Regele Mihai I, de dou\u00e3 ori suveran al Rom\u00e2niei (1927-1930; 1940-1947), singurul sef de stat din lume, din perioada celui de-Al Doilea R\u00e3zboi Mondial, aflat \u00eenc\u00e3 \u00een viat\u00e3, a ajuns\u00a0 la venerabila \u00eemplinire a v\u00e2rstei de 90 de ani. Monarhul poart\u00e3 cu sine, la fiecare pas, o anumit\u00e3 suveranitate a spiritului, tot mai vizibil\u00e3, pe m\u00e3sura trecerii timpului si a accentu\u00e3rii marasmului lumii noastre. \u201eM\u00e3ria Sa\u201d nu s-a bucurat \u00eentotdeauna, dup\u00e3 c\u00e3derea regimului comunist, de cea mai curat\u00e3 si sincer\u00e3 simpatie a poporului rom\u00e2n si nici a unora dintre liderii s\u00e3i politici. Poporul si conduc\u00e3torii lui erau prea mult impregnati de \u201evalorile\u201d republicane, impuse cu at\u00e2ta vehement\u00e3 \u00een Rom\u00e2nia dup\u00e3 anii 1945-1947. Timpul (cel mai drept judec\u00e3tor) a schimbat \u00eens\u00e3 treptat aceast\u00e3 perceptie, astfel \u00eenc\u00e2t rom\u00e2nii, f\u00e3r\u00e3 sa fie neap\u00e3rat mult mai monarhisti dec\u00e2t \u00een 1990 \u2013 \u00een sensul dorintei reale de a schimba forma de guvern\u00e3m\u00e2nt republican\u00e3 din Rom\u00e2nia \u2013,\u00a0 au devenit ceva mai toleranti, mai \u00eentelepti, mai drepti cu trecutul si cu prezentul lor. Pe de alt\u00e3 parte, invoc\u00e2nd o expresie memorabil\u00e3 de odinioar\u00e3 (parafrazat\u00e3 dup\u00e3 o alta) \u2013 \u201ebiologia salveaz\u00e3 Rom\u00e2nia\u201d \u2013 constat\u00e3m c\u00e3 vin noi generatii, cu viziuni schimbate, dup\u00e3 chipul si asem\u00e3narea lumii noastre, aflate \u00een tot mai rapid\u00e3 miscare. Si multi dintre acesti tineri \u2013 \u00een ciuda aparentelor \u2013 au o judecat\u00e3 mult mai matur\u00e3 dec\u00e2t le-o arat\u00e3 v\u00e2rsta.
\nRegele Mihai a fost mereu, de-a lungul \u00eentregii sale vieti, un semn si un simbol al institutiei monarhice, o \u00eentruchipare a unei realit\u00e3ti f\u00e3r\u00e3 v\u00e2rst\u00e3 m\u00e3surabil\u00e3 sau, altfel spus, veche de c\u00e2nd e lumea. \u00cen acelasi timp, pentru rom\u00e2nii cunosc\u00e3tori, a devenit, \u00eenainte si dup\u00e3 abdicarea fortat\u00e3 din 30 decembrie 1947, un pilon al rezistentei democratice, o sperant\u00e3 si o garantie de perpetuare a normalit\u00e3tii, pe un fond extrem de agitat si de periculos. Regele a fost \u00een m\u00e3sur\u00e3 s\u00e3 coaguleze \u00een jurul s\u00e3u, direct sau indirect, acele forte ap\u00e3r\u00e3toare ale traditiei democratice occidentale, pe de o parte, ca si nucleul noii rezistente, \u00eendreptate cu privirea spre viitor, spre schimbare si inovare. Fireste, au fost mereu si sceptici, inclusiv printre membrii exilului rom\u00e2nesc occidental (unii din convingere, iar altii din oportunism), care s-au dezis de rege, l-au criticat si chiar ponegrit, f\u00e3r\u00e3 s\u00e3-i poat\u00e3 \u00eens\u00e3 clinti pozitia de simbol al rezistentei rom\u00e2nesti si de depozitar al traditiei rom\u00e2nesti autentice. Persoana sa a fost pentru multi, \u00een anii lungi ai comunismului, o sperant\u00e3 a schimb\u00e3rii, a revenirii la normalitate, un reper pentru un alt viitor dec\u00e2t cel prefigurat de puternicii zilei.
