{"id":9422,"date":"2011-10-12T20:10:42","date_gmt":"2011-10-12T18:10:42","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9422"},"modified":"2011-10-12T20:11:12","modified_gmt":"2011-10-12T18:11:12","slug":"eminescu-ultima-zi-la-%e2%80%9etimpul%e2%80%9c-5","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/eminescu-ultima-zi-la-%e2%80%9etimpul%e2%80%9c-5\/","title":{"rendered":"Eminescu: ultima zi la \u201eTimpul\u201c (5)"},"content":{"rendered":"

Argumente pro si contra <\/strong>
\nGrigore Ventura<\/strong>
\n\u00cen revista \u201eObservator cultural\u201c, anul VIII (2007), nr, 119(376), 14-20 iunie, p.8-9, D-na Ilina Gregori publica textul intitulat \u201eUn poet jurnalist \u201elucrul cel mai prost din lume\u201c? Eminescu si Carol de Hohenzollern\u201c, unde-mi pune, si mie, numele \u00eentr-o paranteza, dupa citarea \u00eent\u00e2mplatoare a unor sintagme ce-mi apartin si ma cufunda \u00eentr-un colectiv \u201eanumite voci au declarat\u201c, \u201eunii dintre tinerii aparatori ai poetului\u201c etc. D-na Ilina Gregori n-a citit niciuna dintre cartile mele despre viata si opera lui Eminescu, d\u00e2nsa relata refert \u2013 drept pentru care i le tin la dispozitie, pe toate sau pe unele dintre ele. \u00centeleg\u00e2nd, \u00eensa, ca acest studiu al d-sale urmeaza sa apara \u00een limba germana \u00een Actele congresului\/ colocviului \u201eMonarchische Herrenschaftordnung im europaeischen Kontext…\u201c \u2013 motiv pentru care revista \u201eObservator cultural\u201c renunta la \u201eaparatul bibliografic\u201c ce se va gasi acolo \u2013 nu pot dec\u00e2t sa fiu de-a dreptul \u00eengrijorat ca istoriografia germana se va \u00eempana cu informatii neadevarate \u2013 si ma grabesc sa corectez c\u00e2teva dintre ele.
\na. Astfel, dumneaei este \u00eenclinata sa nu dea crezare scenei din cafeneaua Capsa, din 28 iunie 1883, cu Eminescu agit\u00e2nd un pistol \u00een aer si amenint\u00e2nd portretul regelui. Motivul: nici \u201eistoriografia rom\u00e2neasca\u201c, nici \u201ebiografia aulica\u201c nu consemneaza vreun atentat la viata regelui Carol I \u00een aceasta perioada.
\nCulmea este ca tocmai pentru aceste zile din mai-iunie 1883 sunt atestate zvonuri publice privind un atentat la viata regelui. Am urmarit unul dintre ele, preluat din ziarul \u201ePoporul\u201c (vezi cartea mea \u201eA doua viata a lui Eminescu\u201c); altul, foarte important, se gaseste \u00een corespondenta lui Carol I, scrisoarea catre Maria de Flandra din 20 mai\/ 1 iunie 1883 (\u201e… \u00een ajunul zilei de 10\/ 22 mai a sosit vestea de la Iasi ca se intentioneaza sa se comita un atentat asupra mea la sarbatoarea nationala…\u201c) \u2013 deci si istoriografia (izvoarele narative scrise) si biografia aulica o contrazic pe d-na Ilina Gregori.
\nDrept este ca nici eu nu cred \u00een episodul Capsa (dar d\u00e2nsa nu stie…) \u2013 \u00eensa din alt motiv: \u00eenca din 1881 ziarul \u201eTimpul\u201c este acuzat de alte ziare si chiar de voci oficiale (\u00eensusi I.C. Bratianu o spune \u00een Parlament) ca atenteaza la viata regelui (instig\u00e2nd, prin articole de ziar, la aceasta). Grigore Ventura, cel care rasp\u00e2ndeste zvonul la 28 iunie 1883, nu facea dec\u00e2t sa furnizeze dovezi palpabile \u00een acest sens.
