{"id":9419,"date":"2011-10-12T20:08:13","date_gmt":"2011-10-12T18:08:13","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9419"},"modified":"2011-10-12T20:08:59","modified_gmt":"2011-10-12T18:08:59","slug":"roman-politist","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/roman-politist\/","title":{"rendered":"Roman politist"},"content":{"rendered":"

\u201eIncoerenta ei \u00eendeamna, totusi,<\/strong><\/p>\n

Pe-ascultatori sa-ncerce sa rezolve<\/strong><\/p>\n

Enigma asta\u201c <\/strong>(Hamlet, 4, 5)<\/strong><\/em><\/p>\n

Istoricul cazului<\/strong><\/p>\n

Publicat \u00een 1973, volumul \u201ePoem\u201c1 (1973) ocupa un loc special \u00eentre scrierile lui Mircea Ivanescu: este singurul g\u00e2ndit si construit unitar, asemenea unui roman, poemele fiind \u201ecapitole\u201c2 care \u00eensceneaza o \u201eactiune\u201c si linii de continuitate anecdotica \u00eempinse p\u00e2na acolo ca din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd se fac rezumate recapitulative a ce s-a \u00eent\u00e2mplat anterior, ca \u00eentr-un foileton radiofonic sau de ziar; si nu e vorba de un simplu roman, ci de unul politist, \u00een care un cadavru \u00eesi face aparitia undeva \u00een primele capitole, iar firul misterului strabate de la un capat la altul desenul din covor.<\/p>\n

Trimiterile la romanul politist sunt de altfel frecvente \u00een literatura lui Mircea Ivanescu; la fel referirile la subgenuri precum romanul gotic, fantastic sau psihologic (fie \u00een sensul ca un anume poem pretinde ca ar fi un astfel de text \u2013 roman gotic3 s.a., fie \u00een sensul ca un roman neo-gotic oarecare \u2013 de pilda \u201eRebecca\u201c \u2013 este prezent \u00een poem prin citari mai mult sau mai putin distorsionate).<\/p>\n

