… Cum spune poetul: \u201esuntem cu totii prinsi \u00een lant \/ pe strazi obscure din Bizant\u201c, asa se face ca ma aflam \u00eentr-un clenci de replici, stropit cu vin, bere si multi mici, \u00een gradina cuibarita chiar \u00een inima Muzeului Literaturii, primit, la \u00eenceput cu parcimonie, mai apoi cu bucurie, de catre \u201eDomnu’ Suciu\u201c, care domina adunarea, din \u00eenaltimea sa de astru, asemenea planetei Saturn, \u00eenconjurat de un inel de ioni pozitivi: Ioan Grosan, Ioan Buduca, Ion Cristescu, Ioana Craciunescu, Ion Muresan, Ioan Es Pop, Ioan Eusebiu Stefanescu, eu, adica Ion Bogdan Stefanescu, cu sotia, Ioana Anca Vidaeff \u2013 Stefanescu, bine strajuiti de Mircea Tiberian si de Mircia Dumitrescu \u2013 \u201cgeniul genial\u201c \u2013, \u00eempreuna, si el, cu sotia, Anne Orban, pasagera \u00eensa, din motive de copil lasat acasa (dar c\u00e2nd statea l\u00e2nga Mircia, \u00eel tinea de m\u00e2na, numind gestul \u201etinutul secuiesc\u201c). Mircia \u00eensa era cel statornic, daruind masa cu pocale aurii sau sinilii, \u00een functie de mesean, ca doar era sarbatorit. Si \u00een toata acea zarva, oglindita de morga sculptata de viata a lui Eugen Suciu si mai apoi de Mircia, suna chiar telefonul meu de care nu mai stiam nimic. Suna de sub o salata de varza. Vocea de Glenmorangie a domnului Suciu s-a lovit de butonul verde si a trebuit sa \u00eel duc la ureche. Nu suporta soneriile, doar femeile atente. Dupa o convorbire succinta, am simtit o liniste taioasa, dar curioasa, \u00een jurul meu: \u201eM-au invitat sa c\u00e2nt la Londra, \u00een deschiderea stagiunii \u201eGeorge Enescu\u201c, la Institutul Cultural Rom\u00e2n\u201c. \u201e Stii bancul cu Londra?\u201c, m-a \u00eentrebat imediat tatal meu, Eusebiu Stefanescu, aflat \u00een capul mesei, la o distanta considerabila, av\u00e2nd \u00een vedere numarul meselor adaugate pe parcurs, \u00een functie de mesenii mereu \u00eenmultiti. \u201eNu stiu, zic, da’ poate-l stie Domnu’ Suciu\u201c. \u201eBine ca esti tu destept\u201c, zise el molfaind un trabuc destul de stins. \u201eLon’draga niste gogosi?\u201c si printre r\u00e2sete se aude vocea lui Grosan: \u201eVoi r\u00e2deti, dar Ionut chiar pleaca la Londra, iar eu ma duc la mama, \u00een Bucovina, sa va aduc piure de castane\u201c. Si uite asa am plecat eu spre Londra, cu g\u00e2ndul la piureul de castane pe care nu o sa-l apuc din cauza hamesitilor de bautori…, dar ce buni scriitori, actori, sculptori, ori de c\u00e2te ori vor ei, asa, ca niste zei.<\/p>\n
Am fost invitat si am plecat pentru c\u00e2ntat cu \u201eTrio Contraste\u201c, rimele se scurg din taste, \u00een ziua de 5 octombrie, recitalul fiind programat a doua zi. Programul nostru a oglindit \u00een mod stralucit influenta pe care Enescu a avut-o pentru generatiile ulterioare de compozitori, revel\u00e2nd o adevarata scoala rom\u00e2neasca de compozitie. Va rog sa ma credeti ca avem cu ce ne m\u00e2ndri si, mai ales, ce respecta si promova: George Enescu \u2013 trei scene din opera \u201eOedip\u201c, Constantin Silvestri \u2013 \u201eBaccanale\u201c, Dinu Lipatti \u2013 \u201eIntroducere si Allegro\u201c, Paul Constantinescu \u2013 \u201eBr\u00e2ul\u201c, Tiberiu Brediceanu \u2013 \u201eTrei dansuri rom\u00e2nesti\u201c, Adrian Enescu (nu e o coincidenta de nume, e chiar nepotul) \u2013 \u201eLaudamus Te\u201c, Aurel Stroe \u2013 \u201eTrei Pastorale\u201c, Violeta Dinescu \u2013 \u201eTabu\u201c si Dan Dediu \u2013 \u201eCartoon Variations on a Theme by Mozart\u201c.<\/p>\n