\nIata faptele. La 24\/ 25 august 1881, \u201eRom\u00e2nul\u201c publica un editorial \u00een care raspunde articolului eminescian s\u201cRaul de capetenie\u2026\u201ct din \u201eTimpul\u201c, 22 august 1881 (se gaseste \u00een O.XII, pp.303-306), si anume finalului \u00een care se cereau explicatii \u00een legatura cu acuzatia ca \u201eTimpul\u201c ar fi atentat la viata regelui. Ca explicatie, \u201eRom\u00e2nul\u201c citeaza o corespondenta din Galati publicata de ziarul conservator, unde se scrie ca \u201eLudovic XVI trebui sa plateasca cu capul, \u00een ziua de 21 ianuarie 1793, nesocotita sa toleranta\u201c (\u201eRom\u00e2nul\u201c \u00eengroasa nefiresc literele din textul subliniat). Cum Carol I este numit, de catre \u201eTimpul\u201c, Carol \u00cengaduitorul, autorul editorialului din \u201eRom\u00e2nul\u201c considera ca si lui i se va da pedeapsa lui Ludovic XVI (pentru aceasta, \u00eensa, face echivalenta \u00eentre \u201e\u00eengaduitor\u201c si \u201etolerant\u201c). Pune \u201esub ochii natiunii\u201c aceasta amenintare a regelui, pentru ca natiunea \u201esa judice si sa hotarasca\u201c. Cere \u201eTimpului\u201c ca de acum \u00eenainte \u201esa puie un semn la articolele pe care le considera d\u00e2nsii si au hotar\u00e2t de-a le sustine\u201c, pentru a i se sti exact pozitia. M. Eminescu va raspunde acestei insinuari foarte dur, \u00een articolul s\u201e\u00abPseudo-Rom\u00e2nul\u00bb, ca sa explice\u2026\u201ct (O.XII, pp.312-313). (Polemica nu se \u00eentelege, pentru ca Eminescu nu citeaza, iar editorii nu explica\/ citeaza ei din \u201eRom\u00e2nul\u201c pasajul discutat.)
\nRaspunsul nu este luat, \u00eensa, \u00een seama, \u201eRom\u00e2nul\u201c revenind, aluziv, la subiect, \u00een 23-24 noiembrie, \u00een editorialul s\u201cDe c\u00e2tva timp\u2026\u201ct, lung articol de insinuari la adresa \u201eTimpului\u201c, care este un ziar inconsecvent, publica amenintari la adresa regelui: ori este organul partidului conservator \u2013 si atunci acestia \u00eel ataca pe rege, ori nu mai este organul acestui partid, si atunci aceste atacuri si amenintari apartin numai \u201eunor capete bolnave, carora nu li se poate da nici o \u00eensemnatate\u201c. Conchide: \u201eDin aceasta dilema nu e cu putinta de-a iesi\u201c. (Se refera, de fapt, la o corespondenta din Galati semnata cu pseudonimul \u201eDelfinul\u201c, si la articole care nu-s ale lui M. Eminescu, dar pe care poetul, ca prim redactor, \u00eenca, al \u201eTimpului\u201c, public\u00e2ndu-le, \u00eesi asuma responsabilitatea lor.) Tendinta de a-l desparti de \u201eTimpul\u201c este clara.
\nLa 4 decembrie 1881, \u00eensa, se consuma si un eveniment parlamentar pe aceasta tema: I.C. Bratianu \u00eensusi tine un discurs \u00een Camera Deputatilor, publicat \u00een \u201eMonitorul Oficial\u201c, reluat \u00een \u201eRom\u00e2nul\u201c si alte ziare, raspunz\u00e2ndu-i lui Al. Lahovari \u00een chestiunea Dunarii. \u00cen context, propune sa vina \u00een adunare regale \u00eensusi sa exprime situatia si sa raspunda calomniilor pe care le-au adus conservatorii (ca ar fi facut propuneri Austro-Ungariei ce angajau tara noastra). T. Maiorescu raspunde, din banca sa: \u201eContestez faptul!\u201c, iar I.C. Bratianu replica \u2013 destul de caustic: \u201eContestati faptul? Apoi contesta-veti ca ati pus \u00eenaintea regelui nostru esafodul lui Carol I si al lui Ludovic al XVI-lea ca sa-l asemanati?\u201c Numeste ziarul \u201eTimpul\u201c si se refera la polemica sa cu \u201eRom\u00e2nul\u201c \u00een aceasta privinta. Si la acest episod parlamentar Eminescu raspunde (vezi O.XII, p.417 si 428).