Iata un astfel de text construit pe referinta literaturii politiste:<\/p>\n

\u201eFoarte multa vreme am vrut sa scriu un roman<\/p>\n

politist \u2013 ajungea sa \u00eent\u00e2lnesc \u00een vreo carte<\/p>\n

o fraza despre zapada, despre fata care \u00eesi \u00eentorcea<\/p>\n

capul, si \u00eenfior\u00e2ndu-se, de la fereastra de unde<\/p>\n

se vedea gradina \u00een ploaie \u2013 si \u00eemi spuneam<\/p>\n

ca astfel de lucruri exista, ca moartea<\/p>\n

exista mereu \u00een vreunul din acele prea multe<\/p>\n

fiinte din noi \u2013 si ca despre asta trebuie sa se faca<\/p>\n

uneori o inscriptie \u2013 sa ram\u00e2na. Numai ca acum,<\/p>\n

c\u00e2nd unul din cei dinauntrul meu a fost gasit<\/p>\n

pe palierul care \u00eentrerupe, dupa un colt hirsut,<\/p>\n

scara de lemn \u2013 (si s-au \u00eempiedicat de el<\/p>\n

ceilalti, c\u00e2nd au auzit-o tip\u00e2nd),<\/p>\n

acum, eu nu mai pot scrie ce a urmat \u2013 priveghiul –<\/p>\n

si schimbarile \u00eencete ale fetelor celorlalti<\/p>\n

str\u00e2nsi acolo, \u00een casa \u00eenzapezita. Probabil,<\/p>\n

ca cel \u2013 pus de atunci \u00eentr-o camera cu ferestrele larg<\/p>\n

deschise, spre ninsoarea de afara \u2013 era \u00eensusi<\/p>\n

povestitorul.\u201c<\/p>\n

\u201e\u00cenzapezitii\u201c,
\n\u00een \u201eAlte poeme\u201c (1973)<\/p>\n

Trebuie observate aici doua lucruri. \u00cen primul r\u00e2nd, traseul anamnetic pe care \u00eel marturiseste poemul: o anumita imagine (zapada, o fata care priveste pe geam ploaia de afara) declanseaza \u00een mintea poetului \u2013 eului proiect \u00een poem \u2013 g\u00e2ndul mortii si, prin intermediul mortii, g\u00e2ndul unui roman politist. Este cel putin interesant; \u00een romanul politist clasic, a la Agatha Christie, moartea este adesea invizibila, desi cadavrele nu lipsesc. Cadavrul este un declansator al actiunii \u00een dublu sens: narativ (ofera detectivului prilejul sa intervina si, prin asta, face sa \u00eenceapa povestea) si instrumental (ofera, prin urmele criminalului pe care le conserva, acel fir al Ariadnei care duce catre scena finala, a explicatiei). \u00cen schimb, oroarea mortii nu este aproape niciodata expusa \u00een romanele politiste ale doamnei Christie; cadavrul este un obiect decorativ, efect al unei \u201earte frumoase\u201c, si nu unul intruziv, nu unul \u00eentr-at\u00e2t de agresiv \u00eenc\u00e2t sa poata tulbura siesta doamnelor care \u00eei compun cu predilectie sfera cititorilor. Or, \u00een poemul lui Mircea Ivanescu, romanul politist este asociat tocmai cu moartea! \u00cen al doilea r\u00e2nd, poemul valorifica trucul din \u201eThe Murder of Roger Ackroyd\u201c (1926). \u00cen romanul Agathei Christie criminalul se dovedea a fi naratorul \u00eensusi; Mircea Ivanescu face din narator \u00eensusi cadavrul, ceea ce iarasi muta perspectiva asupra mortii: rezolvarea \u2013 punctul culminant al literaturii de gen \u2013 ofera aici nu criminalul, ci cadavrul4.<\/p>\n

Prezentarea cazului<\/strong><\/p>\n

\u201ePoem\u201c este un volum radical \u00een istoria poeziei postbelice, put\u00e2nd fi citat ca atare alaturi de ciclul \u201eLa Lilieci\u201c sau de ilizibila \u2013 simpla curiozitate monstruoasa \u2013 \u201eDacia F\u00ebniks\u201c. Caracterul oricum straniu si inovator, \u00een datele poeziei rom\u00e2nesti, al textelor publicate p\u00e2na atunci de Mircea Ivanescu este aproape conceptualizat \u00een acest \u201ePoem\u201c care se preface \u00een roman politist, punctul de jos \u2013 nu? \u2013 al Prozei, daca nu chiar punctul din afara ei (Paraliteratura \u00eensasi). Totusi, spre deosebire de cele doua titluri citate, cartea lui Mircea Ivanescu a trecut ca si ignorata. Nici poetul nu a insistat asupra ei. \u00cen lungul interviu pe care i l-a conces lui Vasile Avram (v. \u201eInterviu transfinit. Mircea Ivanescu raspunde la 286 de \u00eentrebari ale lui Vasile Avram\u201c, Editura Ecclesia, Nicula, 2004) aminteste cartea ca pe o curiozitate mai cur\u00e2nd esuata. Toate cele trei antologii de autor au lasat-o deoparte, ca si culegerea lui Matei Calinescu bazata pe ele. Oarecum firesc, s-ar zice, nimeni nu citeste \u201efragmente de roman\u201c. Doar \u00een volumul de \u201ePoeme alese (1966-1989)\u201c editat de Al. Cistelecan la Aula, \u00een 2003, sunt retinute c\u00e2teva texte (mai precis treisprezece) din \u201ePoem\u201c.<\/p>\n

Prezentarea crimei<\/strong><\/p>\n

Sa citim primul text\/ capitol din \u201ePoem\u201c, numit \u201ePreludiu\u201c (numerotarea frazelor \u00eemi apartine):<\/p>\n

