{"id":9458,"date":"2011-10-12T20:39:30","date_gmt":"2011-10-12T18:39:30","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9458"},"modified":"2011-10-12T20:39:46","modified_gmt":"2011-10-12T18:39:46","slug":"de-unde-vine-%e2%80%9eclipa%e2%80%9c-dar-%e2%80%9eclipeala%e2%80%9c-dar-%e2%80%9esclipirea%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/de-unde-vine-%e2%80%9eclipa%e2%80%9c-dar-%e2%80%9eclipeala%e2%80%9c-dar-%e2%80%9esclipirea%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"De unde vine \u201eclipa\u201c? Dar \u201eclipeala\u201c? Dar \u201esclipirea\u201c?"},"content":{"rendered":"<p><strong>Motto: \u201eLucrurile razboiului in clipeala ochiului stau\u201c.<\/strong><br \/>\n<em><strong>(N. Costin)<\/strong><\/em><\/p>\n<p>Merg\u00e2nd ca pe s\u00e2rma, sau chiar pe s\u00e2rma (pe sermo vulgaris!), cum ne sileste putinatatea datelor certe atunci c\u00e2nd ne propunem sa reconstituim cr\u00e2mpeie de strarom\u00e2na, cu cr\u00e2mpitele ei cu tot, reiau, bineinteles, pentru cine a citit articolul anterior: De unde vine \u201echinul\u201c? Dar \u201eghimpele\u201c? Dar \u201es\u00e2rma ghimpata\u201c?, ipotezele fatal nedemonstrabile in mod riguros si indubitabil, cu privire la originea unui sir de cuvinte inrudite prin provenienta lor comuna din cuvintele (si\/sau expresiile) latinesti quin, quin potius, sermo si sero.<br \/>\nIn felul acesta se adauga pe nesimtite, sau mai cur\u00e2nd prin forta lucrurilor (a legaturii dintre lucrurile ce se insira pe un fir, form\u00e2nd sau fac\u00e2nd \u2013 ago,ere \u2013\u00a0 un sirag), cuvintele cr\u00e2mpei si cr\u00e2mpita, ambele cu etimologie necunoscuta in DEX. Cr\u00e2mpeiul este, sa ne amintim, o far\u00e2ma, o fr\u00e2ntura, uneori de fraze sau de g\u00e2nduri, iar cr\u00e2mpita e fie o piedica, fie incurcatura firelor din urzeala. Ar putea proveni foarte bine din quin potius, care inseamna, cum am vazut data trecuta, \u201eba mai degraba\u201c.\u00a0 La cr\u00e2mpei si cr\u00e2mpita se pot adauga, desigur, cr\u00e2mposia si cr\u00e2mpoteala despre care am vorbit data trecuta. Si pentru ca tot ne-am oprit la atmosfera de razboi in care am int\u00e2lnit expresia quin potius, in doua exemple care trimiteau la ideea de incr\u00e2ncenare si cr\u00e2mpotire, sa vedem acum un context pasnic, ce ne trimite la un cr\u00e2mpei de vorba, de fraza sau de g\u00e2nd: Amnon se indragosteste de sora lui si \u2013 ne spune Biblia (a Doua Carte a Regilor, cap.13) \u2013 \u201es-a chinuit p\u00e2na intr-at\u00e2ta ca s-a imbolnavit din pricina surorii sale Tamara, caci aceasta era fecioara si lui Amnon i se parea greu sa-i faca ceva\u201c. Cum ne amintim, recurge la un siretlic: se preface bolnav si primeste ingaduinta tatalui sau, regele David, de a fi ingrijit de Tamara. C\u00e2nd t\u00e2narul chinuit de dragoste vrea s-o necinsteasca, Tamara se impotriveste cu hotar\u00e2re si-l indeamna sa-i adreseze regelui un cr\u00e2mpei de vorba. Cuv\u00e2ntul nu apare, bineinteles, in text; el este presupus de noi intr-o versiune strarom\u00e2na ipotetica, dat fiind ca in pasajul respectiv din Vulgata figureaza marcatorul expresiv quin potius, ce introduce fragmentul de discurs pe care cade accentul semantic principal. Iata pasajul (versetul 13): \u201eCaci unde ma voi duce eu cu necinstea mea? Si tu vei fi in Israel ca unul din cei fara de minte. Vorbeste cu regele si el nu se va impotrivi sa ma dea dupa tine\u201c. Iar in latina: Quin potius loquere ad regem, et non negabit me tibi.<br \/>\nTot spre cr\u00e2mpei ne conduce un alt pasaj din Int\u00e2ia Carte a Regilor, cap. 24, intitulat \u201eDavid cruta viata lui Saul\u201c, versetele 11 si 12: \u201eIata, astazi vad ochii mei ca Domnul te-a dat acum in m\u00e2inile mele, aici, in pestera, si mie mi s-a zis sa te ucid; eu insa te-am crutat si-am zis: nu voi ridica m\u00e2na asupra domnului meu, pentru ca este unsul Domnului. Priveste, parintele meu, poala hainei tale in m\u00e2inile mele; ti-am taiat poala hainei, dar de ucis nu te-am ucis\u201c. Pasajul care ne intereseaza in mod deosebit (versetul 12) suna in latina astfel: Quin potius, pater mi, vide et cognoscere oram clamydis tue in manum mea, quoniam, cum praescinderem summitatem clamydis tui, nolui extendere manum mea in te.