{"id":9461,"date":"2011-10-12T20:41:00","date_gmt":"2011-10-12T18:41:00","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9461"},"modified":"2011-10-12T20:41:58","modified_gmt":"2011-10-12T18:41:58","slug":"napoi-la-definiii-iii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/napoi-la-definiii-iii\/","title":{"rendered":"Inapoi, la definitii! (III)"},"content":{"rendered":"<p>Am incercat, in ultimele doua saptam\u00e2ni, sa iau in discutie c\u00e2teva recente luari de pozitie, in legatura cu propusul (ar fi cam mult sa spunem, deocamdata, proiectatul) \u201emuzeu al comunismului\u201c. Marea majoritate a celor care s-au exprimat a pornit, din punctul meu de vedere, de la o premisa total gresita, intreb\u00e2ndu-se daca avem nevoie de acest muzeu. Greseala porneste de la ideea ca toata lumea isi imagineaza cum va arata acest muzeu. Si asta, pentru ca celebrul dar putin cititul raport al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste in Rom\u00e2nia, propune o sama de cuvinte, care mai de care mai nastrusnic redactate, in domeniul muzeelor. Trec, asadar, peste aerul poetic pe care il abordeaza autorii Raportului, atunci c\u00e2nd spun: \u201eLu\u00e2nd act de acest Raport, Presedintele tarii poate spune cu m\u00e2na pe inima: Regimul comunist din Rom\u00e2nia a fost ilegitim si criminal\u201c. Asemenea fraze isi au locul &#8230; legitim in discursuri parlamentare inspirate din trecutul pionieresc, utc-ist si pcr-ist al unora dintre autori, dar nu in rapoarte cu pretentii stiintifice. Mult mai interesante mi se par, insa, indemnurile de acest fel: \u201eintroducerea in muzeele de istorie din tara a unor sectiuni referitoare la ororile comunismului. Infiintarea, in colaborare cu Fundatia Academia Civica, Asociatia Fostilor Detinuti Politici din Rom\u00e2nia, CNSAS, Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului din Rom\u00e2nia, Institutul de Istorie \u201eA. D. Xenopol\u201c, Institutul de Istorie \u201eNicolae Iorga\u201c, Institutul de Istorie \u201eGeorge Barit\u201c, a unui Muzeu al Dictaturii Comuniste din Rom\u00e2nia. Asemeni Muzeului Memorial al Holocaustului din Washington, acest muzeu va fi in egala masura un loc de memorie si unul al afirmarii valorilor societatii deschise. Muzeul va fi condus de un consiliu stiintific numit de Presedintele tarii. Pe l\u00e2nga Muzeu ar fi necesara crearea unui centru de documentare destinat informatiei publice, cu acces neingradit, in care sa fie colectionate documente esentiale pentru intelegerea fenomenului comunist, a universului concentrationar, a propagandei ca mijloc de constr\u00e2ngere spirituala\u201c. Sa le luam pe r\u00e2nd.<br \/>\nMuzeele de istorie din tara se afla sub administrarea unor diferite autoritati: centrale (Ministerul Culturii si Patrimoniului National) si locale (consilii judetene, municipale, orasenesti si chiar comunale). Facem abstractie, deocamdata, de muzeele private (de genul celor apartin\u00e2nd cultelor religioase). A spune unui muzeu \u2013 indiferent de subordonarea lui \u2013 ce sectiuni (termenul nu este utilizat, de fapt, in muzeografie, dar nu asta este pacatul cel mai mare) sa introduca in expozitiile sale permanente este nu numai o grosolanie demna de apusa epoca a Suzanicai G\u00e2dea si a tovarasului Popescu \u2013 Dumnezeu, ci si o ilegalitate crasa, intruc\u00e2t institutiile de cultura au dreptul de a se bucura de deplina autonomie in a decide ce proiecte culturale sa deruleze. A spune unui muzeu ce anume expozitii sa faca echivaleaza cu a ordona unui teatru ce repertoriu sa joace. Da, sigur, consiliul judetean poate sa pretinda filarmonicii locale sa incurajeze interpretarea compozitiilor autorilor rom\u00e2ni, de exemplu, prin contractul de management pe care directorul il incheie cu finantatorul, dar, de aici si p\u00e2na la a le spune instrumentistilor ceva de genul \u201eZi-o p-aia cu morarita!\u201c e cale lunga! Sunt convins sa redactorii amintitului Raport nu s-ar putea g\u00e2ndi sa ordone unui teatru un anumit repertoriu. Si cu toate astea, pretind unui muzeu sa monteze anumite expozitii. De ce? Pentru ca, in \u2013 din acest punct de vedere \u2013 inapoiata societate rom\u00e2neasca, realizarea unei expozitii muzeale nu este considerata o opera de creatie intelectuala, in vreme ce montarea unui spectacol teatral, da. Majoritatea decidentilor politici este at\u00e2t de troglodita, inc\u00e2t isi imagineaza ca muzeograful nu are altceva de facut dec\u00e2t sa spuna, prin obiecte, poze, citate si machete (mai nou, si prin diorame), acea unica poveste a trecutului. Nimic mai fals! In situatia (ma grabesc sa precizez: absolut fireasca!) in care istoricii au pareri diferite cu privire la evenimente majore din trecut, de la cultura Cucuteni si etnogeneza p\u00e2na la data bataliei de la Rovine si rolul (rolurile, mai exact) fanariotilor, a crede ca un muzeograf poate sa prezinte singurul adevar istoric posibil nu este o naivitate, ci, pur si simplu, o prostie. Si eu cred ca regimul comunist