\u201e(1) \u00cenceputul \u2013 daca am crede ca se poate gasi vreodata<\/p>\n

\u00eenceputul unei \u00eent\u00e2mplari \u2013 ca se poate urca<\/p>\n

de-a lungul bratelor de ape lente care \u00eencercuie<\/p>\n

vreun timp, vreun loc sufletesc (asa cum, mult timp,<\/p>\n

au cautat izvoarele Nilului \u2013 si nici
\natunci<\/p>\n

nu l-au gasit dec\u00e2t pe un batr\u00e2n cu barba \u00eenvalmasita<\/p>\n

\u00een jungla, si s-au multumit sa-i str\u00e2nga doar m\u00e2na –<\/p>\n

si despre izvoare nu s-a prea aflat cine stie<\/p>\n

ce) \u2013 \u00eenceputul, deci, ar fi ca o scena neutra<\/p>\n

dintr-un roman modern \u2013 un roman cu prea multi<\/p>\n

oameni care, la sf\u00e2rsit de saptam\u00e2na,<\/p>\n

pleaca din capitala sa stea o dupa-amiza<\/p>\n

si \u00eenca o zi \u00eentreaga sub un aer \u00eenalt, si pe l\u00e2nga<\/p>\n

ierburi suflate de v\u00e2nt. (2) Adica, \u00eentr-o amiaza<\/p>\n

cu soare mat, oprit printre nori, sa stai nemiscat<\/p>\n

si vremea aluneca \u00een jur \u2013 si vorbele sunt vatuite,<\/p>\n

ca \u00eentr-o camera prea mica, prea scunda, si ai vrea<\/p>\n

sa spui, sa \u00eencerci sa explici \u2013 si se fac,<\/p>\n

cuvintele, de scama \u2013 si se sf\u00e2sie \u2013 si pe urma chiar vezi<\/p>\n

ca nici nu te asculta. (3) Timpul trece lunecator,<\/p>\n

de o parte, de alta. (4) Si e ca si cum ai fi \u00eentr-o carte<\/p>\n

\u00een care ai vrea sa stai o vreme, alaturi de niste fiinte<\/p>\n

minunat de linistite, tacute, si nici macar<\/p>\n

prea triste. (5) Numai ca orice carte<\/p>\n

e o minciuna. (6) Vremea de aici, care-ti trece alaturi,<\/p>\n

e altceva.\u201c<\/p>\n

Ce se observa aici? \u00cen primul r\u00e2nd, un autor care nu se grabeste sa fixeze datele preludiului \u2013 \u00eenceputul \u00eent\u00e2mplarii si scena; mai mult, se grabeste sa nu o faca, deviind necontenit de la fluxul principal prin comparatii divagante. Dupa ce prima fraza (1) este dusa lent la bun sf\u00e2rsit, furniz\u00e2nd, cu tot ocolul, o secventa de informatie (\u201eoameni care, la sf\u00e2rsit de saptam\u00e2na … ierburi suflate de v\u00e2nt\u201c), a doua fraza, desi introdusa printr-un \u201eadica\u201c al carui rol ar parea ca este explicativ-apozitional, asadar de continuator, deviaza de la \u201escena neutra dintr-un roman modern\u201c ce promitea sa se lege pentru a descrie senzatiile cuiva (ale unui cititor de astfel de romane? ale autorului? \u00eei voi spune \u201eautorul\u201c) de-a lungul unei dupa-amieze lenese. S-a facut astfel trecerea de la dupa-amiaza personajelor la dupa-amiaza cuiva care \u00eesi \u00eenchipuie personajele de-a lungul unei reverii sau care are o reverie ale carei corespunderi ar fi personajele. A treia propozitie introduce o banalitate (\u201etimpul trece lunecator\u201c), o banalitate care \u00eensa leaga mai bine cele doua spatii (al personajelor si al \u201eautorului\u201c) si care \u2013 anticipez aici \u2013 introduce una dintre temele volumului (timpul \u2013 fie nemiscat, fie dereglat, duc\u00e2nd la confuzia totala \u00eentre trecut, prezent, viitor). Propozitiile a patra si a cincea derealizeaza spatiul personajelor ce paruse a se \u00eenfiripa din prima fraza, reduc\u00e2ndu-l la o \u201eminciuna\u201c livresca; afirmatia \u201eorice carte e o minciuna\u201c este una dintre expresiile cele mai caracteristice pentru literatura lui Mircea Ivanescu, put\u00e2nd fi regasita, \u00eentr-o forma sau alta, mai peste tot. \u00cen fraza a sasea poate fi vazuta o prima cheie: cuvintele \u201evremea de aici\u201c descriu spatiul \u201eautorului\u201c, dar al \u201eautorului\u201c \u00een reverie: asadar spatiul \u00eencarcat nu de personajele unei carti (\u201eminciuna\u201c), ci de similipersonajele pe care \u201eautorul\u201c le viseaza sau si le aminteste pornind de la un cr\u00e2mpei de carte. \u00centorc\u00e2ndu-ne la prima fraza, observam ca introducerea personajelor a fost falsa; prezentarea lor a fost simulata printr-o comparatie (\u201e\u00eenceputul (\u2026) ar fi ca\u2026\u201c) \u00een care, fiind dizolvata o alta lunga comparatie (aceea cu izvoarele Nilului), termenul de baza (\u201e\u00eenceputul\u201c) ajunge sa fie confundat cu termenul comparatiei (\u201eca o scena neutra\u201c). \u00cenceputul, asadar, este ca \u201eo scena neutra\u2026\u201c, dar nu este \u201eo scena neutra\u2026\u201c. De fapt, unicul \u00eenceput care ni se prezinta este \u201eautorul\u201c.<\/p>\n