\nMulti s-au \u00eentrebat \u2013 si nu \u00eentotdeauna \u00een cunostint\u00e3 de cauz\u00e3 ori cu intentii oneste \u2013 dac\u00e3 sunt potrivite notiunile de \u201erege\u201d sau de \u201emajestate\u201d, ca formule de adresare si de referire la fostul suveran al Rom\u00e2niei. Contestatarii aveau \u00een vedere abdicarea din 1947 si ridicarea atunci, de c\u00e3tre comunistii interni si de ocupatie (ajutati de acolitii lor), a calit\u00e3tii de rege al Rom\u00e2niei, detinute de Mihai I. Se pierdea din vedere c\u00e3 o astfel de calitate monarhic\u00e3, de c\u00e2nd exist\u00e3 lumea crestin\u00e3, se obtinea prin \u201eungere\u201d, adic\u00e3 prin sfintire. Aceast\u00e3 ungere cu mir venea de la Dumnezeu si nu putea fi luat\u00e3 dec\u00e2t de c\u00e3tre Dumnezeu. Fireste, revolutiile moderne r\u00e3piser\u00e3 tronuri si chiar vieti de regi \u201eunsi de Dumnezeu\u201d, dar, p\u00e2n\u00e3 la urm\u00e3, aceste acte de fort\u00e3 uman\u00e3 se dovediser\u00e3 grave uzurp\u00e3ri, sanctionate de istorie. Cu alte cuvinte, conform vechilor principii de drept uman si divin, abdicarea fortat\u00e3 nu i-a putut lua regelui calitatea sa monarhic\u00e3, ci doar puterea. Pe de alt\u00e3 parte, la noi si nu numai, o \u00eenalt\u00e3 functie, chiar si temporar\u00e3, r\u00e3m\u00e2ne legat\u00e3 pentru totdeauna de persoana detin\u00e3torului s\u00e3u.
\nAstfel, un principe, un prim-ministru, un ministru etc. sunt si vor fi mereu chemati cu titlurile lor \u00eenalte de-odinioar\u00e3. Or, un rege, cu at\u00e2t mai mult, r\u00e3m\u00e2ne mereu rege! \u00cen plus, trebuie tinut seama si de statutul celor care l-au silit pe rege s\u00e3 abdice, iar acestia erau lipsiti de orice legitimitate, nu aveau \u00een niciun fel girul poporului rom\u00e2n, fiind emanatia unor forte str\u00e3ine si de tar\u00e3 si de spiritul poporului rom\u00e2n.