Exista un Festival \u201eEnescu\u201c si \u00een Germania, anual organizat de Fundatia \u201eAlexandru Ioan Cuza\u201c, iar de c\u00e2nd domnul Branea a preluat destinele Institutului Cultural Rom\u00e2n de la Londra, exista si o stagiune \u201eGeorge Enescu\u201c \u00een capitala culturala a lumii. Invitatii, fie ei muzicieni rom\u00e2ni sau straini, au obligatia sa interpreteze o piesa de Enescu pe l\u00e2nga alti mari compozitori. Pentru formula noastra de trio, aceasta cutuma ar parea imposibil de respectat, fiindca George Enescu n-a scris nicio lucrare pentru flaut, pian si percutie. Dar, pentru ca acum c\u00e2tiva ani am fost invitati la festivalul din Germania, Sorin Petrescu, pianistul formatiei, a avut curajul, si a reusit \u00een mod spectaculos, sa aranjeze nici mai mult nici mai putin dec\u00e2t opera \u201eOedip\u201c, capodopera maestrului, alcatuind o \u201eSuita\u201c de 25 de minute, \u00een care a cuprins partile cele mai melodioase ale operei, incit\u00e2ndu-i astfel pe ascultatori sa-si doreasca a cunoaste \u00eentreaga lucrare. Am prezentat o selectie de trei scene, pentru a nu crea o disproportie fata de celelalte lucrari alese \u00een program, dar muzica lui Enescu a avut mare succes. A urmat Constantin Silvestri, compozitor si dirijor cu o cariera fulminanta realizata chiar la Londra: \u201eBaccanale\u201c, o lucrare pentru pian solo, ce solicita si pune \u00een valoare virtuozitatea pianistului. Pentru o conturare c\u00e2t mai exacta a valorilor rom\u00e2nesti din prima jumatate a secolului XX, nu putea lipsi Dinu Lipatti, unul dintre cei mai mari pianisti ai lumii din toate timpurile. \u201eIntroducere si Allegro\u201c este o lucrare inedita pentru flaut solo, comanda speciala, dedicata flautistului francez Roger Cortet. Bocetul tipic folclorului rom\u00e2nesc din \u201eIntroducere\u201c si dansul \u201eCimpoiul\u201c din \u201eAllegro\u201c, \u00een care sunt puse \u00een evidenta agilitatea si fantezia flautistului, fac ca aceasta lucrare sa merite categoric a fi inclusa \u00een repertoriul instrumentistilor profesionisti. \u00cen \u00eencheierea primei parti, am interpretat doua aranjamente, pastise folclorice, ce apartin unor alte doua personalitati marcante ale componisticii rom\u00e2nesti: Paul Constantinescu si Tiberiu Brediceanu. At\u00e2t \u201eBr\u00e2ul\u201c c\u00e2t si cele \u201eTrei dansuri rom\u00e2nesti\u201c pun \u00een lumina complexitatea ritmica si melodica a folclorului nostru. Aranjamentul nu face dec\u00e2t sa sporeasca efectul muzicii (initial sunt scrise pentru pian), prin apropierea de sonoritatea instrumentelor populare. Am folosit piculina cu intentia de a imita fluierul mic, flautul de concert, dublat de voce, sau flautul bas, imit\u00e2nd cavalul, precum si xilofonul, instrument ce prin sonoritate si virtuozitate ridica, invariabil, sala \u00een picioare.<\/p>\n
Partea a doua a fost dedicata creatorilor moderni care de-a lungul vremii ne-au dedicat lucrari importante. \u201eLaudamus Te\u201c a fost scrisa special pentru Doru Roman, percutionistul nostru. Ne-am conceput programul \u00een asa fel \u00eenc\u00e2t fiecare dintre noi sa aiba si o piesa solo, spre a ne pune \u00een valoare abilitatile, dar si pentru a alterna propunerea sonora, care ar putea deveni uneori plictisitoare prin respectarea aceleiasi formule de trio. Violeta Dinescu a fost prezenta \u00een program cu lucrarea \u201eTabu\u201c, o suita realizata tot de Sorin Petrescu dupa muzica ei, compusa special pentru filmul cu acelasi nume al lui Murnau. Spectaculozitatea acestei lucrari consta si \u00een faptul ca toti trei c\u00e2ntam, la un moment dat, la instrumente de percutie, apoi eu c\u00e2nt si