{"id":9431,"date":"2011-10-12T20:18:14","date_gmt":"2011-10-12T18:18:14","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9431"},"modified":"2011-10-12T20:21:40","modified_gmt":"2011-10-12T18:21:40","slug":"%e2%80%9epacatele-tineretelor%e2%80%9c-lui-costache-negruzzi","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9epacatele-tineretelor%e2%80%9c-lui-costache-negruzzi\/","title":{"rendered":"\u201ePacatele tineretelor\u201c lui Costache Negruzzi"},"content":{"rendered":"

Despre articolul \u201eScene pitoresti din obiceiurile Moldaviei: C\u00e2ntece populare a Moldaviei\u201c, publicat de Costache Negruzzi \u00een primavara anului 1840, si despre prefata ce \u00eensotea, patru ani mai t\u00e2rziu, traducerea satirelor lui Antioh Cantemir, a fost vorba \u00een primul volum al \u201eCorsarilor mintii\u201c. Nu fusesera singurele expeditii de prada ale altminteri sedentarului boier moldovean. \u201eRiga Poloniei si printul Moldaviei\u201c aparuse \u00een \u201eAlbina Rom\u00e2neasca\u201c la sf\u00e2rsitul lui 1839. Verific\u00e2ndu-se indicatiile autorului, s-a constatat ca la elaborarea ei participasera, \u00eentr-adevar, doua surse: cronica lui Axinte Uricariul si \u201eIstoria lui Carol al XII-lea\u201c de Voltaire, ultima valorificata cu o fidelitate ce merge c\u00e2teodata p\u00e2na la traducerea ne marturisita1, precum \u00een fragmentul de mai jos: <\/strong><\/em><\/p>\n

\u201eRegele sfezilor cunosc\u00e2ndu-l, zise: Omul acesta \u00eemi va fi purure prieten, si \u00een gura lui Carol aceste vorbe \u00eensemnau: Omul acesta va fi rege. Cur\u00e2nd dupa aceasta, se porunci Adunarii sa-l aleaga rege. Cardinalul primat se \u00eempotrivea:<\/p>\n

\u2013 Ce-i lipseste lui Lescinski? \u00eel \u00eentreba regele sved.<\/p>\n

\u2013 Sire, e prea june…<\/p>\n

\u2013 E de vr\u00e2sta mea, \u00eel curma Carol posomor\u00e2ndu-se.\u201c,<\/p>\n

ce se regaseste aidoma \u00een \u201eCronica…\u201c voltaireana:<\/p>\n

\u201eIl dit tout haut apr\u00e8s la conf\u00e9rence: \u00abvoil\u00e0 un homme qui sera toujours mon ami\u00bb; et on s’a per\u00e7ut bient\u00f4t que ces mots signifiaient: \u00abvoil\u00e0 un homme qui sera roi\u00bb. Quand le primat de Pologne sut que Charles XII avait nomm\u00e9 le palatin Leczinski, \u00e0 peu pr\u00e8s comme Alexandre avait nomm\u00e9 Abdolonyme, il accourut au pr\u00e8s du roi de Su\u00e8de pour t\u00e2cher de faire changer cette r\u00e9solution, il voulait faire tomber la couronne \u00e0 un Lubomirski: \u00abMais qu’avez-vous \u00e0 all\u00e9guer contre Stanislas Leczinski?\u00bb dit le conqu\u00e9rant. \u00ab\u2013 Sire, dit le primat, il est trop jeune.\u00bb Le roi r\u00e9pliqua s\u00e8chement: \u00abIl est \u00e0 peu pr\u00e8s de mon \u00e2ge\u00bb, tourna le dos au pr\u00e9lat et aussit\u00f4t envoya le comte de Horn signifier \u00e0 l’assembl\u00e9e de Varsovie qu’il fallait \u00e9lire un roi dans cinq jours, et qu’il fallait \u00e9lire Stanislas Leczinski.\u201c<\/p>\n

E de mirare ca, spre a duce la bun sf\u00e2rsit un text de o asa de mica \u00eentindere, parintele nuvelei rom\u00e2nesti a trebuit sa apeleze \u00eentr-o asemenea masura la sprijinul altora. Caci exemplul de mai sus nu e exceptia menita sa confirme regula. Cititi, bunaoara, dialogul dintre Nicolae Mavrocordat, domnul Moldovei, si regele Stanislas:<\/p>\n

\u201eVorba \u00eentre ei urma latineste. Ofiterul se recomenda ca un francez \u00een slujba regelui de Svedia.<\/p>\n

\u2013 Dar ce rang ai? \u00eentreba Mavrocordat.<\/p>\n

\u2013 Major sum, raspunse acesta.<\/p>\n

\u2013 Imo maximus es, zise printul z\u00e2mbind si, scul\u00e2ndu-se, \u00eel saluta cu respect, caci \u00eel cunoscu ca era regele Stanislav…\u201c,<\/p>\n

si aceeasi secventa relatata de Voltaire:<\/p>\n

\u201eLe hospodar l’interrogea, lui fit beaucoup de questions captieuses, et en fin il lui demanda quel emploi il avait dans l’arm\u00e9e su\u00e9doise. Stanislas et le hospodar parlaient latin. Major sum, lui dit Stanislas. Imo maximus es, lui r\u00e9pondit le Moldave; et aussit\u00f4t, lui pr\u00e9sentant un fauteuil, il le traita en roi…\u201c<\/p>\n

\u201ePotopul\u201c a vazut lumina tiparului la 1840, \u00een \u201eCurier de ambe sexe\u201c, fiind, \u00eencep\u00e2nd cu strofa a cincea, o imitatie lunec\u00e2nd adesea \u00een simpla traducere a poemului \u201eEin Gem\u00e4hld aus der S\u00fcndfluth: Semira und Semin\u201c de Salomon Gessner2, autor de pastorale cu efecte de epidemie \u00een literatura franceza, caci a fost f\u00e2nt\u00e2na la care si-au potolit setea, printre altii, mult cititul la noi cavaler de Florian (ironizat de Negruzzi \u00een \u201eO alergare de cai\u201c), dar si, la un moment dat, \u00eensusi Alfred de Vigny, si el semnatarul unui \u201eD\u00e9luge\u201c cu punctul de plecare \u00een poemul \u201eTeocritului elvetian\u201c (din care pricina s-a si banuit ca ar fi sursa nemijlocita a autorului rom\u00e2n3). Dar asemanarile \u00eentre Vigny si Negruzzi se reduc, de fapt, la imaginea lacrimilor amestecate cu stropii de ploaie (prezenta, la o adica, si la Gessner):<\/p>\n

\u201eEt lui, gardant toujours sa t\u00eate \u00e9vanouie<\/p>\n

M\u00e9lait ses pleurs sur elle aux gouttes de la pluie.\u201c<\/p>\n

(Alfred de Vigny)<\/p>\n

\u201eA Selminei line lacrimi cu ploaia amestecate<\/p>\n

Se praval ca doua r\u00e2uri pe-ovilita fata sa.\u201c<\/p>\n

(C. Negruzzi)<\/p>\n

si la acel \u201elys abattu\u201c (Vigny), \u00eentrebuintat de rom\u00e2n ca termen de comparare pentru inima zdrobita:<\/p>\n

