Citesc \u00een \u201eLiteratorul\u201c (nr.145\/ 2011) o splendida evocare a lui Fanus Neagu. Evocarea e semnata de Alexandru Paduraru. De fapt, gresesc: nu-i propriu vorbind o evocare a unuia din cei multi care pretind acum dupa ce scriitorul nu mai e ca \u201el-am cunoscut pe Fanus Neagu\u201c. E vorba, mai degraba, despre un frumos contur portretistic \u00een care evocatorul surprinde c\u00e2teva trasaturi distinctive ale prozatorului extrase din traseul sau biografic si, mai cu seama, din opera lui, acolo unde scriitorul sta mai bine pe picioarele lui si e cu mult mai adevarat dec\u00e2t insul biografic ce-i poarta numele. Acesta din urma poate da impresia unui sedentar, legat cu funii groase de masa de scris, acomodabil si conservator, familist incoruptibil \u00een viata de toate zilele. Faptura bivalenta, scriitorul se dezvaluie, ascunz\u00e2ndu-se, \u00een opera lui cu mult mai mult dec\u00e2t \u00een viata lui. Sufleteste, sedentarul acesta este un nomad incorigibil care, ca un veritabil picaro, fuge de acasa pornind \u00eentr-o lunga si fabuloasa calatorie din care nu se va opri niciodata. Eroii prozei lui Fanus Neagu dau mai bine seama de natura autorului dec\u00e2t biografia lui si istoria trecerii sale prin lumea \u00een care se spune ca a trait. Stramutatii din \u201e\u00cengerul a strigat\u201c, lumea nestatornica a \u201ehotilor de cai\u201c, nebunii, fugarii, dezmostenitii, locuitorii periferici din tinuturile nimanui, de la marginea civilizatiei si a societatii, vietuitorii ce plutesc ca umbrele \u00een pustiul straveziu al apelor fara zagaz din Scaunul singuratatii, ori halucinatii care cauta si fug dupa apa \u201edincolo de nisipuri\u201c sunt fratii de cruce din familia spirituala a prozatorului. Opera lui e plina, ca \u00een \u201eFrumosii nebuni ai marilor orase\u201c, de crai nestatornici, \u00eenzestrati cu un puternic instinct migrator, cu un irepresibil dor de fuga si care, m\u00e2nati de o \u201eneliniste disperata\u201c (E. Simion) se afla mereu pe drum \u00een cautarea unui loc pe care niciodata nu-l vor gasi si pe care nu vor obosi sa-l caute \u00eentruna. Eroii lui sunt, pe scurt, inadaptatii, rebelii, \u201eexmatriculabilii\u201c sociali si politici: un soi de nonconformisti de tip anarhist ce mostenesc, pe l\u00e2nga instinctul deambulatoriu al istratienilor, urme vizibile dintr-o straveche traditie picaresca de origine hispanica. O traditie, \u00een fine, \u00een care anti-eroul devine erou, d\u00e2nd un tel nonconformismului si revoltei lui. \u201eVenit din abulicul peisaj dunareano-brailean, cu hoti de cai si fantasme ivite din roua diminetii, cu aristocrati decazuti \u00een desueta lor splendoare si cu vigurosi vestitori ai lumii noi flutur\u00e2nd drapele tricolore \u2013 scrie evocatorul din \u201eLiteratorul\u201c \u2013, Fanus Neagu a surprins si fascinat prin limbajul sau suprasaturat de invocatii poetice \u00eentr-o perioada c\u00e2nd exprimarea tovaraseasca era scurta si la obiect\u201c. A surprins, \u00eentr-adevar, asa de tare aceasta \u00eenclinatie a lui spre fast si ornament stilistic, \u00eenc\u00e2t un prozator de talia lui Marin Preda, inaderent si deloc fascinat de ea, o semnala ca pe o primejdie evazionista \u00eentr-un celebru articol despre \u201efacatorii de cuvinte\u201c. Parintele \u201eMorometilor\u201c, credincios unui