignon de 16 ani. St\u00e2nga franceza este mereu \u00een cautarea unei formule de coagulare fara sa reuseasca sa atinga minima conditie a succesului acesteia: unitatea. Poate succesul alegerilor primare organizate pentru desemnarea candidatului unic la prezidentiale sa le ofere o sansa. Electoratul nu mai poate fi cucerit cu lozinci. Clasa muncitoare \u2013 daca mai exista! \u2013 are alta morfologie sociala si, din aceasta cauza, retorica revolutionara caduca nu poate convinge noile generatii. Desi inegalitatile sociale s-au accentuat, globalizarea si-a produs primul ei efect, egal cu o mare victorie: subordonarea lumii muncii detinatorilor de capital. Opozitia, adica st\u00e2nga \u00een \u00eentregime, nu numai socialistii, a pierdut constant din viteza, din consistenta, s-a pulverizat. Dupa iesirea din scena a lui Mitterrand, \u00een 1995, Lionel Jospin, pierde lamentabil \u00een 2002. Trei alegeri ratate consecutiv, aproape doua decenii de mediocritate, de dispute sottovoce, de adversitati personale. De atunci st\u00e2nga nu a mai reusit sa fabrice lideri importanti. Luptele pentru putere au luat locul autoritatii. La alegerile precedente batr\u00e2nii lupi socialisti, printre care se aflau orgoliosul Dominique Strauss-Kahn si Laurent Fabius, fost presedinte al Adunarii Nationale, au luxat-o pe S\u00e9gol\u00e8ne Royal diminu\u00e2ndu-i din sansele de c\u00e2stig. \u00centre candidatul socialistilor din 2007 si partid s-a produs ruptura chiar \u00een timpul alegerilor, \u00eentr-at\u00e2t de mari au fost disputele interne.
\nSensul primarelor socialistilor<\/strong>
\nTocmai pentru a pune sub control aceste dispute, socialistii au intrat \u00een noua campanie electorala cu o inovatie: organizarea de alegeri primare.
\nDupa doua tururi de scrutin \u2013 \u00een cel de al doilea au ramas Martine Aubry, actualul si Fran\u00e7ois Hollande, fostul secretar general al Partidului Socialist \u2013 a iesit \u00eenvingator Hollande. Primele declaratii ale candidatului unic sunt grijulii pentru a nu vexa pe \u00eenvinsa si a \u00eenlesni mentinerea unitatii refacuta oarecum \u00een campania electorala. Aubry a salutat victoria celui care, cum scrie un jurnalist francez malitios, \u00eei aducea pizza tatalui ei, Jacques Delors, pe c\u00e2nd se afla la cabinetul acestuia. Mai importanta dec\u00e2t inovatia pentru desemnarea candidatului unic ar fi capacitatea Partidului Socialist de a-i crea un piedestal de \u00eenvingator lui Hollande. El a fost tratat p\u00e2na acum de catre echipele prezidentiale ale partidului ca o figura de rempla\u00e7ant, substitut adica, \u201eporteur de serviette\u201c al lui Delors, cum au sicanat unii. Chiar \u00eenainte de a cunoaste \u00eenvingatorul, Sarkozy a fost sarcastic: fie ca cel mai bun sa piarda, a spus el. Adica cel mai bun de la socialisti sa piarda \u00een alegerile prezidentiale. Dreapta a primit cu un g\u00e2nd ascuns victoria lui Hollande. Cu experienta politica numai la partid, \u00eel socoteste mai slab ca adversar dec\u00e2t pe Aubry care are, \u00een plus, si o experienta guvernamentala. Se poate \u00eensela. Socialistii au sansa lor la alternanta. Sarkozy a intuit pericolul: \u201eHollande este un fals gentil….competitia va face spume, este sigur\u201c.
