{"id":9425,"date":"2011-10-12T20:13:02","date_gmt":"2011-10-12T18:13:02","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9425"},"modified":"2011-10-12T20:13:25","modified_gmt":"2011-10-12T18:13:25","slug":"toamna-unui-mare-artist-dan-hatmanu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/toamna-unui-mare-artist-dan-hatmanu\/","title":{"rendered":"Toamna unui mare artist: Dan Hatmanu"},"content":{"rendered":"

Maestrul Dan Hatmanu implineste in acest octombrie 85 de ani. Revad cel mai cuprinzator album al sau, aparut in 2005, o carte tezaur, una dintre cele menite sa intre in fondul principal de valori al oricarei biblioteci sau, altfel spus, sa innobileze si sa dea stralucire acelui \u201eperete somptuos de carti\u201c, cum numea Michel Butor biblioteca. Albumul, 500 de pagini, aparut in conditii grafice exceptionale la Editura ARC 2000 si realizat la R.A. Monitorul Oficial, constituie el insusi o piesa de patrimoniu. Nu numai pentru ca este \u201eoglinda\u201c operei de o mare diversitate a lui\u00a0 Dan Hatmanu, prezentata in evolutia ei, ci si datorita valorii lucrarii in sine, rod si al muncii reputatului cercetator si experimentatului muzeograf Maria Hatmanu, admirabila sau, cum\u00a0 ar fi spus G. Calinescu, incomparabila sotie a artistului.<\/strong><\/em>
\nImi amintesc ca l-am vizitat, inainte de lansarea albumului, ca de at\u00e2tea ori in ultimele decenii, in atelierul sau din vechea Strada Armeana din Iasi. Admir\u00e2nd iarasi si iarasi autoportretele si portretele aflate aici, prin nu stiu ce asociatie de idei si de imagini, mi-am adus aminte de ceea ce scria G. Calinescu, revaz\u00e2nd fotografii ale sale din copilarie si adolescenta: \u201eO fotografie ma arata imbufnat, in rochie beige, cu guler de broderie la g\u00e2t. Supararea vine de acolo ca un deget fragil imi fusese prins in portita de la gradina, care avea un arc. Pe cap aveam un par lung, caz\u00e2ndu-mi pe umeri. Nu, departe de mine orice vanitate. Copilul acesta cu fusta era suav. Pentru ce as fi vanitos? Ce legatura am eu cu el\u2026 Am mai avut si alte fotografii, intre care una, ramasa la Roma, reprezent\u00e2ndu-ma licean… Daca i-as vedea pe toti acestia, insirati pe fotoliile mele, de la fetita care isi balabaneste picioarele p\u00e2na la liceanul tantos, i-as intreba, oferindu-le c\u00e2te o bomboana: spuneti-mi, cine sunteti voi, de ce va numiti cu numele meu?\u201c
\nFireste, orice comparatie intre \u201enaturalista\u201c, duios alienanta fotografie si o lucrare de arta (portret\/\u00a0 autoportret) ar fi cel putin irelevanta, daca nu cumva neavenita. Si totusi, in ideea reintoarcerii in universul paradisiac care este copilaria, mi-am amintit aceasta insemnare de jurnal a lui Calinescu. Ma intreb: i-ar putea chestiona Dan Hatmanu pe cei or\u00e2nduiti in tablourile sale \u2013 de la v\u00e2rsta de doi ani si p\u00e2na la deplina maturitate \u2013 \u201eCine sunteti voi, de ce va numiti cu numele meu?\u201c Nu stiu. Ceea ce stiu este ca amintirile sale din copilarie, si nu numai, scrise in linii, forme si culoare, sunt \u2013 aidoma celor ale genialului humulestean, inaintasul sau in spirit \u2013 (si) autofictiune. Or, in acest caz, s-ar putea spune: c\u00e2ta (auto)fictiune, at\u00e2t adevar. De aceea \u2013 si de aceea \u2013 autoportretele lui Hatmanu sunt, parafraz\u00e2ndu-l pe filosoful de demult, mai adevarate dec\u00e2t modelul, dec\u00e2t realitatea, dec\u00e2t istoria traita. Este, de altfel, apanajul Artei, cu majuscula. Sond\u00e2nd ad\u00e2nc, p\u00e2na la fibra cea mai intima a fiintei si existentei sale, Dan Hatmanu isi redescopera si isi revendica toate v\u00e2rstele, redob\u00e2ndindu-le si pentru noi, cei care ii privim si ii admiram autoportretele (in timp). \u201eIn toate autoportretele mele \u2013 mi-a marturisit pictorul intr-un interviu publicat cu ani in urma in \u201eCultura\u201c\u2013 am fost mai inainte de orice sincer. Oricum, dintre toate portretele mele, autoportretele sunt cele mai reusite. Ciclul Autoportret in timp este in fond o autobiografie, incep\u00e2nd de la v\u00e2rsta de doi ani si p\u00e2na in prezent\u201c.