\nLa 18 decembrie 1881 \u00eensa, \u201eRom\u00e2nul\u201c revine \u00eentr-un alt editorial, unde face o ampla caracterizare a partidului conservator si a organului sau, ziarul \u201eTimpul\u201c. Constata deosebiri de pareri \u00eentre articolele ziarului si cuv\u00e2ntarile liderilor conservatori: \u201eDin timp \u00een timp \u00eensa partita pare a se speria de francheta redactorului sau, si atunci guvernul conservator se arata un moment constitutional, liberal si dinastic.\u201c (M. E. este un \u201ecezarian extrem\u201c amenint\u00e2nd pe rege cu moartea iar pe liberali cu torturile lui Vlad Tepes.) Exemplifica analiz\u00e2nd pozitia ziarului \u00een chestiunea Dunarii: de unde a fost prudent si a invitat la prudenta p\u00e2na la votarea raspunsului la mesajul regal, dupa aceea, la 13 decembrie 1881, \u201edeodata \u00eel vazuram rau, fac\u00e2nd o volta subita\u201c. Se refera la articolul s\u201cCu aroganta cunoscuta\u2026\u201ct (O.XII, pp.437-438), din care citeaza finalul si gaseste ca polemica redactorului-sef cu ziarul maghiar este \u00een contradictie cu prudenta la care acelasi redactor-sef invita fata de Austro-Ungaria.
\nM. Eminescu va raspunde \u00een articolul s\u201cE foarte posibil\u2026\u201ct (O.XII, pp.446-447), dar e greu sa mai schimbe lucrurile: \u201eRom\u00e2nul\u201c a instituit sablonul, eticheta ziaristica, modelul dupa care \u201eTimpul\u201c, si mai ales redactorul-sef al sau, \u00eel ameninta pe rege.
\nAstfel, \u00een editorialul din 3 aprilie 1882, \u201eRom\u00e2nul\u201c revine: comenteaza apelul conservatorilor catre tara, si anume fraza \u201e\u00een numele stabilitatii tronului, al sigurantei averei si al onoarei publice este timpul ca toate elementele sanatoase din tara, fara deosebire de nuante politice, sa se \u00eentruneasca \u00eentr-o energica rezistenta\u201c si se \u00eentreaba: \u201eDar cine-l ataca stronult?\u201c si face aluzie la articolele din \u201eTimpul\u201c, interpretate (de catre \u201eRom\u00e2nul\u201c, dar si de catre I.C. Bratianu \u00een Parlament) ca amenintare la adresa regelui. \u00cen privinta \u201eonoarei\u201c, afirma ca ea s-a atacat tot de catre \u201eTimpul\u201c (cu aluzii la cronicele lui Fantasio alias M. Eminescu). Importanta este, apoi, si izbucnirea \u201eRom\u00e2nului\u201c din primavara t\u00e2rzie a anului 1883, \u00een contextul polemicii cu \u201eTimpul\u201c pe tema \u00eenfiintarii unei mitropolii catolice la Bucuresti. Amintim doar editorialul din 1 iunie 1883 al \u201eRom\u00e2nului\u201c. Ziarul considera ca face un gest de \u201eigiena morala\u201c raspunz\u00e2nd articolului s\u201cMiercuri seara\u2026\u201ct din \u201eTimpul\u201c, 29 mai 1883 O.XIII, pp. 306-308), \u00een care vede tendinta \u201eopozitiunii\u201c de a \u00eendeparta pe Carol I si a aduce pe tron un rege de religie ortodoxa (cit\u00e2nd vorbele lui M.E.: \u201e\u00cen deosebi, astazi n-avem nici un interes particular de a sustine aceasta dinastie: o sustinem numai pentru ca soarta tarii noastre e legata de d\u00e2nsa\u201c). Denunta \u201enatiunii\u201c acest atac la rege.