<br \/>\nCum vedem, marcatorul (quin potius) nu e tradus in versiunea pe care o utilizam de obicei (cea aprobata de Sf\u00e2ntul Sinod). In versiunea Cornilescu apare, totusi, ca un posibil ecou (echivalent) al lui quin potius, cuv\u00e2ntul \u201efiindca&#8217;\u201c, iar la parintele Anania ne int\u00e2mpina conjunctia \u201esi\u201c: \u201eSi, iata, poala hainei tale\u201c etc.<br \/>\nPlutesc aici in aer cr\u00e2mpeiul si cr\u00e2mpoteala (vesm\u00e2ntul cu poalele taiate), iar apoi, reluata, in partea a doua a versetului, cr\u00e2mpotirea, in amenintarea, sau cel putin posibilitatea uciderii regelui.<br \/>\nSa nu uitam imprejurarile istorice in care are loc \u201etransmiterea\u201c textului, sau mai cur\u00e2nd a mesajului biblic. In perioada at\u00e2t de fram\u00e2ntata a trecerii de la latina la rom\u00e2na, textul Sfintei Scripturi era greu accesibil, contactul multor credinciosi cu textul a fost probabil intermitent, ca urmare a adversitatilor din veacurile navalirii pag\u00e2nilor, care cr\u00e2mpoteau deopotriva oameni si carti. Si adesea din ele se pastrau doar vagi cr\u00e2mpeie. Trebuie sa mai avem in vedere si faptul ca, pentru cercetatorul de astazi al strarom\u00e2nei, exista un risc inerent, si nu e putin lucru sa ne putem m\u00e2ng\u00e2ia cu g\u00e2ndul ca recuperam ici-colo cr\u00e2mpeie din cr\u00e2mpotita latina dunareana (quin potius!).<\/p>\n<p>Revenind, sau mai bine zis ram\u00e2n\u00e2nd in ambianta razboaielor din vremurile vechi (de data asta ne referim la vremurile Vechiului Testament), sa trecem in sf\u00e2rsit la cuvintele anuntate in titlul articolului de azi: \u201eclipa\u201c, \u201eclipeala\u201c si \u201esclipirea\u201c. In fond, e vorba despre un singur prototip latin: clipeus,i, care\u00a0 inseamna \u201escut\u201c. Iata pasajul hotar\u00e2tor din Vulgata:\u00a0 Leva clipeum qui in manu tua est, contra urbem Hai, quoniam tibi tradam eam. Ne aflam (Iosua, 8, 18) intr-un moment de expansiune militara impetuoasa. Dupa luarea si dar\u00e2marea Ierihonului (cap.6), dupa pedepsirea lui Acan, poporul evreu se bucura in continuare de bunavointa Domnului, care ii spune lui Iosua (8,1): \u201eNu te teme, nici nu te inspaim\u00e2nta! Ia cu tine toti barbatii buni de lupta si, scul\u00e2ndu-te, du-te la Ai. Iata, Eu voi da in m\u00e2inile tale pe regele din Ai si pe poporul lui, cetatea si tinutul lui\u201c.\u00a0 Mai apoi, in momentul hotar\u00e2tor al infruntarii, c\u00e2nd regele din Ai fusese atras in afara zidurilor cetatii, Domnul ii spune lui Iosua (versetul 18): \u201eIntinde m\u00e2na ta cu sulita asupra cetatii Ai, caci o voi da in m\u00e2inile tale\u201c. Si \u2013 ne spune in continuare textul versetului \u2013 \u201esi-a intins Iosua m\u00e2na cu sulita spre cetate\u201c. Gestul aducator de victorie se prelungeste p\u00e2na la sf\u00e2rsitul luptei (versetul 26): \u201eSi Iosua nu\u00a0 si-a lasat in jos m\u00e2na sa, pe care o intinsese cu sulita p\u00e2na nu a dat pierzarii pe toti locuitorii din Ai\u201c.<br \/>\nDaca acest cuv\u00e2nt, clipeus = \u201escut\u201c, ni s-a transmis prin alt sens dec\u00e2t cel din latina si a ajuns sa insemne in rom\u00e2neste \u201eclipa\u201c, pesemne ca a existat o cauza puternica, iar aceasta cauza este chiar sinonimul sau scutum, i. Deosebirea dintre cele doua cuvinte ne apare limpede intr-un exemplu (dupa Gutu) din Tit Liviu: Arma imperata: scutum pro clipeo, adica \u201eScut mare oblong in loc de scut mic rotund\u201c. Iar in explicatia la cuv\u00e2ntul clipeus adauga: \u201escut metalic, rotund si bombat, spre deosebire de scutum, oval, de obicei din lemn si acoperit cu piele de bou\u201c. Exista si verbul clipeo =\u201ca inarma cu un scut\u201c, adica exact ceea ce face Domnul cu poporul sau, caruia i-a fagaduit ca-i va da in m\u00e2na cetatea Ai.