clasicism de tip \u201edoric\u201c (N. Manolescu), era nedrept nu cu respectiva \u00eenclinatie formal ornamentala, dar cu \u00eencarnarea ei \u00eentr-un prozator de talia si factura lui Fanus Neagu care, printr-o naturala \u00eenzestrare, sfida prin lirism, metafora, ornament fastuos si fosforescent acea \u201eexprimare tovaraseasca scurta si la obiect\u201c, recte saraca, dogmatica si denotativa a unui stil si limbaj de epoca adus la putere de ceea ce s-a numit \u201erealismul socialist\u201c \u00een literatura. Alexandru Paduraru evoca \u00een chip nimerit un interviu al lui Fanus Neagu dinspre sf\u00e2rsitul acelei epoci, \u00een care, fiind \u00eentrebat \u201eCe-i lipseste prozei rom\u00e2nesti \u00een acest moment?\u201c, raspunde scurt si… metaforic: \u201eUn obraz.\u201c Ce reprezenta acest misterios, aparent intraductibil \u201eobraz\u201c? \u00cen literatura, \u00een arta \u00een general, curajul de a spune adevarul nu ajunge. Acest curaj te poate face martir, dar nu artist. Curajul fasonat si \u00eembl\u00e2nzit, ca \u201esa treaca\u201c, pudoarea si grija pentru a nu \u201esparge\u201c urechile cu adevarurile pe care le spune nu intra \u00een discutie. Omul nu era un pudic. Vorbea tare, numea pe sleau ceea ce era de numit. Scriitorul era, \u00eensa, un rafinat, cu auzul fin si vorba \u00eempletita \u00een fire subtiri ca matasea, a inventat o limba, necunoscuta si derutanta, numai a lui, nu-si vindea ideile \u00een hainele de toata ziua: era un artist al cuv\u00e2ntului. \u201eNu cred ca \u00een literatura curajul nud de a numi ceea ce pare mai greu de numit \u2013 spune Constantin Toiu, prietenul lui Fanus Neagu si nasul de botez al\u201c \u00cengerului a strigat\u201c \u2013 ajunge spre a deveni si artist. Ram\u00e2ne cum spui. Si cei mai mediocri sustin adevarul, dar el nu apartine celor mediocri\u201c. \u00centr-o lume supusa \u201eexprimarii tovarasesti scurta si la obiect\u201c, literatura e p\u00e2ndita de a-si pata \u201eobrazul\u201c, de a-si pierde nobletea si demnitatea. \u201eObrazul\u201c lui Fanus Neagu nu era nimic altceva dec\u00e2t criteriul decisiv ce deosebeste literatura de maculatura, esenta de aparenta. O literatura fara stil, ca un cavou de marmura, napadita de \u201eexprimarea tovaraseasca\u201c reprezenta deja viitorul cimitir literar al abundentei productii \u201erealist socialiste\u201c. Arat\u00e2nd cu degetul la \u201eobraz\u201c, autorul \u201e\u00cengerului a strigat\u201c denunta o \u00eentreaga falsa literatura, inclusiv o parte \u2013 destul de mare! \u2013 din productia scriitoriceasca a \u00eenaintasilor sai imediati, contemporani cu el, o productie de care acestia \u00eencepeau ei \u00eensisi a se rusina. \u201eCavalcada, galopul, tropaitul metaforelor \u2013 scrie cu dreptate Alexandru Paduraru \u2013 apartineau unui timp \u00een care cuv\u00e2ntul mai putea fi \u00eennobilat \u00een cautarea celuilalt obraz al prozei rom\u00e2nesti\u201c: cultul adevarului fara \u201eobraz\u201c nu face arta si nu-l ilustreaza pe artistul adevarat. Disimul\u00e2ndu-se sub numele lui Ramintki \u00een \u201eFrumosii nebuni ai marilor orase\u201c, scriitorul \u201enu-i permitea (personajului \u2013 n.n.) sa perceapa realitatea dec\u00e2t ca pe o sarbatoare a cuv\u00e2ntului nu doar scris, ci si vorbit.