a fost unul absolut odios si criminal! Dar convingerea mea nu m-ar putea face sa interzic unui muzeograf sa aiba o viziune diferita de a mea. Decidentii politici ar trebui sa inteleaga faptul ca ei nu pot sa pretinda unui istoric ce sa scrie intr-o carte sau cum sa ilustreze, muzeografic, o tema si o teza istorice. Revenind la textul Raportului, observam ca acesta, precum, odinioara, cuv\u00e2ntarile dictatorilor comunisti, isi permite sa dea indicatii pretioase, de-a valma, unor institute de cercetare de sub tutela Academiei, unei autoritati publice (CNSAS), unui alt institut \u2013 ulterior, contopit, din motive de \u201ehai sa dovedim FMI ca facem economii la bugetul de stat\u201c, cu institutul care cerceta istoria Exilului \u2013, precum si unor organizatii neguvernamentale. Cum ajunge un text adoptat de Presedintele Rom\u00e2niei sa traseze sarcini unor organisme ale societatii civile, ram\u00e2ne, pentru mine, un mister. Stiu, evident, ca cei care conduceau respectivele organizatii se regasesc printre autorii Raportului, numai ca pozitionarea lor, alaturi de institutele de cercetare, pentru indeplinirea unui scop \u2013 oric\u00e2t de nobil ar fi acela \u2013 decis printr-un act insusit de seful Statului, nu mi se pare fireasca. Nu vreau sa par ridicul, dar se pare ca nu multa lume, dintre cei care au decis forma finala a textului Raportului, s-a g\u00e2ndit la eventualitatea ca cercetatorii din institutele academice, de pilda, sa nu aiba exact aceleasi opinii cu cei care au scris Raportul. Le poate, cineva, impune, acestora, ce sa g\u00e2ndeasca despre ceea ce ei cerceteaza? Da, este de bun simt sa ne g\u00e2ndim ca onorabilii cercetatori din institutele \u201eXenopol\u201c, \u201eIorga\u201c si \u201eBarit\u201c sunt consensuali in ideea care sta la baza Raportului. Si totusi, respectivele institute nu sunt autoritati publice si nu au a se supune indicatiilor unui text citit in Parlamentului Rom\u00e2niei, text care nu are cum sa aiba valoare de lege. N-as vrea sa credeti ca ma situez, cumva, pe pozitia golanilor cu mandat parlamentar, care au transformat celebra sedinta a Parlamentului, in care Presedintele Rom\u00e2niei si-a asumat textul Raportului, intr-un circ grotesc. Nu as vrea sa credeti ca nu este si parerea mea ca regimul comunist a fost urmarea unui act de ocupatie al unei armate straine si ca, in esenta sa, a fost un regim criminal; sunt absolut de acord cu aceste idei continute, de altfel, de Raport. Nici macar nu cred ca era nevoie de o ditamai comisia prezidentiala, ca sa ajunga la o concluzie care tine de domeniul evidentei. Numai ca modul in care amintitul text isi permite sa traseze sarcini unor institutii publice de cercetare si unor organizatii neguvernamentale mi se pare nascut exact din stirpea g\u00e2ndirii conducatorilor comunisti pe care Raportul ii acuza.<br \/>\nIn fine, ma vad nevoit sa constat ca toti cei care primesc indicatia pretioasa de a pune bazele unui muzeu sunt oameni care lucrau in afara profesiei. Evident, cunosc valoarea profesionala a unora dintre personalitatile care lucrau sau lucreaza in institutele si organizatiile mentionate in Raport, dar observ ca printre ei nu se regasesc si muzeografi. Este ca si cum am dori sa punem bazele unui club de fotbal si, pentru asta, am angaja numai comentatori si jurnalisti sportivi. Muzeele sunt, de regula, facute de catre muzeografi, nu de catre cercetatori. Ca, pentru a crea un muzeu este nevoie si de cercetatori, cu asta sunt absolut de acord. Dar cine isi imagineaza ca e suficient sa fii toba de carte, ca sa te si pricepi sa faci un muzeu, are, de fapt, o parere foarte proasta despre muzee, in general, si despre cei care lucreaza in muzee, in special.<br \/>\nAjungem, acum, aproape de concluzia noastra, pe marginea acestei dispute despre muzeul ce va sa se nasca&#8230;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Am incercat, in ultimele doua saptam\u00e2ni, sa iau in discutie c\u00e2teva recente luari de pozitie, in legatura cu propusul (ar fi cam mult sa spunem, deocamdata, proiectatul) \u201emuzeu al comunismului\u201c. Marea majoritate a celor care s-au exprimat a pornit, din punctul meu de vedere, de la o premisa total gresita, intreb\u00e2ndu-se daca avem nevoie de&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/napoi-la-definiii-iii\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Inapoi, la definitii! (III)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[2794,3194],"class_list":["post-9461","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-muzee","tag-muzeul-comunismului"],"views":1760,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9461","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9461"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9461\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9461"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9461"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9461"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}