Intr-o recenta ministagiune, Teatrul National \u201eRadu Stanca\u201c Sibiu a prezentat \u201eIspita Cioran\u201c, un nou spectacol itinerant in regia lui Gavriil Pinte. Imbratis\u00e2nd formula-unicat a acestui regizor, teatrul sibian pare sa fi facut o achizitie artistica importanta si pe termen lung, mai ales ca precedentul spectacol, \u201eUn tramvai numit Popescu\u201c, g\u00e2ndit in aceeasi maniera itineranta, este, dupa multi ani de la premiera, inca la mare cautare. Cu at\u00e2t mai mult in cazul lui Cioran, traseul Sibiu \u2013 Rasinari si retur e justificat cu c\u00e2t satul e chiar locul de nastere al eseistului. Exact ca in spectacolul anterior, regizorul exploateaza frumusetea peisajului si toate mijloacele teatrale noi care scot publicul din obisnuintele de perceptie pentru a-l propulsa in plina placere estetica. Daca in montarea de acum c\u00e2tiva ani, imaginata in jurul poetului Cristian Popescu, Gavriil Pinte transplanta poezia in teatru, procedeu cu o lunga traditie, in \u201eIspita Cioran\u201c, pariul e de doua ori mai riscant, caci regizorul are acum de grefat pe arta dramatica insusi limbajul filosofic. Or, g\u00e2ndirea conceptuala si cu fluxul ad\u00e2nc al emotiilor si al derularii viului cu care echivaleaza teatrul sunt ca doua fete ale aceleiasi monede. At\u00e2t de apropiate, ele nu se int\u00e2lnesc, totusi, niciodata.
\nCu toate acestea, Gavriil Pinte reuseste un discurs teatral de calitate scot\u00e2nd din m\u00e2neca regizorala bunurile si experienta acumulate in \u201etramvaiul\u201c anterior. In primul r\u00e2nd, alege, ca si data trecuta, sa taie de la radacina esenta genului dramatic, dialogul. Toate aparitiile din tramvai si de pe l\u00e2nga, caci numeroase scene se deruleaza in exterior, sunt de fapt ipostaze ale eului cioranian care\u00a0 exprima \u2013 in nume propriu, la persoana int\u00e2i \u2013, reflectiile, tulburarile, inversunarile, de multe ori chiar incandescenta g\u00e2nditorului. Pentru ca eseistul Cioran sa devina omul Cioran, mult mai apropiat de public, scenaristul mixeaza asertiunea filosofica cu biograficul, pastr\u00e2nd legaturile de familie. Il inconjoara astfel pe g\u00e2nditor de doua prezente feminine, mama si sora, adevarate frumuseti interbelice, serafice si gratioase, in costume de rafinament si bun- gust (scenografia Roxana Ionescu). Mama (cu tinuta sa eleganta, Mariana Mihu, diafana, intr-o aparitie de mare clasa, adevarata inc\u00e2ntare pentru ochi), respira bunatate si intelegere. Pe urmele ei, in rolul surorii, Raluca Iani, prezenta enigmatica, reuseste un amestec neverosimil de ironie si compasiune. O alta ipostaza feminina, Veronica Arizancu, dublul imaculat al filosofului, imbracata si ea in alb, cu ochelari albi, uzeaza de o retorica suta la suta teatrala in terfelirea rom\u00e2nismului de la inceputul spectacolului.