\u201c Stia prea bine ca viata ce-l inspira pe scriitor potrivit propriei \u00eenclinatii nu e un pogon de flori, ci, adesea, un spectacol derizoriu si dezgustator sau tragic, ca \u00een capodopera lui nuvelistica, \u201eAcasa\u201c: \u00een proza lui, fara a le ocoli, a \u00eenvins dezgustul si derizoriul printr-o mare afectivitate destinata dezmostenitilor \u2013 \u201efrate al ranitilor\u201c, spune autorul evocarii \u2013 si printr-o nedezmintita, niciodata tradata, tinuta stilistica demna de adevaratul artist. E o \u00eentrebare daca \u201emizerabilismul\u201c, \u201ebiografismul\u201c si \u201ehiperrealismul\u201c dintr-o mare parte a literaturii scrise de talentatii literatori actuali nu tradeaza \u00eentruc\u00e2tva, c\u00e2tusi de putin, \u201eobrazul\u201c artei si pe al artistului. Si daca, duc\u00e2nd g\u00e2ndul mai departe (adica mai \u00eenapoi!) n-ar fi plauzibila abia acum marea actualitate a vechiului articol scris de Marin Preda \u00eempotriva \u201efacatorilor de cuvinte\u201c ai epocii lui. Oare n-ar trebui \u201ereabilitat\u201c acel faimos articol al marelui scriitor, articol vazut (citit) cu ochi rai de unii critici care au citit \u00een el chiar un \u00eendemn si o porunca aruncate tinerilor scriitori de atunci de a se \u201eocupa\u201c si \u201ereflecta\u201c marile probleme si drame ale epocii lor pe care, pasamite, ei le ocoleau prin evazionism idilic, pasunist, modernist si, vai, ceva mai t\u00e2rziu, chiar \u201epostmodernist\u201c? \u00cen orice caz, nu strica sa recitim acel articol. Ce spunea acolo Marin Preda? \u201eFacatorii de cuvinte cei mai numerosi s-au recrutat, cum lesne se poate deduce \u2013 arata el \u2013 din curentele samanatoriste si neosamanatoriste, dar si din cele moderniste, cei mai mari facatori de cuvinte \u00een acest sens d\u00e2ndu-i de pilda suprarealistii \u00eent\u00e2rziati, sau chiar suprarealistii propriu-zisi (\u00een paranteza fie spus, din acestia din urma s-au recrutat \u00een mod surprinzator cei mai radicali proletcultisti, ei gasind \u00een proletcultism satisfactia ruperii de traditie, pe care oricare alt curent le-o refuza)\u201c. Facatorii de cuvinte care spun nimicuri \u00eenfasurate \u00een horbote lucioase ori subtilitati insondabile se pot recruta de peste tot. \u201eIncapacitatea exprimarii unei problematici umane veritabile \u2013 precizeaza prozatorul nostru \u2013 naste facatori de cuvinte si \u00een peisajul urban, nu numai la tara si la mahala, si anume chiar \u00een s\u00e2nul acelei categorii sociale care prin profesiunea ei ai zice ca-i cea mai familiarizata si apropiata de specificul cultural si literar: intelectualitatea s\u2026t Exista un gen de facatori de cuvinte, posesori ai unei vaste experiente livresti, care au strabatut mari spatii ale culturii, asa cum pasunistii au strabatut cu talpile lor goale pasunile si plaiurile descrise de ei. Tipul acesta e foarte rar si reprezinta pentru facatorul de cuvinte de pe plaiuri fascinatia \u201einteligentei\u201c, dupa cum pentru facatorul de cuvinte livresc fascinatia o reprezinta \u201eglasul frust\u201c, \u201eseva\u201c celui de pe pasuni. Este lesne de \u00eenteles ca, prin urmare, facatorii de cuvinte nu au nici cea mai vaga idee ca ei n-ar fi scriitori veritabili, si avem astfel si explicatia fortei de atractie care \u00eei tine uniti \u00een mari grupuri, instinctul soptindu-le ca numai astfel pot ei supravietui, ca scriitori, eroziunii la care timpul supune operele lor pline de cuvinte.