\u201eCa o floare \u00eencujbata d-a crivatului suflare,<\/p>\n

Se lipeste l\u00e2nga peptul pre scumpului ei Edvin.\u201c4<\/p>\n

\u201eMelancolia\u201c, din \u201eAlmanah literar pe anul 1839\u201c, paruse imitatia unei poezii (\u201eElegie scrisa pe tinterimul unui sat\u201c) de Asachi, care fusese inspirata de traducerea lui Marie-Joseph Ch\u00e9nier din englezul Thomas Gray5. Mai \u00eencoace, urm\u00e2ndu-se o buna sugestie calinesciana6, aceasta cinste i-a fost acordata lui Gabriel Marie Legouv\u00e9, cunoscut mai ales ca autor al piesei \u201eMoartea lui Abel\u201c (construita dupa poemul omonim al lui Gessner), a carui \u201eMelancolie\u201c ar fi intermediarul cunoscut de Negruzzi7:<\/p>\n

\u201eO\u00f9 suis-je? \u00e0 mes regards une humble cimeti\u00e8re<\/p>\n

Offre de l’homme \u00e9teint la demeure derni\u00e8re.<\/p>\n

Une cimeti\u00e8re aux champs, quel tableau! quel tr\u00e9sor!<\/p>\n

L\u00e0 ne se montre point l’airain, le marbre, l’or;<\/p>\n

L\u00e0 ne s’\u00e9l\u00e8vent point ces tombes fastueuses<\/p>\n

L\u00e0 dorment \u00e0 grands frais les ombres orgueilleuses<\/p>\n

De ces usurpateurs par la morte d\u00e9vor\u00e9s,<\/p>\n

Et, jusque dans la mort, du peuple s\u00e9par\u00e9s.<\/p>\n

On y trouve, ferm\u00e9s par des remparts agrestes,<\/p>\n

Quelques pierres sans nom, quelques tombes modestes,<\/p>\n

Le reste dans la poudre au hasard confondu.<\/p>\n

Salut! cendre du pauvre! Ah! ce respect t’est d\u00fb…<\/p>\n

Toi, chacun de tes jours fut un bien fait nouveau.<\/p>\n

Courb\u00e9 sur les sillons, de leurs tr\u00e9sors serviles<\/p>\n

Ta sueur enrichit l’oisivet\u00e9 des villes;<\/p>\n

Et, quand Mars des combats fit retenir le cri,<\/p>\n

Tu d\u00e9fendis l’Etat apr\u00e8s l’avoir nourri.<\/p>\n

Enfin, chaque tombeau de cet enclos tranquille<\/p>\n

Renferme un citoyen qui fu toujours utile.\u201c<\/p>\n

\u201eUnde s\u00e2nt? Unde ma aflu? \u2013 L\u00e2ng’un jalnic tinterim!<\/p>\n

Ce cucernica privire! Ce icoan’ \u00eenavutita!<\/p>\n

C\u00e2te g\u00e2nduri m\u00e2ng\u00e2ioase pentru o inima ranita!<\/p>\n

\u00cens’aici nu se vede nici un falnic mausoleu,<\/p>\n

Care sa \u00eenveciniceasca pomenirea vr’unui reu;<\/p>\n

Nu, nici marmura, nici aur, nici arama se zareste,<\/p>\n

Pe-a saracilor morm\u00e2nte numai earba verde creste.<\/p>\n

Te salut, locas cucernic sermanului muncitor<\/p>\n

Care a fost toata vieata statului folositor!<\/p>\n

Te salut! pentru ca traiu-i pururea \u00een asuprire<\/p>\n

De abia aice afla o ad\u00e2nca linistire;<\/p>\n

Cu respect si duiosie ma \u00eenchin astui morm\u00e2nt…<\/p>\n

Patriot a fost acesta de folos l-al seu pam\u00e2nt,<\/p>\n

Nu un tr\u00e2ntor ce \u00een vieata numai reu stiu a face<\/p>\n

Si din a terii lui s\u00e2nge sa se ‘ngrase ‘n buna pace.\u201c<\/p>\n

Presupusa a fi influentata de Puskin din \u201eMi-ai ierta tu visul meu gelos\u201c8, \u201eGelozie\u201c, semnata Carlu Nervil \u00een \u201ePropasirea\u201c, s-a dovedit a calca apasat, cel putin \u00een prima ei parte, pe urmele \u201eNelinistii\u201c obscurului Charles-Hubert Millevoye9. Iata primele versuri din Millevoye:<\/p>\n

\u201eSais-tu pourquoi cet inquiet tourment,<\/p>\n

De mon bonheur empoisonne l’ivresse?<\/p>\n

Sais-tu pourquoi, dans le plus doux moment,<\/p>\n

Mon oeil distrait se voile de tristesse?<\/p>\n

Pourquoi souvent, \u00e0 ta main qui se presse,<\/p>\n

Ma froide main r\u00e9pond n\u00e9gligemment?<\/p>\n

Le sais-tu? Non. Connais donc ma faiblesse.<\/p>\n

Ris, tu le peux, de mes travers nouveaux:<\/p>\n

Je suis jaloux, et jaloux sans rivaux!\u201c<\/p>\n

si interpretarea lui Negruzzi:<\/p>\n

\u201eStii, draga, pentru ce c\u00e2nd te vad, ma m\u00e2hnesc?<\/p>\n

Stii pentru ce ades c\u00e2nd mai mult te privesc,<\/p>\n

Ma vezi posomor\u00e2t, si ne-ncetat oftez,<\/p>\n

C\u00e2nd tu ma-mbratosezi, eu tac si ma-ntristez?<\/p>\n

C\u00e2nd tu credinta-mi juri, si-mi dai \u00eencredintari<\/p>\n

De cel mai dulce-amor, raspund prin suspinari?<\/p>\n

Stii pentru ce? \u2013 Ba nu. \u2013 Ah! trebui
\nsa ti-o spun,<\/p>\n

Destul e de c\u00e2nd chin \u00een sufletu-mi adun!<\/p>\n

\u00cen inima s-a-nfipt un ghimpe veninos,<\/p>\n

Si patimesc, si vad, si simt ca sunt gelos!\u201c<\/p>\n

Pusa initial si ea \u00een legatura cu Puskin10, \u201eLa M***\u201c (\u201eLa Maria\u201c \u00een \u201eCurierul de ambe sexe\u201c, 1839) a fost ulterior apropiata, din pricina versurilor:<\/p>\n

\u201eAmara mea durere, ah! nime nu o stie,<\/p>\n

………………………………………………………<\/p>\n

E un secret ce zace \u00een inima-mi ascuns\u201c,<\/p>\n

de un \u201eSonnet imit\u00e9 de l’italien\u201c al lui F\u00e9lix Arvers11, compunere inspirata, dupa unii, dintr-un pasaj din \u201eGerusaleme liberata\u201c de Tasso, dupa altii \u2013 dintr-un poet ocazional traitor \u00een veacul al XVIII-lea, Fran\u00e7ois-Joseph Cocquart12:<\/p>\n