\n\u00cen toti acesti ani, unul dintre cei mai activi redactori ai \u201eRom\u00e2nului\u201c era chiar Grigore Ventura, redactor si la ziarul francez \u201eL’Ind\u00e9pendence roumaine\u201c. El are tot interesul sa repuna \u00een circulatie mitul acesta al unui Eminescu atentator la persoana regelui. Era un loc comun pentru \u201eRom\u00e2nul\u201c, iar acum, la sf\u00e2rsitul lui iunie 1883, se potrivea cu situatia politica: partidul conservator cere invalidarea de catre rege a alegerilor, considera ca acesta este adevaratul cap al statului, de el si numai de el depinde ordinea si legalitatea: cu at\u00e2ta responsabilitate aglomerata pe umerii unei singure persoane, chiar cea regala fiind, c\u00e2nd se clameaza asa de insistent de catre un ziarist, poate fi \u00eenteles ziaristul cam exaltat, oblig\u00e2ndu-l pe rege sa fie ceea ce se zice ca este, si anul\u00e2ndu-l daca refuza sa-si \u00eemplineasca rolul\u2026
\nGrigore Ventura avusese un articol \u00een \u201eL’Ind\u00e9pendence roumaine\u201c cu titlul \u201eLe medcin s’il vous pla\u00eet\u201c, \u201echemati doctorul\u201c pe rom\u00e2neste, despre redactorul de la \u201eTimpul\u201c (care ar fi bolnav mintal, ca dovada: textele pe care le scrie). Chiar \u00een \u201eRom\u00e2nul\u201c, si chiar sub semnatura, el scrie astfel de lucruri: prezinta \u00een culori frumoase realizarile din timpul guvernarii liberale si \u00eenvinuieste presa opozitiei de calomnie, ton strident: \u201emoda ultraexagerarii si istericalelor de condei\u201c; \u201ecoloane \u00eentregi de febre stilistice\u201c; \u201eboala\u201c. \u201eInteligente, care nu le contestam adversarilor nostri, \u00een loc de-a produce ceva durabil sau folositor se uzeaza, se falsifica si se pierd \u00een aceasta sistema s\u2026t Care e cel putin folosul personal serios pe care cei ce urmeaza aceasta sistema nenorocita \u00eel trag dintr-\u00eensa? Ar fi vremea, credem, sa cugete ei \u00eensisi si asupra acestor \u00eentrebari s\u2026t. Trebuie sa ne g\u00e2ndim cu totii, toti rom\u00e2nii, la dezvoltarea fortelor noastre. Apoi, cu falsificarea spiritului public, cu opacirea lui prin fraze, ocari si polemici veninoase \u00eentemeiate pe neadevaruri, vom putea dezvolta acele forte?…\u201c (Ventura Gr.: \u201ePentru acela care are judecata dreapta\u201c, \u00een \u201eRom\u00e2nul\u201c, Buc.,1882, iul 15, pp.620-621). (Vezi si polemica lui M.E. cu \u201eL’Ind\u00e9pendence roumanie\u201c (O. XII, pp.257-260), unde Gr. Ventura \u00eei atrage atentia poetului ca putea primi un onorariu de 500 lei pentru a face reclama Creditului Mobiliar: poetul raspunde sec: nu-l intereseaza buzunarul propriu, ci bugetul tarii).
\nToate aceste asa-zise amenintari la adresa regelui vor avea un ecou si \u00een momentul 28 iunie 1883 din viata lui
\nM. Eminescu, atunci c\u00e2nd Grigore Ventura declara ca poetul scosese pistolul \u00een Cafeneaua Capsa cu g\u00e2nd sa-l \u00eempuste realmente de Carol I \u2013 care, desigur, nu era de fata. Interesant este ca, \u00een jurul lui 10 mai 1883, zvonul unui atentat la adresa regelui devenise foarte viu, iar Carol I \u00eel mentioneaza \u00eentr-o scrisoare, abia acum descifrata si editata, din care citam : \u201e\u00cen ajunul zilei de 10\/ 22 mai \/1883\/ veni vestea de la Iasi ca se intentioneaza sa se comita un atentat asupra mea la sarbatoarea nationala. Aceasta amenintare, fie falsa sau adevarata, s-a rasp\u00e2ndit rapid \u00een r\u00e2ndurile publicului. Eu am insistat sa nu fie modificat programul festivitatilor caci am avut imediat sentimentul ca se vrea intimidarea mea, ca sarbatoarea sa se contramandeze \u00een strada, ceea ce ar fi facut o impresie penibila. Opozitia, de la care a pornit zvonul, contase cu at\u00e2t mai mult pe neparticiparea mea deoarece banuia ca nu i-as expune unei primejdii pe cei doi nepoti ai mei. Dar nu m-am stap\u00e2nit si am participat la defilare\u2026 Sarbatoarea a decurs stralucitor si entuziasmul a fost \u00eenca mai sporit prin aceasta amenintare josnica. Ancheta nu a dovedit nimic si eu cred ca totul a fost un coup d’\u00e9p\u00e9e dans l’eau.\u201c (Scrisoare catre sora sa, Maria de Flandra, din 20 mai \/ 1 iunie 1883, op. cit., pp.150-151). Pe l\u00e2nga apropierea \u00een timp de episodul de la 28 iunie 1883, interesanta este, aici, si afirmatia regelui ca opozitia lansase zvonul. Dupa cum vedem, acuzatiile lui I.C. Bratianu, din 4 decembrie 1881, din Parlament, ca opozitia ameninta viata regelui \u2013 se pastreaza vii p\u00e2na la 1o mai 1883. Episodul Capsa din Biografia lui Mihai Eminescu este, \u00eenca o data, prins \u00een mrejele unui sablon mintal, mediatic.