<br \/>\nTrebuie sa mai stim ca acest pasaj nu e izolat, si ca aparitia cuv\u00e2ntului clipeus (de trei ori la r\u00e2nd in pasajul citat) este frecventa si indeplineste o functie similara in contextele belice din cartile imediat urmatoare, Judecatorii si Regii. Bunaoara: Nova bella elegit Dominus, et portas hostium ipse subvertit; clipeus et hasta si apparuerint (Judecatorii, 5,8). Este un moment de cumpana in care Israel isi alesese dumnezei noi si \u201ede aceea razboiul batea la porti; dar nu se vedea nici scut, nici lance in m\u00e2ini, la cei patruzeci de mii din Israel\u201c.\u00a0 Cum vedem, fara scut si fara lance (echivalate in textul rom\u00e2nesc din Iosua citat mai inainte), poporul lui Israel e vulnerabil, fiindca Domnul si-a intors fata de la el.<br \/>\nIntr-una din aparitiile sale ulterioare<br \/>\n(I. Regi, 17, 7) clipeus este tradus prin \u201escut\u201c sau \u201epavaza\u201c (la Cornilescu): clipeus aereus, adica \u201epavaza de arama\u201c, ceea ce ne ajuta sa explicam, prin stralucirea metalica a scutului numit clipeus, cuvintele rom\u00e2nesti \u201esclipire\u201c si \u201ea sclipi\u201c.<br \/>\nAceeasi valoare simbolica a scutului protector apare in Cartea a Doua a Regilor, cap.1, c\u00e2nd David il pl\u00e2nge pe Saul (versetul 21): \u201eMuntilor Ghelboa, sa nu mai cada pe voi nici roua, nici ploaie; si sa nu mai fie pe voi tarini roditoare, caci acolo a fost dobor\u00e2t scutul celor razboinici, scutul\u00a0 lui Saul, ca si cum n-ar fi fost uns cu untdelemn sfintit\u201c =\u00a0 clipeus fortium, clipeus Saul, quasi non esset unctus oleo.<br \/>\nIn sf\u00e2rsit, tot in Cartea a Doua a Regilor, in cap. 22, intitulat \u201eC\u00e2ntarea de multumire a lui David pentru izbavirea de vrajmasi\u201c, este invocat din nou scutul protector, sub ambele denumiri, scutum si clipeus. In versetul 3: \u201eDumnezeu este st\u00e2nca mea cea de scapare, scutul meu si puterea cea m\u00e2ntuitoare\u201c = scutum meum et cornu salutis meae, iar in versetul 36: \u201eDoamne, Tu ma aperi cu scutul Tau izbavitor\u201c = dedisti mihi clipeum salutis tuae.<br \/>\nDespre \u201eaventura\u201c semantica a cuv\u00e2ntului clipeus in rom\u00e2na, data viitoare.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Motto: \u201eLucrurile razboiului in clipeala ochiului stau\u201c. (N. Costin) Merg\u00e2nd ca pe s\u00e2rma, sau chiar pe s\u00e2rma (pe sermo vulgaris!), cum ne sileste putinatatea datelor certe atunci c\u00e2nd ne propunem sa reconstituim cr\u00e2mpeie de strarom\u00e2na, cu cr\u00e2mpitele ei cu tot, reiau, bineinteles, pentru cine a citit articolul anterior: De unde vine \u201echinul\u201c? Dar \u201eghimpele\u201c? Dar&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/de-unde-vine-%e2%80%9eclipa%e2%80%9c-dar-%e2%80%9eclipeala%e2%80%9c-dar-%e2%80%9esclipirea%e2%80%9c\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">De unde vine \u201eclipa\u201c? Dar \u201eclipeala\u201c? Dar \u201esclipirea\u201c?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[6600,6599,6601],"class_list":["post-9458","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-clipa","tag-etimologie-cuvinte-sensul-cuvantului","tag-sclipirea"],"views":1604,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9458","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9458"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9458\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9458"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9458"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9458"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}