\u201eMon \u00e2me a son secret, ma vie a son myst\u00e8re;<\/p>\n

……………………………………………………..<\/p>\n

Le mal est sans espoir…\u201c<\/p>\n

Ceea ce s-ar putea admite numai cu foarte mare bunavointa.<\/p>\n

Pe drept elogiatei la aparitie poeme istorice \u201eAprodul Purice\u201c (tiparita \u00een brosura la Iasi, \u00een 1837 si reluata apoi \u00een \u201eCurier de ambe sexe\u201c), ce prefigureaza c\u00e2teva imagini si procedee din eminesciana \u201eScrisoarea III\u201c, i s-au gasit o sumedenie de izvoare, \u00eencep\u00e2nd cu Grigore Ureche, pomenit \u00een c\u00e2teva r\u00e2nduri de autor \u2013 de la care va fi luat cu siguranta anecdota aprodului -, urm\u00e2nd cu Voltaire din \u201eHenriada\u201c si Puskin din \u201ePoltava\u201c13, si sf\u00e2rsind cu Homer si Vergiliu, posibile modele ale comparatiilor ample14.<\/p>\n

Dar scrierea care i-a adus numai necazuri lui Negruzzi a fost \u201eToderica\u201c. Si nu numai lui. Revista \u201ePropasirea\u201c, unde aparuse povestirea cu pricina \u00een numerele 10 (martie) si 12 (aprilie) 1844, a fost suprimata la finele toamnei aceluiasi an din \u00eenalta dispozitie a Sfatului administrativ prezidat de domnul Moldovei, Mihail Sturza, care a considerat ca \u201eeditorii acestii foi au pasit piste \u00eendatorirea si fagaduinta lor\u201c, inser\u00e2nd \u00een paginile ei \u201edesa necuviincioasa materii si rostiri\u201c. Editorii \u00een culpa se numeau M. Kogalniceanu, V. Alecsandri, Ion Ghica si Panait Bals, iar cel dint\u00e2i fusese deja arestat si \u00eenchis la Manastirea R\u00e2sca. C\u00e2t de spre \u201edumnealui spatarul Costachi Negrut\u201c, av\u00e2ndu-se \u00een vedere ca, \u201edesi au fagaduit pocainta\u201c dupa publicarea \u00een numarul 4 al aceleiasi foi a traducerii unei satire de Antioh Cantemir, a dat totusi la iveala o asemenea \u201ealcatuire imoraliceasca si netrebnica\u201c, s-a dispus, prin acelasi \u201eJurnal\u201c din \u201e1844 noiembrie 11 zile\u201c, \u00een chip de \u00eenvatatura de min te (\u201espre \u00eenfr\u00e2narea sa si pilduirea si a altor de a margini \u00een scrisurile lor \u00een materii folositoare si de un haracter \u00eencuviintat\u201c), \u201esa se izgoneasca din oras\u201e, fix\u00e2ndu-i-se domiciliu fortat la mosia familiei15.<\/p>\n

Surghiunul lui \u201eNegrut\u201c si al lui Kogalniceanu avea sa fie \u00eensa de scurta durata, gratie interventiei pe l\u00e2nga domnitor a consulului rus Kotzebue. Astfel ca am\u00e2n doi revin, \u00een preajma Anului Nou, la Iasi, unde sunt primiti cu entuziasm de amici, de presupus ca ostili stap\u00e2nirii. Cel putin asa sustine consulul austriac Eisenbach, una dintre cele mai bine informate persoane din Moldova acelei vremi, \u00een raportul \u00eenaintat ministrului sau la 27 decembrie 184416. Si nu sunt singurele informatii pretioase din raport. Printre altele, Eisenbach aminteste ca a trimis la Viena, spre a primi bun de difuzare \u00een imperiu, numerele din \u201ePropasirea\u201c cuprinz\u00e2nd \u201ebasmul popular\u201c \u201eThoderika\u201c, tradus din frantuzeste17. Nu se stie pe ce cai va fi intrat diplomatul \u00eemparatesc \u00een posesia acestei picant detaliu. \u00cen orice caz, contemporanii scriitorului par sa-l ignore p\u00e2na la 1882, c\u00e2nd I. Nadejde, perseverentul v\u00e2nator de \u00eemprumuturi nemarturisite, publica \u00een \u201eContemporanul\u201c de la Iasi, sub pseudonimul Verax, articolul \u201eToderica plagiat de C. Negruti de pe F\u00e9d\u00e9rigo al lui M\u00e9rim\u00e9e\u201c18. De mirare e ca, si c\u00e2tiva ani dupa aceea, Alecsandri \u2013 altminteri un pasionat depozitar si colportor al cancanurilor din epoca \u2013 se credea descoperitorul relatiei lui Negruzzi cu M\u00e9rim\u00e9e si \u00eel invita pe nimeni altul dec\u00e2t fiul scriitorului sa o verifice19.<\/p>\n

Textul din \u201eContemporanul\u201c era o judecare sumara a povestitorului, pus literalmente pe doua coloane si taxat fara menajamente drept plagiator. Iar dovezile furnizate de Verax nu prea lasau loc de controversa:<\/p>\n

F\u00c9D\u00c9RIGO<\/p>\n

par Prosp\u00e8re M\u00e9rim\u00e9e<\/p>\n

(dupa o poveste napoliteana) 1829<\/p>\n

\u201eIl y avait une fois un jeune seigneur nomm\u00e9 F\u00e9d\u00e9rico, beau, bien fait, courtois et d\u00e9bonnaire, mais de moeurs fort dissolues, car il aimait avec exc\u00e8s le jeu, le vin et les femmes, surtout le jeu; n’allait jamais \u00e0 confesse, et ne hantait les \u00e9glises que pour y chercher des occasions de p\u00e9ch\u00e9. Or, il a vint que F\u00e9d\u00e9rico, apr\u00e8s a voir ruin\u00e9 au jeu douze fils de famille (qui se firent en suite malandrins et p\u00e9rirent sans confession, dans un combat acharn\u00e9 avec les condottieri du roi), perdit lui-m\u00eame, en moins de rien, tout ce qu’il avait gagn\u00e9, et, de plus, tout son patrimoine, sauf un petit manoir, o\u00f9 il alla cacher sa mis\u00e8re derri\u00e8re les collines de Cava\u201c.<\/p>\n

TODERICA (Poveste)<\/p>\n

de Costachi Negrutti<\/p>\n

(publicata pentru \u00eent\u00e2ia oara \u00een \u201ePropasirea\u201c, 1844)<\/p>\n

\u201ePe c\u00e2nd traia Statu-Palma Barba-Cot, si \u00een Academia din Podul-Iloaei da lectii vestitii dascali P\u00e2cala si Pepele, era \u00een Iasi un t\u00e2nar boiernas cu numele Toderica, frumos si bun la inima, dar desfr\u00e2nat c\u00e2t se poate, pentru ca-i era dragi cartile, vinul si femeile. Nu se spovedise de c\u00e2nd era si se ducea la biserica numai ca sa vada pe cele frumusele. Iata dar s-a nt\u00e2mplat ca Toderica, dupa ce saraci \u00een carti pe doisprezece coconasi, carii de desperatie se facura voinici de codru si murira cu cinste \u00een iarmaroc, prapadi si el, c\u00e2t ai bate din palme, tot ce c\u00e2stigase, si mostenirea de la tata-sau pe deasupra, afara de o mica razesie \u00een tinutul Hertii, unde se duse sa-si ascunda pacatele si ticalosia.\u201c<\/p>\n

Negruzzi tradusese, de fapt, nuvela frantuzeasca si \u00eencercase sa o localizeze. \u00censa dincolo de c\u00e2teva elemente de culoare rom\u00e2neasca, totul \u00eei apartine lui M\u00e9rim\u00e9e, care mai avusese si onestitatea de a-si avertiza cititorii ca a prelucrat o poveste populara napoletana:<\/p>\n