\nSe mai spune uneori, la modul superficial si gr\u00e3bit, c\u00e3 monarhia (cel putin aceea care se prezint\u00e3 sub forma regalit\u00e3tii) este nou\u00e3 la rom\u00e2ni, nu are r\u00e3d\u00e3cini serioase si c\u00e3, prin urmare, nu are rost s\u00e3 insist\u00e3m. Nicolae Iorga \u00eensusi, cu verva sa conving\u00e3toare, vorbea initial de \u201eRomanii populare\u201d, de un fel de \u201erepublici t\u00e3r\u00e3nesti\u201d (notiune reg\u00e3sit\u00e3 si la Dimitrie Cantemir, \u00een alte \u00eemprejur\u00e3ri), postromane si medievale, \u00een frunte cu domni care erau ca niste t\u00e3rani sf\u00e3tosi si \u00eenst\u00e3riti. Cu timpul \u00eens\u00e3, dup\u00e3 studierea unor varii izvoare \u2013 si, mai ales, dup\u00e3 descoperirea morm\u00e2ntului princiar de la Curtea de Arges, al unui domn (probabil Radu I) cu vesminte scumpe si somptuoase, inclusiv cu o imens\u00e3 pafta de aur masiv la br\u00e2u \u2013, opiniile despre aceast\u00e3 veche \u201edemocratie\u201d semirural\u00e3 s-au schimbat radical. Lumea medieval\u00e3 rom\u00e2neasc\u00e3 a \u00eenceput s\u00e3 capete, nu numai \u00een ochii marelui istoric, profilul s\u00e3u monarhic si cavaleresc, pe care efectiv l-a avut. Cu alte cuvinte, principii nostri medievali erau adev\u00e3rati suverani, consacrati de Biseric\u00e3 si, prin urmare, de Dumnezeu, conform ideologiei puterii si cutumei legate de aceasta. Se mai zice, tot \u00een necunostint\u00e3 de cauz\u00e3, c\u00e3 titlul sau rangul de \u201edomn\u201d, ca si acela de \u201emare voievod\u201d erau inferioare celor de rege si, mai ales, \u00eemp\u00e3rat. Natural, era o anumit\u00e3 ierarhie formal\u00e3 \u00een uzul acestor titluri (nici regele Frantei nu era egal ca rang cu \u00eemp\u00e3ratul romano-german!), dar trebuie luat\u00e3 cum grano salis si \u00een corelatie cu ceea ce \u00eensemna ea \u00een functie de loc si de timp. Sunt exemple de documente latine \u00een care titlul domnilor rom\u00e2ni este redat prin notiunile de princeps (principe) si de dux (duce), numai c\u00e3 faptul acesta tine de perceptia occidental\u00e3 si de ideologia suzeranit\u00e3tii-vasalit\u00e3tii, \u00eemprumutat\u00e3 tot dinspre Occident. Principe putea fi oricare suveran (\u00eemp\u00e3rat, rege, print etc.), dar ducele era, de regul\u00e3, un vasal superior \u00eentr-o anumit\u00e3 ierarhie. Din punctul de vedere al perceptiei interne \u00eens\u00e3, nu exista pe lume titlu mai \u00eenalt si mai prestigios dec\u00e2t acela de \u201edomn\u201d, mostenit din latinescul dominus. Cu alte cuvinte, suveranul p\u00e3m\u00e2ntesc avea si la rom\u00e2ni \u2013 ca si la alte popoare \u2013 acelasi nume cu \u201eTat\u00e3l cel ceresc\u201d si cu fiul s\u00e3u, \u201eDomnul nostru Iisus Hristos\u201d. De altfel, \u00eensusi termenul de \u201eDumnezeu\u201d provine \u00een rom\u00e2neste de la cuvintele latine Dominus Deus. Sa ne amintim si de faptul c\u00e3, \u00een istoria Imperiului Roman t\u00e2rziu, a existat o perioad\u00e3 numit\u00e3 \u201edominat\u201d, dup\u00e3 titlul de dominus, purtat atunci de seful (sefii) statului, adic\u00e3 de cea mai \u00eenalt\u00e3 autoritate dup\u00e3 zei (dup\u00e3 Dumnezeu). Aceasta \u00eenseamn\u00e3 c\u00e3 pentru rom\u00e2ni titlul de \u201edomn\u201d era suficient pentru a exprima cea mai important\u00e3 demnitate de pe p\u00e3m\u00e2nt, pentru a-l numi pe \u201eunsul Domnului\u201d (al \u201eDomnului ceresc\u201d), devenit el \u00eensusi \u201eDomn\u201d (\u201eDomnul p\u00e3m\u00e2ntesc\u201d). Avem \u00een rom\u00e2neste si cuvintele \u201erege\u201d si \u201e\u00eemp\u00e3rat\u201d, provenite tot din latin\u00e3, ca si termenul \u201ecrai\u201d (luat prin filier\u00e3 slav\u00e3 din numele lui Carol cel Mare, cel dint\u00e2i rege-\u00eemp\u00e3rat medieval occidental) sau pe acela de tar (venit, prin ruseste, din latinescul Caesar), dar ele nu denumesc, de regul\u00e3, \u00een mentalul colectiv rom\u00e2nesc vechi, realit\u00e3ti palpabile, ci imaginare, fantastice, de basm si de legend\u00e3. Craii, regii, \u00eemp\u00e3ratii si tarii nostri sunt dep\u00e3rtati si vagi, aproape nep\u00e3m\u00e2ntesti, venind de undeva \u201ede la R\u00e3s\u00e3rit\u201d, ca magii biblici. Dac\u00e3 erau reali, ei nu ne apartineau cu-adev\u00e3rat, ci erau legati de traditiile altor popoare. Ei puteau s\u00e3 fie foarte puternici la ei acas\u00e3 si s\u00e3 \u00eencerce chiar s\u00e3 ne supun\u00e3 (cum au si f\u00e3cut-o), dar nou\u00e3 ne era suficient, ca lider suprem si m\u00e3sur\u00e3 a tuturor lucrurilor tangibile, \u201eDomnul\u201d p\u00e3m\u00e2ntesc, trimis de \u201eDomnul\u201d ceresc!