\nIn plus, regizorul recurge inteligent la tot felul de semne teatrale care usureaza receptarea, conferind poezie si mister, cum ar fi p\u00e2lcul de porumbei negri agatati pe tramvai sau de vesmintele actorilor, mesele de lemn si tot felul de alte obiecte cu aer usor arhaic, care trezesc perceptia plas\u00e2nd-o totusi intr-un orizont usor de recunoscut. Spectacolul incepe in padure, cu personaje catarate in copaci, pe scari si cu barbati care bat toaca; in mijloc, Cioran si dublul sau mimetic. Scenele in aer liber vor contrabalansa deopotriva enigmatic si placut ceea ce se int\u00e2mpla in tramvai. In anterie negre, lipiti de sc\u00e2nduri sau intinsi pe mese de lemn, actorii emit extazurile g\u00e2nditorului sau inversunarile lui pricinuite de sublimul si mizeria neamului. In timpul haltelor facute de tramvai, din padure apar \u201earatari\u201c cioraniene, suflete, evident, \u201epe culmile disperarii\u201c incarnate teatral, care vitupereaza impotriva Rom\u00e2niei, a lasitatii si pasivitatii din sufletul rom\u00e2nesc. La jumatatea drumului, la Rasinari, scena de exterior se va referi la sinucidere, singuratate, Dumnezeu. Odata cu ipostazele trecute din viata filosofului, durata se face scrum prin intermediul corturilor de h\u00e2rtie care ard incet, pe masura ce g\u00e2nditorul aserteaza pe marginea timpului si a divinitatii. Produse in decor natural, in peisajul proaspat, asemenea mijloace simple se dovedesc de mare efect. Inconjurat de reflectiile, furiile, nostalgiile filosofului, din toate partile, din fata, din spate si, mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, din exterior, de pe ambele laturi ale tramvaiului, publicul plonjeaza in universul cioranian fara putinta de scapare.
\nSenzatia de polifonie data de glasurile auzite din at\u00e2tea spatii se mentine, in limitele posibilului, si in interiorul tramvaiului, caci si aici se joaca, in pondere egala, in fata si in spate. Pentru aceasta, fiecare scaun e dotat cu o oglinda retrovizoare, detasabila, pe care spectatorul o manevreaza cum ii vine mai bine ca \u201esa vada\u201c vocile din spatele sau. Toate sunt mijloace de mare impact in discursul artistic, dar ele ar fi fost, cu siguranta, mult mai palide daca in centrul lor nu s-ar fi aflat un actor de factura aparte, Marius Turdeanu, cu fata luminoasa si senina, care umple de caldura si frenezie intelectuala limbajul filosofic al lui Cioran. M\u00e2nuind din poignet drama de idei, mai mult, conferindu-i incandescenta, actorul e un Cioran obsedat, care, invadat de idei prin toti porii, pare ca le priveste fix, cu ochii mari; apoi sufera sau se bucura nostalgic amintindu-si de paradisul copilariei. In rolul eseistului, el rememoreaza cu aceeasi patima crizele de singuratate si melancolie de pe vremea c\u00e2nd era copil, ca si insomniile \u201ecioraniene\u201c. Ce mai, o intreaga panoplie teatrala pe care actorul o etaleaza pentru ca personajul sau filosof sa devina om p\u00e2na in maduva oaselor! In felul acesta, departe de uscaciunea sau cinismul ideilor, publicul poate priza pe indelete paradoxurile g\u00e2nditorului.
\n\u201eIspita Cioran\u201c cucereste tocmai pentru ca apropie spectatorii de omul si in aceeasi masura filosoful Cioran, pastr\u00e2nd savoarea discursului eseisitic, caruia i se adauga cantitati uriase de caldura si frenezie. Iar regizorul Gavriil Pinte reuseste un spectacol de tinuta intelectuala (gen mai rar int\u00e2lnit in momentul de fata), pigmentat cu multa pasiune.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Intr-o recenta ministagiune, Teatrul National \u201eRadu Stanca\u201c Sibiu a prezentat \u201eIspita Cioran\u201c, un nou spectacol itinerant in regia lui Gavriil Pinte. Imbratis\u00e2nd formula-unicat a acestui regizor, teatrul sibian pare sa fi facut o achizitie artistica importanta si pe termen lung, mai ales ca precedentul spectacol, \u201eUn tramvai numit Popescu\u201c, g\u00e2ndit in aceeasi maniera itineranta, este,… Cite\u0219te mai mult »Pe culmile disperarii calde<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[6593,6594,6592],"class_list":["post-9446","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-ispita-cioran","tag-gavriil-pinte","tag-teatrul-national-radu-stanca-sibiu"],"views":2999,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9446","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9446"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9446\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9446"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9446"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9446"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}