M\u00c9RIM\u00c9E<\/p>\n

\u201eLe jour suivant, les saints voyageurs \u00e9tant r\u00e9unis dans la salle base avec le ma\u00eetre du logis, J\u00e9sus-Christ dit \u00e0 F\u00e9d\u00e9rico:<\/p>\n

\u2013 Nous sommes tr\u00e8s contents de l’accueil que tu nous a fait et voulons t’en r\u00e9compenser. Demande-nous trois gr\u00e2ces \u00e0 ton choix et elles te seront accord\u00e9es; car toute puissance nous a \u00e9t\u00e9 donn\u00e9e au ciel, sur la terre et dans les enfers.<\/p>\n

Lors, F\u00e9d\u00e9rico tirant de sa poche le jeu de cartes qu-il portait toujours sur lui:<\/p>\n

\u2013 Ma\u00eetre, dit-il, faites que je gagne infailliblement toutes les fois que je jouerai avec ces cartes.<\/p>\n

\u2013 Ainsi soit-il, dit J\u00e9sus-Christ. Mais saint Pierre, qui \u00e9tait au pr\u00e8s de F\u00e9d\u00e9rico, lui disait \u00e0 voix basse:<\/p>\n

\u2013 A quoi penses-tu, malhereux p\u00e9cheur? tu devais demander au ma\u00eetre le salut de ton \u00e2me\u201c.<\/p>\n

(continuare in pagina 16)<\/p>\n

(urmare din pagina 15)<\/p>\n

\u201e\u2013 Je m’en inqui\u00e8te peu, r\u00e9pondit F\u00e9d\u00e9rico.<\/p>\n

\u2013 Tu as encore deux gr\u00e2ces \u00e0 obtenir , dit J\u00e9sus-Christ.<\/p>\n

\u2013 Ma\u00eetre, poursuivit l’h\u00f4te, puisque vous avez tant de bont\u00e9, faites, s’il vous pla\u00eet, que quiconque montera dans l’oranger qui ombrage ma porte, n’en puisse descender sans ma permision.<\/p>\n

\u2013 Ainsi soit-il! dit J\u00e9sus-Christ.<\/p>\n

A ces mots, l’ap\u00f4tre saint Pierre, donnant un grand coude \u00e0 son voisin:<\/p>\n

\u2013 Malhereux p\u00e9cheur, lui dit-il, ne crains tu pas l’enfer r\u00e9serv\u00e9 \u00e0 tes m\u00e9faits? demande donc au ma\u00eetre une place dans son saint paradis; il en est temps encore …<\/p>\n

\u2013 Rien ne presse, repartit F\u00e9d\u00e9rigo en s’\u00e9loignant de l’ap\u00f4tre et Notre Seigneur ayant dit:<\/p>\n

\u2013 Que souhaites-tu pour troisi\u00e8 me gra ce?<\/p>\n

\u2013 Je souhaite, r\u00e9pondit-il, que quiconque s’assi\u00e9ra sur cet escabeau, au coin de ma chemin\u00e9e, ne<\/p>\n

puisse s’en relever qu’avec mon cong\u00e9.<\/p>\n

Notre Seigneur, ayant exauc\u00e9 ce voeu comme les deux premiers, partit avec ses disciples…\u201c<\/p>\n

C. NEGRUZZI<\/p>\n

\u201eA doua zi, sfintii calatori adun\u00e2ndu-se \u00een tinda \u00eempreuna cu gazda, Domnul nostru au zis lui Toderica:<\/p>\n

\u2013 Suntem pre-multamiti de priimire ce ne-ai facut si vrem sa-ti rasplatim. Drept aceea, cere-ne trei lucruri oricare vrei si ti le vom da, caci toata puterea avem \u00een cer, pe pam\u00e2nt si \u00een iad.<\/p>\n

Atunci Toderica, scot\u00e2nd din buzunar cartile ce le purta totdeauna cu el:<\/p>\n

\u2013 Doamne, zise, fa sa c\u00e2stig de c\u00e2te ori voi juca cu cartile aceste.<\/p>\n

\u2013 Bine, raspunse m\u00e2ntuitorul.<\/p>\n

Sf. Petru, care era l\u00e2nga Toderica, i-au zis \u00eencet:<\/p>\n

\u2013 Nebunit-ai pacatosule? Cere viata de veci si iertarea fardelegilor tale!<\/p>\n

\u2013 Nu-mi prea bat capul cu aceasta, zise Toderica.<\/p>\n

\u2013 Mai ai \u00eenca doua lucruri de cerut, zise Domnul nostru.<\/p>\n

\u2013 Doamne, urma gazda, fiindca esti asa de bunisor (?), fa, ma rog, ca cine se va sui \u00een parul acest care umbreste usa mea, sa nu se poata cobor\u00ee de n-oi vrea eu.<\/p>\n

\u2013 Fie asa, au zis Domnul.<\/p>\n

Auzindu-l sf. apostol Petru nu-l mai putu rabda, deci ghiontindu-l c\u00e2t putu cu cotul:<\/p>\n

\u2013 Pacatos nat\u00e2ng si \u00eendarapnic, i-a zis, au nu te temi de iadul ce este gatit pentru nelegiuirile tale?<\/p>\n

Cere, zicu-ti, la stap\u00e2nul un loc \u00een sf\u00e2ntul sau rai; mai ai \u00eenca un lucru…<\/p>\n

\u2013 Te poftesc da-mi pace si cauta-ti de treaba dumitale, \u00eei raspunse Toderica fugind de l\u00e2nga apostol; si Domnul nostru \u00eentreb\u00e2ndu-l care este a treia a lui cerere:<\/p>\n

\u2013 As vrea, zise, ca cine se va pune pe scauiesul iest de l\u00e2nga gura cuptorului sa nu se poata scula p\u00e2na n-oi vrea eu.<\/p>\n

\u2013 Amin, zise m\u00e2ntuitorul si, las\u00e2ndu-i ziua buna, se duse cu apostolii.\u201c<\/p>\n

Iata si finalurile:<\/p>\n

\u201e\u2013 Passe encore pour toi, dit-il \u00e0 Federico; mais ces douze \u00e2mes que l’enfer r\u00e9clame, je ne saurais en conscience les laisser entrer.<\/p>\n

\u2013 Eh! quoi! Seigneur, dit Federico, lorsque j’eus l’honneur de vous recevoir dans ma maison, n’\u00e9tiez vous pas accompagn\u00e9 de douze voyageurs que j’accueillis, ainsi que vous, du mieux qu’il me fut possible?<\/p>\n

\u2013 Il n’y a pas moyen de r\u00e9sister \u00e0 cet homme, dit J\u00e9sus Christ. Entrez donc, puisque vous voil\u00e0; mais ne vous vantez pas de la gr\u00e2ce que je vous fais; elle serait de mauvais exemple.\u201c<\/p>\n

\u201e\u2013 Bine, treaca pentru tine, i-au zis; dar sufletele aceste ce sunt drepte a iadului, mi-e nu stiu cum sa le priimesc.<\/p>\n

\u2013 Doamne! zise Toderica, c\u00e2nd am avut cinste a te priimi \u00een casa mea, erai \u00eentovarasit de doisprezece calatori si eu v-am priimit pre toti si v-am ospatat si v-am gazduit cum am putut mai bine.<\/p>\n