\nArgumente pro si contra
\nD-nei Ilina Gregori
\nb. D-na Ilina Gregori este, apoi, convinsa ca p\u00e2na la acest 28 iunie 1883 \u201eEminescu publicase deja aproape toate poeziile pe care avea sa se \u00eentemeieze apoi, timp de circa o jumatate de secol, gloria si popularitatea sa \u2013 Titu Maiorescu le va oferi publicului, adunate \u00een volum, la numai c\u00e2teva luni dupa nefericitul eveniment\u201c.
\nNu este adevarat. P\u00e2na la 28 iunie 1883 Eminescu publicase \u00een \u201eConvorbiri literare\u201c, \u00eencep\u00e2nd cu 15 aprilie 1870 (debutul sau aici) abia vreo 40 de poezii. Din septembrie 1881 (\u201eSatira IV\u201c) nu mai colabora la revista Junimii si timp de aproape doi ani va lucra intens la definitivarea volumului pe care i-l va publica Titu Maiorescu de Craciun 1883. Argumentele filologice, istorice, de constructie a Editiei princeps etc. arata ca Eminescu \u00eensusi si-a ordonat poeziile \u00een volum. Lui Titu Maiorescu i-a ramas doar gloria editorului \u2013 si i se poate imputa \u00een principal schimbarea masiva a punctuatiei \u00een fiecare poezie eminesciana \u00een parte \u2013 dar si pierderea unei coli editoriale (16 pagini) \u00een faza de tiparire. D-na Ilina Gregori traieste \u00een alt timp, cam prin anii \u201960 ai secolului trecut, nu prea stie ce s-a mai petrecut \u00een editologia eminesciana prin timpul din urma.
\nEram dispus sa accept lapsus-ul (de condei, de memorie, de limba) din cartea d\u00e2nsei, unde spune ca Eminescu a debutat la 19 ani \u2013 dar observ ca deja construieste teorii pe asemenea scapari. (\u00cen cartea D-sale: \u201eStudii literare\u201c, Editura Fundatiei Culturale Rom\u00e2ne, 2002, construia o teorie \u00eentreaga pe tema \u201ede ce s-a mutat Eminescu de la Viena la Berlin\u201c \u2013 fara sa consulte, macar, \u201ePublicistica lui Eminescu\u201c de D. Vatamaniuc, unde se avanseaza ipoteza, sustinuta apoi cu tot alte si alte argumente \u00eenc\u00e2t se poate vorbi de o teorie \u2013 ca Eminescu a fost nevoit sa fuga din Imperiul Austro-Ungar fiind urmarit \u00een justitie pentru delict de presa si put\u00e2nd face puscarie: de aceea \u00eesi continua studiile la Berlin… Nici nu poti sa fii \u201erau\u201c cu o asemenea carte, \u00eensa, pentru ca e scrisa frumos, g\u00e2lg\u00e2ie de idei, deschide chiar ferestre noi catre interpretarea unor texte poetice. Desi, \u00een domeniul istoriografiei literare nu e informata nici macar la nivel liceal. Poti doar sa suferi \u00eentruc\u00e2tva, mai exact: sa-ti para rau ca D-na Ilina Gregori n-a consultat c\u00e2teva izvoare necesare \u00een plus. Pe vremea odiosului, \u00eenainte de 1989 adica, de c\u00e2te ori \u00eent\u00e2lneam asemenea situatii vorbeam public, aproape convins, de gaurile necesare din cascaval (se stie: cel mai bun cascaval este cel cu gauri mai multe; si o documentare, informare etc. pot avea goluri, dar depinde cum sunt plasate\u2026) \u2013 dar \u00een particular \u00eei condamnam pe \u201e\u00eempricinati\u201c sa fie legati cu lanturi de aur \u00een scaune de biblioteca. Ma cucerea, adica, talentul si \u00eenchideam ochii la adevar… Mai este, oare, cazul astazi?! Acum, ce dilema s-ar potrivi? De pilda una ca aceasta: stiti, cumva, stimate D-le (D-na) X, unde se afla Biblioteca Academiei Rom\u00e2ne, sau pariati pe schweitzer? Diletantismul e bun oriunde, dar sa nu aiba pretentii.)