Poetica din \u201ePreludiu\u201c este reluata si explicitata \u00een textul al treilea al volumului, \u201eDescrierea scenei\u201c: \u201eLectura unui roman este \u2013 nu este asa? \u2013\/ doar un pretext. Citesti, si pe urma, deodata, te surprinzi nemiscat, cu cartea deschisa\/ \u00een fata \u2013 si stai \u2013 (dara ochiu-nchis afara\/ \u00eenauntru se atinteste bubos\/ pe o obsesie mai veche a ta)\u201c. Conform acestei poetici, traseul poeziei lui Mircea Ivanescu ar putea fi descris astfel: cartile st\u00e2rnesc amintirea, iar amintirea traieste din substanta din care sunt facute cartile (citite de Mircea Ivanescu); forma \u2013 uneori monstruoasa \u2013 pe care o iau amintirile nutrite \u00een chipul cuvintelor si imaginilor din carti alcatuiesc literatura autorului. Daca forma este livresca, substanta amintirilor este personala. De aici acel nivel ezoteric al poesiilor lui Mircea Ivanescu pe care numai prieteni apropiati, prieteni-critici precum Matei Calinescu, \u00eel pot strapunge. Lui Matei Calinescu i se datoreaza, bunaoara, cel mai profund exercitiu de lectura biografica a poemelor lui Mircea Ivanescu5, revel\u00e2nd ca \u00een spatele unor \u201escene neutre\u201c si banale de poem se afla trauma fondatoare a mortii fratelui Emil6.<\/p>\n

Prezentarea (pseudo)detectivului<\/strong><\/p>\n

Recapitul\u00e2nd, \u201ePoem\u201c \u00eencepe prin a pretinde ca \u00eenfatiseaza anumite \u00eent\u00e2mplari si scene; dar tot ce prezinta este un \u201eautor\u201c ale carui g\u00e2nduri fug m\u00e2nate de imagini din carti. Cheia este comunicata de la \u00eenceput. Romanul politist \u00eencepe anunt\u00e2ndu-si rezolvarea. Tot ce urmeaza este un fals roman politist, \u00een care cititorul, substituindu-se detectivului, \u00eencearca sa puna ordine \u00een fluxul anecdotic ale carui parti, dincolo de unele continuitati sarjate ironic de autor, care ofera periodic rezumate, nu cadreaza, nu formeaza un fir inteligibil si chiar se contrazic7. Dar crima a fost rezolvata; cadavrul este chiar romanul politist, ucis din primul poem.<\/p>\n