\u2013 Nu-i chip de a o scoate la capat cu omul acesta, zise Domnul nostru cu un z\u00e2mbet \u00eendurator. Haide intrati, de vreme ce ati venit; ai noroc ca m-ai gasit \u00een chef bun; altminteri n-as \u00eengadui un lucru care poate da pilda rea.\u201c<\/p>\n

Relu\u00e2ndu-l pe \u201eToderica\u201c \u00een volumul \u201ePacatele tineretelor\u201c (1857), Negruzzi explica aparitia scrierii \u00een revista prin lipsa acuta de materiale (\u201ePovestea asta se tipari \u00een foaia \u201ePropasirea\u201c mai mult ca sa \u00eemple coloanele jurnalului, dec\u00e2t ca merit\u00e2nd vro \u00eensemnatate literara\u201c). Dar omitea si de asta data sa precizeze ca era vorba de o traducere cu palide tentative de localizare, cum mentionase, de pilda, \u00een cazul talmacirii piesei \u201eTriizeci ani sau Viata unui jucatori de carti\u201c de V. Ducange si M. Dinaux (Iasi, 1835). Lucru oarecum neobisnuit la un scriitor despre care o eminenta cunoscatoare a operei sale afirma cu relativa usurinta ca \u201es-a aratat adesea scrupulos \u00een indicarea izvoarelor sale, sau cel putin scrie acel \u201eprelucrat\u201c, care \u2013 dupa obiceiurile timpului \u2013 permitea orice \u00eemprumut\u201c20. E drept ca unele texte poarta aceasta mentiune \u2013 bunaoara comedia-vodevil \u201eCarantina\u201c, \u201eprelucrata de C. Negrutti\u201c dupa Scribe si Maz\u00e8re (Iasi, 1851), care luasera la r\u00e2ndul lor subiectul din piesa \u201eL’Enrag\u00e9\u201c a lui Carmontel \u2013 sau indica gradul de libertate al traducerii, cum se \u00eent\u00e2mpla cu fragmentele din \u201eFemeile savante\u201c de Moli\u00e8re, \u201etraduse slobod\u201c si publicate \u00een trei numere din \u201eZimbrul\u201c anului 1850. Dar e macar la fel de adevarat ca destule alte scrieri, si ele simple traduceri ori localizari, pastreaza deplina tacere \u00een privinta surselor. Ca ocolirea numelui lui M\u00e9rim\u00e9e nu va fi fost, \u00een cazul lui Toderica, fara legatura cu ideile deloc favorabile traducerilor exprimate de Kogalniceanu \u00een programul \u201eDaciei literare\u201c si, pe urma, al \u201ePropasirii\u201c, ca la ea va fi contribuit cunoasterea de catre Negruzzi a faptului ca, la rigoare, si scriitorul francez luase subiectul de la altii, ca va fi considerat cele c\u00e2teva elemente de culoare locala \u00eendestulatoare pentru a-si aroga titlul de autor, ca \u00eensesi obiceiurile literare ale vremii \u00eel \u00eencurajau \u00eentr-o asemenea directie, conteaza mai putin. Important e ca, nici atunci, nici mai t\u00e2rziu, autorul lui Toderica nu s-a simtit dator sa-si trimita cititorii, fie si printr-o usoara aluzie, la povestirea lui M\u00e9rim\u00e9e. \u00cen c\u00e2t exclamatia lui Verax devine, \u00eentr-o epoca de invazie a plagiatelor si, \u00eentr-o mai mica masura, de identificare a lor, perfect \u00eendreptatita: \u201eDaca oameni ca C. Negruti si Alecsandri plagiaza, ce sa mai zicem de literatura noastra!!\u201c<\/p>\n

Pai, ce sa zicem? Ne putem indigna \u00een felul lui George G. Orleanu, descoperitorul originalului dupa care s-a tradus \u201eMuza de la Burdujani\u201c, scrut\u00e2nd \u00eentreaga literatura rom\u00e2na cu o nemeritata suspiciune: \u201eRam\u00e2ne \u00eensa pentru un viitor articol sa vedem daca \u00een adevar avem sau putem avea clasici, sau daca nu care cum va sub raportul epocelor literare noi \u00eenca mai asteptam pe Malherbe al nostru.\u201c21 Sau putem fi, urm\u00e2ndu-l pe Ibraileanu, de parerea contrarie, insist\u00e2nd asupra beneficiilor aduse limbii si literaturii nationale de aceste talmaciri nemarturisite22.<\/p>\n

Daca vodevilului \u201eC\u00e2rlanii\u201c, reprezentat sub titlul \u201eDoi tarani si cinci c\u00e2rlani\u201c, nu i s-a identificat p\u00e2na acum prototipul francez, farsa \u201eMuza de la Burdujani\u201c e \u2013 sus tine Orleanu si \u00eel confirma E. Lovinescu23 \u2013 traducerea piesei \u201eLa Sapho de Quimpercorentin ou il ne faut pas courir plusieurs li\u00e8vres \u00e0 la fois\u201c (1824) de Th\u00e9odore Leclercq, dramaturg \u00eendeajuns de popular \u00een Parisul primelor decenii ale secolului al XIX-lea pentru ca p\u00e2na si prolificul Eug\u00e8ne Scribe sa-i faca onoarea de a-i fura subiectele si, c\u00e2teodata, chiar replicile.<\/p>\n

Sa asternem pe h\u00e2rtie c\u00e2teva exemple. Milord Wasterbooroug i se adreseaza doamnei Z\u00e9phirine de Lestenville precum urmeaza:<\/p>\n

\u201eMademoiselle il doit \u00eatre surpris de mon visite; il est un peu bien extraordinaire, je suppose; mais de m\u00eame que Diog\u00e8ne le cynique il cherchait un homme, moi, mademoiselle, je cherche une famme, je le cherche depuis longtemps et je esp\u00e8re il est trouv\u00e9.\u201c 24,<\/p>\n

iar corespondentul sau rom\u00e2nesc, baronul Flaimuc, nu se lasa cu nimic mai prejos:<\/p>\n

\u201eSe pare poate curioz la cuconita vizita meu, dar zo precum Dioghenes grihiser filozof cauta un om, eu gnedige frailain, caut un baronesa pentru mine, si acum mi se pare am gasit pe d\u00e2nsul.\u201c<\/p>\n

Signor Turlupini \u00eei spune aceleiasi Z\u00e9phirine:<\/p>\n

\u201eZ’entre sans mou faire annoncer, mon adourable, tant z’ai d’impatience de tomber \u00e0 vos pieds. (Changeant de ton.) Ma zou mou trompe assour\u00e9ment, mademiselle; vous n’\u00eates pas la personne que zou serche. C’est oune demiselle \u00e0 marier, et vous n’\u00eates pas d’\u00e2ge que ze crois\u201c 25,<\/p>\n

pentru ca sosia lui descinsa \u00een Burdujeni sa nu-i iasa nici cu o iota din cuv\u00e2nt:<\/p>\n

\u201eIntru fara a ma anunta, adorabila mea, asa de mare impacienta am de a-ti cadea la picioare. (Schimb\u00e2nd tonul.) Ma ma \u00eenselo cu buna seama, madamigela; voi nu sunteti persoana che io caut; nu samanati dupa vr\u00e2sta sa fiti damigela de maritat.\u201c<\/p>\n

Cum si c\u00e2t a intervenit Negruzzi \u00een textul francez, c\u00e2teodata nu fara \u00eendem\u00e2nare, se vede si din aceasta replica a domnului Moutonnet:<\/p>\n