\nUn studiu al lui Titu Maiorescu (puternic contestat \u00een epoca), vreo 40 de poezii \u00eentr-o revista cu tiraj confidential cum erau \u201eConvorbirile\u201c (Al. Macedonski \u00eensusi o spune: \u201e…pretins poet\u201c, pentru ca el, Al. Macedonski, avea c\u00e2teva sute de poezii publicate \u00een volume si reviste, se considera pe drept poet adevarat) \u2013 asta nu facea din Eminescu un \u201eVIP\u201c la 33 de ani, \u00een 1883.
\nC\u00e2t despre antologiile \u00een limba germana datorate Reginei, asta este cu totul altceva: Palatul, dincolo de partidele politice, \u00eel pregatea pe Eminescu pentru Occident, pentru lumea germanica, asa cum Alecsandri era deja pregatit pentru Occidentul francez. Am scris c\u00e2teva zeci de pagini pe aceasta tema \u2013 daca intereseaza, le pot republica (antologia din 1881 cuprinde trei inedite traduse \u00een limba germana: \u201eScrisoarea II\u201c, \u201ePeste v\u00e2rfuri\u201c si \u201eCe te legeni\u201c \u2013 prima va apare \u00een 1881, urmatoarele doua, abia \u00een editie princeps din 1883; dl. D. Vatamaniuc demonstreaza ca traducerile \u00een limba germana sunt facute de Eminescu \u00eensusi sau cu aportul sau masiv). Daca chiar e interesata de tema si pentru ca spune ca a citit cu \u00eenc\u00e2ntare scrisorile editate la Polirom \u00een anul 2000, d-na Ilina Gregori ar putea sa retina ca poezia \u201eAt\u00e2t de frageda\u201c este dedicata de Eminescu chiar Reginei, nu Mitei Kremnitz, vezi observatia Veronicai Micle \u2013 si fa legatura dintre titlu si chip.
\nNu articolul din 26 iunie 1883 reprezinta ultima contributie a lui Eminescu la \u201eTimpul\u201c \u2013 ci acela din 28 iunie unde este vorba de libertatea presei si a jurnalistului. Nu \u00eentre 1980-1985 au aparut cele 5 volume din publicistica eminesciana, de vreme ce ultimul dintre ele, al X-lea din editie, are fixat pe pagina de titlu anul 1989 \u2013 si a fost difuzat abia \u00een 1990. Nimeni n-a scris \u2013 la cei care tin \u00een m\u00e2na un condei scriitoricesc ma refer \u2013 ca prin publicarea publicisticii eminesciene s-a operat \u201eo schimbare de paradigma \u00een receptarea lui Eminescu, anume \u00een favoarea publicistului, pe nedrept subordonat p\u00e2na atunci \u2013 se afirma peremptoriu \u2013 poetului\u201c. Sa faca bine d-na Ilina Gregori sa citeze cu trimitere corecta. Iarasi: diletantismul e bun la toate, dar sa nu se introduca \u00een istoriografia germana, pentru ca sursele nemtesti sunt citate universal si m\u00e2ine-poim\u00e2ine vom afla de la japonezi sau de la papuasi, poate, ca se afirma la noi \u201eperemptoriu etc.\u201c.
\nPentru a ma extrage din parantezele si generalitatile d-nei care ma citeaza din auzite, voi reda, c\u00e2t se poate de scurt, opiniile mele despre ultima zi la \u201eTimpul\u201c a lui Eminescu.
\n(va urma)<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Argumente pro si contra Grigore Ventura \u00cen revista \u201eObservator cultural\u201c, anul VIII (2007), nr, 119(376), 14-20 iunie, p.8-9, D-na Ilina Gregori publica textul intitulat \u201eUn poet jurnalist \u201elucrul cel mai prost din lume\u201c? Eminescu si Carol de Hohenzollern\u201c, unde-mi pune, si mie, numele \u00eentr-o paranteza, dupa citarea \u00eent\u00e2mplatoare a unor sintagme ce-mi apartin si ma… Cite\u0219te mai mult »Eminescu: ultima zi la \u201eTimpul\u201c (5)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4927,5763,1949,6582],"class_list":["post-9422","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-observator-cultural","tag-timpul","tag-eminescu","tag-grigore-ventura"],"views":3734,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9422","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9422"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9422\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9422"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9422"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9422"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}