\nDac\u00e3 domnul t\u00e3rii exprima, \u00een traditia autentic\u00e3 rom\u00e2neasc\u00e3, forma cea mai \u00eenalt\u00e3 a suveranit\u00e3tii, de ce s-a trecut atunci, \u00een secolul al XIX-lea, la regalitate? Evident, tot din ratiuni externe, legate de prestigiul si de perceperea de c\u00e3tre str\u00e3ini a rangului monarhic al conduc\u00e3torului t\u00e3rii noastre si al t\u00e3rii \u00eensesi. Pe de alt\u00e3 parte, odat\u00e3 cu sincronizarea civilizatiei rom\u00e2nesti cu cea occidental\u00e3 (cum ar fi zis Eugen Lovinescu), \u00een secolele al XVIII-lea si al XIX-lea, rom\u00e2nii au \u00eenceput s\u00e3 considere si ei regalitatea ca fiind superioar\u00e3 domniei. Astfel, \u201edomnul\u201d si formula consacrat\u00e3 de \u201em\u00e3ria ta\u201d s-au transformat \u00een \u201erege\u201d si, respectiv, \u201emajestate\u201d (\u201esire\u201d), f\u00e3r\u00e3 ca faptul s\u00e3 exprime o transformare de gen (esent\u00e3), ci doar una de grad (aparent\u00e3). Regalitatea este, asadar, vechea noastr\u00e3 domnie, \u00eembr\u00e3cat\u00e3 \u00een haine noi, adaptat\u00e3 modernit\u00e3tii occidentale, pe care ne-am asumat-o ca exemplu si pe care, uneori, am modelat-o dup\u00e3 propriile nevoi, dar, cel mai adesea, am imitat-o. De aceast\u00e3 dat\u00e3 \u00eens\u00e3, nu era vorba despre o form\u00e3 f\u00e3r\u00e3 fond (cum ar fi spus Titu Maiorescu), ci despre o form\u00e3 nou\u00e3 si str\u00e3in\u00e3, adecvat\u00e3 unui fond arhaic si local. La fel am f\u00e3cut si cu numele t\u00e3rii, \u00eenlocuind denumirea de \u201eTara Rom\u00e2neasc\u00e3\u201d cu aceea de \u201eRom\u00e2nia\u201d, desi ele \u00eenseamn\u00e3 si exprim\u00e3 exact acelasi lucru. Numai c\u00e3 prima denumire este arhaic\u00e3, iar a doua este modern\u00e3, \u00eens\u00e3 cu vechi r\u00e3d\u00e3cini. \u201eTara Rom\u00e2neasc\u00e3\u201d si \u201eRom\u00e2nia\u201d sunt pentru rom\u00e2ni nume identice, afl\u00e2ndu-se \u00een acelasi raport ca si termenul de \u201edomn\u201d cu acela de \u201erege\u201d.