la suona (oboi indian), iar Doru Roman la trombon, \u00een timp ce eu \u00eel sustin cu intrumentele de percutie. Cele \u201eTrei pastorale\u201c de Aurel Stroe sunt explorari ale zonelor extra-europene. Pe c\u00e2t de simple par, pe at\u00e2t de complexe si profunde sunt. Aurel Stroe este, cu siguranta, unul dintre marii creatori ai sf\u00e2rsitului de secol XX. A trait o buna parte a vietii \u00een Germania, la Mannheim, ca si Violeta Dinescu de altfel, care este profesoara la Universitatea de Muzica din Oldenburg. A obtinut Premiul Herder, echivalentul premiului Nobel pentru compozitori. Maestrul ne-a dat m\u00e2na libera sa aranjam aceste piese pentru trio, fapt ce ne-a magulit, desigur, cunoscuta fiind scrupulozitatea sa pentru pastrarea \u00eentocmai a sonoritatilor pe care le-a imaginat. Ciclul celor \u201eZece pastorale\u201c au fost g\u00e2ndite pentru clavecin si orga, iar noi am reusit sa nu le alteram c\u00e2tusi de putin spiritul, imagin\u00e2nd totodata sonoritati inedite: percutionistul bate \u00een coardele pianului, cre\u00e2nd un efect de tambal, adecvat melosului arhaic rom\u00e2nesc din prima pastorala; eu am folosit flautul bas, acompaniat de percutie cu membrane de piele, pentru pastorala cu ecouri din muzica amero-indiana, si flautul ditz (chinezesc) pentru cea de-a treia pastorala, \u00een care si pianul este preparat, \u00een scopul crearii unei sonoritati tipice universului muzical asiatic. Am \u00eencheiat recitalul \u00eentr-o zona ludica, imaginata de compozitorul Dan Dediu, recunoscut pentru umorul sau: \u201eCartoon Variations on a Theme by Mozart\u201c. Dan Dediu este, foarte probabil, cel mai apreciat compozitor al generatiei sale si un nume important \u00een peisajul componistic international, c\u00e2ntat pe marile scene ale lumii; de o buna perioada de timp este si rectorul Universitatii de Muzica din Bucuresti. De fiecare data c\u00e2nd o programam, lucrarea sa \u00eencheie recitalul, pentru ca este de o mare virtuozitate instrumentala si imaginativa, iar pe parcursul ei cu siguranta se r\u00e2de \u00een sala, bisul fiind astfel asigurat. Pastr\u00e2nd aceeasi tonalitate, dati-mi voie sa glumesc si eu, \u00een continuare, d\u00e2ndu-i o replica poetica, inspirata din titlurile variatiunilor sale:<\/p>\n
Cartoon variations on a Theme by Mozart<\/p>\n
lui Dan Dediu<\/p>\n
The Phantom of Wolfgang Amadeus<\/p>\n
Palid sta \u00eentre coloane<\/p>\n
Printre sabii si blazoane<\/p>\n
R\u00e2sul lui a rastignit<\/p>\n
Flacara \u00eentelepciunii<\/p>\n
Don Giovanni ragusit<\/p>\n
Aer cu miros de funii<\/p>\n
Figaro nebarbierit<\/p>\n
Sorturi \u00een bataia lunii<\/p>\n
Muzica si aclamatii<\/p>\n
La major!, \u00eei striga fratii<\/p>\n
Electric Hamlet<\/p>\n
Hamlet b\u00e2ntuit de voci, de miaza-noapte<\/p>\n
\u00cen cimitirul plin de amintiri desarte<\/p>\n
A-ngenuncheat sub clopot de lumina<\/p>\n
Cu suflet alb privind ce va sa vina<\/p>\n
Pe umbra crucii cu miros de lemn<\/p>\n
Rosu-ncrustat \u2013 razbunator \u00eendemn<\/p>\n
O voce-ndepartata prin ochii pam\u00e2ntii<\/p>\n
S-a strecurat \u00een soapta: \u201e A fi sau a nu fi\u201c<\/p>\n
Cimpanzee’s Melancholy<\/p>\n
Cimpanzeul \u2013 semizeul<\/p>\n
Ce polemiza cu leul<\/p>\n
A avut un vis eretic:<\/p>\n
Publicul striga frenetic<\/p>\n
Biciul se rastea bezmetic<\/p>\n
\u00censa el \u00eencoronat<\/p>\n
\u00cen arena adulat<\/p>\n
Pe dresor l-a-ngenuncheat<\/p>\n
Iar cu leul alb de frica<\/p>\n
A baut chiar una mica<\/p>\n
Si-nca una si-nca una<\/p>\n
P\u00e2na ce i-a lovit bruma<\/p>\n
Dimineata s-au privit<\/p>\n
Cu g\u00e2nd nemarturisit<\/p>\n