\nIn fond, amintitul ciclu se constituie intr-un portret vazut diacronic, suger\u00e2nd, ilustr\u00e2nd un destin: destinul unui mare artist a carui traiectorie a inceput intr-un sat asezat pe tar\u00e2mul stravechi al Culturii Cucuteni, intre colinele molcome, policrome ale H\u00e2rlaului si Cotnarilor, un sat rom\u00e2nesc cu o memorie fabuloasa \u2013 Scobinti. In semn de recunostinta pentru satul natal, pentru ob\u00e2rsia sa de mare noblete, pentru sirul nesf\u00e2rsitelor generatii care s-au petrecut si se petrec \u201eca florile si frunzele anotimpurilor\u201c, cum ar spune Mihail Sadoveanu, Dan Hatmanu a facut ceva cu totul inedit: a pictat la Scoala din Scobinti, unde parintii sai au fost dascalii a zeci si zeci de promotii, iar el, invatacel, o fresca istorica intitulata \u201eContinuitate\u201c: \u201eEu m-am nascut chiar in acea scoala. Fresca pe care am realizat-o povesteste istoria patriei. Mai int\u00e2i am schitat un proiect, i-am adunat pe oamenii din sat la scoala si i-am rugat sa-si spuna parerea\u2026 La inceput oamenii s-au sfiit sa-si spuna opinia. C\u00e2nd dialogul s-a mai inchegat, unul dintre sateni a propus ca printre ostenii lui Stefan cel Mare, infatisati in fresca, sa ma pictez si pe mine. Am dat curs propunerii\u2026 Am simtit nevoia ca in scoala in care parintii mei i-au invatat pe at\u00e2tia copii istoria neamului, eu sa continui, cu mijloacele mele, lectia lor. La dezvelire, care a avut loc in 1975, a venit multa lume si a fost unul dintre cele mai emotionante momente din viata mea\u201c.
\nT\u00e2rziu, mult mai t\u00e2rziu, intr-o perioada c\u00e2nd la putere au parvenit \u201eistoricii\u201c demolatori, c\u00e2nd mitul lui Mihai cel Mare si al lui Eminescu au devenit subiecte de batjocura in manualele \u201ealternative\u201c si in c\u00e2te vreo fituica a unor mardeiasi elitisti, fresca pe teme ale istoriei nationale care \u2013 culmea! \u2013 se mai intitula si \u201eContinuitate\u201c \u2013 a fost distrusa la indicatii… superioare. Si asta la putin timp dupa ce autorul ei \u2013 creatorul unei opere afirmate pe meridianele lumii, de la Tokyo la New York, de la Sankt Petersburg la Mexico City, de la Bucuresti la Paris, de la Iasi la Roma, la Venetia, la Havana s.a.m.d., fusese rasplatit cu titlul de Cetatean de onoare al comunei Scobinti, si pentru ca inzestrase asezarea cu o opera de arta monumentala, fara a pretinde nimic in schimb, rasplata suprema pentru artist fiind bucuria consatenilor sai si lumina din ochii copiilor acestora, care au retrait povestea istoriei patriei, scrisa in culoare, pe peretii scolii lor, de un mare pictor ce invatase si el carte sub acoperisul aceluiasi vechi asezam\u00e2nt. M\u00e2hnit, Dan Hatmanu spune, ori de c\u00e2te ori vine vorba despre acest fapt, pe care nu ezit sa-l numesc profanator, ca \u201enu-s de vina oamenii satului\u201c. N-as fi insa intru totul de acord. Suntem vinovati noi toti ca am permis si permitem sa se comita in statul numit Rom\u00e2nia asemenea acte de vandalism, de atentat la sufletul nostru. Altminteri, Dan Hatmanu a ramas la fel de atasat si indatorat fata de matca sa.\u00a0 Intr-un interviu televizat marturisea: \u201eMa intorc foarte des in copilarie, fiindca ma simt foarte bine in timpul si in locul unde m-am nascut. Ma reintorc mereu la Scobinti\u201c.