\nRecursul socialistilor la scrutinul anticipat a urmarit nu numai desemnarea candidatului unic ci si degajarea unei linii politice competitive. Obiectivul lor este nu numai cel al refacerii unitatii st\u00e2ngii ci si de rec\u00e2stigare a electoratului dispersat. Primarele au fost un test de democratie reusit. Cum unii dintre politicienii dreptei, chiar si din guvern, cazusera \u00een capcana recunoasterii meritelor acestei inovatii, Sarkozy, interesatul cel mai \u00eendreptatit sa nu piarda puterea, a reactionat. La 11 octobrie a adunat responsabilii majoritatii carora le-a atras atentia ca trebuie socotite primarele socialistilor ca un atentat la \u201espiritului celei de a V-a Republici\u201c. L-a invocat pe de Gaulle care prefera alegeri prezidentiale \u201e\u00een doua tururi de scrutin, nu \u00een patru\u201c. A V-a Republica, sustine presedintele, nu poate fi ostaticul partidelor politice. Cel mai mult l-a deranjat \u201epilonajul mediatic fara precedent\u201c dezvoltat \u00een jurul primarelor. Tactica socialistilor a urmarit o vizibilitate c\u00e2t mai mare, este adevarat, si le-a reusit. Dar Sarkozy poate sa recurga din nou la strategia care i-a asigurat victoria. Sa cumpere din r\u00e2ndul opozitiei persoane influente, asa cum a procedat \u00een 2007 cu un Jacques Attali, un Bernard Kouchner, un Dominique Strauss-Kahn si multi altii ceva mai marunti. Sa mai spunem ca testul socialistilor a fost g\u00e2ndit pe miza jocului democratiei iar asta spune mult oricarui francez. \u00cenca din timpul primului tur de scrutin, un reputat ziarist cum este Jean Daniel de la Nouvel Observateur nu si-a ascuns entuziasmul pentru experiment. \u201eCredeti-l pe un batr\u00e2n care a vazut multe. Am asistat ieri seara la o a treia dezbatere a candidatilor Partidului Socialist la primare care face onoare democratiei franceze si st\u00e2ngii\u201c. Sarkozy nu lasa entuziasmul sa se decanteze. \u201eAm vazut ca unii cer cresterea bugetului pentru cultura cu 30-50%. De ce nu cu 100, 150%? Nu are sens. Ar avea sens proiectele, initiativele\u201c. Cea care ceruse cresterea respectiva este Martine Aubry. Proiectul socialistilor pentru crearea a 300.000 de locuri de munca este ironizat: \u201eViitorul tinerilor nu \u00eel aduc locurile de munca mascate ci activitatile noi\u201c. Campania mediatica declansata \u00een jurul primarelor socialistilor este tratata de sus: \u201eVotul dnei Dugenou dat P.S. intereseaza mai mult media dec\u00e2t \u00eent\u00e2lnirile mele cu doamna Angela Merkel\u201c. Numele frantuzoaicei, chiar daca o fi fictiv, a fost folosit imprudent de Fran\u00e7ois Hollande \u00eentr-un interviu dat ziarului \u201eLe Parisien\u201c \u00een care explica, evident cu intentii populiste, ca a tinut cu tot dinadinsul sa-i demonstreze convingator acelei doamne de ce trebuie sa voteze cu socialistii. Vorbitorii de franceza stiu ca numele Dugenou trimite la genunchi, articulatia piciorului care permite, \u00eentre altele, adoptarea pozitiei de \u00eenvins. Hollande nu a intuit gafa!
\nCa sa bata dreapta, socialistilor le trebuie un ideal ancorat \u00een realitatea sociala de azi. Dupa ce \u00eel vor gasi, francezii vor trebui sa se decida \u00een alegere: ori o republica sociala, cum le-o promite Partidul Socialist, ori o monarhie republicana, cum se \u00eentrevede cu un al doilea mandat al lui Sarkozy. Ram\u00e2ne de vazut si ce se va \u00eent\u00e2mpla la centru, care nu si-a clarificat pozitia, si la extrema dreapta al carui sef, Marine Le Pen, se aflata \u00eenca \u00een topul preferintelor electorale. Lucrurile se cam complica. Adica Franta ar putea sa revina la st\u00e2nga socialista sau sa avanseze spre dreapta. C\u00e2t de departe?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Nici nu a intrat oficial \u00een campania electorala si scena politica franceza fierbe. Socialistii au organizat, \u00een stil american, alegeri primare, o consultare publica, transparenta, pentru desemnarea candidatului unic la alegerile din 6 mai 2012. Un test reusit si laudat, mediatizat excesiv, care a surprins coalitia guvernamentala angajata tacit \u00een batalia ambitiosului presedinte Sarkozy pentru… Cite\u0219te mai mult »Franta. Intre monarhie republicana si republica sociala<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[1642,6609,6610,4177,6611],"class_list":["post-9481","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-franta","tag-monarhie-republicana","tag-republica-sociala","tag-sarkozy","tag-socialistii-francezi"],"views":1766,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9481","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9481"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9481\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9481"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9481"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9481"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}