\u201eIl y a des choses que l’on voit et qui sont \u00e0 la port\u00e9e de tout le monde; par exemple, je dirai bien \u00e0 peu pr\u00e8s ce que vous pesez. (Il rit.) H\u00e9! h\u00e9! h\u00e9! Je ne demanderais pas non plus si vous \u00eates jeu ne et belle, on me rirait au nez. (Il rit.) H\u00e9! h\u00e9! h\u00e9! Mais si vous avez de l’esprit, c’est autre chose.\u201c 26<\/p>\n

incontestabilul model al sulgerului Lacherdopoulos:<\/p>\n

\u201eParaxeno pragma! sunt lucruri care se \u00eentaleg foarte lesne. Paradigmatos harin, eu asi pute g\u00e2ci c\u00e2te oca tragi dumneata. (R\u00e2de.) He, he, he, nici n-am trebuinta sa \u00eentreb de esti t\u00e2nara si frumoasa, pentru ca m-ar r\u00e2de oamenii. (R\u00e2 de.) He, he, he, dar de ai pnevma, asta n-o pot cunoaste.\u201c<\/p>\n

La 9 mai 1853, iesea la Iasi, din Tipografia rom\u00e2no-francesa si \u00een redactia lui Costache Negruzzi, revista \u201eSaptam\u00e2na\u201c, o publicatie destinata \u2013 cum indica si subtitlul: \u201eFoaie sateasca\u201c \u2013 educarii locuitorilor de la sate. Numarul din 19 septembrie al hebdomadarului cu prindea \u2013 printre \u201e\u00eenvataturi religioase si morale\u201c dublate cu sfaturi de \u201eeconomie rurala\u201c si \u201ecasnica\u201c \u2013 o scurta povestire alegorica, \u201eIepurile lui Donici\u201c, semnata cu initialele redactorului. At\u00e2ta doar ca povestirea \u00een cauza \u2013 atragea atentia o jumatate de veac mai \u00eencoace Bogdan-Duica27 \u2013 nu era dec\u00e2t \u00eentr-o masura infima a lui Negruzzi, care, schimb\u00e2ndu-i titlul pe jumatate, si-o \u00eensusise din paginile \u201eCuriosului\u201c, \u201egazeta de literatura, industrie, agricultura si noutati\u201c, editata de Cezar Bolliac \u00een 1836 si suprimata de autoritati dupa numai trei aparitii. \u201eAligoria\u201c din \u201eCuriosul\u201c se chema sItEpurile lui Lafonten (sic!), fiind compusa, potrivit indicatiei din revista, de \u201eprintul de Sign\u00e9\u201c, un personaj despre care nu se stie nimic.<\/p>\n

sItEPURILE LUI LAFONTEN<\/p>\n

aligorie a Printului de Sign\u00e9<\/p>\n

\u201e’Mi era de multa vreme ur\u00e2t si din pricina mea patimeasut si altii. Am hotar\u00e2t \u00een sf\u00e2rsit sa ma duc \u00eentr’un loc unde sa-mi fie numai mie ur\u00e2t. Am o padure prea frumoasa: \u00eentr’o zi, ori ca sa zic mai bine \u00eentr’o seara, pe vremea hotar\u00e2ta pentru paza, plecasem \u00eentr\u00eensa ca sa \u00eempusc vr’un sitepure. Multime de vatui se ivea, futea iar, se scarpina pe bot, sarea si se juca, dar asa de iute \u00eenc\u00e2t nu puteam sa’mi sloboz pusca. Un susoi mai carunt la par si mai domol la umblet isetsi la gura vizuinii sale. Dupa ce’si facu tualeta cum vru, vaz\u00e2nd ca’l luasem la catare, da \u00eemi zise, ce mai astepti! Va marturisesc ca’n minutul acela m’am coprins de spaima; pentru ca numai la rasboi p\u00e2na atunci didesem \u00een dobitoace vorbitoare. Nu dau, \u00eei raspunsei, ca pe viata mea tu esti fermecator. \u2013 Eu! zau nu, \u00eemi raspunse: s\u00e2nt sitepuri le vechi aslt lui Lafonten… Atunci fusei si mai mult coprins de spaima si ma aruncai la picioarele lui, \u00eei cerui sitertaciune si-l dojenii de ce sa’mi ia sa \u00eenaintea catarii. Pe urma \u00eei zisei de ce ur\u00e2si at\u00e2t de mult viata? \u2013 Toate c\u00e2te vaz. \u2013 Nu e tot susaiu ala? \u2013 Dar; da nu s\u00e2nt tot oamenii aceia. C\u00e2nd ai sti tu cu cine s\u00e2nt silit sa’mi petrec viata. Ah! nu mai s\u00e2nt dobitoacele din vremea mea. Acum am a face cu site purii care alerg dupa flori, vor sa se hraneasca cu brebenei, cu viorele, cu rasuri, iar nu cu foi de varza cu care traiam noi si ne ajungea. Estia s\u00e2nt sitepuri filosofi, diplomati, geometri si o gramada de alte nume pe ca re nu le’am mai auzit. Unii vorbesc numai nemteste, altii o frantuzeasca pe care eu nu o \u00eenteleg de loc. Si c\u00e2nd sites c\u00e2teodata din gaura ca sa ma duc sa mai pe trec p\u00e2n vecini ca c\u00e2nd s\u00e2nt american. Dobitoacele din zioa de astazi au un duh! Vrei sa-ti spui curat si \u00een sf\u00e2rsit adevarul? Pentru ca au prea mult, au mai putin dec\u00e2t avea magaru nostru cel vechi pe l\u00e2nga maimutile de astazi. Dup’a cestea rugai pe sitepure sa nu mai fie necajit si-i zisei ca voi \u00eengriji de d\u00e2nsul si de tovarasii lui de s’or mai fi afl\u00e2nd. \u00cemi fagadui sa’mi spusite toate c\u00e2te spunea lui Lafonten, sa ma duca la prietenii lui ai vechi, si ma si duse. Brotacelu tot mai traia si era mai cucernic dec\u00e2t orice dobitoc din zioa de astazi; broastele si gresiterii lui c\u00e2ntasut mai bine dec\u00e2t privighetorile noastre si lupii lui erasut mai bl\u00e2nzi dec\u00e2t oile noastre. Adio, dragul meu sitepuras, ma duc la padure. Voi r\u00e2dica o statusite lui Lafonten si’mi voi petrece viata cu dobitoacele acelui om bun.\u201c 28<\/p>\n