O singura \u00eentrebare ram\u00e2ne de pus: cine plateste crima?<\/p>\n

Prezentarea criminalului<\/strong><\/p>\n

\u00cen Poem revine \u00een c\u00e2teva r\u00e2nduri refrenul \u201eSi numele acestui tinut este iadul\u201c (\u00eent\u00e2lnit si \u00een varianta \u201e\u00eensa numele acestei tari este iadul\u201c). Este un citat din primul capitol al romanului lui Malcolm Lowry \u201eUnder the Volcano\u201c, desprins din scrisoarea neexpediata a Consulului pe care M. Laruelle o gaseste \u00een exemplarul cu piese elisabetane (\u00eentre care si \u201eFaustus\u201c-ul lui Cristopher Marlowe) pe care \u00eel recupereaza de la Sr Bustamente: \u201eNo, my secrets are of the grave and must be kept. And this is how I sometimes think of myself, as a great explorer who has discovered some extraordinary land from which he can never return to give his knowledge to the world: but the name of this land is hell\u201c (subl. mea, M.I.) (\u00een traducerea lui Florin Slapac: \u201eNu, secretele mele sunt ale morm\u00e2ntului si trebuie pastrate. Si \u00een felul acesta ma g\u00e2ndesc uneori la mine \u00eensumi ca la un mare explorator care a descoperit un tar\u00e2m extraordinar, de unde nu se mai poate \u00eentoarce \u00een veci spre a-si oferi cunostintele lumii: numai ca numele acestui tar\u00e2m este iadul\u201c \u2013 v. \u201eSub vulcan\u201c, Editura Polirom, 2003, p. 50).<\/p>\n

La r\u00e2ndul lor, frazele Consulului erau \u00eencarcate de intertextualitate8. Pe de o parte trimiteau la \u201eHamlet\u201c9, la celebrul monolog al printului din actul al treilea, scena 1, \u00een care se vorbeste despre \u201etar\u00e2mul nestiut\/ De unde niciodata nu s-a-ntors\/ vreun calator\u201c10; si de asemenea la versurile lui Dante din \u201eDivina Comedie\u201c, \u201eInfernul\u201c, XXVII, 58-6611. Acestea din urma \u2013 de fapt doar versurile 61-66 \u2013 fusesera alese de T. S. Eliot ca motto al poemului \u201eThe Love Song of J. Alfred Prufrock\u201c, care contine si referiri la printul Hamlet. \u201eC\u00e2ntecul de dragoste al lui J. Alfred Prufrock\u201c a fost tradus de Mircea Ivanescu \u00een antologia \u201ePoezie americana contemporana\u201c din 1986; mai mult, ecouri din \u201ePrufrock\u201c apar chiar \u00een volumul \u201ePoem\u201c, \u00een textul \u201eCe g\u00e2ndeste el \u00een vremea aceasta\u201c. E vorba de pasajul care prelucreaza, \u00eentr-o scena de ceai, cliseul proustian al madlenei: \u201ecopilaria mea rasarind\/ \u00eentreaga din gustul \u00eenecacios de pe acel cub mic alb,\/ si ca pe o tipsie, capul cu buzele sarutate \u00eendelung \u00eentins \u00eenspre ea\u201c. Aceste r\u00e2nduri pot fi comparate cu un pasaj foarte asemanator din \u201eC\u00e2ntecul de dragoste al lui J. Alfred Prufrock\u201c al lui Eliot: \u201eSi-ar trebui, c\u00e2nd mi-am baut ceaiul cu prajiturelele fine,\/ Sa am puterea sa \u00eemping lucrurile p\u00e2na la \u00eencheierea lor fireasca?\/ Dar chiar daca am pl\u00e2ns si am tinut postul, am pl\u00e2ns si m-am rugat,\/ Chiar daca mi-am vazut capul (care \u00eencepe sa cheleasca) adus pe-un taler si purtat\u201c. (Ar fi interesant de cercetat relatia si cu \u201eH\u00e9rodiade\u201c a lui Mallarm\u00e9, nu doar din motivul evident al capului taiat ci si \u00een contextul mai amplu al influentei poetului francez, \u201edramaturg ratat\u201c12, asupra lui Mircea Ivanescu).<\/p>\n