\n\u2026 De la Scobinti, se reintoarce mereu de la Iasi. L-am intrebat de mai multe ori: care este locul unde i-ar fi placut cel mai mult sa traiasca si sa lucreze? Mi-a raspuns sec: \u201eNumai la Iasi\u201c. A pictat in multe locuri din lume. La Sankt Petersburg si la Paris, cele doua mari centre artistice ale lumii unde a si studiat, dupa ce a absolvit Academia de Arte Frumoase din Iasi, unde a fost elevul preferat \u2013 si cel mai stralucit \u2013 al lui Corneliu Baba, la New York, in Mexic, in Italia, in Germania etc. A creat cicluri ce au devenit adevarate repere si a realizat expozitii in timpul numeroaselor sale sejururi, toate de lucru, in strainatate. De altfel, cea dint\u00e2i confruntare importanta, poate chiar decisiva pentru destinul sau de artist, s-a produs in 1964, cu expozitia \u201eAspecte din Paris\u201c, gazduita de celebra Galerie du Passeur (unde au expus, de-a lungul vremii, mari artisti, intre care Picasso). Cronicarul revistei \u201eLettres Fran\u00e7aises\u201c scria cu acel prilej: \u201eDan Hatmanu a vazut Parisul ca un oras care danseaza si ameteste intr-o miscare ondulatorie. Betia pe care o reda este plina de poezie si de adevar\u201c. Cu un an in urma, prezentase in fascinanta metropola de pe Neva expozitia \u201eAspecte din Leningrad\u201c. A urmat ciclul \u201eVitrinele Parisului\u201c, mai int\u00e2i in creion si apoi in culoare, tulburatoare demonstratie de virtuozitate, suita de viziuni, cum le numeste autorul, inspirate si din operele unor mari scriitori francezi, intre care si unul de origine rom\u00e2na: Eugen Ionescu. Iar exemplele ar putea continua.
\nDar, pentru Dan Hatmanu, care in acest octombrie aniverseaza 85 de ani de viata, spatiul genezei si edificarii creatiei, dar si de decolare, de zbor, de visare si de perpetua reintoarcere este Iasul. Asemuieste Cetatea dintre coline \u201eprin modul cum este instalata in spatiu, cu Florenta, cu Toledo\u201c si crede ca Iasul, orasul cu cele mai multe monumente si cu cea mai prodigioasa memorie privind istoria, cultura si spiritualitatea nationala \u2013 \u201eeste daruit de Dumnezeu artistilor\u201c.
\nIn ambianta cosmica si morala a \u201eFlorentei Rom\u00e2niei\u201c, cum a numit Iasul G. Calinescu, Corneliu Baba a descoperit in Dan Hatmanu, cu peste 65 de ani in urma, un talent despre care avea sa afirme ca se naste o data la un secol.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Maestrul Dan Hatmanu implineste in acest octombrie 85 de ani. Revad cel mai cuprinzator album al sau, aparut in 2005, o carte tezaur, una dintre cele menite sa intre in fondul principal de valori al oricarei biblioteci sau, altfel spus, sa innobileze si sa dea stralucire acelui \u201eperete somptuos de carti\u201c, cum numea Michel Butor… Cite\u0219te mai mult »Toamna unui mare artist: Dan Hatmanu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6583],"class_list":["post-9425","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-dan-hatmanu"],"views":2150,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9425","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9425"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9425\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9425"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9425"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9425"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}