IEPURILE LUI DONICI<\/p>\n

C. N.<\/p>\n

\u201e\u00cencepuse a mi se ur\u00ee la teara. Pentru ce? singur eu nu stiu; se vede pentru ca omul e dat a nu se mai multemi nicaiuri. \u00centr-o dimineata mi-am luat pusca, si m-am dus de m-am pus la p\u00e2nda \u00een marginea unei lunci, cu g\u00e2nd sa \u00eempusc un iepure. N-au trecut mult si am si vazut iepuri si soldani sitesind pe toloaca, juc\u00e2ndu-se, alerg\u00e2nd, sarind, dar se \u00eenv\u00e2rtiau si apoi fugiau asa de iute \u00eenc\u00e2t n-a pu cam sa chitesc. Deodata zaresc pre unul mai batr\u00e2n cu parul sur ca sitese cu pasi rari din padure si mi se pune \u00eenainte, si apois,t uit\u00e2ndu-se la mine si vaz\u00e2nd ca-l tinteam: ce zabovesti, striga, trage acum! O! Drept va spun c-am ramas cuprins de mirare… Sa ma fereasca Dumnezeu, i-am raspuns, eu nu-s deprins a v\u00e2na dobitoace ce vorbesc. Tu esti nasdravan cu buna seama! Ba nicidecum \u2013 adaogi el \u2013 eu sunt un batr\u00e2n iepure aslt lui Donici. Zau! nu mai era de vorba; ramasesam \u00eencremenit. Mi-am sv\u00e2rlit pusca, si m-am \u00eenchinat lui cu multa plecaciune: i-am cerut iertaciune ca nu l-am cunoscut, banuindu-i ca se pusese \u00een primejdie a se face ostropat. Si pentru ce acest desgust de traits?t, \u00eel \u00eentrebai. Of! sunt satul de cele ce vad, zise el. Cum, n-ai tot acel cimbru si trifoi? \u2013 Asa este, dar nu-s tot acele dobitoace. C\u00e2nd ai sti cu cine sunt silit sa-mi petrec zilele! Vai, mie! nu mai sunt acum vitele din vremea mea. Soldanii de azi \u00eei vezi gingasi si desmerdati caut\u00e2nd numai flori. Vor sa se hraneasca cu viorele si cu lacramioare \u00een loc de frunza de curechiu si de cartofle cu care noi ne multamiam. Acum vezi soldani republicani, catei politici, magari procopsiti care vorbesc numai frantuzeste sau o rom\u00e2neasca din care nu’nteleg o buche. Daca sites din covrul meu si ma duc la vr’un vecin sa-mi petrec vremea, \u00eei gasesc puind lumea la cale \u00een loc sa-si caute de treaba lor. \u00centr’un cu v\u00e2nt, dobitoacele din zioa de astazi sunt asa de cu duh! \u2013 \u00eenc\u00e2t demultul duh, ce au, mai n’au nici de cum, si minteosul nostru magar avea mai mult \u00een vremea lui dec\u00e2t momitele de acum. Eu sunt batr\u00e2n si nu ma pot de prinde cu toate aceste farafast\u00e2curi. Ia de aceea mi s’au ur\u00e2t de a mai trai si vreu sa ma fac bujanita. L’am mustrat cu binisorul si m\u00e2ng\u00e2indu-l, m-am luat si m-am dus acasa la d\u00e2nsul. Acolo am facut cunostinta cu c\u00e2teva din dobitoacele lui Donici. Vulpea era asa de rusinoasa, parea ca e o fata mare. Cucul si grierul c\u00e2ntau mai frumos dec\u00e2t artistii nostri. Lupul postia si \u00eenvata azbucoavna pre vr’o c\u00e2ti va miei. Toti vietuiau \u00een cea mai mare liniste, numai g\u00e2stele c\u00e2teodata tot mai faceau galagie.\u201c 29<\/p>\n

Nemarturisitul \u201epacat\u201c al lui Negruzzi n-a fost, precum se vede, doar al \u201etineretelor\u201c, c\u00e2nd simturile obisnuiesc sa o ia razna, nepasatoare la avertismentele judecatii, ci s-a perpetuat si la maturitate, presupusa a fi mai grijulie cu ce-i trece prin m\u00e2na. Probabil ca marea izb\u00e2nda cu \u201eAlexandru Lapusneanu\u201c avea neaparata trebuinta de un asemenea tribut, pe care scriitorul a consimtit a-l plati cu v\u00e2rf si \u00eendesat.<\/p>\n

Note:<\/strong><\/p>\n

1. A se vedea E. Lovinescu, op. cit., p. 274 s.u.; C. Negruzzi, \u201eOpere\u201c, I, \u201ePacatele tineretelor\u201c, editie critica, cu studiu introductiv, comentarii si variante de Liviu Leonte, Editura Minerva, Bucuresti, 1974, pp. 397-404.<\/p>\n

2. Gh. Bogdan-Duica, \u201eSalomon Gessner \u00een literatura rom\u00e2na\u201c, \u00een \u201eConvorbiri literare\u201c, 1901, p.162 s.u.; N. I. Apostolescu, \u201eL’influence des romantiques fran\u00e7ais sur la po\u00e9sie roumaine\u201c, Paris, 1909, p. 159 s.u.; C. Negruzzi, ed. cit., I, pp. 411-414.<\/p>\n

3. N. I. Apostolescu, op. cit., p. 159: \u201ePotopul sLe D\u00e9luget qui doit des traits assez nombreux au D\u00e9luge d’Alfred de Vigny\u201c; Ramiro Ortiz, \u201eUn’imitazione rumena dal Gessner e dal Vigny\u201c, \u00een \u201eVaria romanica\u201c, Firenze, 1932, pp. 391-392.<\/p>\n

4. Ramiro Ortiz, op. cit.<\/p>\n

5. Gh. Bogdan-Duica, \u201eDoua capitole din biografia lui Constantin Negruzzi\u201c, \u00een \u201eConvorbiri literare\u201c, 1901, nr. 10, pp. 875-884; P. Grimm, \u201eTraduceri si imitatiuni rom\u00e2nesti dupa literatura engleza\u201c, \u00een \u201eDacoromania\u201c, III, 1922-1923, p. 293.<\/p>\n

6. G. Calinescu, \u201eMici jocuri de istorie literara\u201c, \u00een \u201eRevista Fundatiilor Regale\u201c, an VII (1940), nr. 8, pp. 403-405.<\/p>\n

7. C. Negruzzi, ed. cit., I, pp. 417-418.<\/p>\n

8. E. Dvoicenco, \u201ePuskin si Rom\u00e2nia\u201c, Bucuresti, 1937, pp. 52-53; Gh. Bezviconi si S. Callimachi, \u201ePuskin \u00een exil\u201c, Bucuresti, 1947, p. 149; Gh. Bezviconi, \u201eContributii la istoria relatiilor rom\u00e2no-ruse\u201c, Bucuresti, 1962, p. 290; A. Heinrich, \u201eElemente puskiniene \u00een lirica si proza lui Negruzzi\u201c, \u00een \u201eAnalele Universitatii din Timisoara\u201c, seria filologie, 1966.<\/p>\n

9. Paul Cornea, \u201eNegruzzi, colonelul de Weiss si Millevoye\u201c, \u00een \u201eLimba si literatura\u201c, 1966,
\nnr. 11, pp. 213-224.<\/p>\n

10. E. Dvoicenco, op. cit., p. 52<\/p>\n

11. C. Negruzzi, \u201ePacatele tineretelor\u201c, editia a II-a comentata de V. Ghiacioiu, Editura Scrisul rom\u00e2nesc, Craiova, 1942, p. 423.<\/p>\n

12. Vezi Roland de Chaudenay, \u201eLes plagiaires\u201c, pp. 184-187.<\/p>\n

13. Laetitia Turdeanu-Cartojan, \u201eModelele poemului Aprodul Purice de Constantin Negruzzi\u201c, \u00een \u201eRevue des Etudes Roumaines\u201c,
\nt. V-VI, 1957-1958, pp. 78-94.<\/p>\n