Toata aceasta densa tesatura intertextuala are ca motiv infernul: infernul lui Dante din care nu a scapat nimeni, infernul lui Hamlet, din care printul se teme ca a iesit spectrul spre a-l amagi si de a carui vesnicie se cutremura, infernul amintirilor lui Eliot, infernul alcoolic al Consulului. \u201ePoem\u201c nu capteaza \u00eent\u00e2mplator toata aceasta rumoare \u2013 deja tesuta \u00eenainte de scrierea \u201ePoem\u201c-ului sau \u2013; infernul este imaginea care-i descrie lumea \u201eromanului politist\u201c, care \u00eei ofera liantul ontologic. E un infern plurisemantic. E, pe de o parte, un infern de recuzita, din repertoriul de gen al romanului gotic (un text poarta titlul nuvelei cu fantome a lui Henry James, \u201eThe Turn of the Screw\u201c, si de altfel fantomele circula liber prin tot \u201ePoem\u201c-ul; alt text, \u201eLumina de bufnita\u201c, face teoria umbrei pe urmele \u2013 si ele cu amprenta infernala-faustica \u2013 ale lui Adelbert von Chamisso din \u201ePeter Schlemihl\u201c). Dar si \u2013 iar acesta e sensul principal \u2013 un infern precum acela al Consulului, un infern al alcoolului \u00een care poate fi citita si o punere \u00een abis a legaturii dintre scriitorul Mircea Ivanescu si alcool, amplu documentata memorialistic13. De pilda, textul \u201eWe thank with brief thanksgiving\u201c ofera un alt citat din \u201eUnder the Volcano\u201c, si anume r\u00e2ndurile care \u00eencheie romanul lui Lowry (\u201e\u00bf le gusta este jardin?\/ \u00bf que es suyo?\/
\n\u00bf evite que sus hijos lo destruyan!\u201c; \u00een traducere literala: \u201e\u00ceti place gradina ta? Vegheaza ca fiii tai sa nu o distruga!\u201c) \u00een contrapunct ironic sau tragic cu gradina distrusa\/ paradisul pierdut care fusese viata Consulului. Pe de alta parte, \u00een \u201ePoem\u201c se revine obsesiv la \u201ezidul din fundul gradinii\u201c, un \u201ezid cu surpaturi\u201c. Poemul \u201eDemonism la amiaza\u201c vorbeste \u201eo vreme de seceta\/ prin care, ca sa treci, trebuie sa bei mult alcool\/ foarte tare\u201c; \u201eCe mai g\u00e2ndeste el \u00eentr-o seara\u201c, despre \u201eo vreme ca a alcoolului\u201c; \u00een \u201eNemiscare\u201c apar, ca dintr-un delirium tremens, paienjeni: \u201esi peste umeri simtind privirea locului acesta\/ fix\u00e2ndu-te \u2013 spiritul locului, asemenea unui c\u00e2ine\/ de aer, sau a unui paianjen de iarba, risipind-se\/ \u00eensa, deodata, \u00een puzderii marunte de ochi14\/ si nenumarate picioare subtire ce fug sa se ascunda\u201c.<\/p>\n

Criminalul este \u201eautorul\u201c, autorul, Mircea Ivanescu. Infernurile prin care rataceste \u00een \u201ePoem\u201c sunt forma lui de ispasire. n<\/p>\n

Eseul de mai sus a aparut \u00een volumul<\/strong><\/em>
\n Al Cistelecan (editor), \u201eMircea Ivanescu 80\u201c, Editura Paralela 45, Pitesti, 2011<\/strong><\/em><\/p>\n

 <\/p>\n

Note:<\/strong><\/p>\n

1. Mircea Ivanescu, \u201ePoem\u201c, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 1973, 136 pag.<\/p>\n

2. Ma refer la volumele av\u00e2ndu-l unic autor pe Mircea Ivanescu, \u00eentruc\u00e2t \u201eAmintiri\u201c (1973) ori \u201eLimitele puterii sau Mituirea martorilor: un roman rusesc\u201c (1994), ce pot fi citate \u00een calitate de concepte similare, au fost scrise \u00een colaborare cu Leonid Dimov si respectiv Iustin Panta.<\/p>\n