Cimpanzeul \u2013 melancolic<\/p>\n
Leul \u2013 trist \u2013 batr\u00e2n alcoolic!<\/p>\n
Stravinskian Baby<\/p>\n
Clona lui Stravinsky frate<\/p>\n
Mic dar foarte lat \u00een spate<\/p>\n
Chiromant si alchimist<\/p>\n
Cu RH de pianist<\/p>\n
Asculta cum spuma berii<\/p>\n
Ostoind nervul placerii<\/p>\n
Fredona \u00een toiul verii<\/p>\n
\u201eRitualul primaverii\u201c<\/p>\n
African Rodeo<\/p>\n
Sagalaga zungalaga<\/p>\n
Dungalaga zungalaga<\/p>\n
Hai! Mobutu calarea<\/p>\n
Sagalaga zungalaga<\/p>\n
Hai! Si zebra tot fugea<\/p>\n
Sagalaga zungalaga<\/p>\n
Dungalaga zungalaga<\/p>\n
Acu’ zebra calarea<\/p>\n
Sagalaga zungalaga<\/p>\n
Si Mobutu greu fugea<\/p>\n
Suspina si galopa<\/p>\n
Sagalaga zungalaga<\/p>\n
Dungalaga zungalaga<\/p>\n
Galactic Waltz<\/p>\n
Clipe albe cu miros de var<\/p>\n
Soapte reci, atingeri de clestar<\/p>\n
Tandari s-au \u00eemprastiat<\/p>\n
Peste valsul suspendat<\/p>\n
Mor de frig, sunt tot chircit<\/p>\n
Dediu asta-i cam sarit<\/p>\n
Nu stiu ce efect au aceste versuri asupra cititorului, dar va asigur ca muzica lui Dan Dediu a st\u00e2rnit aplauze furtunoase si, asa cum anticipasem, a urmat un bis, cu care am \u00eencheiat seara la cote maxime: am interpretat \u201eCalusul\u201c, \u00een forma lui traditionala, o piesa populara de o forta si o energie iesite din comun. Pot spune, parafraz\u00e2nd un titlu de emisiune celebra acum c\u00e2tava vreme: am vazut si londonezi fericiti. De fapt, toata lumea a plecat fericita; i-am inclus si pe rom\u00e2nii invitati la concert, si pe organizatorii acestuia (o organizare impecabila, demna de Belgrave Square nr.1 \u2013 adica buricul t\u00e2rgului \u2013, unde \u00eesi are sediul Institutul Cultural Rom\u00e2n din Londra).<\/p>\n
Sejurul nostru a fost foarte scurt, iar banatenilor mei, Sorin si Doru, le-a fost tare greu sa se obisnuiasca cu traficul. Tot timpul li se parea ca se circula pe sens invers. De altfel, ei au aceeasi senzatie si c\u00e2nd vin la Bucuresti. Asa se \u00eent\u00e2mpla c\u00e2nd traiesti la Timisoara.<\/p>\n
Am plecat spre aeroport a doua zi, pe 7 octombrie, lu\u00e2ndu-ne ramas bun de la Dorian Branea si de la echipa sa minunata. Din masina care ne ducea la aeroport, am mai privit o data \u00eenspre acea cladire impunatoare din inima Londrei: statura ei impresionanta si tumultul strazii mi-au proiectat \u00een minte, brusc, o alta imagine, chiar mult mai draga sufletului meu: domnul Suciu, tron\u00e2nd, statuar si impasibil, peste zarva mesei noastre si-a strazii bucurestene, unde cam multi soferi, \u00een admiratia lor, probabil, pentru metropola londoneza, circula adesea pe sens invers.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
… Cum spune poetul: \u201esuntem cu totii prinsi \u00een lant \/ pe strazi obscure din Bizant\u201c, asa se face ca ma aflam \u00eentr-un clenci de replici, stropit cu vin, bere si multi mici, \u00een gradina cuibarita chiar \u00een inima Muzeului Literaturii, primit, la \u00eenceput cu parcimonie, mai apoi cu bucurie, de catre \u201eDomnu’ Suciu\u201c, care… Cite\u0219te mai mult »La noi, la Londra, oric\u00e2nd!<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-9442","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1784,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9442","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9442"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9442\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9442"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9442"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9442"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}