\u201c Nu \u201esuna\u201c actual instinctul gregar al supravietuirii? Prin \u201etextualism\u201c si citat livresc, postmodernismul \u00een care se \u00eenghesuie at\u00e2tea condeie, adesea incongruente, disjuncte, incompatibile unele cu altele, nu este oare, \u00eentruc\u00e2tva, o supapa si pentru noii\u00a0 \u201efacatori de cuvinte\u201c? \u00cen fine, Marin Preda mai deschide un fel de cutie a Pandorei \u00een care se ascund monstri fara corp c\u00e2nd aduce vorba de congenialitati, filiatii si descendente reale sau, mai des, \u00eenchipuite: \u201eFacatorii de cuvinte \u00eesi \u00eenchipuie ca au de partea lor pe Sadoveanu si Matei Caragiale, mari scriitori, pe care \u00eei citez tocmai pentru opozitia lor, definind astfel cu doua nume o \u00eentreaga geografie a valorilor stilistice majore. Dar facatorii de cuvinte se scalda \u00eentr-o dulce iluzie crez\u00e2nd ca stilul folosit de acesti mari scriitori ar avea vreo contingenta cu stilul lor. La marii scriitori, stilul se \u00eencadreaza perfect cu \u00eentregul lor univers de substanta. Dar substanta exista. Or, tocmai lipsa de substanta este aceea care-i desemneaza pe facatorii de cuvinte, si nu stilul. Stilul \u00eensa e cultul lor.\u201c Facilitatea \u201e\u00eeng\u00e2narii\u201c stilului unui mare scriitor e o abilitate ce nu poate fi trecuta cu vederea. Pornind de aici, un critic actual se razboieste de ani buni cu \u201eceva care seamana cu literatura\u201c, d\u00e2ndu-i de gol cu umor si ironie pe foarte multi \u201efacatori de cuvinte\u201c actuali, acestia stric\u00e2nd \u00een fond \u201eobrazul\u201c literaturii. Chiar daca semi-pamfletul lui Marin Preda \u201elovea\u201c si \u00een scriitori adevarati care atunci si dupa aceea au lasat, ca Fanus Neagu si altii din generatia lui, o opera impunatoare riscul de a \u201ereabilita\u201c articolul cu pricina merita sa fie asumat. Mai ales pentru ca azi, recrutati democratic si egalitarist dintre noii \u201epasunisti\u201c si \u201elivrestii\u201c cu studii si lecturi bogate, \u201efacatorii de cuvinte\u201c, veleitarii pe adevaratul lor nume, s-au \u00eenmultit \u00eentr-un ritm si o proportie ametitoare.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Citesc \u00een \u201eLiteratorul\u201c (nr.145\/ 2011) o splendida evocare a lui Fanus Neagu. Evocarea e semnata de Alexandru Paduraru. De fapt, gresesc: nu-i propriu vorbind o evocare a unuia din cei multi care pretind acum dupa ce scriitorul nu mai e ca \u201el-am cunoscut pe Fanus Neagu\u201c. E vorba, mai degraba, despre un frumos contur portretistic… Cite\u0219te mai mult »Obrazul literaturii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6584,6585,5786],"class_list":["post-9428","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-literatorul","tag-alexandru-paduraru","tag-fanus-neagu"],"views":2002,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9428","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9428"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9428\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9428"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9428"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9428"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}