3. Procedeul nu este neobisnuit \u00een poezia anglo-saxona; amintesc doar poemul lui John Asbery \u201eA Long Novel\u201c, totaliz\u00e2nd 24 de versuri; a fost publicat \u00een volumul \u201eSome Trees\u201c, 1956. Ashbery va trece totusi si prin experienta unui roman adevarat, \u201eA Nest of Ninnies\u201c (1969) \u2013 \u00een colaborare cu James Schuyler.<\/p>\n

Tot la Ashbery pot fi inventariate \u201esonete\u201c care nu pastreaza nimic in formalizarea canonica a sonetului: astfel de cazuri nu sunt nefamiliare cititorilor lui Mircea Ivanescu.<\/p>\n

4. Trucul va fi reluat \u00een poemul \u201e\u00eencercarea de a ajunge la ea chiar e un roman politist\u201c, din volumul \u201ealte poeme noua\u201c (1986), \u00een care Mircea Ivanescu \u00eesi \u00eemprumuta trasaturile, bonom-autoironic, cadavrului dintr-un alt \u201eroman politist\u201c:<\/p>\n

\u201esi deci privind-o ca pe o \u00eenchipuire \u2013 amintirea unei nostalgii de demult,<\/p>\n

c\u00e2nd \u00eeti spuneai ca ai sa scrii odata o carte despre o seara<\/p>\n

de toamna, c\u00e2nd stau cu totii \u00een fata caminului si deodata,<\/p>\n

abia t\u00e2rziu \u00eesi dau seama ca unul din ei, cel cu ochelari si cu m\u00e2inile<\/p>\n

boante, st\u00e2ngace \u2013 si care \u00eesi construia fraze lungi, fara, e drept,<\/p>\n

sa si le duca \u00eentotdeauna p\u00e2na la capat \u2013 ca acela lipseste –<\/p>\n

si se \u00eentreaba uimiti daca a plecat fara sa-si ia ramas bun -\u201c.<\/p>\n

5. Matei Calinescu, \u201ePoezia lui Mircea Ivanescu\u201c, prefata a volumului \u201eversuri poeme poesii: altele aceleasi vechi noua\u201c, antologie si prefata de Matei Calinescu, Editura Polirom, 2003<\/p>\n

6. \u00censasi forma necanonica pe care a luat-o de la \u00eenceput literatura lui Mircea Ivanescu a fost o forma de ascundere a literaturii sub text. V. Doina Ioanid, Un Cristian, Cezar Gheorghe, \u201e\u201cNu stiam niciodata ce se va produce \u00een poezie\u201c. Interviu cu Mircea Ivanescu\u201c, \u00een \u201eObservator cultural\u201c, nr. 517, 2010: \u201esEmil Ivanescut a murit foarte t\u00e2nar si \u00een \u00eemprejurari mai speciale, si astea au determinat \u00een restul familiei o atitudine foarte pronuntata, o aversiune fata de cariera de scriitor. Adica echivalau producerea de literatura cu un rau nenecesar si \u00een orice caz foarte nociv, malign. Si, din cauza asta, multa vreme nu se punea problema ca eu sau altcineva din jurul meu sa scrie\u201c.<\/p>\n

7. Chiar afirmarea de catre autor a faptului ca se contrazice este introdusa \u00een text, printr-o greseala de tipar. Un vers din poemul \u201eCoral\u201c suna astfel: \u201esa c\u00e2ntam \u00eenmiit\/ o palidonie (subl mea, M.I.), cu multe disonante, si tulburi\/ pentru absenta ei\u201c. De fapt, cuv\u00e2ntul palidonie nu exista, el disimul\u00e2nd o palinodie \u2013 cf. DEX, \u201eopera literara sau discurs \u00een care autorul retracteaza cele spuse anterior\u201c.<\/p>\n

8. Ca de altfel \u00eentreg romanul lui Lowry, o veritabila Cabala de \u00eencifrari si intertext. Desi citatele din Dante si Shakespeare sunt usor de recunoscut, fiind \u201euzate\u201c, pentru referintele mai obscure din \u201eUnder the Volcano\u201c poate fi consultata compilatia online Under the Volcano. A hypertextual companion (http:\/\/www.otago.ac.nz\/english\/lowry\/index.html), care sintetizeaza enorma literatura exegetica.<\/p>\n