\nCu alte cuvinte, regalitatea (domnia) face parte din esenta poporului rom\u00e2n si \u00eesi are punctul de plecare \u00een ceea ce ne-au transmis romanii cu dou\u00e3 milenii \u00een urm\u00e3. Regele Mihai I este, \u00een acest sens si \u00een acest moment, cel din urm\u00e3 monarh al Rom\u00e2niei, situat la cap\u00e3tul unei traditii multiseculare. Legitimitatea sa, ca persoan\u00e3 si ca institutie, este deasupra oric\u00e3rei \u00eendoieli si dincolo de orice suspiciune. Regele este simbolul componentei occidentale a civilizatiei rom\u00e2nesti, devenite fundamentale pentru \u00eens\u00e3si fiinta noastr\u00e3 national\u00e3. Aceast\u00e3 fiint\u00e3 national\u00e3 rom\u00e2neasc\u00e3 a fost pus\u00e3 sub semnul \u00eentreb\u00e3rii tocmai de sovietici, \u00eempotriva influentei c\u00e3rora s-au ridicat toate fortele democratice autentice ale t\u00e3rii, \u00een frunte cu monarhul. De aceea, indiferent c\u00e3 suntem monarhisti ori republicani, se cuvine s\u00e3 vedem \u00een personalitatea regelui Mihai I al Rom\u00e2niei simbolul esentei politico-institutionale rom\u00e2nesti, al fortei noastre de rezistent\u00e3 si de continuitate, al vigorii natiunii rom\u00e2ne.
\nAltminteri, cu f\u00e3r\u00e2me de cunoastere si de cultur\u00e3, cu judec\u00e3ti gr\u00e3bite si, mai ales, cu prejudec\u00e3ti, nu aducem \u00een fata opiniei publice dec\u00e2t dezorientare, ignorant\u00e3 si eroare. Or, monarhia, care ne-a organizat si ocrotit fiinta national\u00e3 at\u00e2tea sute de ani, merit\u00e3 s\u00e3 fie cunoscut\u00e3, explicat\u00e3 si reconsiderat\u00e3, dup\u00e3 lungi decenii de def\u00e3imare, acuzare si condamnare. Istoricii, filosofii, politologii ori sociologii se pot, fireste, pronunta si critic, pot aduce \u00een atentie lumini si umbre din istoria monarhiei, fiindc\u00e3 au expertiza stiintific\u00e3 necesar\u00e3. Oamenii politici de ast\u00e3zi \u00eens\u00e3, de regul\u00e3 nespecialisti, ar trebui s\u00e3 fie foarte precauti, deoarece cuv\u00e2ntul lor are rezonant\u00e3 si poate forma sau deforma constiinte, poate construi ori distruge, poate impune adev\u00e3rul ori minciuna.
\nSuntem datori s\u00e3 ne bucur\u00e3m \u00een aceste momente, fiindc\u00e3, pe l\u00e2ng\u00e3 at\u00e2tea nedrepte demol\u00e3ri, pe l\u00e2ng\u00e3 at\u00e2tea ireparabile pierderi de valori, pe l\u00e2ng\u00e3 at\u00e2ta nesigurant\u00e3 si dezam\u00e3gire, avem, \u00een persoana regelui Mihai I, un punct de reper stabil, un temei al tr\u00e3iniciei noastre, un motiv de \u00eencredere.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Regele Mihai I, de dou\u00e3 ori suveran al Rom\u00e2niei (1927-1930; 1940-1947), singurul sef de stat din lume, din perioada celui de-Al Doilea R\u00e3zboi Mondial, aflat \u00eenc\u00e3 \u00een viat\u00e3, a ajuns\u00a0 la venerabila \u00eemplinire a v\u00e2rstei de 90 de ani. Monarhul poart\u00e3 cu sine, la fiecare pas, o anumit\u00e3 suveranitate a spiritului, tot mai vizibil\u00e3, pe… Cite\u0219te mai mult »Simbolul Rom\u00e2niei perene<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[4,6608,6607],"class_list":["post-9477","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-editorial","tag-regalitatea-monarhia-in-romania","tag-regele-mihai"],"views":1991,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9477","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9477"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9477\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9477"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9477"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9477"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}