14. Liviu Leonte, note la C. Negruzzi, ed. cit., I, pp. 353-354.<\/p>\n

15. V. Ghiacioiu, \u00een C. Negruzzi, ed. cit, p. 423.<\/p>\n

16. I. Gramada, \u201eC. Negruzzi si M. Kogalniceanu (Contributii la biografia lor)\u201c, \u00een \u201eConvorbiri literare\u201c, 1913, nr. 3, pp. 257-260.<\/p>\n

17. \u201eDiese Erz\u00e4hlung f\u00fchrt den Titel \u00abThoderika\u00bb beruht auf einem Volksm\u00e4rchen und ist vom Hrn Negruzzi aus einem franz\u00f6sichen Kinder-Journale in das moldausche \u00fcbersetzt worden.\u201c (I. Gramada, art. cit., p. 259).<\/p>\n

18. \u201eContemporanul\u201c, an II (1882), nr. 2, pp. 65-67.<\/p>\n

19. \u201e\u00centr-un volum publicat la 1879 si intitulat Derni\u00e8res nouvelles de Pr. M\u00e9rim\u00e9e, am gasit o novela F\u00e9d\u00e9rico, scrisa la 1829 si imitata dintr-un basm popular napolitan. Articolul Toderica jucator de carti este, dupa parerea mea, tradus cu oarecare mici variante si localizat cu multa dibacie din nuvela lui M\u00e9rim\u00e9e. \u00censarcineaza pe Socec sa-ti procure volumul pomenit si te vei \u00eencredinta \u00eensuti de adevar.\u201c (Scrisoare catre Iacob Negruzzi din 12 martie 1888, \u00een C. Negruzzi, \u201ePacatele tineretelor\u201c, Craiova, 1942, pp. 279-280)<\/p>\n

20. V. Ghiacioiu, \u00een C. Negruzzi, ed. cit., p. 279.<\/p>\n

21. George G. Orleanu, \u201eCum scriau clasicii nostri\u201c, \u00een \u201eDunarea de jos\u201c, nr. 7, martie 1909, p. 3.<\/p>\n

22. \u201ePlagiatul are o istorie interesanta \u00een tara rom\u00e2neasca. Acumularea capitalurilor, la \u00eenceput, se datoreste \u00een mare parte spoliatiunii, furtului. \u00cen acumularea capitalului nostru intelectual s-a \u00eent\u00e2mplat acelasi lucru. La \u00eenceput se plagiaza \u00een stiinta pe o scara \u00eentinsa, dupa cum se plagiaza si-n literatura. Dar plagiatul acesta de la \u00eenceputul culturii rom\u00e2nesti nu se poate caracteriza \u2013 moraliceste \u2013 ca un furt, pentru ca plagiatorii n-au constiinta ca sunt vinovati, ca fura. Scriitorii de la \u00eenceputul veacului spun adesea: \u00abluat din alte limbi\u00bb si adesea nu spun nici at\u00e2ta, pentru ca cine e autorul nu prezinta nici o importanta. Pentru omul incult, cine e autorul e o \u00eentrebare fara interes; \u00een mahala se cetesc cu entuziasm \u00abDramele Parisului\u00bb, dar nimeni nu stie ca sunt de Ponson du Terrail, desi numele acestuia e scris pe coperta; pe mahalagioaica o intereseaza cartea, subiectul, si nu cine a scris cartea. C\u00e2nd Anton Pann publica \u00abNoul Erotocrit\u00bb, nici pentru d\u00e2nsul, nici pentru cetitorii sai, nu avea importanta autorul. De aceea, cei care vorbesc astazi cu dispret despre plagiatul din prima jumatate a veacului al XIX-lea gresesc. Pe vremea \u00abContemporanului\u00bb \u00eensa, oameni sus-pusi, profesori de universitate si de liceu, nu mai pot fi tratati ca un Anton Pann. Acestia, acumul\u00e2nd prin furt capitalul intelectual rom\u00e2nesc, sunt vinovati. Amoral sau imoral, plagiatul a fost fatal, pana la un punct \u2013 util. Dar trebuia sa i se puna un capat, trebuia sa se \u00eenceapa o data mai mult asimilarea dec\u00e2t introducerea culturii \u2013 si \u00abContemporanul\u00bb a reprezentat, \u00een istoria culturii rom\u00e2nesti, lupta \u00eempotriva acumularii culturii prin banditism si, \u00een genere, a facut pentru stiinta ceea ce \u00abConvorbirile literare\u00bb au facut pentru literatura.\u201c (\u201eSpiritul critic \u00een cultura rom\u00e2neasca\u201c, \u00een G. Ibraileanu, \u201eOpere\u201c, I, Editura Minerva, Bucuresti, 1974, p. 64.) Ar fi de observat ca probitatea intelectuala a unui autor nu se c\u00e2ntareste prin raportare la ignoranta publicului sau la orizontul de asteptare al acestuia. Daca pe mahalagii nu-i intereseaza numele autorului, asta nu \u00eenseamna si ca oricine se poate \u00eenstap\u00e2ni asupra scrierilor sale. Nici invocarea lui Anton Pann nu mi se pare tocmai potrivita aici, pentru simplul motiv ca alcatuitorul \u201eNoului Erotocrit\u201c avea, totusi, o idee \u00eendeajuns de limpede despre ce este plagiatul.<\/p>\n

23. E. Lovinescu, \u201eCostache Negruzzi\u201c, p. 340 s.u.<\/p>\n

24. \u201eProverbes dramatiques de Th\u00e9odore Leclercq\u201c. Nouvelle \u00e9dition augment\u00e9e des proverbes in\u00e9dits, pr\u00e9c\u00e9d\u00e9e de notices par MM. Sainte-Beuve et M\u00e9rim\u00e9e. 2e s\u00e9rie, Paris, s1852t, E. Lebigre-Duquesne & Victor Lecou, p. 10.<\/p>\n

25. Idem, p. 13.<\/p>\n

26. Idem, p. 17.<\/p>\n

27. G. Bogdan-Duica, \u201eRelativ la un izvor al lui Vasile Alecsandri\u201c, \u00een \u201eConvorbiri literare\u201c, anul XXXVIII, nr. 11, Bucuresti, nositembrie 1904, p. 1016.<\/p>\n

28. \u201eCuriosul. Gazeta de literatura, industrie, agricultura si noutati\u201c, No. 2, Bucuresti, 1836, pp. 73-74.<\/p>\n

29. \u201eSaptam\u00e2na. Foaie sateasca\u201c, sub redactia
\nd. Constantin Negrutti, 1853, no. 19,
\ns\u00e2mbata \u00een 19 septembrie, Iasi, pp. 154-155.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Despre articolul \u201eScene pitoresti din obiceiurile Moldaviei: C\u00e2ntece populare a Moldaviei\u201c, publicat de Costache Negruzzi \u00een primavara anului 1840, si despre prefata ce \u00eensotea, patru ani mai t\u00e2rziu, traducerea satirelor lui Antioh Cantemir, a fost vorba \u00een primul volum al \u201eCorsarilor mintii\u201c. Nu fusesera singurele expeditii de prada ale altminteri sedentarului boier moldovean. \u201eRiga Poloniei… Cite\u0219te mai mult »\u201ePacatele tineretelor\u201c lui Costache Negruzzi<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4110,6586,6587,6588],"class_list":["post-9431","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-costache-negruzzi","tag-plagiator","tag-scrierile-lui-negruzzi","tag-traducerile-lui-nerguzzi"],"views":4474,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9431","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9431"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9431\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9431"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9431"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9431"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}