9. \u00cen legatura cu personajul lui Shakespeare, Radu Vancu a vorbit chiar de un \u201eefect Hamlet\u201c \u201eal eternei tergiversari\u201c: \u201eCa si printul danez, eul liric din poemele ivanesciene am\u00e2na \u00een indefinit realizarea planurilor\u201c (v. Radu Vancu, \u201eMircea Ivanescu. Poezia discretiei absolute\u201c, Editura Vinea, 2007; este vorba de unica monografie dedicata p\u00e2na \u00een prezent poetului \u2013 pe c\u00e2t de excelenta, pe at\u00e2t de greu truvabila\u2026).<\/p>\n

10. William Shakespeare, \u201eOpere II. Hamlet\u201c, traducere de Violeta Popa si George Volceanov, prefata de Nicoleta Cinpoes si George Volceanov, note de George Volceanov, Editura Paralela 45, 2010, p. 402. Mottoul pus \u00een fata acestui eseu este preluat din aceeasi traducere.<\/p>\n

11. \u201e\u00cen propriu-i mod bolborosi nitel\/ ast foc, bat\u00e2nd \u00eencolo-nt\u00e2i si-ncoace\/ lungitu-i v\u00e2rf, si-ast glas a scos din el:\/ \u2013 \u201eDe-as crede eu ca-ndrept aceasta voace\/ spre-un viu ce se va-ntoarce-n lume-acasa,\/ ast v\u00e2rf zbatut ar \u00eenceta sa joace.\/ Dar cum nu pot de-aici nicic\u00e2nd sa iasa\/ fiinte vii, de-i drept ce-aud, sa-ti spui,\/ si-apoi ca-i fi infam putin \u00eemi pasa.\u201c\u201e (trad. George Cosbuc).<\/p>\n

12. Pentru o analiza si bibliografie ale \u201eIrodiadei\u201c, precum si pentru paternitatea descrierii lui Mallarm\u00e9 ca \u201edramaturg ratat\u201c, v. glosele lui Serban Foarta din St\u00e9phane Mallarm\u00e9, \u201eAlbum de versuri\u201c, editie bilingva, \u2013 revazuta si adaugita, traducere, prefata, glose si iconografie de Serban Foarta, Editura Art, 2010, p. 253-260. Pentru analiza a raporturilor lui Mircea Ivanescu cu Mallarm\u00e9, v. Matei Calinescu, \u201ePoezia lui Mircea Ivanescu\u201c, ed. cit.<\/p>\n

13. V. acelasi \u201eInterviu transfinit\u201c, interviul citat din \u201eObservator cultural\u201c sau paginile dedicate lui Mircea Ivanescu de Virgil Nemoianu, Matei Calinescu s.a.<\/p>\n

14. Aici, \u00een \u201epuzderii marunte de ochi\u201c, ar putea fi vazuta o parafraza la \u201emonstrul facut din ochi\u201c (\u201ea monster made of eyes\u201c) al lui Chesterton , din poemul \u201eA Second Childhood\u201c; asa cum \u00een acel \u201ecaetera deserunt\u201c (sic!) (\u201erestul lipseste\u201c) care \u00eencheie poemul \u201eCircumspectii\u201c, poate fi vazut un citat mascat din \u201eHamlet\u201c: restul lipseste, restul e tacere.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u201eIncoerenta ei \u00eendeamna, totusi, Pe-ascultatori sa-ncerce sa rezolve Enigma asta\u201c (Hamlet, 4, 5) Istoricul cazului Publicat \u00een 1973, volumul \u201ePoem\u201c1 (1973) ocupa un loc special \u00eentre scrierile lui Mircea Ivanescu: este singurul g\u00e2ndit si construit unitar, asemenea unui roman, poemele fiind \u201ecapitole\u201c2 care \u00eensceneaza o \u201eactiune\u201c si linii de continuitate anecdotica \u00eempinse p\u00e2na acolo ca… Cite\u0219te mai mult »Roman politist<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5091,6580,6581],"class_list":["post-9419","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-mircea-ivanescu","tag-romanul-politist","tag-volumul-poem1"],"views":3989,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9419","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9419"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9419\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9419"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9419"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9419"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}